1ra-468/2015 — art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- nu s-a invocat niciun temei de drept
1ra-468/2015 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-468/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
28 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir Timofti și Nadejda
Toma,
a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Timuș
Silvia în numele inculpaților Balan Alexei și Ionesco Nicolae, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 17 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 în cauza penală în privința lui
Balan Alexei Igor, născut la 31 iulie 1991,
originar și domiciliat în s. Văratic, r-nul Ialoveni;
Ionesco Nicolae Dumitru, născut la 14 iulie 1985,
originar și domiciliat în s. Văratic, r-nul Ialoveni.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
12.04.2012 – 17.07.2014 (prima instanță)
19.08.2014 – 10.12.2014 (instanța de apel)
12.03.2015 – 28.04.2015 (instanța de recurs
ordinar)
Colegiul penal lărgit asupra recursului
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 17 iulie 2014 Balan Alexei Igor și
Ionesco Nicolae Dumitru au fost recunoscuți vinovați pentru comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-le stabilită o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, pentru fiecare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Drăguțan Ion Vasile privind
încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra
cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța contencioasă.
A fost dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Balan Alexei și
Ionesco Nicolae în beneficiul părții vătămate Drăguțan Ion Vasile a sumei de
3 000 (trei mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.
1
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la data de
15.10.2011, aproximativ la ora 1500, inculpatul Balan Alexei împreună cu Ionesco
Nicolae, avînd scopul comiterii unui act de huliganism, aflîndu-se pe una din
străzile s. Văratic, r-nul Ialoveni, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd
o vădită lipsă de respect față de societate, s-a apropiat de cet. Drăguțan Ion și fără
careva motive, l-au numit în loc public cu cuvinte necenzurate și i-au aplicat
diverse lovituri peste diferite părți ale corpului.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2815/D din 08.11.2011,
lui Drăguțan Ion i s-a cauzat: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin
comoție cerebrală, fractura oaselor nazale fără deplasare, echimoze cu excoriație
pe față, care se califică ca vătămări ușoare.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia au declarat
apeluri:
- avocatul Rutenco Mihai, în numele inculpatului Balan Alexei, care a
solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă
achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta. În motivarea
apelului a fost invocat faptul că, cauza a fost examinată în lipsa inculpaților, fără a
fi stabilite motivele neprezentării acestora, de asemenea, la baza sentinței au fost
puse declarațiile contradictorii ale părții vătămate, deoarece, potrivit declarațiilor
martorului Balan Ludmila, primul i-a comuniat că nu cunoaște cine l-a bătut;
- avocatul Ciobanu Pintilie în numele inculpatului Ionesco Nicolae, care a
solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încetarea procesului penal în privința
inculpatului. În susținerea apelului, a fost indicat faptul că instanța de fond nu a
luat în considerație că inculpatul și partea vătămată se aflau în relații ostile, iar în
momentul cînd a izbucnit cearta, nu era prezentă nicio persoană terță, partea
vătămată fiind în stare de ebrietate. Consideră apelantul că acțiunile inculpatului
urmează a fi încadrate juridic în baza art. 78 Cod contravențional;
- inculpații Balan Alexei și Ionesco Nicolae, care au solicitat casarea
parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să le fie stabilită o
pedeapsă non privativă de libertate sub formă de amendă, motivînd că își recunosc
vinovăția și regretă fapta comisă, precum și, sunt disponibili de a achita prejudiciul
moral cauzat părții vătămate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie
2014 apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că se va expune
doar asupra părții stabilirii pedepsei, reieșind din faptul că inculpații au contestat
sentința doar sub aspectul vizat, iar în ședința de judecată, avocații au pledat pentru
o pedeapsă mai blîndă.
Așadar, instanța de apel a constatat că instanța de fond, la individualizarea
pedepsei a ținut cont de cumulul circumstanțelor pertinente, sancțiunea aplicată
fiind în corespundere cu caracterul periculos al acțiunilor inculpaților, ce denotă o
lipsă de respect față de valorile sociale protejate de legea penală și de gradul
prejudiciabil al infracțiunii comise, astfel încît, pedeapsa stabilită inculpaților este
2
una echitabilă în raport cu infracțiunea comisă, instanța de fond, acordînd deplină
eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.
La fel, instanța de apel a subliniat că nu poate reține ca întemeiate cerințele
inculpaților de a le stabili o pedeapsă non privativă de libertate, deoarece aceasta ar
fi inechitabilă în raport cu fapta comisă și gradul de vinovăție al acestora, mărimea
pedepsei stabilite fiind una pe măsura de a atinge scopul urmărit de legea penală,
iar izolarea inculpaților de societate este necesară pentru ca inculpații să-și
revizuiască atitudinea față de valorile sociale și comportamentul față de membrii
societății.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Timuș Silvia în
numele inculpaților, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16
prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor
judecătorești, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată, contestînd vinovăția inculpaților și pedeapsa aspră stabilită
acestora.
Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de
nivelul Curții Supreme de Justiție, Sergiu Crijanovschi, care a solicitat respingerea
recursului, cu menținerea deciziei.
Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul
penal lărgit ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar
în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul
ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurentă.
La caz, din conținutul recursului declarat, rezultă că recurenta nu invocă
careva temeiuri de drept stipulate exhaustiv în art. 427 Cod de procedură penală,
însă, se deduce dezacordul acesteia față de pedeapsa stabilită inculpaților și
vinovăția acestora în comiterea faptei incriminate.
La aspectele contestate în recursul declarat, Colegiul lărgit menționează că,
instanța de fond și de apel au cercetat toate probele prezentate de părți, au audiat
inculpații, partea vătămată, martorii, au cercetat actele cauzei și, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere obiectivă din
punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității probelor
administrate pe cauză și care, în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpaților
Balan Alexei și Ionesco Nicolae în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.
(2) lit. b) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestora fiind justă, cu
reținerea tuturor semnelor calificative ale componenței incriminate.
În cauza dată, există o concordanță deplină între probele administrate și
situația de fapt stabilită de instanțele de fond cu privire la cele comise de inculpații
Balan Alexei și Ionesco Nicolae, nefiind identificată de instanța de recurs vreo
probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat reținută de către
3
instanțele de fond sau al cărei conținut să fi redat contrar ceea ce este evident sau
cu posibilitate de controversă.
Cît privește pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de recurs conchide că,
instanța de judecată trebuie să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de
sancțiunea normei, în baza căreia este înaintată învinuirea inculpaților.
La caz, din sancțiunea prevăzută la 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, rezultă că
legiuitorul a prevăzut două categorii de pedepse alternative: amenda și închisoarea.
Prima sancțiune se referă la categoria pedepselor neprivative de liberate, iar cea din
urmă – constituie o formă de constrîngere privativă de libertate.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,
prevăzute de art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor
alternative, prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în
care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului pedepsei.
Reieșind din materialele cauzei, instanța de recurs constată că la stabilirea
pedepsei închisorii inculpaților, instanțele de fond s-au ghidat de circumstanțele
agravante reținute, și anume: condamnarea anterioară, caracteristica negativă de la
locul de trai, dar și de faptul că aceștia se eschivau intenționat de a se prezenta la
judecarea cauzei.
Totodată, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiate concluziile
formulate de instanța de apel în partea motivatorie a deciziei adoptate, unde este
menționat că: „Nu poate fi numită în privința inculpaților o pedeapsă non-
privativă de libertate, întrucît aceasta ar fi inechitabilă în raport cu fapta comisă
și cu gradul de vinovăție al acestora, Colegiul concluzionînd că, anume pedeapsa
de 3 (trei) ani închisoare – este una ce implică o suferință, pe măsură de a atinge
scopul de constrîngere, reeducare și exemplaritate, înlăturarea temporară a
inculpaților din societate fiind necesară pentru ca aceștia să-și revizuiască
atitudinea față de valorile sociale și comportamentul față de membrii societății.”
Prin urmare, Colegiul lărgit este solidar cu concluziile instanțelor de fond cu
privire la categoria pedepsei stabilite inculpaților, deoarece, sancțiunile privative
de libertate sunt aplicate ca măsuri de ultimă instanță, la care se recurge numai în
acele cazuri în care orice altă pedeapsă este în mod evident neadecvată.
Așadar, în vederea impunerii unei conduite morale acceptabile în societate,
este necesar de a izola infractorul de societate în vederea restabilirii ordini publice,
dar și a corectării și reeducării conștiinței, după cum a fost desprins din concluzia
instanței de apel.
În aceeași ordine de idei, este necesar de a menționa că la individualizarea
pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, instanța de
judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură
aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și corect individualizate.
La acest capitol, se conchide că pedeapsa stabilită inculpaților de către
instanța de fond și menținută de cea de apel, este stabilită corespunzător gravității
faptei, în raport cu pericolul social, cu reținerea atitudinii inculpaților față de cele
comise, dar și corespunde limitelor prevăzute de Partea specială a Codului penal.
Reieșind din cele consemnate mai sus, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că
decizia recurată este una legală, a cărei motivare coincide cu soluția adoptată și
4
corespunde prevederilor art. 414-418 Cod de procedură penală, astfel că nu există
temei legal pentru admiterea recursului aflat pe rol, motiv din care se impune
soluția de a respinge recursul, ca inadmisibil.
În corespundere cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Timuș Silvia în
numele inculpaților Balan Alexei și Ionesco Nicolae împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, în cauza penală în privința
lui Balan Alexei Igor și Ionesco Nicolae Dumitru, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
5