1ra-1176/2017 — art. 165 al. 2 lit. b, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 165 al. 2 lit. b, d CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 12 CPP
1ra-1176/2017 — art. 165 al. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1176/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Alerguș Constantin,
a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Popa Ala în numele inculpaților Rapcea Ion și Cristea Simion, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2017,
în cauza penală privindu-i pe
Rapcea Ion Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;
Cristea Simion Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 22.10.2015 – 20.04.2016;
instanța de apel: 19.05.2016 – 17.03.2017;
instanța de recurs: 20.06.2017 – 19.12.2017.
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 iulie 2013, Cristea
Simion și Rapcea Ion au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani
închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza
art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa pe un termen de probațiune
de 2 ani.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014
a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Prodan Lilia în numele
inculpaților Cristea Simion și Rapcea Ion.
Admis apelul declarat de către procurorul în secția combatere trafic de ființe
umane a Procuraturii Generale, Compan Dorin, casată sentința Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 19 iulie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, după cum urmează: Cristea Simion și Rapcea Ion au fost recunoscuți
vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,
fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, fiecare, cu
executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice
pe un termen de 3 ani.
1
Prin Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiției din 29 aprilie 2015 a
fost declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Josan Dumitru în numele
inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10
decembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe Cristea Simion și Rapcea Ion, ca fiind
vădit neîntemeiat.
La data de 19 octombrie 2015 de către Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău,
în baza cererii avocatului Popa Ala în interesele inculpaților Cristea Simion și Rapcea
Ion a fost deschisă procedura de revizuire.
Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2016 a fost
respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de către Procuratura s. Centru
mun. Chișinău, care a fost deschisă prin ordonanța procurorului din 19 octombrie 2015
pe cauza penală nr. 2010515140 în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură
penală.
În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a constatat că, motivele invocate
în cererea de revizuire înaintată de avocatul Popa Ala, nu sunt bazate pe argumente
pertinente și convingătoare, care ar putea dirigui la revizuirea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiției din 29 aprilie 2015.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Popa Ala în numele inculpaților
Rapcea Ion și Cristea Simion, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a
sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2016 cu pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.
6.1. În motivarea apelului avocatul a invocat că, hotărârea menționată este ilegală,
nemotivată și neîntemeiată din următoarele considerente:
- instanța de fond a dat o apreciere critică depozițiilor părților vătămate, deoarece
acestea vin în contradicție cu celelalte probe apreciate de către instanță. A considerat că,
declarațiile părților vătămate sunt incomode instanței și ca urmare au fost apreciate
critic;
- părțile vătămate Vîhrist Elena și Brînză Evghenia în instanță au declarat că
dorința de a pleca peste hotare în vederea practicării prostituției a fost benevolă și liberă,
constituind o intenție și o hotărâre personală, nefiind determinată sau impusă prin
constrângere fizică sau psihică ori profitând de starea sa de vulnerabilitate, de către
Rapcea Ion, Cristea Simion sau de alte persoane. Declarațiile părților vătămate
confirmate și prin descifrările convorbirilor telefonice purtate de ele cu condamnații
exclud prezența înșelăciunii ca semn al traficului de ființe umane;
- potrivit legislației în vigoare, scopul traficului de ființe umane constă în
exploatarea sexuală a victimei, incluzând exploatarea ei în prostituție. În speță, părțile
vătămate au declarat că nu au fost influențate și nici constrânse de inculpați să practice
prostituția, ele fiind libere să găsească o altă muncă ajunse peste hotarele țării;
- a remarcat că în instanța de judecată părțile vătămate au fost avertizate că pentru
darea declarațiilor false vor fi trase la răspundere penală, fapt pentru ce și au semnat;
- probele la care a făcut referire instanța de fond precum că sunt în contradicție cu
declarațiile părților vătămate oferite în ședința de judecată, redau în mod direct și cert
2
situația de comitere a faptei prevăzute în art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și anume a
infracțiunii de proxenetism și nici într-un caz a infracțiunii de trafic de ființe umane
prevăzute în art. 165 Cod penal, circumstanțe detaliat relatate în sentința Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 19 iulie 2013;
- instanța de fond nu a apreciat ca probă sentința Judecătoriei Centru din 15
ianuarie 2016 prin care părțile vătămate Vîhrist Elena și Brînza Evghenia au fost liberate
de răspundere penală în temeiul art. 312 alin. (1) Cod penal;
- concluziile instanței de fond potrivit căreia Judecătoria Centru mun. Chișinău
prin sentința din 19 iulie 2013 nu s-a expus asupra vinovăției părților vinovate, fapt
pentru care nici nu a fost apreciată ca probă, or, în temeiul art. 53 Cod penal poate fi
liberată de răspundere penală doar persoana care se face vinovată de comiterea unei
fapte infracționale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2017, a
fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea hotărârii contestate.
7.1. În motivarea concluziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea
sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
ajuns la concluzia de a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al
Curții Supreme de Justiție din 29 aprilie 2015 în privința condamnării lui Rapcea Ion și
Cristea Simion în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, înaintată de către
Procuratura s. Centru, mun. Chișinău în privința inculpaților Rapcea Ion și Cristea
Simion, care a fost deschisă prin ordonanța procurorului la 19 octombrie 2015 pe cauza
penală nr. 2010515140 în temeiul art. 453 alin. (3) pct. 2), din următoarele considerente:
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală sus indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel, studiind și analizând materialele cauzei penale și audiind părțile,
a constatat că:
Vina lui Rapcea Ion și Cristea Simion în săvârșirea, din intenție directă, de comun
acord, traficului de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea
persoanei, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială,
săvârșită în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod
rezonabil, prin înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra lui Vîhrist Elena și
Brînza Evghenia, a fost dovedită pe deplin prin probele administrate în cadrul urmăririi
penale și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, instanțele de judecată pe deplin au
constatat starea de fapt și de drept și au dat o apreciere juridică corectă probelor
examinate, just încadrând acțiunile lui Rapcea Ion și Cristea Simion.
Verificând argumentele apelantului în coraport cu legalitatea și temeinicia
sentinței atacate, instanța de apel a considerat nefondată solicitarea avocatului cu privire
la revizuirea deciziei de condamnare a lui Rapcea Ion și Cristea Simion din motiv că
părțile vătămate au dat declarații mincinoase, or, prima instanță corect a reținut că noile
3
,,circumstanțe” invocate (schimbarea declarațiilor părților vătămate), acestea nu sunt de
natură a anula hotărârile contestate, care sunt legale și întemeiate.
Contrar celor invocate în cererea de apel, instanța de apel a considerat că, prima
instanță just a apreciat critic declarațiile părților vătămate și ale inculpatului Rapcea Ion,
din punctul de vedere al coroborării lor, întrucât acestea vin în contradicție cu întreaga
sistemă de probe administrate la caz și corect a conchis că, declarațiile părților vătămate
date în ședința de judecată au drept scop ameliorarea situației condamnaților,
considerând că nu constituie motiv de revizuire în cazul în care, prin invocarea noilor
fapte și împrejurări, se solicită atenuarea răspunderii penale sau schimbarea încadrării
juridice.
Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat argumentul apelantului expus în cererea
de apel cu referire la faptul că, în instanța de judecată părțile vătămate au fost avertizate
că pentru darea declarațiilor false vor fi trase la răspundere penală, fapt pentru ce și au
semnat. Or, acest fapt nu poate fi reținut ca temei de admitere a apelului, ținând cont de
faptul că revizuirea sentinței de condamnare a fost generată de depunerea declarațiilor
mincinoase de către aceleași părți vătămate, fapt, care nu exclude ca părțile vătămate să
nu ofere declarații veridice și la momentul examinării cererii de revizuire înaintate.
Instanța de apel a apreciat critic și argumentele apelantului precum că: - instanța
de fond nu a apreciat ca probă sentința Judecătoriei Centru din 15 ianuarie 2016 prin
care părțile vătămate Vîhrist Elena și Brânza Evghenia au fost liberate de răspundere
penală în temeiul art. 312 alin. (1) Cod penal; - concluziile instanței de fond potrivit
căreia Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin sentința din 19 iulie 2013 nu s-a expus
asupra vinovăției părților vinovate, fapt pentru care nici nu a fost apreciată ca probă, or,
în temeiul art. 53 Cod penal, poate fi liberată de răspundere penală doar persoana care
se face vinovată de comiterea unei fapte infracționale.
În contextul normei legale sus citate, a rezultat faptul că persoana (bănuită,
învinuită, inculpată) poate fi liberată de răspundere penală atât la etapa urmăririi
penale, cât și la etapa examinării cauzei penale în instanța de judecată, nefiind necesară
existența unei sentințe de condamnare definitive care constată dovedit faptul vinovăției
persoanei în comiterea infracțiunii incriminate.
Prin urmare, instanța de fond a ținut cont de sentința Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 15 ianuarie 2016 prin care a fost încetat procesul penal intentat în privința
lui Vîhrist Elena și Brînza Evghenia cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 312
alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală
și corect a conchis că asupra vinovăției acestora nu s-a formulat o concluzie, din care
considerente întemeiat nu a pus sentința menționată la baza admiterii cererii de
revizuire. Or, prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 ianuarie 2016 nu
s-a constatat vinovăția cet. Vîhrist Elena și Brînza Evghenia în comiterea infracțiunii de
dare a declarațiilor mincinoase în calitate de parte vătămată, iar alt act judecătoresc
definitiv ce ar confirma acest fapt nu există.
Este corectă și întemeiată concluzia primei intanțe potrivit căreia, la cazul dedus
judecății, drept „circumstanțe noi” a fost invocat precum că părțile vătămate au dat
declarații mincinoase, însă la baza emiterii deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
4
Chișinău din 10 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție din 29 aprilie 2015, nu au stat doar declarațiile părților vătămate. La baza
condamnării lui Rapcea Ion și Cristea Simion pentru comiterea infracțiunii prevăzute la
art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, au mai fost puse declarațiile martorilor: Codreanu
T., Brînza T., Brînza E., Cazacu O., Gujuman F., Spătari E., Ciobanu S., Cepraga E.,
precum și alte probe materiale.
Instanța de apel a reiterat că, celelalte probe din prezenta cauză penală nu au fost
anulate și redau în mod cert situația de fapt reținută în sarcina condamnaților și
vinovăția acestora pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. b), d)
Cod penal.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că, la examinarea cererii de revizuire nu s-
au stabilit careva circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța atunci când a emis
hotărârea în cauză, la fel, după cum, nu s-au stabilit nici alte temeiuri prevăzute de lege
pentru revizuirea procesului penal.
Instanța de apel a considerat că, cele invocate de apărător în nici un mod nu
constituie temei de revizuire a procesului penal în ordinea art. 458 Cod de procedură
penală, deoarece, atât inculpații Rapcea Ion și Cristea Simion, cât și apărătorul acestora,
au făcut cunoștință cu materialele cauzei penale după finisarea urmăririi penale și nu au
înaintat careva obiecții la procesul-verbal de audiere a părților vătămate. Mai mult,
darea declarațiilor intenționat false de către părțile vătămate Brînza Evghenia și Vîhrist
Elena fără confirmarea acestor declarații de alte probe nu constituie temei de revizuire și
reîncadrare a acțiunilor din baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d), în baza art. 220 alin. (2) lit.
c) Cod penal.
Subsecvent, argumentele părții apărării nu au suport probatoriu, sunt doar niște
presupuneri și nicidecum nu constituie circumstanțe noi de care nu cunoștea instanța la
pronunțarea hotărârii.
Hotărârile judecătorești adoptate pe caz, sunt atacate cu recurs ordinar de către
avocatul Popa Ala în numele inculpaților Rapcea Ion și Cristea Simion, prin care solicită
casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a
cererii de revizuire, dacă nu se agravează situația condamnaților.
În motivarea recursului declarat invocă următoarele:
- instanțele superioare au constatat în speță, ca principal și unic criteriu de
delimitare a acțiunilor de proxenetism, de trafic de ființe umane - profitarea de către
inculpați de starea de vulnerabilitate a victimelor, fapt dedus doar din declarațiile
inițiale ale părților vătămate;
- în același context se remarcă și faptul, că toate celelalte probe cercetate în ședința
de judecată - declarațiile martorilor T.Codreanu, T.Brînza, E.Brînza, O.Cazacii,
S.Ciobanii; F.Gujuman, E.Spătari, S.Ciobanu. E.Cepraga, la care se face trimitere în
sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20.04.2016, precum și în decizia
contestată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17.03.2017, sunt
complimentare, indirecte, confirmând doar faptele de pregătire a documentelor și
deplasare (nu transportare) a părților vătămate în Grecia. Mai mult, toate probele
5
respective indică la caracterul benevol, nesilit și liber al acțiunilor părților vătămate și
inexistența unor constrângeri psihice sau fizice;
- în aceste condiții, raționamentul de apreciere și calificare a acțiunilor inculpaților
ca fiind trafic de ființe umane, a fost exclus prin sentința Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 15.01.2016, prin care s-a constatat că cet. Elena Vîhrist și Evghenia Brînză,
în calitate de părți vătămate, au depus declarații mincinoase în privința inculpaților, și
că de fapt, în realitate, dorința de a pleca peste hotare în vederea practicării prostituției a
fost benevolă și liberă, constituind o intenție și o hotărâre personală, nefiind determinate
sau impuse prin constrângere fizică sau psihică ori profitând de starea de
vulnerabilitate, de către I. Rapcea, S. Cristea sau alte persoane;
- aceste circumstanțe - depunerea de către părțile vătămate a declarațiilor false care, în
principal, au stat la baza condamnării lui I. Rapcea și S. Cristea în baza 165 alin. (2) lit. b)
și d) Cod penal, se subscriu perfect, în viziunea noastră, în condițiile prevăzute de art.
458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, ca fiind un caz relevant de revizuire a
procesului penal, care indică la comiterea de către inculpați a unei infracțiuni mai puțin
grave - proxenetismul (art. 220 Cod penal), circumstanțe de care instanța nu a avut
cunoștință la data pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău din 10.12.2014 de
condamnare a cet. Ion Rapcea și Simion Cristea, în baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod
penal;
- criticile aduse în decizia contestată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 17.03.2017 și a sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15.01.2016, precum că
acțiunile lui E. Brînza și E. Vîhrist nu pot fi încadrate în baza art. 312 alin. (1) Cod penal,
sugerându-se că încadrarea corectă ar fi alta și că instanța de fond, liberându-le pe
persoanele nominalizate de răspundere penală, nu s-a expus, de fapt, asupra vinovăției
părților vătămate, sunt irelevante, or, în primul rând, Colegiul penal critică o hotărâre
judecătorească intrată deja în vigoare și care nu se află în jurisdicția sa, deoarece nu ea
este subiectul examinării și, în al doilea rând, potrivit doctrinei și normelor legale,
liberată de răspundere penală poate fi doar o persoană vinovată de comiterea
infracțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către
avocatul inculpaților, Popa Ala, solicitând admiterea acestuia, cu dispunerea rejudecării
cauzei de către instanța de apel, într-un alt complet de judecată, deoarece din materialele
cauzei reiese că părțile vătămate nu au fost audiate în cadrul dosarului penal în
procedura de revizuire, iar declarațiile acestora sânt de o importanță majoră la judecarea
prezentei cauze.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea
hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea
condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).
6
Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și
motivată.
În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.
Din cuprinsul recursului declarat de către avocat se reține, că acesta invocă ca
temei de drept pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, când
faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, exprimându-și dezacordul cu calificarea
infracțiunii imputate inculpaților, solicitând recalificarea acțiunilor acestora din
prevederile art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, în cele ale art. 220 alin. (2) lit. c) Cod
penal.
Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat de
către recurent și prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, or în baza probelor administrate
legal în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, cu respectarea
prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel corect a ajuns la
concluzia privind vinovăția lui Rapcea Ion și Cristea Simion în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor
acestora fiind justă.
Deasemenea, Colegiul penal lărgit consideră juste concluziile instanțelor de fond
privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziilor Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 10.12.2014 și a Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție din 29.04.2015, în privința inculpaților Rapcea Ion și Cristea Simion, care a fost
deschisă prin ordonanța procurorului la 19.10.2010 în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 2)
Cod de procedură penală, deoarece la cazul dedus judecății, drept ,,circumstanței noi”
au fost invocate precum că, părțile vătămate au dat declarații mincinoase, însă la baza
emiterii deciziilor menționate supra, de către instanțele de apel și de recurs ordinar, nu
au stat doar declarațiile părților vătămate, dar și declarațiile martorilor: Codeanu T.,
Brînza T., Cazacu O., Gujuman F., Spatari E., Ciobanu S., Cepraga E., precum și alte
probe materiale care redau în mod cert situația de fapt reținută în sarcina inculpaților și
vinovăția acestora pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) lit. b) și d)
Cod penal.
Potrivit sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 ianuarie 2016, dosar
nr. 2015018199, prin care a fost încetat procesul penal în privința cet. Vîhrist Elena și
Brînza Evghenia, cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 312 alin. (1) Cod
penal, în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală, s-a
constatat faptul că acestea au depus declarații false în baza cărora cet. Cristea Simion și
Rapcea Ion, neîntemeiat au fost recunoscuți vinovați pentru comiterea infracțiunii de
trafic de ființe umane. Însă conform proceselor-verbale de audiere a învinuitului din
05.01.2016 (f.d. 140; 147; dosar nr. 2015018199), Vîhrist E. și Brînza E. au declarat că
Rapcea Ion și Cristea Simion s-au ocupat de perfectarea actelor acestora, cazarea și
transportarea lor în Grecia pentru a practica prostituției, fapt ce denotă o disconcordanță
7
între declarațiile cet. Vîhrist E. și Brînza E. consemnate în procesele-verbale menționate
și cele constatate în sentință.
Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, cele invocate de recurent în nici un mod
nu constituie temei de revizuire a procesului penal în ordinea art. 458 Cod de procedură
penală, deoarece, atât inculpații, cât și apărătorul acestora, au făcut cunoștință cu
materialele cauzei penale după finisarea urmăririi penale și nu au înaintat careva obiecții
la procesul-verbal de audiere a părților vătămate.
Totodată, în privința alegațiilor nominalizate în pct. 8 al prezentei decizii se
constată, că acestea au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora
această instanță s-a expus întemeiat, iar instanța de recurs, fără a reitera întreaga
motivare a instanței de apel, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept
reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpaților în comiterea
infracțiunii de care au fost condamnați.
Potrivit art. 4 § 2 Protocolul 7 CțEDO, redeschiderea procesului, conform legii și
procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau
un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sânt de natură să afecteze hotărârea
pronunțată. Astfel, competența de rejudecare (revizuire) a hotărârilor judecătorești
definitive poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept și nu pentru a efectua o
reexaminare a cauzei. Existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi
temei pentru reexaminarea cauzului.
Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se
constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii
imputate, iar acțiunile acestora sânt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art.
165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și
stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.
În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de
apel în privința inculpaților, nefiind identificată de instanța de recurs vre-o eroare
judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești atacate,
Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurent
în recursul ordinar deferit spre examinare.
Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Popa Ala în
numele inculpaților Rapcea Ion și Cristea Simion, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2017, în cauza penală privindu-i pe Rapcea
Ion Xxxxx și Cristea Simion Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
8
Pronunțată integral la 17 ianuarie 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Guzun Ion
Covalenco Elena
Catan Liliana
Alerguș Constantin
9