1ra-507/2015 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-507/2015 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-507/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dumitru Josan în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe

CRISTEA Simion Iacob, născut la 09 aprilie 1982,

originar și domiciliat în s. Răspopeni, r-nul Șoldănești;

RAPCEA Ion Ion, născut la 31 august 1981,

originar și domiciliat în s. Răspopeni, r-nul Șoldănești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.07.2011 – 19.07.2013;

Instanța de apel: 07.10.2013 – 10.10.2014;

Instanța de recurs: 24.03.2015 – 29.04.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Rapcea I., au fost recunoscuți vinovați și condamnați în temeiul art. 220 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 4 ani închisoare pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpaților a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 2 ani.

noiembrie 2009, aflîndu-se în r-nul Șoldănești, acționînd cu consimțămîntul persoanei,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu Cristea S. au îndemnat-o pe Brînza E. la prostituție

în Grecia. Ulterior, s-au deplasat împreună cu ultima la secția de pașapoarte din mun.

Chișinău, unde au achitat pentru perfectarea în timp de 10 zile a pașaportului național pentru

aceasta.

La 01.12.2009, Cristea S. și Rapcea I., au însoțit-o pe Brînza E. la secția de pașapoarte,

1

de unde au ridicat pașaportul pe numele acesteia cu seria și nr. B 0329926.

Ulterior, aproximativ în prima jumătate a lunii ianuarie 2010, Cristea S. și Rapcea I.,

întru realizarea intențiilor sale infracționale de transportare a lui Brînza E. în Grecia, au

organizat perfectarea vizei de intrare și ședere pe teritoriul țărilor membre ale spațiului

Schengen. Apoi, la 15.01.2010, Cristea S. și Rapcea I., au organizat transportarea părții

vătămate la locul de destinație, procurîndu-i din cont personal bilet la microbusul cu ruta

spre Italia. Ajungînd în Italia, Brînza E., benevol a procurat bilet pentru vapor spre Grecia,

or. Patra. După care, ajungînd în Grecia, or. Patra, Brînza E. a fost întîlnită de o persoană de

origine ucraineană pe nume „Dima”, care a transportat-o în or. Atena, Grecia, adăpostind-o

într-o casă din aceeași localitate, unde a prestat servicii sexuale timp de 10 zile.

Rapcea I. aproximativ în perioada lunii decembrie 2009, aflîndu-se în mun. Chișinău,

acționînd prin înțelegere prealabilă cu Cristea S. au îndemnat-o pe Vîhrist E., la practicarea

prostituției în Grecia.

Ulterior, la sfîrșitul lunii decembrie 2009, Cristea S. și Rapcea I., pentru organizarea

transportării lui Vîhrist E. în Grecia, au solicitat și au primit de la aceasta buletinul de

identitate, pașaportul cetățeanului RM, certificatul de naștere pe numele acesteia și un

certificat de la primăria s. Zahorna, r-nul Șoldănești, care confirma faptul că ea domiciliază

în localitatea respectivă, acte necesare în scopul perfectării vizei.

Ulterior, aproximativ la începutul lunii ianuarie 2010, Rapcea I. împreună cu Cristea

S., au organizat perfectarea pe numele acesteia a vizei de intrare și ședere pe teritoriul țărilor

membre ale spațiului Schengen. Apoi, tot la începutul lunii ianuarie 2010, Cristea S. și

Rapcea I., au adăpostit-o pe Vihrist E., pentru două zile, într-un apartament situat în mun.

Chișinău, pînă la transportarea ei în țara de destinație. După aceasta, la data de 16.01.2010,

Cristea S. împreună cu Rapcea I., cu consimțămîntul lui Vîhrist E., au organizat

transportarea ei la locul de destinație, procurîndu-i bilet la microbusul cu ruta Chișinău-

România-Ungaria-Slovenia-Italia și au transportat-o în mun. Chișinău, în locul de unde se

pornește rutiera.

În continuare, Cristea S., în comun acord cu Rapcea I., aflîndu-se în mun. Chișinău, în

locul pornirii rutierei spre Italia, i-au dat instrucțiuni Vîhrist E. cu privire la modalitatea de

intrare pe teritoriul Greciei, unde aceasta urma să fie întîlnită de către alte persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală și i-a transmis bani în sumă de 400 euro,

pentru cheltuielile necesare de drum. Ajungînd în Italia, ultima a procurat bilet la vapor și s-

a deplasat în Grecia, or. Patra, unde a fost întîlnită de o persoană de origine ucraineană pe

nume „Dima”, care a transportat-o în or. Atena, Grecia, adăpostind-o într-o casă din aceeași

localitate, unde a prestat servicii sexuale timp de 20 zile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, proxenetismul adică îndemnul și

determinarea la prostituție săvîrșite față de două persoane.

art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către apărătorul Prodan

L., în interesele inculpaților Cristea S. și Rapcea I. și de acuzatorul de stat.

2

3.1 Acuzatorul de stat, în apelul declarat, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Cristea S. și Rapcea I. să fie recunoscuți

culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2), lit. b) și d) Cod penal,

stabilindu-le pedeapsa a cîte 12 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

În opina procurorului, sentința contestată este ilegală sub aspectul aprecierii eronate de

către instanța de fond a probelor administrate, acestea din urmă demonstrînd indubitabil că

starea de vulnerabilitate a părților vătămate, situație despre care inculpații cunoșteau și de

care au abuzat în scopuri criminale, element al laturii obiective, este suficientă pentru a

încadra acțiunile inculpaților în baza art. 165 Cod penal. Din materialele dosarului reiese că

inculpații, cunoscînd despre starea de vulnerabilitate a părților vătămate, le-au determinat,

inclusiv prin înșelăciune, de a practica prostituția.

3.2. Avocatul Prodan L., în apelul declarat în interesele inculpaților, a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Cristea S. și Rapcea I. să fie achitați de

cele incriminate, invocînd că instanța de fond nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate.

apelul declarat de avocatul Prodan L. în interesele inculpaților Cristea S. și Rapcea I., a fost

respins, ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit căreia Cristea S. și Rapcea I., au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, la 8 ani închisoare pentru fiecare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 3 ani.

apelurile înaintate, audiind participanți la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept,

cercetînd argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns

la concluzia că apelul declarat de către avocatul Prodan L. în interesele inculpaților este

nefondat și pasibil de a fi respins, iar apelul declarat de către procuror urmează a fi admis,

cu casarea sentinței și dispunerea condamnării lui Cristea S. și Rapcea I. în baza art. 165

alin. (2), lit. b) și d) Cod penal, trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și

adăpostirea persoanei, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală

comercială, săvîrșită în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în

mod rezonabil, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două persoane

și de mai multe persoane.

Prin urmare, instanța de apel a considerat reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpaților

în baza art. 220 Cod penal, drept neîntemeiată și contrară probelor administrate în cauză.

Mai mult, instanța de apel a apreciat depozițiile inculpaților cu referire la nerecunoașterea

vinovăției lor, drept o metodă de autoapărare și evitare a pedepsei pentru infracțiunea

comisă.

Totodată, făcînd referire la soluția adoptată de instanța de fond, privind reîncadrarea

acțiunilor inculpaților instanța de apel a atras atenția că această soluție este contradictorie

situației de fapt, fiind bazată pe o interpretare eronată a circumstanțelor de fapt, raportate la

3

cele de drept, iar faptul că relațiile dintre inculpați și Vîhrist E. și Brînză E. erau benevole,

nu poate fi reținut în contextul constatării faptei de proxenetism, după cum s-a invocat de

către instanța de fond, or, caracterul benevol al relațiilor dintre inculpați și pătimite, precum

și consimțămîntul acestora a fost afectat de înșelăciune, avînd în vedere că părțile vătămate,

nu au conștientizat pe deplin caracterul relațiilor dintre acestea și inculpați, care folosind

intenționat situația creată, cînd părțile vătămate căutau de lucru, încredințîndu-le că le va

găsi, le-a propus de a se ocupa cu prostituția.

În opinia instanței de apel a fost realizată și partea laturii obiective ce ține de

transportare, transfer, adăpostire și primire a părților vătămate, avînd în vedere că însuși

părțile vătămate au confirmat că după perfectarea actelor au fost duse într-un apartament din

mun. Chișinău, ulterior transportate de către Cristea S., la rutiera ce se îndrepta spre Grecia.

De asemenea, a fost realizat, în opinia instanței de apel, și scopul de exploatare sexuală

comercială, or, faptul dat a fost confirmat chiar și de către părțile vătămate Vîhrist E. și

Brînză E., care au menționat că inițial, cînd s-au adresat către Rapcea I. pentru a li se găsit

ceva de lucru, acesta propunîndu-le să presteze servicii sexuale contra plată în Grecia, le-a

comunicat că ele urmează să restituie o sumă de 3500 euro, sumă ce urma a fi restituită de

pătimite în cadrul serviciilor prestate în Grecia.

Așadar, este indubitabil faptul că inculpații cunoșteau că starea materială a victimelor

era una precară, astfel abuzînd de poziția de vulnerabilitate a acestora, au perfectat actele

pătimitelor, le-au transportat și adăpostit în vederea atingerii scopului infracțional pus

inițial, de traficare a acestora.

Pe cale de consecință, instanța de apel, a conchis că aceste circumstanțe dezvăluite

supra, denotă real, clar și rațional existența în acțiunile inculpaților a infracțiunii de trafic de

ființe umane, iar încadrarea juridică făcută de instanța de fond în acest caz, fiind una

contradictorie situației de fapt.

În partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel ghidîndu-se

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a concluzionat asupra aplicării față de inculpați a

unei pedepse principale sub formă de închisoare în cuantum de 8 ani, care se consideră a fi

echitabilă faptei săvîrșite și urmărilor prejudiciabile urmate, și a unei pedepse

complimentare - privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

decizia instanței de apel, cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia cu trimiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea celor invocate, recurentul face trimitere la prevederile art. 427 alin. (l)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, menționînd că instanța de apel eronat a dispus

recalificarea acțiunilor inculpaților din prevederile art. 220 în cele ale art. 165 Cod penal,

dat fiind că, în viziunea apărării, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpaților în

baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Or, titularul cererii de recurs opinează că, în baza tuturor probelor administrate în

procesul judecării cauzei, inclusiv reieșind și din depozițiile părților vătămate, instanța de

fond corect a stabilit faptul că victimele au fost preîntâmpinate și știau despre faptul că vor

practica prostituția în Grecia, ceea ce dovedește prezența înlesnirii prostituției și exclude

4

înșelăciunea, ca semn al traficului de ființe umane. Victimele știind despre o eventuală

atragere în practicarea prostituției au avut libertatea deplină de sine stătător să refuze

plecarea în Grecia și să evite practicarea prostituției.

Referirea acuzatorului de stat la starea de vulnerabilitate a victimelor, care instanța de

apel a pus-o la baza recalificării acțiunilor inculpaților, nu poate fi imputată ultimilor

deoarece deși în materialele dosarului există probe că victimele sunt din familii vulnerabile,

cu nimic nu este dovedit faptul că inculpații cunoșteau acest lucru și îl foloseau în activitatea

lor criminală. Este stabilit cu certitudine că Cristea S. de mult timp locuia și lucra în

Chișinău, și pe victime nu le-a cunoscut pînă în luna decembrie 2009, nu a știut care este

starea lor, cu atât mai mult că Vâhrist E. e din alt sat, nu din Răspopeni.

Recurentul mai specifică că nu poate fi imputată inculpaților nici recrutarea victimelor,

ca semn al traficului de ființe umane, deoarece recrutarea înseamnă acțiunea inculpaților în

stabilirea persoanelor și atragerea lor în scopurile criminale, însă reieșind din materialele

cauzei și Brânză E., și Vâhrist E. au declarat că ele din propria inițiativă s-au apropiat de

Rapcea I. și l-au rugat să le găsească un loc de lucru, ceea ce demonstrează subsidiar că

relațiile sexuale și practicarea prostituției au fost benevole și nu impuse de inculpați, or, din

dispoziția art. 165 rezultă că persoana urmează a fi constrânsă la practicarea prostituției, fapt

ce nu este stabilit în situația dată.

Din aceste considerente, se opinează că acțiunile inculpaților urmează a fi calificate în

conformitate cu prevederile art.220 Cod penal, deoarece în acțiunile lor se atestă prezența

îndemnului de a practica prostituția de către o altă persoană, nu traficarea de persoane.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 12) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de avocatul Josan D., în numele

inculpaților, acesta invocă drept temei pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

5

Așadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, menționînd că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde o motivare

corespunzătoare, iar instanța a examinat unilateral probele, bazîndu-se pe cele invocate de

acuzatorul de stat și ignorînd aprecierea probelor prezentate de apărare.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului apărătorului și admiterea apelului acuzatorului de stat.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței instanței de apel,

probelor noi invocate de partea apărării și conform materialelor din dosar, ajungînd la

concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută în vigoare, ca fiind legală, întemeiată și

motivată.

Instanța de apel judecînd cauza în fapt și în drept, a audiat inculpații Cristea S. și

Rapcea I., a dat citire declarațiilor părților vătămate: Brînză E. și Vihrist E., martorului

Codreanu T., a cercetat toate probele prezentate de părți și actele cauzei și, în conformitate

cu prevederile 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale

apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre respingerea apelului

declarat de apărătorul inculpaților, ca nefondat, să fie una corectă și întemeiată și admiterea

apelului declarat de acuzatorul de stat. Soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe

deplin confirmată prin ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrea atacată, iar

probatoriul administrat coroborînd în ansamblul, confirmă vinovăția inculpaților în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

La baza condamnării lui Cristea S. și Rapcea I. au fost puse:

- declarațiile părților vătămate: Brînză E. și Vihrist E.;

- declarațiile martorilor: Codreanu T., Brînza T., Brînza E., Cazacu O., Gujuman F.,

Spatari E., Ciobanu S., Cepraga E.;

- informația parvenită de la Serviciul de Grăniceri cu privire la traversarea frontierei de

stat de către Brînza E. și Vîhrist E., prin care se confirmă faptul că ele au ieșit din țară

ambele la 16.01.2010, cu aceiași unitate de transport (vol. I, f.d.38-52);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor, prin care a fost supus examinării

informația parvenită de la Serviciul de Grăniceri (vol. I, f.d.52-54);

- ordonanța de anexare la cauza penală a documentelor parvenite de la Serviciul de

Grăniceri (vol. I, f.d.55);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare, prin care de la Brînza E. a fost ridicat titlul

de călătorie, polița de asigurare medicală, buletinul informativ pentru deținuți, buletinul

informativ pentru deținuții străini supuși expulzării, bilet avia electronic și document

eliberat de autoritățile Greciei (vol. I, f.d.82-84);

6

- procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice a numerelor de

telefon ce aparțin lui Rapcea I., Cristea S. și Brînza E., în rezultat fiind stabilită legătura

telefonică între Rapcea I. și Cristea S. cu Brînza E. și Vîhrist E. (vol. I, f.d. 12-117);

- procesul-verbal de documentare a convorbirilor înregistrate și anexa la acesta cu

reproducerea în scris a acestor convorbiri (vol. I, f.d. l33-140);

- procesul-verbal de examinare a obiectelor, prin care au fost supuse examinării

documentele ridicate de la Brînza E. și telefoanele mobile ridicate de la Cristea S. și Rapcea

I. (vol. I, f.d. l87-188);

- ordonanța de recunoaștere și anexare la cauza penală a obiectelor menționate în

calitate de corpuri delicte (vol. I, f.d. 189-190);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare, prin care de la Vîhrist E. a fost ridicat titlul

de călătorie, cotorul de la biletul avia, bilet electronic și document pe 2 file eliberat de

autoritățile Greciei;

- procesul-verbal de examinare a documentelor ridicate de la Vîhrist E.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe

nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a

probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia adoptată,

dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar unor probe, în

consecință, ajungînd pripit la concluzia de condamnare a lui Cristea S. și Rapcea I., în baza

art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, instanța de recurs reține următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza

temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția

inculpaților Cristea S. și Rapcea I., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal,

să fie una legală și întemeiată.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea ce privește criticele

recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor, dînd prioritate doar

7

unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de materialele dosarului și

rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel,

în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se

circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Cristea S. și Rapcea

I., a fost învinuiți de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal, trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea persoanei, fără

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune,

abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra a două persoane și de mai multe persoane.

În continuare, din textul recursului declarat, instanța constată că recurentul invocă că,

la caz, nu sunt probe care ar confirma prezența laturii obiective și laturii subiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, iar în

ședința de judecată a instanței de apel, nu s-a constatat comiterea de către inculpați a

acțiunilor de recrutare și transportare a părții vătămate, săvîrșite în scop de exploatare

sexuală comercială, prin abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei, săvîrșit de mai multe

persoane. Așadar, partea apărării susține că, în ședința de judecată a instanței de apel, nu au

fost prezentate și cercetate careva probe certe, pertinente și concludente, care ar dovedi

comiterea acțiunilor încriminate inculpaților, iar faptele săvîrșite de aceștia urmează a fi

încadrate în baza art. 220 Cod penal, adică ca proxenetism, nu ca trafic de ființe umane.

Aceste critici ale recurentului se circumscriu erorii prevăzute de pct. 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care, de altfel, a fost invocată de recurent și potrivit căreia

hotărîrea instanței de apel este pasibilă atacării cu recurs atunci cînd se constată că faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi erori

de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum aceasta

a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală

corectă, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme penale, înseamnă că

acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

8

În cauza deferită spre judecare, acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Mai mult, la caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în

cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpaților

în baza art.165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocînd corect

comentariile din literatura juridică de specialitate, la analiza elementelor componente ale

infracțiunii de trafic de ființe umane, și anume, noțiunea de recrutare, transportare și abuz de

poziție de vulnerabilitate a victimei, întemeiat a ajuns la concluzia că, în acțiunile

inculpaților sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 165 și

nicidecum nu cele stipulate de art. 220 Cod penal, reținute în sarcina inculpaților de către

prima instanță.

În viziunea instanței de recurs, în acțiunile ce i se incriminează lui Cristea S. și Rapcea

I., se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzute anume de

art. 165 alin. (2) Cod penal, care se formează din două categorii de acțiuni de sine stătătoare

legate între ele. Prima categorie poate avea următoarele varietăți: recrutarea, transportarea,

transferul, adăpostirea, primirea unei persoane. Acțiunile infracționale din a doua categorie

pot fi realizate prin: amenințarea cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei, înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate sau

abuz de putere. Pentru realizarea laturii obiective a traficului de ființe umane este necesară

existența cel puțin a unei varietăți din prima categorie de acțiuni infracționale și cel puțin a

uneia din a doua categorie de acțiuni menționate.

Astfel, Cristea S. și Rapcea I. le-au recrutat și transportat pe Brînza E. și Vîhrist E. în

scop de exploatare sexuală prin abuz de poziție de vulnerabilitate, or, în acțiunile

inculpaților sunt prezente elementele:

- Recrutarea victimei, care presupune racolarea, selectarea persoanelor traficate în

vederea deplasării către punctul destinat și acest component este prezent în acțiunile

inculpaților în raport cu părțile vătămate: Brînza E. și Vîhrist E., prin urmare, inculpații au

îndemnat victimele la prostituție în Grecia și pentru aceasta s-au deplasat împreună cu ele la

secția de pașapoarte din mun. Chișinău, unde au achitat pentru perfectarea în timp de 10 zile

a pașapoartelor internaționale pentru acestea. Apoi le-au însoțit la secția de pașapoarte, de

unde dînsele au ridicat pașapoartele, iar mai tîrziu au organizat perfectarea vizei de intrare și

ședere pe teritoriul țărilor membre ale spațiului Schengen.

- Transportarea, prin care se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc în altul în

perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind diferite mijloace de transport ori pe jos. La

caz, din declarațiile atît a inculpaților, cît și a părților vătămate se constată că, Cristea S. și

Rapcea I., întru realizarea intențiilor sale infracționale, împreună și prin înțelegere prealabilă

au organizat transportarea părților vătămate la locul de destinație, procurîndu-le din cont

personal bilete la microbusul cu ruta Chișinău-România-Ungaria-Slovenia-Italia. După care,

ajungînd în Italia, Brînza E. și Vihrist E. benevol au procurat bilete pentru vapor spre

Grecia, or. Patra, din banii care le-au dat inculpații și după ce au ajuns în Grecia, or. Patra,

acestea au fost întîlnite de o persoană de origine ucraineană pe nume „Dima”, care le-a

9

transportat în or. Atena, Grecia, adăpostindu-le într-o casă din aceiași localitate, unde au

prestat servicii sexuale.

- Adăpostire victimei este plasarea aceste într-un loc ferit pentru a nu fi descoperită de

către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane, care ar putea denunța traficantul,

din declarațiile părții vătămate Vihrist E. rezultă ca aceasta a fost adăpostită de inculpați,

pentru două zile, într-un apartament situat în mun. Chișinău, pînă la transportarea ei în țara

de destinație.

- Abuzul de poziția de vulnerabilitate poate fi condiționată de diferiți factori cum ar fi:

izolarea victimei, situația ei economică grea, psihică, afectarea familială sau lipsa de resurse

sociale și altele. Abuzarea de situația de vulnerabilitate a victimei constituie element al

traficului. Prin situația de vulnerabilitate a victimei urmează de înțeles orice tip de

vulnerabilitate, fie ea psihică, afectivă, familială, socială sau economică. Se are în vedere

ansamblul de situații disperate, care poate face un om să accepte exploatarea sa.

Astfel, starea de vulnerabilitate este prezentă și în speța deferită spre examinare,

deoarece inculpații la momentul comiterii infracțiunii cunoșteau despre situația materială

nefavorabilă a lui Brînza E. și Vihrist E., fapt care se confirmă prin declarațiile date de

părțile vătămate, potrivit cărora se susține că aceasta se aflau într-o stare materială grea, nu

erau încadrate în cîmpul muncii, neavînd o sursă de venit stabil, din care considerente au

acceptat plecarea în Grecia, pentru practicarea prostituției.

Potrivit dispoziției art. 165 Cod penal, nu contează dacă victima a dat sau nu

consimțămîntul de a fi exploatată sexual, deoarece acordul ei nu a fost dictat de libera

alegere, dar de starea ei de vulnerabilitate.

Latura subiectivă a infracțiunii menționate, se caracterizează prin vinovăția lui Cristea

S. și Rapcea I. în formă de intenție directă, scopul urmărit de aceștia fiind interesul material,

or victimele urmau să le întoarcă 3500 euro, pentru serviciile prestate de aceștia, adică

pentru că le-au ajutat să plece peste hotare la muncă.

Așadar, Colegiul penal reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel referitor la

faptul că consimțămîntul victimelor nu înlătură răspunderea penală a făptuitorilor, această

împrejurare nu poate constitui temei de recalificare a acțiunilor inculpaților în proxenetism,

or existența consimțămîntului la exploatarea sexuală nu exonerează inculpatul de răspundere

penală pentru infracțiunea de trafic de ființe umane, de vreme ce dispoziția normei penale a

traficului de ființe umane expres prevede „cu sau fără consimțămîntul victimei”.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, nu poate fi susținută poziția

apărării privitor la recalificarea faptelor comise de inculpați din prevederile art. 165 Cod

penal, în cele ale art. 220 Cod penal și în susținerea acestei statuări se reiterează prevederile

din pct. 151 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 22.11.2004, nr. 37 - Cu

privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de

copii //Buletinul CSJ a RM 8/4, 2005, care stipulează că delimitarea dintre infracțiunea de

trafic de ființe umane și cea de proxenetism, constă în:

a) Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale ori

practicării prostituției, prevăzută de art.165 Cod penal, și cea de proxenetism, prevăzută de

art.220 Cod penal, constă în obiectele juridice generice diferite ale celor două incriminări,

10

respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele incriminatorii: în cazul

traficului de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a

persoanei, iar în cazul proxenetismului – apărarea bunelor moravuri în relațiile de

conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență;

b) În raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate în art.220 Cod penal, pe de o

parte, și art.165 Cod penal, pe de altă parte, infracțiunea de trafic de persoane se poate

realiza numai prin acte de constrîngere ori asimilate acestora;

c) În cazul cînd o persoană, fără a recurge la mijloace de constrîngere, îndeamnă sau

înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării prostituției,

aceasta săvîrșește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art.220 Cod penal;

d) În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primire a

unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, înșelăciune, abuz de autoritate, de starea de

vulnerabilitate sau prin alte forme de constrîngere, ori profitînd de imposibilitatea altei

persoane de a-și exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori

de alte foloase pentru obținerea consimțămîntului persoanei care are autoritate asupra altei

persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art.165 Cod penal;

e) Proxenetismul se poate manifesta separat. El poate să se transforme în trafic de

persoane ori să existe în cumul cu ultimul;

f) În cazul cînd acțiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior acesta

acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile specificate la lit. d) al prezentului

punct, se va constata săvîrșirea atît a infracțiunii prevăzute de art. 220 Cod penal, cît și a

infracțiunii prevăzute de art.165 Cod penal, în concurs real de infracțiuni.

Așadar, traficul este o infracțiune contra persoanei, impusă prin constrîngere în

diversele ei forme. Proxenetismul este o infracțiune contra sănătății publice și conviețuirii

sociale. În fond, prin aceasta se delimitează traficul de persoane de proxenetism (există și

alte particularități specifice fiecărei componențe de infracțiune).

În consecință, instanța de recurs ține să mai menționeze și aceea că, instanța de apel, la

stabilirea categoriei pedepsei și cuantumului acesteia în privința inculpaților, în vederea

corectării și reeducării lor, a ținut seama în deplină măsură de motivele și gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează și

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovaților, aplicîndu-le o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

Pedeapsă, pe care instanța de recurs o consideră legală, întemeiată și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

În atare situație, Colegiul penal apreciază că corect s-a conchis asupra faptului că

scopul pedepsei penale prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal, în speță, poate fi atins doar

prin aplicarea față de inculpați a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea acesteia.

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la vinovăția inculpaților sunt

corecte și corespund materialului probator.

11

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința

inculpaților Cristea S. și Rapcea I., nefiind identificată de instanța de recurs prezența

vreunei erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul

penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către avocatul Josan D. în

numele inculpaților în cererea de recurs ordinar deferit spre examinare.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitru Josan în numele

inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

decembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe Cristea Simion Iacob și Rapcea Ion Ion, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 mai 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

12