1ra-1661/18 — art.311 alin.1 și 312 alin.1 CP

1ra-1661/18 — art.311 alin.1 și 312 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1661/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Liliana Catan,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar și celui suplimentar,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din 12

ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

septembrie 2017, declarate de către inculpatele

Raețcaia Tatiana XXX, născută

la XXX, originară din XXX,

domiciliată în XXX, cu viza de

reședință în XXX

și

Raețcaia Victoria XXX, născută

la XXX, originară și domiciliată în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Raețcaia Tatiana și Raețcaia Victoria au fost recunoscute vinovate de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.311 alin.(1) și art.312 alin.(1) Cod penal și liberate de

răspundere penală, pe motivul expirării prescripției de tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea, în mod solidar, de

la Raețcaia Tatiana și Raețcaia Victoria în beneficiul lui Spirin Denis, a prejudiciului

moral în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

10000 lei.

2013, aflându-se la sediul Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău, fiind

preîntâmpinată de răspundere penală pentru denunț calomnios conform art.311 Cod

penal, intenționat, acționând cu scopul de a-l învinui pe Spirin Denis de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.173 Cod penal, a depus o plângere, prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală a fostului soț al fiicei sale - Spirin Denis pentru faptul

că, în perioada 01 ianuarie - iulie 2013, ultimul, în timp ce se afla la domiciliul din

XXX, de nenumărate ori a manifestat un comportament fizic și verbal față de dânsa,

prin care i-a lezat demnitatea și a creat o atmosferă neplăcută, umilitoare, prin

constrângere fizică, psihică cu scopul de a o determina la întreținerea relațiilor

sexuale, drept urmare, fiind inițiată cauza penală nr.2013421987, însă faptele indicate

în realitate nu au avut loc.

1

Astfel, Raețcaia Tatiana a indus în eroare organul de urmărire penală, fapt

stabilit prin ordonanța de clasare a procesului penal nr.2013421987 din 31 martie

2014, emisă în baza art.275 pct.1) Cod de procedură penală, menținută prin decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014.

Tot ea, Raețcaia Tatiana, la 28 octombrie 2013 și 12 noiembrie 2013, aflându-

se în incinta IP Botanica, mun.Chișinău, în biroul ofițerului de urmărire penală

Galamiga Dumitru, fiind preîntâmpinată de răspundere penală pentru declarații

mincinoase conform art.312 Cod penal, intenționat, acționând cu scopul de a-l învinui

pe Spirin Denis de săvârșirea unei infracțiuni, a dat declarații mincinoase, precum că

ultimul în mod forțat o săruta, îmbrățișa, convingând-o astfel să întrețină raport

sexual, fapte, care în realitatea nu au avut loc.

Prin ordonanța din 31 martie 2014, s-a dispus clasarea procesului penal

nr.2013421987, în legătură cu lipsa în acțiunile lui Spirin Denis a elementelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.173 Cod penal, ordonanță

menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie

2014.

În continuare, instanța de fond a stabilit că Raețcaia Victoria, la 30 octombrie

2013, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău,

bd.Cuza-Vodă 9/3, fiind preîntâmpinată de răspunderea penală prevăzută de art.311

Cod penal, pentru denunțare falsă, intenționat, acționând cu scopul de a-l învinui pe

Spirin Denis de săvârșirea unei infracțiuni, a depus plângere, solicitând tragerea la

răspundere penală a ultimului pentru violența în familie avută loc în perioada 16

aprilie 2011 - august 2013 și s-a manifestat prin cauzarea suferințelor psihice și fizice,

fapt ce a constituit temei pentru începerea urmăririi penale în cauza nr.2013422146,

conform elementelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.2011

alin.(2) lit.a) Cod penal.

Astfel, Raețcaia Victoria a indus în eroare organul de urmărire penală, fapt

stabilit prin ordonanța de clasare a procesului penal nr.2013422146 din 31 martie

2014, emisă în baza art.275 pct.1) Cod de procedură penală și menținută prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014.

Tot ea, Raețcaia Victoria, la 18 noiembrie 2013, aflându-se în incinta

Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău, în biroul ofițerului de urmărire

penală Țara Malvina, fiind audiată în calitate de partea vătămată în cadrul procesului

penal, a prezentat organului de urmărire penală declarații mincinoase, iar ulterior, la

24 octombrie 2014, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Botanica,

mun.Chișinău, în biroul ofițerului de urmărire penală, Galamiga Dumitru, fiind

audiată în calitate de parte vătămată în cadrul cauzei penale nr.2013422146, din nou a

prezentat declarații mincinoase, învinuindu-l pe Spirin Denis de săvârșirea acțiunilor

violente de ordin fizic și psihic, fapte care în realitatea nu au avut loc.

- partea vătămată D.Spirin, care a solicitat casarea acesteia în latura civilă,

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

civilă să fie admisă integral, dispunându-se încasarea din contul inculpatelor în

beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 20000 lei și a cheltuielilor pentru

asistența juridică în mărime de 29750 lei, invocând că, la stabilirea cuantumului

compensației pentru prejudiciul moral, instanța de judecată urma să i-a în considerare

atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice

2

suportate de către partea vătămată, cât și circumstanțele obiective care stau la baza

acestora, precum că i-a fost pusă sub lovitură libertatea, onoarea și demnitatea; - că

inculpatele au acționat ambele cu vinovăție sub formă de intenție directă; - instanța nu

a ținut cont de bonurile de plată anexate la dosar, care certifică cheltuielile suportate

de către el pentru asistența juridică;

- avocatul M.Fotescu în numele inculpatelor, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a acestora, pe motiv că

fapta inculpatelor nu întrunește elementele infracțiunilor și casarea încheierii de

respingere a cererii privind sistarea lui D.Spirin ca parte vătămată, invocând că

instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vina inculpatelor în

săvârșirea infracțiunilor incriminate nu este probată; - instanța nu a ținut cont de faptul

că infracțiunile incriminate inculpatelor sunt infracțiuni contra justiției și în această

cauză penală D.Spirin nu poate avea nici calitatea de victimă, nici de parte vătămată și

nici de parte civilă; - ordonanțele organului de urmărire penală de recunoaștere în

calitate de parte vătămată și parte civilă a lui D.Spirin din 27.05.2015 și 25.05.2015,

nu corespund cerințelor prevăzute de art.58, 59 și 61 Cod de procedură penală; - din

respectivele ordonanțe și din ordonanțele de punere sub învinuire, nu reiese că lui

D.Spirin i-au fost cauzate pagube; - instanța nefondat a respins cererea lui privind

sistarea calităților de victimă, parte vătămată și parte civilă recunoscute lui D.Spirin; -

în cadrul cercetării judecătorești s-a dat citire la doar două procese-verbale de ridicare,

însă nu s-au dat citire documentelor ridicate, deoarece acestea nu figurează în

rechizitoriu, - acțiunea civilă înaintată în cadrul cauzei penale nu este întemeiată, or,

în cazul în care acesta consideră că i s-a cauzat vreun prejudiciu, este în drept să se

adreseze în instanța de judecată în ordine civilă.

2017, a fost respins apelul declarat de către avocatul M.Fotescu în numele

inculpatelor ca nefondat și admis apelul declarat de către partea vătămată D.Spirin,

casată sentința în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea în mod solidar de la inculpate a cheltuielilor de

judecată suportate pentru asistența juridică, în mărime de 29750 lei. În rest sentința a

fost menținută.

Cu referire la apelul declarat de către avocatul M.Fotescu în numele

inculpatelor, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat apreciere corectă

probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatelor de comiterea infracțiunilor

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatelor se confirmă prin

declarațiile părții vătămate D.Spirin și actele cauzei - procesele-verbale de ridicare din

23.06.2015 și 27.10.2015, de audiere a părții vătămate V.Raețcaia din 18.11.2013,

14.02.2014 și 24.01.2014, de audiere a martorului V.Raețcaia din 29.11.2013, de

sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni din 29.10.2013, de audiere a părții vătămate

T.Raețcaia din 28.10.2013 și 12.11.2013; plângerea lui V.Raiețcaia din 30.10.2013;

ordonanța procurorului în Procuratura sectorului Botanica, mun.Chișinău,

3

V.Lanovenco din 31.03.2014; încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Botanica, mun.Chișinău din 27.06.2014; decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23.10.2014.

Astfel, instanța de apel a precizat că probele enumerate supra și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dezbat în totalitate

argumentele apelantului, precum că vinovăția inculpatelor în săvârșirea infracțiunilor

imputate nu a fost probată.

Totodată, instanța de apel a reținut că apelul avocatului conține doar unele

opinii asupra probatoriului administrat, fără a aduce argumente concrete în sensul

cerințelor privind achitarea inculpatelor.

Cu referire la calitatea de victimă, parte vătămată și parte civilă a lui D.Spirin,

pe care o contestă apelantul, instanța de apel a menționat că criticile aduse în acest

sens sunt nefondate, or, fapta prejudiciabilă prevăzută la art.311 alin.(1) și art.312

alin.(1) Cod penal, atentează atât asupra valorilor sociale cu privire la activitatea de

aflare a adevărului în procesul penal, cât și aduce prejudicii materiale și morale

persoanei fizice sau juridice, de vreme ce făptuitorul în plângerea depusă, denunță,

pretinsele acțiuni ilegale ale persoanei fizice sau juridice, care la rândul ei este nevoită

să se apere de învinuirea adusă și, prin urmare, calitatea de partea vătămată a lui

D.Spirin nu poate fi nici sistată și nici anulată, atât timp cât această calitate a survenit

odată ce, prin acțiunile ilegale ale inculpatelor, i s-a cauzat prejudicii de ordin material

și moral.

Complementar, instanța de apel a precizat că D.Spirin, în urma cauzelor penale

pornite pe faptele incriminate de către inculpate a avut de suportat un prejudiciu

moral, fiind în permanență invitat la audieri, acesta a fost recunoscut în calitate de

bănuit și învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.173 și art.2011 alin.(2)

lit.a) Cod penal, circumstanțe care la rândul lor au atras cheltuieli de ordin material, ce

țin de apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lui legitime în cadrul procesului

penal.

Cu referire la apelul declarat de către partea vătămată, instanța de apel, având în

vedere circumstanțele în care i-a fost cauzat prejudiciul moral, echitatea socială și

posibilitățile reale materiale ale inculpatelor, a considerat că prejudiciul moral în

mărime de 20000 lei, solicitat de către D.Spirin este exagerat și disproporționat de

mare. Totodată, a considerat că anume suma de 10000 lei, este de natura să

restabilească și să repare prejudiciul moral cauzat, aceasta fiind proporțională

suferințelor morale suportate, dar și corectă, având în vedere posibilitățile materiale

reale ale inculpatelor, or, însușii condamnarea acestora constituie o satisfacție morală

pentru partea vătămată.

Referitor la prejudiciul material, în virtutea prevederilor art.225 Cod de

procedură penală, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat a admis

doar în parte cerințele părții vătămate, or, aceasta a prezentat înscrisurile necesare care

certifică suma cheltuielilor suportate pentru asistență juridică în cauzele penale

nr.2013421987 și nr.2013421987, intentate la plângerile inculpatelor în care invocă

pretinsele acțiuni ilegale ale lui D.Spirin, și care se ridică la suma de 29750 lei.

care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie achitate, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele

4

infracțiunilor incriminate, precum și să fie casată încheierea prin care a fost respinsă

cererea privind sistarea calității de parte vătămată recunoscută lui D.Spirin, invocând:

- în recursul declarat la 15.11.2017 - că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța nu a ținut cont de faptul

că infracțiunile incriminate lor sunt infracțiuni contra justiției și în această cauză

penală D.Spirin nu poate avea nici calitatea de victimă, nici de parte vătămată și nici

de parte civilă; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, vinovăția

lor de comiterea infracțiunilor incriminate, nefiind probată; - acțiunea civilă a fost

admisă eronat, or, participarea lui D.Spirin ca parte vătămată în respectiva cauză

penală este ilegală, iar în cazul în care acesta consideră că i s-a cauzat vreun

prejudiciu este în drept să se adreseze în instanța de judecată în ordine civilă, în rest

invocând aceleași temeiuri ca și în apelul declarat de avocat, descrise la pct.3 al

prezentei decizii;

- în recursul declarat la 21.02.2018 - că D.Spirin s-a adresat în instanța de

judecată în ordine civilă cu cerere împotriva Ministerului Justiției și Procuraturii

mun.Chișinău, oficiul Botanica, în rezultat fiind pronunțată hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul central din 01.02.2018, prin care s-a dispus încasarea prejudiciului

moral în mărime de 2000 lei și obligarea procurorului și procurorului ierarhic superior

să prezinte scuze oficiale pentru supunerea neîntemeiată la urmărire penală, iar

pretențiile în partea constatării violării art.4 din Protocolul nr.7 CtEDO, a

prejudiciului material în mărime de 13750 lei și cheltuielilor de judecată au fost

respinse; - D.Spirin se folosește de lacunele legislației de procedură penală (art.61, 62

Cod de procedură penală), celei civile (art.1405, 1422, 1423 Cod civil) și Legii

nr.1545-XIII din 25.02.1998.

către inculpate, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de

opinia procurorului și a părții vătămate expusă în referințe, prin care se solicită

declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de către inculpate la 21.02.2018.

Potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 20.09.2017, atât

inculpata V.Raețcaia, cât și avocatul M.Fotescu în numele inculpatelor V.Raețcaia și

T.Raețcaia au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului deciziei instanței de apel,

instanță care, respectând prevederile art.338 alin.(3) Cod de procedură penală, a

anunțat participanții la proces că pronunțarea deciziei motivate va avea loc la

18.10.2017, ora 14.00 (f.d.119 v.2). În ședința de judecată din 18.10.2017, după cum

5

rezultă din procesul-verbal (f.d.119 v.2), la pronunțarea deciziei motivate nu s-au

prezentat nici inculpatele și nici avocatul, dar instanța, respectând prevederile art.338

alin.(4) Cod de procedură penală, la data de 20.10.2017, a expediat participanților la

proces câte o copie a deciziei motivate (f.d.146 v.2). Mai mult, potrivit recipisei,

T.Raețcaia a primit copia deciziei motivate la data de 18.10.2017 (f.d.145 v.2).

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală,

pentru depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 19.11.2018.

Reținând faptul că acestea au depus al doilea recurs ordinar la data de

21.02.2018 (f.d.228-230 v.2), adică după expirarea termenului legal de 30 de zile,

Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarat în termen.

Mai mult, atât în dispozitivul deciziei motivate, cât și în dispozitivul deciziei

din 20.09.2017, instanța a explicat modul și termenul de atac al deciziei în instanța

ierarhic superioară (f.d.121, 144 v.2).

Colegiul atestă că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea

procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu

prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Având în vedere că în situația în care recursul este respins ca fiind declarat

peste termen, instanța de recurs nu poate să se expună asupra temeiurilor invocate în

recursul declarat la 21.02.2018.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, și, prin decizie

motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul

în care se constată că recursul este declarat peste termen.

Având în vedere cele expuse supra, Colegiul penal constată că recursul ordinar

declarat de către inculpate la 21.02.2018 este declarat peste termenul de declarare a

recursului, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală și astfel, reieșind din

circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității lui ca fiind

declarat peste termen.

Cu referire la recursul declarat de către inculpate la 15.11.2017.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanța de

fond ori de apel.

Recurentele în recurs au invocat drept temeiuri de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în

recursul declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autoarele acestuia nu sunt de acord

cu condamnarea lor în baza art.311 alin.(1) și art.312 alin.(1) Cod penal, invocând că

6

instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, nevinovăția lor nefiind

probată, or, instanța, deși a pus la baza condamnării procesele-verbale de ridicare din

23.06.2015 și 27.10.2015, dându-le citire în ședința de judecată, nu a dat citire

documentelor ridicate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire

a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, contrar celor invocate de către recurente,

a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lor de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.311 alin.(1) și art.312 alin.(1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conform textului deciziei, instanța a conchis că vinovăția inculpatelor se

dovedește prin cumulul de probe acumulate legal în cadrul urmăririi penale și

cercetate nemijlocit în instanțele de judecată și anume, prin:

- declarațiile părții vătămate, potrivit cărora, în timpul căsătoriei a fost convins

de fosta soacră, inculpata T.Raiețcaia să investească bani în procurarea unui

apartament nou, în valoare de peste 33000 euro. După desfacerea căsătoriei cu

V.Raiețcaia, la începutul lunii octombrie 2013, inculpatele au depus plângere la

organele de poliție, prin care el a fost învinuit de către acestea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art.173 Cod penal și că nu ar fi restituit acestora o sumă de

bani, solicitând pornirea urmărirea penală pe ambele fapte, inculpatele au săvârșit

faptele descrise din interes material, și anume pretinzând la cota lui partea din

apartament și la încasarea pensiei de întreținere pentru copil în valoare de 7000 lei

lunar, deși după acesta s-a stabilit că nu el este tata copilului. A suportat cheltuieli

pentru asistența juridică în cadrul examinării cauzelor penale intentate la plângerile

inculpatelor, iar faptul că a fost învinuit în comiterea a două infracțiuni, în urma cărui

fapt a existat riscul să fie condamnat la închisoare, a suportat disconfort psihologic;

și actele cauzei - plângerea inculpatei V.Raiețcaia depusă la 30.10.2013, prin

care, fiind preîntâmpinată de răspunderea penală în conformitate cu art.311 Cod

penal, pentru denunțare falsă, a solicitat atragerea la răspundere penală a lui D.Spirin

pentru cauzarea suferințelor psihice și fizice;

- procesul-verbal de ridicare din 23.06.2015, potrivit căruia de la L.Țurcan,

specialist principal din cadrul Procuraturii Botanica, mun.Chișinău au fost ridicate în

original documente: procesele-verbale de audiere a victimei V.Raețcaia din

18.11.2013, de audiere suplimentară a părții vătămate V.Raețcaia din 24.01.2014 și

14.02.2014, de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni de către T.Raețcaia din

28.10.2013, de audiere a părții vătămate T.Raețcaia din 28.10.2013, de audiere

suplimentară a părții vătămate T.Raețcaia din 12.11.2013, de audiere a martorului

V.Raețcaia din 29.11.2013, copia ordonanței de clasare a procesului penal

nr.2013421987, copia încheierii judecătorului de instrucție din 27.06.2014, copia

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel din 23.10.2014, recunoscute în calitate de

mijloc material de probă;

- procesul-verbal de ridicare din 27.10.2015, potrivit căruia de la L.Țurcan,

specialist principal din cadrul Procuraturii Botanica, mun.Chișinău au fost ridicate

7

documentele: ordonanțele de începere a urmăririi penale pe cauzele penale

nr.2013421987 din 29.10.2013 și nr.2013422146 din 20.11.2014, procesul-verbal de

sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii a lui T.Raețcaia

din 28.10.2013; cererea lui V.Raețcaia privind atragerea la răspundere penală din

30.10.2013, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui D.Spirin și clasare a

procesului penal din 31.03.2014; ordonanța procurorului ierarhic superior de

respingere a cererii din 12.05.2014, încheierea judecătorului de instrucție din cadrul

Judecătoriei Botanica din 27.06.2014, decizia Colegiului penal al Curții de Apel din

23.10.2014, extrasul din registrul de stat al populației în privința lui T.Raețcaia,

extrasul din registrul de stat al populației în privința lui V.Raețcaia;

- procesele-verbal de audiere a părții vătămate V.Raețcaia din 18.11.2013,

14.02.2014 și 24.01.2014, potrivit cărora aceasta, fiind preîntâmpinată în temeiul

art.312 Cod penal, despre răspunderea penală pentru declarații mincinoase a declarat

împotriva lui D.Spirin;

- procesul-verbal de audiere a martorului V.Raețcaia din 29.11.2013, din care

reiese că aceasta fiind preîntâmpinată în temeiul art.312 Cod penal, despre

răspunderea penală pentru declarații mincinoase a declarat împotriva lui D.Spirin;

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni din 29.10.2013,

potrivit căruia T.Raețcaia, fiind preîntâmpinată, în temeiul art.311 Cod penal, de

răspundere penală pentru denunțare falsă, a solicitat atragerea la răspundere penală a

lui D.Spirin pentru manifestarea unui comportament fizic și verbal față de aceasta,

lezându-i demnitatea și creând o atmosferă neplăcută, umilitoare, prin constrângere

fizică și psihică cu scopul de a o determina la întreținerea relațiilor sexuale;

- procesele-verbale de audiere a părții vătămate T.Raețcaia din 28.10.2013 și

12.11.2013, potrivit cărora aceasta, fiind preîntâmpinată, în temeiul art.312 Cod penal,

despre răspunderea penală pentru declarații mincinoase, a declarat împotriva lui

D.Spirin;

- ordonanța procurorului în procuratura sectorului Botanica, mun.Chișinău,

V.Lanovenco din 31.03.2014, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală

în cauza nr.2013421987 a lui D.Spirin, pe motiv că nu există faptul infracțiunii

prevăzute la art.173 Cod penal, scoaterea de sub urmărirea penală în cauza

nr.2013421987 a lui D.Spirin, pe motiv că nu există faptul infracțiunii prevăzute la

art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal și clasarea procesului penal în cauza nr.2013421987;

- încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău

din 27.06.2014, prin care a fost respinsă plângerea avocatului P.Railean, înaintată în

interesele inculpatelor împotriva ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărirea

penală și clasarea procesului din 31.03.2014, în cauza penală nr.2013421987, precum

și a ordonanței procurorului ierarhic superior care a respins plângerea prealabilă;

- decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23.10.2014, prin care

a fost respins ca nefondat recursul avocatului P.Railean, înaintat în interesele

inculpatelor și menținută încheierea Judecătoriei Botanica din 27.06.2014, privind

refuzul anulării ordonanței procurorului de scoatere a persoanei de sub urmărirea

penală și clasarea procesului penal în privința lui D.Spirin.

Probele indicate sunt detaliat descrise în hotărârea recurată, fiind pertinente și

concludente, utile și veridice, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială,

astfel fiind indubitabil dovedită prezența în acțiunile inculpatelor a elementelor

constitutive ale infracțiunilor imputate.

8

Complementar, Colegiul penal constată că recurentele își întemeiază recursul în

principal pe aprecierea probelor, considerând că au fost condamnate în lipsa unui

probatoriu, invocând în special că instanța a pus la baza condamnării procesele-

verbale de ridicare din 23.06.2015 și 27.10.2015, dându-le citire în ședința de

judecată, însă nu a dat citire documentelor ridicate, deoarece acestea nu figurează în

lista probelor indicate în rechizitoriu și precizează că acest argument nu poate

constitui temei de casare a hotărârii instanței de judecată, or, atunci când este

prezentat un document la care sunt anexate altele, nu este necesară nominalizarea

acestora, ci prezența lor fizică, fiind suficientă nominalizarea celui dintâi, la caz,

procesele-verbale de ridicare din 23.06.2015 și 27.10.2015.

Astfel, Colegiul penal reține că la materialele cauzei, în calitate de probe, sunt

anexate atât procesele-verbale indicate, cât și actele care au fost ridicate (f.d.14-45,

106-134 v.1). Mai mult, actele anexate la procesele-verbale de ridicare sunt indicate în

ordonanțele organului de urmărire penală din 02.07.2015 și 27.10.2015 (f.d.46, 145

v.1)

Mai mult, instanța de recurs menționează că solicitările recurentelor bazate pe

aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei nu constituie temei pentru reexaminarea

cazului. Or, modul de apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea

probelor fiind obiectul examinării cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în

instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce

ar da temei de casare a unei hotărâri legale și întemeiate.

Ca temei de recurs recurentele au invocat și pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că motivul la care se referă inculpatele nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești, deoarece instanțele de

judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către T.Raețcaia și

V.Raețcaia decât cea în baza cărora acestea au fost puse sub învinuire, astfel că

faptelor inculpatelor le-a fost dată o apreciere și încadrare juridică corectă.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentele în recurs invocă aceleași

motive pe care le-a invocat apărătorul lor în apel, iar instanța de apel examinându-le

în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției,

pe care Colegiul și-o asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel (f.d.129-144 v.2), redate succint la pct.4 al prezentei decizii

și consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că,

dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

9

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Prin urmare, argumentele recurentelor indicate la pct.5 al prezentei decizii nu

sunt întemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în

concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat la 15.11.2017 și, potrivit legii, se dispune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar și celui suplimentar declarat de către

inculpatele Raețcaia Tatiana și Raețcaia Victoria, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, în propria lor cauză penală, cel

declarat la 15 noiembrie 2017, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel declarat la 21

februarie 2018, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

10