1ra-1148/2016 — art. 27, 186 al. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 186 al. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 10 CPP
1ra-1148/2016 — art. 27, 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1148/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
29 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte –Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
inculpatul Scripcari Viorel, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 28 decembrie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 02 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe
Scripcari Viorel Valeriu, născut la 03 iulie 1988, originar și
domiciliat în mun. Chișinău, r-l Ialoveni, str. Alexandru cel Bun
2/1, ap. 4.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 02.02.2015 – 28.12.2015;
instanța de apel: 08.02.2016 – 02.03.2016;
instanța de recurs: 05.05.2016 – 29.06.2016.
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 decembrie 2015,
Scripcari Viorel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.
27, 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe un termen
de 2 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, i-a fost
adăugată complet partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Hîncești din 26 octombrie 2010, sub formă de amendă în mărime de 700 unități
convenționale, care constituie 14000 lei, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 2 ani și
8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de 700
unități convenționale, care constituie 14000 lei, pedepse care urmează a fi executate
separat.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatul Scripcari
Viorel, la data de 05 ianuarie 2015, aproximativ la orele 16:00, aflîndu-se în mun.
Chișinău, or. Durlești, str. Cartușa 62 și urmărind scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție directă, a deschis geamul din termopan
de la etajul unu al casei amplasată pe adresa indicată, care aparține lui Morgoci
Gheorghe și pătrunzînd în casă a încercat să sustragă un calculator de model „LG” de
culoare neagră, cu tot cu procesor, la prețul de 9000 lei, însă, din motive independente
1
de voința sa nu și-a putut realiza pînă la capăt intenția sa criminală, fiind stopat și
reținut de către colaboratorii agenției de pază „Madia Monitoring” SRL.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Scripcari Viorel prin care a
solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri prin care inculpatului Scripcari Viorel să-i fie aplicată o pedeapsă mai
blîndă.
3.1. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- i-au fost încălcate drepturile prin faptul că, la data de 28.12.2012 aflîndu-se în
Penitenciarul nr. 13, tot în această zi a fost invitat în sala de ședințe si i-a fost înmînată
hotărîrea pe cauza dată. Nu este de acord cu faptul că, pe această cauză i s-a aplicat
două pedepse, 2 ani și 8 luni privațiune de libertate și amendă în mărime de 700 unităti
convenționale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul V. Scripcari, cu menținerea
sentinței, fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de
fond, cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma
admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la
declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă
situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Scripcari Viorel
încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 27, 186 alin. (2) lit. lit. c), d) Cod
penal -tentativă de furt, adică tentativa de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane,
prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, instanța de apel verificînd
legalitatea individualizării pedepsei penale în privința ultimului a constatat că,
instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,
a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Cu referire la solicitarea inculpatului Scripcari Viorel privind aplicarea unei
pedepse mai blînde, instanța de apel a constatat că, inculpatul nu a făcut referire la
careva date obiective și subiective care să vizeze în special, împrejurările și modul de
comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale
infracțiunii, motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența
infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după
săvîrșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vîrsta, starea
de sănătate, situația familială și socială, care să justifice aplicarea unei pedepse mai
blânde decât pedeapsa aplicată de prima instanță.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
Scripcari Viorel, prin care a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea
2
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului Scripcari Viorel să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blîndă.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd
respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la stabilirea pedepsei, instanțele ierarhic
inferioare s-au condus de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de
criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examin]nd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează
cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală,
care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din conținutul recursului ordinar declarat de inculpatul V. Scripcari se conchide
că recurentul invocă ca temei de drept pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură
penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
În același context instanța de recurs reține că, recurentul este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
reținute în sarcina inculpatului, însă hotărîrile instanțelor de fond sunt criticate în
partea stabilirii pedepsei, care se consideră a fi una prea aspră.
Potrivit art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală
și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de
constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,
în ce privește comportamentul făptuitorului.
Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel
încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor
a săvîrșirii unor fapte similare.
În conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în
coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia, instanța de judecată
stabilește pedeapsa luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul
și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează
răspunderea, ținînduse cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
3
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul. De altfel, individualizarea pedepsei constă
din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete stabilite lui Scripcari
Viorel, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei
penale.
Astfel, argumentele inculpatului privind aplicarea unei pedepse mai blînde, nu
pot fi reținute, deoarece dînsul anterior a fost condamnat, fapt ce confirmă că
inculpatul nu și-a făcut concluziile necesare pentru viață și că reeducarea lui este
posibilă doar în locurile privative de libertate. Colegiul penal conchide că, tipul și
mărimea pedepsei stabilite lui V. Scripcari, vor fi cele mai eficiente pentru reeducarea
lui și atingerea scopului legii.
Prin urmare, Colegiul consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurent nu
este relevant cauzei, iar instanța de apel just a menținut sentința primei instanțe și și-a
motivat corect soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75
din Codul penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în
privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat acestuia prin
rechizitoriu.
Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată careva eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărîrilor judecătorești contestate de către inculpat.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea
de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face
referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar
pedeapsa stabilită inculpatului a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se
dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către inculpatul Scripcari Viorel,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, în
cauza penală privindu-l pe Scripcari Viorel Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia
este irevocabilă.
Publicarea integrală la 27 iulie 2016.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
4