1ra-1072/2018 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1072/2018 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1072/2018
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
13 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Nadejda Toma,
Judecătorii: Elena Cobzac și Victor Boico,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Centru, Gheorghieva Fedora,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat
din 23 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui
Melnicenco Oleg xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 19.06.2017 – 24.11.2017;
Instanța de apel: 18.12.2017 – 23.01.2018;
Instanța de recurs: 04.05.2018 – 13.06.2018.
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central din 24 noiembrie
2017, în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, inculpatul Melnicenco Oleg a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la
pedeapsa sub forma de amendă în mărime de 350 (trei sute cincizeci) unități
convenționale, echivalentul a 17500 (șaptesprezece mii cinci sute) lei.
În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la
pedeapsa stabilită i-a fost adăugată pedeapsa sub formă de închisoare pe
termen de 5 ani, stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat din 26 august 2014.
Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus executarea de sine
stătătoare a pedepselor stabilite lui Melnicenco Oleg.
În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, s-a dispus suspendarea executării
pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune de 5 (cinci) ani.
Demersul procurorului privind încasarea de la Melnicenco Oleg, în
beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 245 lei, suportate în
legătura cu efectuarea expertizei judiciare a fost respins ca fiind neîntemeiată.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că,
Melnicenco Oleg, acționând intenționat, în legătură cu faptul, că a știut cu
certitudine despre ilegalitatea acțiunilor sale, ilegal a păstrat marijuana,
procurată într-un mod nestabilit de organul de urmărire penală, cu masa de
2,72 g, care a fost împachetată într-un rulou din hârtie, care conform listei
1
substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de
substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin
Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23 ianuarie 2006, reprezintă substanță
narcotică în proporții mari, până la data de 12 februarie 2017, când a fost în
mod benevol transmisă colaboratorilor de poliție în incinta sectorului de poliție
s. Congaz, amplasat pe adresa: s. Congaz, str. 28 iunie, 2.
Astfel, Melnicenco Oleg prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea,
prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, adică păstrarea ilegală a substanțelor
narcotice săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.
Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în
partea respingerii solicitării privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de
judecată în mărime de 245 lei, invocând următoarele argumente:
- soluția primei instanțe cu privire la respingerea demersului procurorului
privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată
în mărime de 245 lei, este neîntemeiată, deoarece conform practicii judiciare
formate, aceste cheltuieli urmau a fi încasate de la inculpat;
- dacă persoana intenționat a săvârșit infracțiunea, atunci în afară de
pedeapsa penală, ea urmează să suporte toate cheltuielile financiare, legate cu
anchetarea infracțiunii săvârșite. Doar în cazul imposibilității achitării
cheltuielilor de judecată din partea persoanei condamnate, atunci în astfel de caz
cheltuielile pot fi plătite în contul bugetului de stat.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 ianuarie
2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, fiind menținută fără
modificări sentința.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de
judecată legal a ajuns la concluzia precum că este neîntemeiat demersul
procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor
de judecată în mărime de 245 lei, suportate în legătură cu efectuarea în cadrul
urmăririi penale a expertizei judiciare.
Instanța de apel a menționat că, plata pentru efectuarea expertizei se
încasează din contul bugetului de stat, întrucât, anume statul prin intermediul
organelor de urmărire penală este obligat să dovedească vinovăția inculpatului
în faptele care i se încriminează. Faptul, în legătură cu care, cheltuielile, legate de
efectuarea expertizei nu pot fi încasate de la inculpat.
A mai specificat instanța de apel că, cheltuielile de judecată în cazul dat
sunt iminente și obligatorii în cazul anchetării infracțiunii. Însă, chiar dacă
inculpatul a săvârșit infracțiunea, el nu poate fi supus răspunderii materiale
pentru intentarea și efectuarea urmăririi penale.
Totodată, instanța de apel a indicat că, obligația de achitare a cheltuielilor
de judecată nu poate fi imputată inculpatului, întrucât expertiza respectivă urma
să fie efectuată în mod obligatoriu cu scopul acumulării probelor la cauză și
formulării învinuirii, precum și reieșind din starea lui materială, or, inculpatul
nu este angajata în câmpul muncii.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 12 martie 2018, în termen,
declară recurs ordinar procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Centru,
Gheorghieva Fedora, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de
2
apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă încasarea din contul
inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 245 lei.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6)
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:
- art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stabilește că cheltuielile
judiciare sunt suportate de condamnat. La săvârșirea intenționată de persoană
a faptei prejudiciabile (infracțiunii), ea trebuie în afară de pedeapsa penală să
suporte și toate cheltuielile financiare, legate cu investigarea infracțiunii
săvârșite de el. Din acest motiv, respingerea de către instanțele ierarhic
inferioare a cerințelor privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul
inculpatului în mărime de 245 lei, este ilegală;
- prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie
2018, a fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea
că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) art. 143
Cod de procedură penală, se face din contul mijloacelor bugetului de stat.
Modificarea dată a legislației procesual-penale în vigoare, de asemenea
confirmă despre faptul că, cheltuielile de judecată pe cauza penală se pun pe
seama condamnatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și
material.
Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur
considerent, și anume că, în viziunea sa, instanțele de judecată nu au calificat
obiectiv respingerea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând în acest sens o
decizie neîntemeiată.
Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide,
că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele
probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând
corect la concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței
3
fără modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind
încasarea de la inculpat a sumei de 245 lei, ce constituie cheltuieli pentru
efectuarea expertizelor judiciare, or, cheltuielile suportate de către organul de
urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli
neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume de către
stat.
Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare
cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții
vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,
traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,
transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite
pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru
restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de
efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea
procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele
cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,
asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții
legali ai părții vătămate, ai părții civile:
1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de
urmărire penală și în instanță;
2) cheltuielile de cazare;
3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;
4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate
în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de
urmărire penală sau a instanței.
(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt
obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea
vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,
traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la
citarea organului de urmărire penală sau a instanței.
(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul
materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea
însărcinării respective.
(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la
recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat
în cadrul unei însărcinări de serviciu.
(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi
recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire
penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.
Prin urmare, suma de 245 lei este compusă din efectuarea expertizei
medico-legale privind efectuarea examenului toxicologic medico-legal (Raportul
nr. 92 din 20 februarie 2017 (f. d. 30 – 31)), or, aceste cheltuieli sunt puse pe
4
seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea
penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării
faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către
organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea
urmării penale sau judecarea cauzei.
Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că
aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și
are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației
aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului
costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei
întru stabilirea consumului de droguri, sunt evidente și necesare pentru a
demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.
Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către
instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art.
414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către
recurent prescrisă la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost
constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală
și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
UTA Găgăuzia, oficiul Centru, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 ianuarie 2018, în cauza penală în
privința lui Melnicenco Oleg xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.
Președinte Nadejda Toma
Judecătorii Elena Cobzac
Victor Boico
5