1ra-291/2017 — art. 27, 192-1 al. 2 lit. a, art. 192-1 al. 2 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 192-1 al. 2 lit. a, art. 192-1 al. 2 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-291/2017 — art. 27, 192-1 al. 2 lit. a, art. 192-1 al. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-291/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
01 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Crăciun Ion, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 25 mai 2016 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în cauza
penală privind-l pe
Crăciun Ion Xxxx, născut la xxxxxx,
originar din s. Xxxxxx, r-l Xxxxxx,
domiciliat în Xxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 24.12.2015 – 25.05.2016;
Instanța de apel: 23.06.2016 – 13.10.2016;
Instanța de recurs: 22.12.2016 – 01.02.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 25 mai 2016,
inculpatul Crăciun Ion Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 27, 1921 alin. (2) lit. a) și art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-
i stabilită în baza:
- art. 27, 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe
un termen de 2 ani și 6 luni;
- art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 3 ani.
1
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial, s-a aplicat pedeapsa definitivă inculpatului Crăciun Ion sub formă de 3 ani
și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a încasat de la Oborocean Vladislav,
Popov Cristian și Crăciun Ion în beneficiul părții civile Chiriță Valeriu prejudiciul
material în sumă de 1320 lei.
S-a încasat de la Crăciun Ion în beneficiul părții civile Chiriță Valeriu suma
de 200 lei cu titlu de prejudiciu moral.
S-a încasat de la Popov Cristian și Oborocean Vladislav în beneficiul părții
civile Chiriță Valeriu câte 150 lei fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.
Prin aceeași sentință au fost condamnați Oborocean Vladislav Vasile și Popov
Cristian Ion, hotărârea în privința cărora cu recurs ordinar în prezent nu se
contestă.
Pentru a pronunța sentința, în fapt, instanța de fond a stabilit că, inculpatul
Crăciun Ion, precum și inculpații minori Xxxxx Xxxxxx și Xxxxx Xxxxx, împreună
și după o înțelegere prealabilă între ei, la data de 15.05.2015, aproximativ la ora
01:00, având intenția răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, cu o
șurubelniță au deteriorat lacătul și au încercat să răpească automobilul de model
„Vaz 21061" cu n/î Xxxxxx, ce aparține lui Chiriță Valeriu, parcat în curtea blocului
locativ de pe str. Xxxxxxxxx, mun. Chișinău, dar din cauze independente de voința
lor, nu și-au realizat intenția până la capăt, fiind observați de către proprietar.
Ulterior, la 15.05.2015, aproximativ la ora 01:50, minorul Xxxxxxx Xxxxxx,
împreună și în urma unei înțelegeri prealabile cu Crăciun Ion și minorul Xxxxxx
Xxxxxxx, având intenția răpirii mijlocului ce transport, fără scop de însușire, prin
forțarea lacătului, au răpit automobilul de model „Vaz 21061" cu n/î Xxxxxx, parcat
în curtea blocului locativ ce pe str. Xxxxxxxx, mun. Chișinău, ce aparține
cetățeanului Castraveț Afanasie și fără să pornească motorul, au împins
automobilul, deplasându-se până la str. Xxxxxxxx, mun. Chișinău, după care l-au
abandonat.
Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpaților în baza art. 27, 1921
al. (2) lit. a) Cod penal - tentativa de răpire a mijlocului de transport, fără scop de
însușire, săvârșită de mai multe persoane și în baza art. 1921 al. (2) lit. a) Cod penal
- răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, săvârșită de mai multe
persoane.
2
Instanța de fond a examinat cauza penală în procedură simplificată în baza
art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel
avocatul Pavalatii Alexandru în interesele inculpatului Crăciun Ion, prin care a
solicitat aplicarea lui Crăciun Ion a unei pedeapse mai blânde, cu suspendarea
condiționată a executării acesteia.
În motivarea apelului declarat, a indicat că nu este de acord cu sentința
nominalizată în partea stabilirii pedepsei și anume refuzul de aplicare a unei
pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Potrivit sentinței, instanța nu a constatat careva circumstanțe agravante în
privința lui Crăciun Ion, dimpotrivă a constatat circumstanță atenuantă
recunoașterea vinovăției. Tot potrivit sentinței instanța a considerat că aplicarea
unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării sentinței în privința
inculpaților nu va atinge scopul corectării și reeducării acestora, reintegrării în
societate, deoarece aceștia anterior au fost condamnați la infracțiuni similare, însă
nu au conștientizat aceasta și din nou au comis infracțiuni, iar inculpații Xxxxx
Xxxxxxx și Xxxxxx Xxxxxxx, au comis infracțiunile în termenul de probă, nu au loc
permanent de trai și se ocupă cu cerșitul.
Astfel, Crăciun Ion nu a comis infracțiunea în stare de recidivă, nu a comis
infracțiunea în termen de probă, vina a recunoscut-o integral, anterior a fost
condamnat pentru infracțiuni similare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie
2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Pavalatii Alexandru
în numele inculpatului Crăciun Ion, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că, instanța de
fond a stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar,
care au fost apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatului Crăciun Ion în
baza dispozițiilor art. 27, 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal - tentativa de răpire a
mijlocului de transport, fără scop de însușire, săvârșită de mai multe persoane și
în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal - răpirea mijlocului de transport, fără scop
de însușire, săvârșită de mai multe persoane.
Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii
simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art.
3
3641 Cod de procedură penală, în baza cererii autentice și personale înaintate de
către inculpatul Crăciun Ion, fiind asistat de către un avocat (f.d. 146, vol. II).
Necătând la faptul că inculpatul Crăciun Ion și-a recunoscut pe deplin vina
în cele incriminate, culpa acestuia în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27,
1921 alin. (2) lit. a) și art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost dovedită și prin
următoarele probe, administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate de către
instanța de fond, și anume prin: declarațiile părților vătămate Chirița Valerii și
Castraveț Afanasie, declarațiile martorilor Peciul Tudor și Cabanov Serghei,
procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.05.2015 (f.d. 7-8, vol. I), procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 15.05.2015 (f.d. 140-141, vol. I), procesul-
verbal de recunoaștere a persoanei din 18.05.2015 (f.d. 153-154, vol. I), raportul de
expertiză dactiloscopica nr. 5762 din 05.08.2015 (f.d. 115-183, vol. I), raportul de
expertiză nr. 8112 din 04.08.2015 (f.d. 198-206, vol. I), procesul-verbal de verificare
a declarațiilor învinuitului minor Xxxxx Xxxxxx la fața locului din 17.12.2015 (f.d.
142-150, vol. II).
Autorul apelului a fost de acord cu starea de fapt stabilită de prima instanță,
precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă a criticat hotărârea primei
instanțe referitor la aplicarea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, considerând că în privința acestuia
urmau să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.
Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel
a constatat că acesta nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat,
lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii
contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei.
Instanța de apel a considerat că, instanța de fond, la stabilirea pedepsei, a
ținut cont de criteriile de stabilire a pedepsei și individualizare a pedepsei, de
limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, dar și de criteriile
de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 7, 75-78 Cod penal, și anume de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Ținând cont de trecutul infracțional al lui Crăciun Ion, se atestă că inculpatul
a intrat în repetate rânduri în conflict cu legea penală, anterior a fost condamnat,
fiindu-i stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod
4
penal. Necătând la aceasta, Crăciun Ion nu și-a făcut concluziile necesare, nu și-a
corectat conduita în vederea respectării legii penale, săvârșind noi infracțiuni în
termenul de probă și demonstrând astfel ineficienta unei pedepse non-privative
de libertate în coraport cu personalitatea sa.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că, nu sunt temeiuri de aplicare a
instituției suspendării executării pedepsei față de inculpatul Crăciun Ion, deoarece
inculpatul poate fi corectat și reeducat numai prin executarea reală a pedepsei cu
închisoare, și anume această pedeapsă are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, împotriva acesteia a declarat
recurs ordinar avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Crăciun Ion,
prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești în partea stabilirii pedepsei,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului Crăciun Ion
în baza art. 90 Cod penal, să-i fie suspendată executarea pedepsei stabilite.
În argumentarea cererii de recurs a menționat că, instanța de apel incorect a
constatat existența antecedentelor penale, nu a constatat careva circumstanțe
agravante, însă, dimpotrivă a constatat circumstanțe atenuante ca: recunoașterea
vinei și căința sinceră, situație în care consideră că merită o pedeapsă cu
suspendarea condiționată a executării ei pentru infracțiunea comisă.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat
de către avocatul inculpatului, Pavalatii Al., invocând că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
5
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal atestă că,
recurentul declarând recursul ordinar, a invocat temeiurile stipulate în art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul
penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării
hotărârilor contestate.
Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului Crăciun Ion și critică hotărârile judecătorești numai în partea stabilirii
pedepsei, invocând că, în speță nu au fost identificate careva interdicții de aplicare
a prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, or, aceasta și-a
recunoscut vinovăția și s-a căit sincer de cele comise.
La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa
penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare
a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor
care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor,
având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a
altor persoane.
Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea
categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
6
Astfel, ținând cont de trecutul infracțional al inculpatului, Colegiul penal
menționează că, acesta anterior fiind condamnat i-a fost stabilită o pedeapsă non-
privativă de libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, însă necătând
la aceasta inculpatul nu și-a făcut concluziile necesare, nu și-a corectat conduita în
vederea respectării legii penale, a săvârșit noi infracțiuni în termenul de probă,
demonstrând astfel ineficiența unei pedepse non-privative de libertate în coraport
cu personalitatea sa.
În acest sens, instanța de recurs conchide, că instanțele de fond just au
concluzionat că va fi rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei
stabilite, deoarece analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o
facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul
să o acorde. Adică este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul
pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.
Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului, atât prima
instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a
pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare
a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează
ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și
reeducării acestuia și întemeiat au concluzionat că nu sunt temeiuri de aplicare a
instituției suspendării executării față de inculpatul Crăciun Ion, deoarece acesta
poate fi corectat și reeducat numai prin executarea reală a pedepsei cu închisoarea.
Totodată, Colegiul penal menționează și faptul că argumentele recurentului,
precum că la stabilirea pedepsei instanța de apel, nu a ținut cont de circumstanțele
atenuante prezente în cauză, precum că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit
sincer, nu pot fi reținute, deoarece recunoașterea vinei este o circumstanță
atenuantă, mai mult că această circumstanță este un drept al inculpatului, care deja
a fost luată în considerație de către instanța de fond la aplicarea pedepsei.
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de
recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea
cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor
7
consemnate în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a expus
argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în pct. 4.1. din
prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și
argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 – 418
Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalatii
Alexandru în numele inculpatului Crăciun Ion, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în cauza penală în privința
lui Crăciun Ion Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțarea integrală la 01 martie 2017.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
8