1ra-1246/2015 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1246/2015 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1246/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

11 noiembrie 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul

Tudor Suveică în numele inculpatei Plăcintă Viorica și de inculpatul Ionescu Dumitru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, în

cauza penală privindu-i pe

IONESCU Dumitru Grigore, născut la 17

noiembrie 1949, originar din s. Baurci-Moldoveni, r-nul

Cahul și domiciliat în mun. Chișinău, s. Trușeni, str. I.

Soltîs 56;

PLĂCINTĂ Viorica Eugeniu, născută la 22

decembrie 1973, originară din r-nul Cahul și domiciliată

în mun. Chișinău, s. Trușeni, str. S. Lazo 56.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.09.2010 – 26.11.2014;

Instanța de apel: 20.12.2014 – 24.06.2015;

Instanța de recurs: 14.08.2015 – 11.11.2015.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 14 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate economică, comercială pe un termen de 5 ani.

Totodată, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Ionescu D. în baza art. 361

alin. (2) lit. d) Cod penal, cu liberarea acestuia de răspunderea penală în temeiul art. 60 alin. (1)

lit. b) Cod penal – expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Prin aceiași sentință Plăcintă V. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru

1

femei și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul economic, comercial pe

un termen de 3 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate au fost admise și s-a dispus încasarea de la

Ionescu D. în beneficiul lui:

- Durlescu Gh. suma de – 2000 (două mii) dolari SUA;

- Dobrovolschi St. – 2400 (două mii patru sute) dolari SUA;

- Scrievers Z. – 1500 (una mie cinci sute) dolari SUA și 24 000 (douăzeci și patru mii) lei;

- Capsîs E. – 20 000 (douăzeci mii) euro;

- Ciovaga Gh. – 20 000 (douăzeci mii) euro;

- Balațcaia A. – 11 000 (unsprezece mii) euro;

- Angheluță P. – 34 900 (treizeci și patru mii nouă sute) euro;

- Crimincean E. – 7300 (șapte mii trei sute) euro;

- Țîgănaș V. - 32 700 (treizeci și două mii șapte sute) euro;

- Tabanschii D. – 6050 (șase mii cincizeci) euro;

- SA”Autoprim Service” - 37 317 (treizeci și șapte mii trei sute șaptesprezece) lei;

- Crețu A. – 243 609 (două sute patruzeci și trei mii șase sute nouă) lei;

- Eremciuc V. – 3000 (trei mii) dolari SUA;

- Postovan Gh. – 5000 (cinic mii) dolari SUA;

- Filipovici V. – 19 394 (nouăsprezece mii trei sute nouăzeci și patru) euro;

- Bodrug V. – 225 000 (două sute douăzeci și cinci mii) lei și 10 000 /zece mii/ lei cu titlu

de prejudiciu moral;

- Dimitriev V. – 3500 (trei mii cinci sute) euro;

- Rîcov S. – 15 000 (cincisprezece mii) lei și 3 000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciul

moral;

- Borșov S. – 15 000 (cincisprezece mii) lei, 1150 (una mie una sută cincizeci) euro și

5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciul moral;

- Vutcareu V. – 18 000 (optsprezece mii) lei și 3000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciul

moral;

- Guțan A. – 15 000(cincisprezece mii) lei și 3 000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciul

moral;

- Donoi Al. – 4 900 (patru mii nouă sute) lei;

- Ciobanu C. – 17 000 (șaptesprezece mii) lei;

- Frunze S. – 700 (șapte sute) euro;

- Scutari T. – 1950 (una mie nouă sute cincizeci) euro, conform cursului oficial în valută

națională la momentul executării hotărîrii.

În rest, pretențiile înaintate de Filipovici V. Bodrug V., Rîcov S., Borșov S., Vutcareu V.

și Guțan A. privind încasarea sumelor pentru chirie și prejudiciul moral au fost respinse ca fiind

neîntemeiate și din motivul neprezentării probelor.

D., aflîndu-se în or. Cimișlia, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

acționînd prin înșelăciune și abuz de încredere, știind cu certitudine că întreprinderea sa ÎI

2

„Demnitatea Dogot” nu dispunea de setul de acte necesare care i-ar permite efectuarea

lucrărilor de construcție, a însușit de la Durlescu Gh. bani în sumă de 2000 dolari SUA, ceea ce

constituie - 24 760 lei. Prin acțiunile sale intenționate, Ionescu D. i-a cauzat părții vătămate

Durlescu Gh. o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, la 05 mai 2006, aflîndu-se în apartamentul cet. Semionov V. nr. 107 din blocul

locativ situat pe str. Ginta Latină 7 din mun. Chișinău, urmărind scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, acționînd prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul unui

împrumut pe un termen de 2 luni, a însușit de la Semionov V. bani în sumă de 58.000 lei, pe

care i-a cheltuit în scopuri personale, iar la moment se eschivează și refuză nemotivat să

restituie sumele bănești primite, prin ce i-a cauzat părții vătămate o daună materială în proporții

mari.

Tot el, la 13 mai 2006, activînd în calitate de director al SRL „Mob. Cons. Tîmplar”,

urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționînd prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul dezvoltării activității de antreprenoriat și promisiunii unui parteneriat

de afaceri cu Dobrovolschi St., a însușit de la ultimul bani în sumă de 2400 dolari SUA, ceea ce

constituiau echivalentul a 31 200 lei, pe care i-a cheltuit pentru necesități personale, iar la

moment nemotivat se eschivează de la restituirea sumelor bănești primite, cauzîndu-i părții

vătămate Dobrovolschi St. o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, la 16 mai 2006,

activînd în calitate de director al SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, sub pretextul dezvoltării activității

de antreprenoriat și obținerii de către aceasta a unui profit, prin înșelăciune și abuz de încredere

a însușit de la Screivers Z. bani în sumă de 1800 dolari SUA, ceea ce constituiau echivalentul a

23400 lei și 24.000 lei, pe care urma să-i restituie pînă la 16.07.2006, prin ce i-a cauzat părții

vătămate nominalizate o daună materială în proporție considerabilă în sumă de 47 400 lei.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, în luna august 2006, a

elaborat o schemă criminală de sustragere a mijloacelor bănești de la S.A. „Electrosistem”. Întru

realizarea intenției sale criminale, la 21 august 2006, Ionescu D. a falsificat contractul de

vînzare-cumpărare nr. 24, în temeiul căruia dînsul ar fi obținut dreptul de proprietate asupra

mașinii de prelucrare a lemnului de model „Reismus R-830” în valoare de 144.500 lei. Tot

atunci, Ionescu D. a falsificat și contractul de vînzare cumpărare nr. 25 în temeiul căruia, dînsul

ar fi devenit proprietar a unei freze cu 6 capuri cu pompă hidraulică, cu valoarea de 212.500 lei.

După care, la 04.09.2006, acționînd cu scopul realizării intențiilor sale criminale în volum

deplin, Ionescu D. a prezentat contractele falsificate indicate mai sus, companiei de leasing S.A.

„Electrosistem”, solicitînd obținerea unui credit în condițiile „Lease Back”, înșelînd, astfel,

reprezentanții creditorului în scopul sustragerii mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari.

În aceiași zi, fiind dus în eroare prin înșelăciune și abuz de încredere de Ionescu D., directorul

S.A. „Electrosistem” Tonciuc Vl. a încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 35/06 prin care

compania „Mob. Cons. Tîmplar” SRL în persoana directorului Ionescu D., în calitate de

vînzător, i-a vîndut lui S.A. „Electrosistem”, două mașini de prelucrare a lemnului de model

„Reismus R-830”, evaluate la prețul total de 144.500 lei și freză cu 6 capuri cu pompă

hidraulică evaluată la prețul de 212.500 lei. În perioada 05.09.2006-06.09.2006, S.A.

„Electrosistem”, a transferat pe contul companiei SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, suma de 357 000

3

lei. Prin acțiunile sale intenționate, Ionescu D. i-a cauzat părții vătămate S.A. „Electrosistem” o

daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, la 14.02.2007, neavînd

actele necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se

vor efectua lucrări de construcție, a încheiat cu Capsîs E. un contract de investiții nr. 04 din

14.02.2007, prin care SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către directorul Ionescu D., s-

a obligat de a efectua lucrări de construcție a locuinței cu suprafața totală de 54,2 m2, amplasată

pe str. Basarabiei 1 din or. Ialoveni, în acest scop obținînd de la Capsîs E. bani în sumă de

20.325 euro, ceea ce constituiau echivalentul a 338.614,5 lei, pe care i-a însușit, cauzîndu-i

părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, aflîndu-se în apartamentul nr. 26 din blocul locativ situat pe str. Dimo 24 din mun.

Chișinău și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, în perioada anului 2006

a elaborat un plan criminal de sustragere a mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari de

la cet. Ciovaga Gh. Potrivit planului elaborat, Ionescu D. a împrumutat în anul 2006 de la

Ciovaga Gh. bani în sumă de 20.000 dolari SUA, pe care i-a restituit la scadență și astfel a

obținut încrederea deplină a părții vătămate. În continuare, în anul 2007, neavînd actele

necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se vor

efectua lucrări de construcție, acționînd prin abuz de încredere sub pretextul ca să-i transmită

ulterior cet. Ciovaga Gh. un apartament cu trei odăi, care urma a fi construit într-un bloc locativ

de pe str. Basarabia 1 din or. Ialoveni, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la acesta

mijloace bănești în sumă de 21.000 euro, echivalentul a 342.333, 60 lei, cauzîndu-i părții

vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane la 08 octombrie 2007,

aflîndu-se în mun. Chișinău în incinta magazinului „Cristal” situat pe str. Alexandru cel Bun 36,

neavînd actele necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că

nu se vor efectua lucrări de construcție, a încheiat cu Balațcaia A. contractul nr.3, în baza căruia

SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către directorul Ionescu D., s-a obligat să efectueze

lucrări de construcție a locuinței cu suprafața totală de 39 m2, prin înșelăciune și abuz de

încredere obținînd de la Balațcaia A., conform chitanței la dispoziția de încasare nr. 32 din

08.10.2007, bani în sumă totală de 11.000 euro, ceea ce la acel moment constituiau echivalentul

a 175.924 lei, cauzîndu-i ultimei o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, activînd în calitate de director la firma de producție și comerț SRL „Mob. Cons.

Tîmplar” și urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, neavînd actele necesare

pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se vor efectua lucrări

de construcții, abuzînd de încrederea acordată, la 12 noiembrie 2007 și 23 aprilie 2008, a

încheiat cu Angheluța P. două contracte de investiții, în care SRL „Mob. Cons. Tîmplar”,

reprezentat de către directorul Ionescu D., s-a obligat de a efectua lucrări de construcție a două

apartamente dintre care unul pentru el, iar al doilea pentru mama sa Angheluța G., amplasate pe

str. Basarabiei nr. l, or. Ialoveni, în acest scop obținînd de la Angheluța P. prin înșelăciune și

abuz de încredere suma totală de 34.900 euro, echivalentul a 580,177,20 lei, cauzîndu-i părții

vătămate Angheluța P. o daună materială în proporții deosebit de mari.

4

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, neavînd actele

necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se vor

efectua lucrări de construcție, abuzînd de încrederea acordată, la 21 noiembrie 2007, aflîndu-se

în orașul Ialoveni, a încheiat cu Crimincean E. un contract de investiții nr. 12, în baza căruia

SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către directorul Ionescu D., s-a obligat să efectueze

lucrări de construcție a locuinței cu suprafața totală de 41,7 m2, obținînd prin înșelăciune și abuz

de încredere de la Crimincean E., conform chitanțelor la dispoziția de încasare nr.12 din

21.11.2007 și nr.16 din 05.12.2007, suma totală de 124.833 lei, cauzîndu-i ultimei o daună

materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, neavînd actele

necesare pentru efectuarea construcției - spălătoriei auto și știind cu certitudine că nu se vor

efectua lucrări de construcție, abuzînd de încrederea acordată, la 07 octombrie 2009, a încheiat

contractul de antrepriză nr. 01/033 din 07.10.2009, prin care s-a obligat față de Morari Gh. să-i

construiască o spălătorie auto pe str. Mateevici din or. Stăuceni, obținînd pentru aceasta prin

înșelăciune și abuz de încredere bani în sumă totală de 10.500 euro, echivalentul a 174 926.85

lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, în perioada dintre

21.12.2007 - 12.04.2008, activînd în calitate de director la SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, neavînd

actele necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se

vor efectua lucrări de construcție, abuzînd de încrederea acordată, a încheiat cu Țîganaș V. un

contract de investiții nr. 2 din 21.12.2007, în care SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de

către Ionescu D., s-a obligat de a efectua lucrări de construcții a unui centru comercial, amplasat

pe str. Basarabiei, nr.1 din or. Ialoveni, în acest scop obținînd prin înșelăciune și abuz de

încredere de la Țîganaș V. bani în sumă de 33.810 euro, care constituiau echivalentul a 651.573

lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot Ionescu D. prin înțelegere prealabilă cu concubina sa Plăcintă V., urmărind scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, pe parcursul lunii noiembrie 2008, a obținut

încrederea lui Codreanu V. prin comunicarea ultimului a unor date denaturate despre activitatea

dînșilor în domeniul construcției, la 02 decembrie 2008, Plăcintă V. în calitate de director al SC

„Nilcunic&Co” SRL, știind cu certitudine că nu dispune de setul de acte care ar permite

efectuarea lucrărilor de construcție, a încheiat cu Iosob Ig., care era împuternicit de către

Codreanu V., contractul de investiție nr. 01, cu prețul de 20.000 euro, ceea ce constituiau

echivalentul a 263.200 lei. Tot atunci, Codreanu V. conform contractului de investiție nr. 01, i-a

transmis lui SC „Nilcunic&Co” SRL, în persoana lui Plăcintă V., automobilul de model

„Mercedes Sprinter” cu n/î C NX 618.

Ulterior, la 10.12.2008, continuîndu-și acțiunile sale criminale îndreptate spre dobîndirea

ilicită a bunurilor altei persoane, SC „Nilcunic & Co” SRL, în persoana lui Plăcintă V., a

încheiat cu Iosob Ig. contractul de investiții nr. 02, prin care SC „Nilcunic & Co” SRL s-a

obligat să construiască apartamentul cu o odaie, cu suprafața totală de 40 m2, situat la et. 17 de

pe str. Calea Ieșilor 16/1 din mun. Chișinău, iar Codreanu V. să achite suma de 30.000 euro. Tot

atunci, Codreanu V. i-a transmis lui Ionescu D. și Plăcintă V., în contul construcției

5

apartamentului, automobilul de model „Toyota Avensis” cu n/î C MM 913, anul producerii

2002 și mijloace bănești în sumă de 15.000 euro.

Prin acțiunile sale intenționate Ionescu D. și Plăcintă V., sub pretextul achitării pentru

contractele de investiție nr.01 și 02 i-au cauzat prin înșelăciune și abuz de încredere părții

vătămate Codreanu V. o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă de 663,564 lei.

În continuare, Ionescu D., urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, la

31.12.2008, sub pretextul primirii unui împrumut bănesc de la D. Tabanschi, cunoscînd cu

certitudine că automobilul de model „Mercedes Sprinter”, nu-i aparține cu drepturi depline de

proprietate și care aparținea lui Iosob Ig., a pus ca garant al executării obligației de restituire a

banilor primiți automobilul sus indicat, după care, prin înșelăciune și abuz de încredere, a

însușit de la V. Tabanschi bani în sumă de 6050 euro, ceea ce constituia echivalentul a 82.885

lei, care pînă în prezent nu i-a restituit, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

în proporții mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, neavînd actele

necesare pentru efectuarea construcției blocului locativ și știind cu certitudine că nu se vor

efectua lucrări de construcție, la data de 20.10.2010 și 21.10.2010, activînd în calitate de

director al SRL „Bisan-Cons”, prin înșelăciune și abuz de încredere a obținut de la

reprezentanții SA „Autoprim-Service” bani în sumă de 37.417 lei, în schimbul cărora, conform

contractelor nr. 267 din 20.10.2010 și nr. 272 din 21.10.2010, s-a obligat să construiască și să

monteze construcții din lemn la filialele SA „Autoprim-Service” din mun. Chișinău, str.

Prunului 19 și mun. Bălți, str. Aerodromului 7A, însă pînă la moment nu a efectuat careva

lucrări de construcție și nici banii primiți nu i-a restituit, cauzîndu-i părții vătămate un

prejudiciu material în sumă de 37.417 lei.

Tot el, aflîndu-se în r-nul Cimișlia, sat. Satul-Nou, urmărind scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, la 18.12.2006, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a

construi o casă de locuit pentru cet. Bumbu V. a primit de la cet. Crețu A. 25000 dolari SUA,

după care, fără careva motive întemeiate, nu a executat serviciile la care s-a obligat, efectuînd

lucrările doar în sumă de 83 141 lei și pînă la moment refuză de a restitui banii primiți,

cauzîndu-i astfel cet. Crețu A., conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 040 din

27.01.2010, un prejudiciu material în sumă de 243 609 lei, adică o daună materială în proporții

deosebit de mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, la 06.02.2007, neavînd

posibilitatea reală și nici intenția de a restitui careva sume bănești, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul de a îmbunătăți starea financiară a întreprinderii, a însușit de la cet. V.

Eremciuc 3000 euro, ceea ce la acel moment constituia echivalentul a 50.190 lei, iar pînă la

moment refuză de a restitui banii primiți, cauzîndu-i părții vătămate V. Eremciuc o daună

materială în proporții mari.

Tot el, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, neavînd posibilitatea

reală și nici intenția de a restitui careva sume bănești, la 14.05.2007, prin înșelăciune și abuz de

încredere sub pretextul îmbunătățirii situației sale financiare, a primit de la cet. Gh. Postovan

5000 dolari SUA, echivalentul a 61400 lei, iar pînă la moment refuză de a restitui banii primiți,

cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială în proporții mari.

6

Episoadele de confecționare, deținere și folosire a documentelor oficiale false.

Ionescu D. la 04.09.2006, activînd în calitate de director la firma de producție și comerț

„Mob. Cons. Tîmplar” SRL, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune, a prezentat factorilor de decizie a companiei de leasing „Electrosistem”, contractul

de vînzare-cumpărare nr.24 din 21 august 2006 care conținea date eronate precum că Ionescu D.

ar fi proprietarul unui strung de prelucrare a lemnului de model „Reismus”, cu toate că cunoștea

cu certitudine, că bunul nominalizat nu-i aparține cu drept de proprietate, a vîndut companiei de

leasing mașina de prelucrare a lemnului la prețul de 144.500 lei RM, cauzîndu-i astfel SRL

„Electrosistem”, o daună materială în proporții deosebit de mari.

Conform raportului de expertiză nr. 37 din 14.01.2011, s-a stabilit că semnătura la rubrica

„vînzător”, Galanciuc A. din contractul de vînzare-cumpărare nr. 24 din 21.08.2006, nu este

executată de către Galanciuc A., dar probabil de către Ionescu D., fapt care denotă că contractul

a fost falsificat.

Tot Ionescu D. la 04.09.2006, activînd în calitate de director la firma de producție și

comerț SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune a prezentat factorilor de decizie a companiei de leasing „Electrosistem”,

contractul de vînzare-cumpărare nr.25 din 21 august 2006 care conținea date eronate precum că

Ionescu D. ar fi proprietarul unui strung de prelucrare a lemnului - freză cu șase capete care l-a

procurat de la Plăcintă V., însă cunoscînd cu certitudine, că bunul nominalizat nu-i aparține cu

drept de proprietate, a vîndut companiei de leasing strungul de prelucrare a lemnului și freză cu

șase capete la prețul de 212,500 lei, cauzîndu-i astfel SRL „Electrosistem”, o daună materială în

proporții deosebit de mari.

Conform raportului de expertiză nr. 2086 din 29.06.2011, s-a stabilit că semnăturile

literale din numele cet. Ionescu D. de la poziția „cumpărător” a contractului de vînzare-

cumpărare nr. 25 întocmit la 21.08.2006 între Plăcintă V. și FPC SRL „Mob. Cons. Tîmplar”;

poziția „cumpărător” de pe Anexa nr.1 la contractul de vînzare-cumpărare nr.25 întocmit la

21.08.2006 între Plăcintă V. și FPC SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, sunt executate de Ionescu D., a

cărui mostre de scris au fost prezentate. Semnătura din numele cet. Plăcintă V. depusă la poziția

„vînzător”, de pe contractul de vînzare - cumpărare nr. 2 întocmit la 21.08.2006 între Plăcintă

V. și FPC „Mob. Cons. Tîmplar” SRL, este probabil executată nu de Plăcintă V., ci de o altă

persoană, fapt care denotă că contractul a fost falsificat.

În continuare, Ionescu D. urmărind scopul dobîndirii ilicite a casei de locuit de pe str.

Traian 6, mun. Chișinău, care aparținea cu drepturi depline de proprietate atît cet. Strîmbei Gh.

cît și cet. Strîmbei M., la 05.06.2006 a falsificat declarația cet. Strîmbei M., prin care din

numele acesteia a dat acordul cet. Strîmbei Gh. să vîndă casa și terenul aferent cu suprafața de

0,0851 ha, care ulterior a fost autentificată de notarul V. Nagacevschi.

Conform raportului de expertiză nr.433 din 10.03.2011, s-a stabilit că „în Declarația din

numele cet. Strîmbei M., prin care s-a dat acordul soțului Strîmbei Gh., să vîndă imobilul cu

numărul cadastral 5501204598, autentificată la notarul privat V. Nagacevschi, datată cu

18.10.2006, au fost stabilite modificări ale conținutului inițial, și anume: la conținutul textului

inițial al declarației, după textul „ce constituie avere dobîndită în timpul căsătoriei”, a fost

adăugat textul cu conținutul „pe acest teren este și construcția nefinisată”, cu utilizarea altui tip

7

de imprimantă. Textul de bază al declarației din numele cet. Strîmbei M., prin care s-a dat

acordul soțului Strîmbei Gh., să vîndă imobilul cu nr. cadastral 5501204598, autentificată la

notarul privat V. Nagacevschi, datată cu 18.10.2006, cu excepția poziției - „pe acest teren este și

construcția nefinisată”, este realizat cu folosirea imprimantei Laser, iar fragmentul textului

adăugat cu conținutul - ”pe acest teren este și construcția nefinisată”, a fost realizat cu folosirea

imprimantei Jet de cerneală.

Episoadele de escrocherie și confecționare, deținere, folosire a documentelor oficiale

false, cauza nr. 2009990604

Ionescu D., la 21 decembrie 2007, activînd în calitate de director la firma de producție și

comerț SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune i-a prezentat cet. Filipovici V. unele acte ce ofereau dreptul de construcție a

locuințelor noi pe strada Basarabiei, 1 din or. Ialoveni, care nu i-au fost eliberate de către

organele competente și a încheiat cu Filipovici V. un contract de investiții nr. 16 din

21.12.2007, în baza căruia SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către directorul Ionescu

D., s-a obligat să efectueze lucrări de construcție a locuinței cu suprafața totală de 62,7 m.p.,

obținînd de la Filipovici V. conform chitanțelor la dispoziția de încasare nr. 09 din 21.12.2007

și nr.09 din 24.01.2008, bani în sumă de 330.000 lei și știind cu certitudine că nu se vor efectua

lucrări de construcție, Ionescu D., folosindu-se de relațiile de încredere cu Filipovici V., a

însușit banii ultimei, cauzîndu-i astfel un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot Ionescu D., continuîndu-și acțiunile sale criminale îndreptate spre dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane, activînd în calitate de director la firma de producție și comerț SRL

„Mob. Cons. Tîmplar”, prin înșelăciune, prin prezentarea cet. Bodrug V. a unor acte ce ofereau

dreptul de construcție a locuințelor noi pe strada Basarabiei, 1 din or. Ialoveni, care nu i-au fost

eliberate de către organele competente, la 28 decembrie 2007, a încheiat cu Bodrug V. un

contract de investiții nr. 10 în baza căruia SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către

directorul Ionescu D., s-a obligat să efectueze lucrări de construcție a locuinței cu suprafața

totală de 56,4 m.p., obținînd de la Bodrug V. conform chitanțelor la dispoziția de încasare nr.10

din 28.12.2007 și nr.11 din 28.012.2007, bani în sumă de 225.000 lei și știind cu certitudine că

nu se vor efectua lucrări de construcție, Ionescu D., folosindu-se de relațiile de încredere cu

Bodrug V., a însușit banii ultimei, cauzîndu-i astfel prejudiciu material în proporții deosebit de

mari.

Tot el, continuîndu-și acțiunile sale intenționate, acționînd în vederea realizării intenției

sale infracționale în perioada lunii iunie 2009, activînd în calitate de director la aceeași

întreprindere și avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune,

manifestate prin confecționarea și prezentarea cet. Dmitrieva E., Dmitriev V. și Fălceanu V. a

certificatului de urbanism fals referitor la edificarea construcției locuințelor noi pe str. Eugen

Coca 35 din mun. Chișinău, cît și încheierea a două contracte cu cet. Dmitrieva E. și Fălceanu

V., în baza căruia SRL „Mob. Cons. Tîmplar”, reprezentat de către directorul Ionescu D., s-a

obligat să efectueze lucrări de construcție a mansardelor, aflîndu-se în mun. Chișinău și or.

Vatra, a obținut de la Dmitrieva E. și Fălceanu V. bani a cîte 4.000 euro, destinați pentru

începerea construcției mansardelor, știind cu certitudine că nu se vor efectua lucrări de

construcție, folosindu-se de relațiile de încredere cu cet. Dmitrieva E. și Fălceanu V., a însușit

8

banii ultimilor, cauzîndu-le astfel un prejudiciu material în sumă totală de 8000 euro, ceea ce

constituiau 125 435 lei.

Cauza penală nr. 2008031461

Ionescu D., la 16.07.2008, avînd intenția de a sustrage bunurile altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, aflîndu-se pe str. Calea Ieșilor, mun. Chișinău în preajma

întreprinderii SA „Zorile”, sub pretextul lăsării în gaj a automobilului de model „Kia Sorento”

cu n/î AS 920 lui Ostrovschi N., care știind cu certitudine că este sechestrat de către oficiul de

executare a r-lui Ialoveni, a însușit bani în sumă de 14 000 euro, care conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Republicii Moldova la acea dată constituiau 220 024 lei, cauzîndu-i lui

Ostrovschi N. o pagubă materială considerabilă.

Cauza penală nr. 2012481025

Ionescu D., la 17.05.2012, aflîndu-se pe str. Podul Înalt 12/1, mun. Chișinău și avînd

scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, folosind

pretextul obținerii unui avans, pentru inițierea lucrărilor de construcție a unei anexe la blocul

locativ amplasat pe str. Podul înalt 12/1, a obținut de la cet. Rîcov S. bani în sumă de 15 000 lei,

cauzîndu-i acestuia daune în proporții considerabile.

Tot el, la 17.05.2012, aflîndu-se pe str. Podul înalt 12/1, mun. Chișinău și avînd scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, folosind

pretextul obținerii unui avans, pentru inițierea lucrărilor de construcție a unei anexe la blocul

locativ amplasat pe str. Podul înalt 12/1, mun. Chișinău, a obținut de la cet. Borșov S., bani în

sumă de 15 000 lei. În continuarea acțiunilor sale, la 19.05.2012, Ionescu D., urmărind același

scop de dobîndire ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

folosind pretextul obținerii unui împrumut, a dobîndit de la cet. Borșov S., bani în sumă de 1150

euro, care la momentul săvîrșirii infracțiunii conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei, constituiau suma de 17 33,5 lei.

Tot el, la 19.05.2012, aproximativ la orele 10.00, aflîndu-se la intersecția bd. Ștefan cel

Mare și str. Tighina, mun. Chișinău, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, folosind pretextul obținerii unui avans, pentru inițierea

lucrărilor de construcție a unei anexe la blocul locativ amplasat pe str. Podul înalt 12/1, mun.

Chișinău, a obținut de la cet. Vutcariov V., bani în sumă de 18 000 lei, cauzîndu-i ultimei daune

în proporții considerabile.

Tot el, la 19.05.2012, aproximativ la orele 19.00, aflîndu-se pe str. Socoleni, mun.

Chișinău, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, folosind pretextul obținerii unui avans, pentru inițierea lucrărilor de construcție a unei

anexe la blocul locativ amplasat pe str. Podul Înalt 12/1, mun. Chișinău, a obținut de la cet.

Guțan A., bani în sumă de 15 000 lei, cauzîndu-i un prejudiciu în proporții considerabile.

Cauza penală nr. 2013440107

Ionescu D., în perioada de timp de la 15.07.2012 pînă la 16.08.2012, avînd scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul confecționării unui

balcon din lemn, personal a primit de la cet. Juncu Al., bani în sumă de 10 000 lei, pe care i-a

însușit, neîndeplinindu-și obligația asumată și cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile.

9

Cauza penală nr. 2013020747

Ionescu D., la 01.02.2012 aproximativ pe la ora 10.00 min., aflîndu-se în mun. Chișinău,

str. Socoleni, 19/2, ap.24, cunoscînd cu certitudine, că este în imposibilitate de a executa

cerințele înaintate, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul

confecționării a 8 scaune din lemn, prin înșelăciune și abuz de încredere a primit de la cet.

Donoi Al., cu titlu de avans suma de 2500 lei, asigurîndu-l pe ultimul cu promisiuni că pînă la

08.03.2012, scaunele vor fi confecționate, însă, ca rezultat scaunele nu le-a confecționat și banii

nu i-a returnat, eschivîndu-se în continuare de la întîlnirile cu partea vătămată, cauzîndu-i

acestuia prin acțiunile sale o daună materială în proporții considerabile estimată la suma de

4900 lei.

Episodul de escrocherie pe cauza penală nr.2014020250

Ionescu D, la 01.10.2013, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

aflîndu-se pe str. Socoleni, 5/3, mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul de a-i confecționa două uși și o balustradă din lemn, a obținut de la cet. Ciobanu C.,

mijloace bănești în sumă totală de 17 000 lei, după care primind banii nu a executat comanda în

termenul stabilit, în rezultat cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile în suma de 17 000 lei.

Episodul de escrocherie pe cauza penală nr. 2014020223

Ionescu D., la 05.10.2013, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

aflîndu-se pe str. Studenților, 2/2 mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul confecționării și montării unei scări din lemn, a însușit de la cet. Frunze S., mijloace

bănești în sumă totală de 600 euro, care conform cursului de schimb oficial al BNM la data

respectivă, constituiau 10930,92 lei, iar ulterior la data de 22.12.2013, aflîndu-se pe str. Ceucari

5/6, ap.28, mun. Chișinău, a mai primit suma de 100 euro, ceea ce conform cursului BNM

constituie 1821,82 lei, după care primind banii nu a executat comanda în termenul stabilit, în

rezultat cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă

totală de 12 752,74 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut

că, în drept, faptele inculpatului Ionescu D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșită de două persoane în proporții deosebit

de mari și art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, după semnele calificative, confecționarea,

deținerea și folosirea documentelor oficiale false soldate cu daune în proporții mari a

drepturilor și intereselor ocrotite de lege persoanelor fizice și juridice, iar a lui Plăcintă V. au

fost încadrate în dispoziția art. 190 alin. (5) Cod penal, după aceleași semne calificative expuse

supra.

401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către inculpatul Ionescu D. și

avocatul Verebceanu S. în interesele inculpatei Plăcintă V.

3.1. Potrivit apelului avocatului Verebceanu S., declarat în interesele inculpatei Plăcintă

V. s-a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Plăcintă V. să fie

achitată, din motiv că în acțiunile ei nu se întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

10

Apărătorul a invocat ilegalitatea și netemeinicia sentinței din motiv că la adoptarea acesteia

instanța de judecată nu a examinat circumstanțele raporturilor civile dintre părți, și anume ale

acțiunii civile a lui Codreanu V., chiar dacă la ședința de judecată din 22.10.2014 apărarea a

prezentat Hotărîrea din data de 05.08.2009 emisă de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău pe

cauza civilă în baza cererii de chemare în judecată a lui Codreanu V. către SRL „Nilcunic &

Co”, Ionescu D. și Plăcintă V.

La fel, din declarațiile lui Iosob Ig., proprietarul automobilului „Mercedes Sprinter” cu n/î

C NX 618 rezultă că acesta și-a restituit bunul, în rezultatul anulării procurii și mandatului

înregistrat pe numele lui Codreanu V. Parte a contractului de investiție nr. 01 din 02.12.2008

era tocmai Iosob Ig. Din aceste considerente, apelantul a specificat că, la caz, este foarte

evidentă lipsa elementelor infracțiunii de escrocherie, faptele purtînd un caracter civil. La fel, în

acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, și anume lipsește

obiectul infracțiunii, or reclamantul Codreanu V. și-a exercitat pe deplin dreptul la apărare a

drepturilor sale în ordinea acțiunii civile. Lipsește latura obiectivă a infracțiunii întrucît

acțiunile inculpatei Plăcintă V. au doar temei juridic civil, de încheiere a contractelor civile, de

prestări a serviciilor și executarea a lucrărilor. La fel, lipsește latura subiectivă ori atitudinea și

scopul lui Plăcintă V. a fost de încheiere a contractelor civile, de derulare și executare a

lucrărilor în vederea obținerii avantajului patrimonial civil al beneficiarului final al lucrărilor.

3.2. Inculpatul Ionescu D. a solicitat admiterea apelului declarat și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare în privința sa, din motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele

infracțiunii de escrocherie, iar învinuirea înaintată nu și-a găsit confirmare, în urma cercetării

judecătorești.

Pe episoadele privitor la părțile vătămate Durlescu Gh., Semionov V., Dobrovolschi St.,

Screivers Z., S.A „Electrosistem”, Capsîs E., Morari Gh., Codreanu V., Tabachi D., S.A.

„Autoprim-Service”, Strîmbei Gh., Crețu A., Eremciuc V., Postovan Gh., „Electrosistem”,

Juncu Al., Donoi Al., Vutcareu V., Borșov S., Rîcov S., Guțu A., Frunze S., Ciobanu C.,

Scutaru T., inculpatul consideră că instanța de fond urma să emită o sentință de achitare,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. La fel, inculpatul a invocat

faptul că instanța de fond nu a apreciat corect probele cercetate în instanța de judecată.

Astfel, inculpatul a menționat faptul că pe parcursul anchetei nu s-au cerut documente

drept dovadă a lucrărilor efectuate, în toate epizoadele nu s-au ridicat documentele și

materialele, nu sunt procese-verbale de ridicare. De OUP nu s-a dispus efectuarea reviziei-

documentare, inventarierii, expertizei departamentale. Acest lucru dovedește că nu s-au

acumulat probe suficiente, care confirmă fapta și vinovăția lui Ionescu D. și Plăcintă V. de

comiterea infracțiunii de escrocherie. Nu s-a ținut cont de argumentele invocate de inculpați în

apărarea lor, de circumstanțele care diminuează sau agravează răspunderea învinuiților precum

și termenele pentru liberarea de răspunderea penală. Astfel, apelantul a specificat că instanța de

judecată era obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut

acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate, după cum prevede art. 101 alin. (4) Cod

procedură penală.

11

În continuare, apelantul a mai specificat în textul apelului declarat că, pe fiecare epizod

care îi este imputat prin actul de sesizare a instanței, între dînsul și părțile vătămate au existat

niște relații civile, iar asupra soluționării lor urmează să se expună instanța de drept civil.

De asemenea, inculpatul a menționat că pedeapsa aplicată de instanța de fond, este

excesiv de mare, dînsul avînd vîrsta de 65 ani, ceea ce echivalează practic cu detențiunea pe

viață.

declarat de către avocatul Verebceanu S. în numele inculpatei Plăcintă V. a fost respins ca

nefondat, cu menținerea sentinței în această parte, iar apelul inculpatului Ionescu D., a fost

admis parțial, cu casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Ionescu D. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și condamnat la o pedeapsă de 10 (zece)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita activitate economică și comercială pe un termen de 5 (cinci) ani

În rest sentința a fost menținută.

Termenul de executare a pedepsei stabilite în privința lui Ionescu D. de calculat din

24.06.2015 cu includerea în acest termen a perioadei aflării ultimului în arest din 21.11.2008

pînă la 24.11.2008, 18.11.2010 pînă la 25.05.2011 și din 26.11.2014 pînă în prezent.

Termenul executării pedepsei în privința inculpatei Plăcintă V. de calculat din momentul

reținerii acesteia.

probele administrate și cercetate de către instanța de fond și suplimentar de cea de apel s-a

conchis că vina inculpaților Ionescu D. și Plăcintă V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal și a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. a) Cod penal în

privința lui Ionescu D. este dovedită integral.

Instanța de apel a specificat că, contrar celor susținute de inculpați, reieșind din

probatoriul administrat și modalitatea în care aceștia au acționat, s-a dovedit cu certitudine toate

elementele infracțiuni incriminate în baza art. 190 Cod penal, dispoziția infracțiunii de

escrocherie constă în dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere. Or, în pofida faptului că inculpații au declarat că nu au avut intenția de a înșela

părțile vătămate și au strîns banii de la ei în vederea realizării lucrărilor de construcții în

acțiunile lor, circumstanțele de fapt denotă mai multe elemente de înșelăciune și abuz de

încredere. Apelanții invocă eronat precum că relațiile care au apărut între ei și părțile vătămate

cad sub incidența legii civile și nicidecum aceste acțiuni nu se încadrează în cadrul legii penale.

În acest sens, instanța de apel a menționat că de fapt intervenția legii civile în situația dată

nu este aplicabilă atîta timp cît inculpații, deși și-au asumat niște angajamente prin încheierea

contractelor între ei și părțile vătămate, aceste contracte au purtat un caracter simulat și aceste

angajamente de fapt nu au fost executate în nici o măsură. Respectiv, nu poate merge vorba

despre o careva diligență a părților și în acest sens acțiunile inculpaților au fost îndreptate spre

un scop bine determinat și anume scopul de cupiditate. Acesta se confirmă și prin faptul că

părțile vătămate au fost duse în eroare referitor la sumele de bani care urmau a fi investite în

locuințele ce trebuiau să le primească. Contractele prin care se efectuau împrumuturile de la

12

părțile vătămate purtau un caracter fictiv, formal, fiindcă nici o parte din aceste împrumuturi nu

au fost restituite părților vătămate. Din toate părțile vătămate care au fost audiate în instanța de

fond și în instanța de apel doar o singură partea vătămată a declarat că i-a fost restituit

împrumutul acordat lui Ionescu D.

Totodată, instanța de apel a conchis că de la bun început inculpații nu intenționau să-și

îndeplinească angajamentele, intrînd în posesia acestor bani care li se acordau și nu mai

comunicau cu părțile vătămate, iar prin diferite metode se eschivau de a duce careva tratative cu

părțile vătămate.

Mai mult s-a specificat că, nu pot fi justificate acțiunile lui Ionescu D. pe episoadele de

escrocherie în privința părților vătămate Capsîs, Balațcaia, Crimincean atîta timp cît inculpatul

însăși prin încheierea acestor contracte de investiții a încasat sume de bani de la părțile vătămate

știind de facto că casa de locuit unde se pretinde că se efectuau lucrările de construcții constituia

obiectul unui litigiu cu Spitalul Raional Ialoveni și în acest sens, deja era o hotărîre definitivă și

irevocabilă prin care i s-a dat cîștig de cauză Spitalului Raional Ialoveni. Astfel, această hotărîre

datează din 2005 pe cînd contractele de investiții inculpatul le-a încheiat cu părțile vătămate în

perioada anului 2007 or, această circumstanță denotă faptul că inculpatul a abuzat de încrederea

părților vătămate și le-a dus în eroare.

Or, practic o mare parte din părțile vătămate au indicat în instanța de apel că le-a inspirat

încrederea în inculpatul Ionescu D. anume faptul că el este o persoană în vîrstă, are studii

superioare, fost colaborator MAI și, totodată, prezentînd un set de documente care îi permite

efectuarea lucrărilor de construcții, însă, de fapt, conținutul acestora era denaturat.

Cît privește învinuirea încriminată inculpatei Plăcintă V., instanța de apel a conchis că și

în această parte sentința este legală și întemeiată, fiind acumulate suficiente probe că inculpata,

de comun acord cu Ionescu D. a participat la înșelarea părților vătămate, prezentîndu-se ca

administrator la „Nilcunic & Co” SRL și din numele acesteia a încheiat contracte fictive de

investiții.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei Plăcintă V., precum că

aceasta activa în cadrul societății comerciale „Nilcunic & Co” pur formal și nu era remunerată

de către Ionescu D., sugerînd astfel idea precum că a fost dusă în eroare și a fost instigată de

către ultimul la săvîrșirea infracțiunii de escrocherie.

În vederea excluderii acestei poziții instanța de apel a menționat că partea vătămată

Codreanu V. a indicat expres precum că la toate negocierile cu dînsul a participat și Plăcintă V.,

toate încasările erau efectuate de către Plăcintă V., ea a semnat contractele, a aplicat ștampila.

Astfel, atît în ședința de judecată, cît și în instanța de apel, s-a constatat cu certitudine

intenția, motivul și scopul comiterii faptelor incriminate inculpaților, și anume de a obține prin

înșelăciune și abuz de încredere mijloace bănești de la părțile vătămate.

De asemenea, instanța de apel a statuat că numărul mare de părți vătămate se datorează

faptului că practic toate părțile vătămate au fost duse în eroare nu numai din motivul că le-a

inspirat încrederea inculpatul Ionescu D., dar și din motivul lipsei culturii juridice. Părțile

vătămate nefiind informate, nefiind consultate au fost înșelate. Evaluînd cuantumul

prejudiciului cauzat tuturor, se observă că acesta se ridică pînă la 5 105 743 lei, iar din această

13

sumă practic a fost restituit părților vătămate o parte mizeră, marea majoritate nu au obținut

nimic.

Or, instanța de apel a respins argumentele avocaților cu referire la faptul că acțiunile

inculpaților în raport cu părțile vătămate sunt niște relații civile, or, este absurd ca pe parcursul a

mai bine de cinci ani să continui încheierea unor tranzacții și să le consideri relații civile, știind

cu certitudine că nu ai posibilitate să-ți onorezi obligațiile. După cum rezultă din declarațiile

multor părții vătămate, atunci cînd insistau la prezentarea a careva dovezi de îndeplinire a

lucrărilor, sau solicitau restituirea sumelor bănești, inculpatul nu mai răspundea la apelurile

telefonice, schimba numerele de telefon.

Din atare considerente, în procesul examinării cauzei penale, instanța nu a stabilit careva

circumstanțe, care ar pune la îndoială declarațiile părților vătămate, martorilor privitor la

acțiunile inculpaților și careva temeiuri de a nu crede acestor declarații. Respectiv, alegațiile

apelanților privitor la achitarea inculpaților din lipsa în acțiunile lor a elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal sunt lipsite de suport probant.

Totodată, s-a reținut că în partea stabilirii pedepsei inculpatului Ionescu D. instanța de

fond nu a acordat eficiență deplină prevederilor art. 61, 75 Cod penal. Or, infracțiunea pentru

care este recunoscut vinovat Ionescu D., conform art. 16 Cod penal face parte din categoria

celor deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsă cu închisoarea de la 8 la 15 ani.

Infracțiunea dată prezintă un pericol social sporit deoarece faptele social periculoase comise de

el au cauzat cetățenilor Republicii Moldova, atît un prejudiciu material cît și moral, lăsîndu-le

fără surse materiale și fără spații locative, începînd cu anul 2001 și 2013 părțile vătămate au fost

prejudiciate în sume considerabile.

De asemenea, s-a specificat că inculpatul Ionescu D., anterior nu a fost condamnat, are

vîrsta de aproape 66 de ani, iar termenul pedepsei stabilite de către prima instanță ar rezulta

pentru el ca detenție pe viață. Din aceste motive, s-a conchis asupra oportunității de a aplica în

privința lui Ionescu D. o pedeapsă în limita prevăzută de sancțiunea infracțiunii pentru care este

recunoscut vinovat, dar mai redusă decît cea stabilită de prima instanță, în mărime de zece ani,

precum și cu menținerea pedepsei complementare obligatorii sub formă de privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau de a exercita activitate economică și comercială, cum a fost stabilit de

prima instanță.

În privința inculpatei Plăcintă V. instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată de prima

instanță este în limitele minime ale sancțiunii infracțiunii incriminate. Instanța de apel nu a

constatat temeiuri pentru liberarea ei de răspundere penală sau de micșorare a pedepsei prin

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, nefiind stabilite careva circumstanțe excepționale în

cauză. Respectiv, în privința ei pedeapsa a fost menținută în limitele stabilite de prima instanță.

Deși în prima instanță părțile vătămate nu au depus acțiuni civile conform prevederilor art.

219-220 Cod procedură penală, dar în cadrul urmăririi penale s-au constituit ca părți civile, fiind

recunoscute în această calitate și au solicitat în instanță încasarea prejudiciilor cauzate prin

săvîrșirea infracțiunii. Din aceste motive, instanța de apel a considerat oportun de a menține

sentința și în această parte.

14

judecății, avocatul Suveică T. acționînd în numele inculpatei Plăcintă V., precum și inculpatul

Ionescu D. au declarat recursuri ordinare.

6.1. Avocatul Suveică T. acționînd în numele inculpatei Plăcintă V., solicită casarea

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din motiv că instanța nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în

cererea de apel.

Recurentul specifică că, în apelul declarat de avocatul Verebceanu S., în calitate de

apărător al inculpatei a fost invocat drept motiv pentru casarea sentinței faptul că, la 05.08.2009,

prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a dispus admiterea cererii reclamantului

Codreanu V. către SRL „Nilcunic”, Ionescu D. și Plăcintă V., dispunîndu-se încasarea datoriei

în sumă de 55 000 euro, 8690 euro cu titlu de penalitate, 1500 lei taxa de stat în folosul lui

Codreanu V. și 28693,45 lei taxa în folosul statului.

Acțiunea civilă depusă de Codreanu V., a fost intentată înainte de cauza penală în privința

lui Plăcintă V. și a avut ca obiect al acțiunii tocmai datoria în sumă de 55 mii euro, datorie care

figurează în cadrul dosarului penal menționat. Hotărîrea instanței a fost emisă în cadrul

procesului civil în baza aceluiași contract civil încheiat de părți la 12.12.2008.

Astfel, în opinia recurentului prezentul raport denotă caracterul civil al faptelor existente

între inculpată și partea vătămată, iar instanța de apel la examinarea apelului declarat nu s-a

conformat cerințelor art.414 Cod de procedură penală, nu a apreciat fiecare probă adusă de

procuror în susținerea învinuirii și nu s-a pronunțat argumentat asupra respingerii probelor părții

apărării, precum și nu a răspuns la toate motivele invocate de apelant.

Titularul dreptului de recurs mai specifică că la judecarea apelului instanța nu a ținut cont

și nu a respins argumentat prin careva probe, versiunea inculpatei Plăcintă V. precum că dînsa

nu a participat la negocierile întreținute între inculpatul Ionescu D. și părțile Iosob Ig. și

Codreanu V. Propunerea de a fi numită în calitate de administrator al SRL „Niculnic” a

acceptat-o necătînd la faptul că se afla în concediu de îngrijire a copilului minor în vîrstă de 4

ani. A avut încredere în concubinul său Ionescu D., cunoștea că acesta are activitate în domeniul

construcțiilor și nu a urmărit nici o intenție de a înșela pe cineva sau de a obține profit. Din

contra pe parcursul activității sale nici nu a fost remunerată.

Prin urmare, recurentul specifică că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, așa cum cere art.435 Cod de procedura penală,

deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În drept, alegațiile titularului dreptului de recurs se întemeiază pe prevederile din pct. 6) și

8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul Ionescu D., în cererea de recurs din data de 18 august 2015, solicită casarea

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță.

Recurentul menționează că instanța de fond și cea de apel la examinarea cauzei penale,

neluînd în considerație argumentele inculpaților, fără verificarea acestora și fără a le combate

prin alte probe, în general nu au examinat fondul cauzei. Astfel, inculpatul a prezentat în

15

apărarea sa, probe decisive, care au fost ignorate la judecarea cauzei, dar care exclud (pun la

îndoială) faptul săvîrșirii de către dînsul a infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu.

Pe parcursul urmăririi penale și în cadrul examinării cauzei penale în instanțele de

judecată nu au fost prezentate probe care ar demonstra însușirea bunurilor materiale de către

Ionescu D. și Plăcintă V. Astfel, în urma perchezițiilor la domiciliul acestora nu au fost

depistate sume considerabile de bani, la fel nu au fost depistate conturi bancare deschise pe

numele condamnaților sau bunuri imobile și mobile înregistrate pe numele lor în perioada

indicată.

Concluziile instanței de fond și celei de apel nu sînt bazate pe materialele cercetate în

ședința de judecată, ci se bazează în exclusivitate pe presupuneri. Or, în cadrul examinării

judecătorești s-a stabilit că contractele de împrumut au fost asigurate cu gaj, iar unele sume

împrumutate au fost restituite integral sau parțial creditorilor.

La fel, statuările instanței de apel precum că, din toate părțile vătămate care au fost

audiate în instanța de fond și în instanța de apel doar o singură parte vătămată a declarat că i-a

fost restituit împrumutul acordat lui Ionescu D. este una eronată și nu corespunde adevărului,

întrucît părțile vătămate au specificat contrariul.

De menționat și faptul că datoriile indicate în actul de învinuire și sentința de condamnare

ca acumulate de către inculpatul Ionescu D. în cea mai mare parte se referă la rata dobînzii, care

în majoritatea cazurilor este mai mare decît însăși suma împrumutului, dar aceste circumstanțe

constatate în ședințe, nu au primit nici o apreciere din partea instanțelor de judecată.

În continuare, inculpatul a reiterat în textul recursului ordinar circumstanțele cauzei pe

fiecare epizod în parte, în esență, repetînd aceleași argumente ca și cererea de apel.

De asemenea, recurentul menționează faptul că Plăcinta V., căreia îi este incriminat un

episod de escrocherie nu a urmărit nici un scop de profit. Ultima nu a cunoscut despre

înțelegerile inculpatului cu Moraru Gh. și Codreanu V., fiind invitată doar pentru a semna

contractele respective. La fel, aceasta cunoștea despre activitatea inculpatului în domeniul

construcțiilor, despre existența bazelor de producere pe care le gestiona, de rînd cu alți

investitori au vizitat obiectele aflate în construcție fiind martori oculari că lucrările sunt în

proces de lucru.

Părțile vătămate Simionov V., Reivers Z., Capriș E., Ciovaga Gh., Angheluța P.,

Calanciuc A., Gînga M., Omelianciuc S ș.a. în ședința de judecată au confirmat faptul că

inculpatul Ionescu D. se ocupa de construcția unor obiecte. În acest scop dînsul a primit în

arendă, a împrumutat bani asigurîndu-și datoria cu gaj, a procurat materiale de construcții și

efectuat lucrări.

Declarațiile inculpatului, care coroborează cu declarațiile părților vătămate demonstrează

faptul că scopul acestuia la încheierea contractelor nu era de a înșela și însuși sumele investite,

ci de a le investi în construcții.

După cum s-a mai menționat, sumele primite de la investitori au fost la rîndul său investite

în construcția obiectelor, fapt la fel demonstrat de către părțile vătămate, care s-au deplasat la

fața locului și s-au convins că la obiecte erau materiale de construcții, acolo se efectuau lucrări.

Intru aprecierea cheltuielilor suportate s-a cerut instanțelor de judecată de a dispune efectuarea

măsurărilor de control, de a numi expertizele în construcții și contabilă. Aceste cerințe însă au

16

fost ignorate nemotivat, instanțele de judecată în general nu s-au expus asupra lor, iar sumele

încasate neargumentat au fost incriminate ca fiind sustrase.

O parte din bunurile materiale aflate în proprietatea și posesia firmelor administrate de

recurent, de fapt, au trecut în proprietate altor persoane juridice și fizice în baza hotărîrilor

judecătorești, alte bunuri materiale au fost sustrase în perioada aflării condamnatului Ionescu D.

în stare de arest preventiv, iar alte bunuri materiale mai sunt și în prezent pe la obiectele de

construcție.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată.

Subsidiar la cererea de recurs declarată de Ionescu D. la data de 18 august 2015, ultimul a

mai depus suplimente la cererea respectivă datate cu 20 august 2015 și respectiv la 22

septembrie 2015, în care desfășoară argumentele sale expuse în prima cerere.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, iar în vederea acestei

statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În cauza deferită judecării, sunt declarate mai multe cereri de recurs, dintre care una este a

avocatului Suveică T. în numele inculpatei Plăcintă V. și celelalte a inculpatului Ionescu D.,

astfel în contextul ce urmează instanța de recurs se va expune punctat și separat asupra soluției

de inadmisibilitate adoptată pe marginea recursurilor nominalizate.

7.1. Pornind de la expunerea argumentelor instanței pe marginea recursului declarat de

avocatul Suveică T. în numele inculpatei Plăcintă V., Colegiul penal constată că din conținutul

cererii declarate recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) și 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, invocînd că hotărîrea instanței de apel urmează a fi casată, deoarece nu a fost

motivată corespunzător, nu conține răspunsuri la toate capetele de cereri a apelanților și în

acțiunile inculpatei nu se întrunesc elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

În esență, avocatul Suveică T. critică soluția instanței de apel prin care s-a menținut

condamnarea în privința lui Plăcintă V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare,

considerînd că instanța de apel nu a analizat corespunzător toate probele puse la baza învinuirii

lui Plăcintă V. și eronat a apreciat că acestea dovedesc indubitabil vinovăția inculpatei de cele

imputate.

Colegiul penal consideră că temeiurile pentru recurs invocate de recurent nu sunt

incidente în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel

17

nu și-a motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința lui Plăcintă V. și nu a

dat răspuns la toate argumentele invocate de partea apărării în cererea de apel, Colegiul penal

amintește că rezultînd din jurisprudența constantă a Curții Europene motivarea hotărîrii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărîri penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de

avocatul Verebceanu S. în numele inculpatei, ca nefondat, cu menținerea sentinței în partea

condamnării ultimei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții în domeniul economic, comercial pe un termen de 3 ani.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar,

ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi menținută în privința lui Plăcintă

V., fără careva modificări, din considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recursul ordinar declarat de

avocatul Suveică T. în numele inculpatei, privitor la chestiunea de apreciere eronată a probelor

puse la baza condamnării de către instanțe și versiunea precum că Plăcintă V. nu a participat la

negocieri cu partea vătămată Codreanu V., dar a fost dusă în eroare de concubinul său Ionescu

D., ea neurmărind scopul înșelării părții nominalizate, Colegiul penal ține să amintească că la

etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci,

Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatei privind

învinuirea imputată acesteia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a constitui

caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

18

soluții decît cea pe care materialul probator o susține. La caz, o atare eroare nu a fost constatată

de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal verificînd materialele

dosarului, specifică că judecînd apelurile instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței în partea condamnării lui

Plăcintă V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpata a

săvîrșit infracțiunea de escrocherie în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Cu privire la criticele subsidiare ale recurentului precum că instanțele au dispus

condamnarea lui Plăcintă V. în baza art. 190 Cod penal, fără a se expune argumentat asupra

versiunii înaintate de ultima că dînsa a fost dusă în eroare de concubinul său Ionescu D. și nu a

urmărit scopul înșelării părților vătămate Codreanu V., Colegiul penal le apreciază drept

nefondate întrucît potrivit textului deciziei recurate, de altfel și a sentinței, se constată că

instanțele au apreciat corect că aceasta versiune este o tactică de apărare invocată de inculpată și

susținută de Ionescu D. în vederea absolvirii ei de răspundere penală.

Tot aici, Colegiul penal reține că aceste critici sunt vădit neîntemeiate, reieșind și din

faptul că, în speță, au fost administrate și alte probe suficiente care dovedesc cu certitudine

vinovăția lui Plăcintă V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în

particular Colegiul penal susține statuările instanței de fond precum că: „Plăcintă V. în perioada

anilor 2008-2009, activînd în calitate de director al SC „Nilcunic & Co” SRL /f.d.Vol.-VI-

f.d.51/, nefiind titular de licențe, eliberate de Camera de Licențiere /Vol.-V-f.d.19/ și în mod

special pentru construcții de clădiri sau construcții inginerești, instalații și rețele tehnico-

edilitare, reconstrucții, consolidări, restaurări, urmărind scopul însușirii bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune, sub pretextul efectuării unor lucrări de construcție, în lipsa unei

licențe de activitate în domeniul dat, în vederea realizării intenției sale criminale, pentru a

insufla încredere, a întocmit și semnat cu Codreanu V. la data de 10.12.2008 contractul de

investiție în construcția unei mansarde de la et. 17 al blocului locativ nr. 16/1, str. Calea

Ieșilor, mun. Chișinău, primind bani în sumă de 55000 euro, echivalentul în sumă de 663 564

lei, fapt confirmat prin chitanța la dispoziția de încasare a SC „Nilcunic & Co” SRL /Vol.-

VI.f.d.57-64/.

Vinovăția inculpatei se mai confirmă și prin declarațiile părții vătămate Codreanu V., a

martorului ocular Iosob Ig. și materialele dosarului și anume: informația obținută de la

Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare din 06.04.2011 în care s-a constatat

că perioada anilor 2004-2009, SC „Nilcunic & Co” nu a solicitat eliberarea certificatului de

urbanism, la proiectarea unor imobile în mun. Chișinău și certificatul de urbanism nr.909/07

din 20.12.2007 a fost eliberat Asociației Proprietarilor de locuințe Privatizate nr.53/313,

pentru proiectarea unei mansarde, în limitele planimetrice ale blocului de locuit din Calea

Ieșilor 16/1; informația obținută de la Direcția autorizare și disciplină în construcții în care s-a

constatat că potrivit bazei de date a Direcției autorizare și disciplină în construcții a Primăriei

19

mun. Chișinău, în perioada anilor 2007-2011, pe numele SC „Nilcunic & Co” SRL sau APLP

nr.53/313 autorizație de construire privind construirea mansardei din str. Calea Ieșilor, 16/1

nu a fost eliberată; procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la 17 martie 2011, în

cadrul căruia a fost cercetat acoperișul blocului de apartamente cu 16 etaje, amplasat în mun.

Chișinău str. Calea Ieșilor 16/1, unde nu sunt efectuate careva lucrări de construcție cu tabelul

fotografic.”

În continuare, avînd în vedere că recurentul invocă că între inculpată și partea vătămată

Codreanu V. au existat niște relații civile, iar prejudiciul cauzat ultimului a fost recuperat de

acesta în baza hotărîrii instanței civile din 05.08.2009 și din atare considerente se pretinde

achitarea lui Plăcintă V. de cele incriminate, Colegiul penal pentru a da răspuns la aceste

alegații, și anume în partea ce ține de delimitarea infracțiunii de escrocherie de un litigiu civil,

ține să specifice despre statuările doctrinare și jurisprudențiale în materie. Astfel, la delimitarea

nominalizată trebuie de luat în considerare că temeiul aplicării răspunderii în baza art. 190 Cod

penal, apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile.

Sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea-voință și fraudă din

partea făptuitorului. Nu este supus îndoielii faptul că atunci cînd făptuitorul folosește

documente false, încheie tranzacții în numele unei persoane juridice inexistente, își arogă funcții

și calități pe care în realitate nu le are, își demonstrează reaua-voință în raport cu victima. Or, nu

putem afirma, retrospectiv, că inculpații nu au fost în măsură să-și execute obligațiile

contractuale, dat fiind că dînșii au recurs la procedee frauduloase în detrimentul victimelor.

Mai mult, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace materiale

pentru a-și îndeplini obligațiile asumate – ca temei de a nu-i fi aplicată răspunderea penală –

dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de obligațiunile asumate în raport cu

victima.

În esență, delimitarea dintre escrocherie și încălcarea normelor de drept civil trebuie

făcută luîndu-se în considerare două aspecte de maximă importanță:

- atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor;

- prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

La caz, s-a constatat cu certitudine că Ionescu D. împreună cu Plăcintă V., urmărind

scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, pe parcursul lunii noiembrie 2008, a obținut

încrederea lui Codreanu V. prin comunicarea ultimului a unor date denaturate despre activitatea

dînșilor în domeniul construcțiilor, după care, la 02 decembrie 2008, Plăcintă V. în calitate de

director al SC „Nilcunic&Co” SRL, știind cu certitudine că nu dispune de setul de acte care ar

permite efectuarea lucrărilor de construcție, a încheiat cu Iosob Ig., care era împuternicit de

către Codreanu V., contractul de investiție nr. 01 cu prețul de 20.000 euro. Tot atunci, Codreanu

V. conform contractului nominalizat i-a transmis lui SC „Nilcunic&Co” SRL, în persoana lui

Plăcintă V., automobilul de model „Mercedes Sprinter” cu n/î C NX 618.

Ulterior, la 10.12.2008, continuîndu-și acțiunile sale criminale îndreptate spre dobîndirea

ilicită a bunurilor altei persoane, SC „Nilcunic & Co” SRL, în persoana lui Plăcintă V., a

încheiat cu Iosob Ig. contractul de investiții nr. 02, prin care SC „Nilcunic & Co” SRL s-a

obligat să construiască un apartament cu o odaie, cu suprafața de 40 m2, situat la et. 17 de pe str.

Calea Ieșilor 16/1 din mun. Chișinău, iar Codreanu V. să achite suma de 30.000 euro. Tot

20

atunci, Codreanu V. i-a transmis lui Ionescu D. și Plăcintă V., în contul construcției

apartamentului, automobilul de model „Toyota Avensis” cu n/î C MM 913 și mijloace bănești

în sumă de 15.000 euro.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Ionescu D. și Plăcintă V., sub pretextul achitării

pentru contractele de investiție nr.01 și 02 i-au cauzat, prin înșelăciune și abuz de încredere,

părții vătămate Codreanu V. o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de

663,564 lei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră necesar de a reitera că, potrivit dispoziției

art. 190 Cod penal, ca escrocherie se consideră faptele de dobîndire ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-

credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul) transmiterea voită în

proprietate, posesiune, a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptului asupra

acestora.

Prin înșelăciune se înțeleg acțiunile făptuitorului de a duce în eroare, de a amăgi

proprietarul prin prezentarea ca adevărate a unor fapte, evenimente sau prezentarea ca

mincinoase a unor fapte, evenimente, dar care corespund adevărului sau prin tăinuirea

(necomunicarea) unor împrejurări care făptuitorul era obligat să le comunice.

Prin abuz de încredere făptuitorul folosește, în scop de a obține un bun material (bani),

relațiile de încredere, de bunăvoință, de sinceritate, de siguranță a proprietarului ori a altei

persoane cu drept de a dispune de bunuri. Încrederea poate fi rezultatul diferitor circumstanțe,

împrejurări în legătură cu serviciul făptuitorului, de rudenie ori de prietenie cu partea vătămată.

Încrederea mai poate rezulta și din relațiile contractuale a proprietarului cu făptuitorul.

Or, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal susține integral argumentele instanțelor

ierarhic inferioare în vederea respingerii poziției părții apărării precum că, la caz, sunt prezente

niște relații civile între inculpată și partea vătămată Codreanu V., specificîndu-se că: „Reieșind

din cele mai sus menționate, instanța de judecată respinge ca neîntemeiat și argumentul părții

apărării S. Verebceanu, privitor la achitarea inculpatei V. Plăcintă din motivul relațiilor civile,

dar nu penale, deoarece admiterea acțiunii părții vătămate de Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău din 05.08.2009 nu poate servi drept temei de absolvire a inculpatei de răspunderea

penală pentru fapta comisă în urma acțiunilor de escrocherie prin participație, dat fiind faptul

că în ședința de judecată s-a stabilit vinovăția acestora.”

De asemenea, sunt întemeiate și concluziile expuse de instanța de apel în partea

descriptiva a deciziei adoptate, precum că: „ … în pofida faptului că inculpații au declarat că

nu au avut intenția de a înșela părțile vătămate și au strîns banii de la ei în vederea construcției

locative, circumstanțele de fapt denotă mai multe elemente de înșelăciune și abuz de încredere.

Apelanții invocă precum că relațiile care au apărut între ei și părțile vătămate cad sub

incidența legii civile și nicidecum aceste acțiuni nu se încadrează în cadrul legii penale.

În acest sens, colegiul menționează că de fapt intervenția legii civile în situația dată era

imposibil atîta timp cît inculpații, deși și-au asumat niște angajamente prin încheierea

contractelor între ei și părțile vătămate, aceste contracte au purtat un caracter simulat și aceste

angajamente de fapt nu au fost executate nici într-o măsură. Respectiv, nu poate merge vorba

21

despre o careva diligență a părților și în acest sens acțiunile inculpaților au fost îndreptate spre

un scop bine determinat și anume scopul de cupiditate. Acesta se confirmă și prin faptul că

părțile vătămate au fost duse în eroare referitor la sumele de bani care chipurile urmau a fi

investite în locuințele pe care urmau să le primească. Contractele de împrumut prin care se

efectuau împrumuturile de la părțile vătămate purtau un caracter fictiv, formal, fiindcă nici o

parte din aceste împrumuturi nu au fost restituite părților vătămate. Din toate părțile vătămate

care au fost audiate în instanța de fond și în instanța de apel doar o singură partea vătămată a

declarat că i-a fost restituit împrumutul care i-a fost acordat lui Ionescu.

Totodată, colegiul conchide că de la bun început inculpații nu intenționau să-și

îndeplinească angajamentele, intrînd în posesia acestor bani care li se acordau lor și nu mai

comunicau cu părțile vătămate și prin diferite metode se eschivau de a duce careva tratative cu

părțile vătămate.”

Din considerentele de fapt și de drept enunțate supra, se statuează că alegațiile

apărătorului inculpatei invocate în susținerea achitării ultimei sunt vădit neîntemeiate.

7.2. Cu privire la criticele expuse în textul recursului ordinar declarat de inculpatul

Ionescu D., Colegiul penal consideră că acesta sunt vădit nefondate, în raport cu actele cauzei și

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii constatate de instanțe și reținute în sarcina ultimului.

Astfel, Colegiul penal reține că nu sunt întemeiate criticele recurentului privitor la faptul

că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia de condamnare adoptată în privința lui

Ionescu D. și Plăcintă V. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, iar argumentele de respingere a

acestor alegații au fost expuse de instanța de recurs în punctul precedent al prezentei decizii,

potrivit cărora s-a conchis că decizia instanței de apel corespunde exigenților legale în partea ce

ține de motivarea acesteia.

În partea ce ține de chestiunea de apreciere a probelor și ignorarea unor probe decisive

care ar fi confirmat indubitabil nevinovăția inculpatului de cele imputate, Colegiul penal expune

că, așa cum a statuat și mai sus, la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decît cea constatată de instanța ierarhic inferioară.

Prin urmare, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile instanței de apel expuse în

textul deciziei privitor la aceea că: „În procesul examinării cauzei penale, instanța n-a stabilit

careva circumstanțe, care ar pune la îndoială declarațiile părților vătămate, martorilor privitor

la acțiunile inculpaților și careva temeiuri de a nu crede acestor declarații, care au fost relatate

sub jurămînt. Respectiv, cerințele apelurilor privitor la achitarea acestora din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal sunt lipsite de suport

probant.”

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală,

a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere

justă, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal mai specifică că, în sensul dispoziției art. 190 Cod

penal, în cazul escrocheriei victimele transmit benevol bunurile către făptuitor, sub influența

22

înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi la fel calificată ca escrocherie în cazul în care făptuitorul, încă la momentul

intrării în stăpînire asupra bunurilor, urmărea scopul însușirii lor și nu avea intenția să-și

execute angajamentul asumat.

Potrivit circumstanțelor constatate în cauza deferită judecății, intenția inculpatului a fost

demonstrată prin faptul că dînsul și-a asumat angajamente față de părțile vătămate, dar nu

intenționa să le execute, or nu avea actele necesare pentru realizarea lucrărilor de construcții, nu

dispunea de dreptul de a înstrăina bunurile, nedeținîndu-le cu drept de proprietate, etc.

Deci, corect a conchis instanța de apel că: „....nu pot fi justificate acțiunile lui Ionescu D.

pe episoadele de escrocherie în privința părților vătămate Capsîs, Balațcaia, Crimincean atîta

timp cît inculpatul însăși prin încheierea acestor contracte de investiții a încasat sumele de bani

de la părțile vătămate știind de facto că casa de locuit unde se pretinde că se efectuau lucrările

de construcții constituia obiectul unui litigiu cu Spitalul Raional Ialoveni și în acest sens, deja

era o hotărîre definitivă și irevocabilă prin care i s-a dat cîștig de cauză Spitalului Raional

Ialoveni. Astfel, această hotărîre datează din 2005 pe cînd contractele de investiții inculpatul

le-a încheiat cu părțile vătămate în perioada anului 2007 or, această circumstanță denotă

faptul că inculpatul a abuzat de încrederea părților vătămate și le-a dus în eroare.”

Colegiul penal mai expune că, afirmațiile inculpatul precum că în cadrul examinării

prezentei cauze s-a stabilit că toate contractele de împrumut au fost asigurate cu gaj, iar unele

sume au fost restituite integral sau parțial creditorilor, nu presupune nevinovăția lui și nu-l

absolvă de răspunderea penală pentru infracțiunea de escrocherie incriminată.

Astfel, faptele inculpatului cuprind toate elementele constitutive ale infracțiuni de

escrocherie, iar încadrare juridică a acțiunilor imputate lui Ionescu D. în baza art.190 alin. (5)

Cod penal este corectă, legală și întemeiată.

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal mai reține că criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și de apel și, cărora instanțele

de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrilor atacate,

nu s-au stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept

prevăzute în pct. 6) și 8) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referință,

deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de instanța de apel, soluția instanței fiind

una legală și întemeiată.

Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză, la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul declarat sunt

vădit neîntemeiate.

Cu privire la criticele recurentului menționate în cererile de recursuri ordinare din 18

august 2015 și respectiv din 18 septembrie 2015, Colegiul penal le declară inadmisibile, ca fiind

23

depuse peste termen. Or, în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de

apel.

Din materialele dosarului se reține că, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

a fost pronunțat la data de 17 iulie 2015, în prezența: procurorului Devder D., inculpatului

Ionescu D., inculpatei Plăcintă V. și părții vătămate Vutcareu V., fapt ce se confirmă prin

procesul-verbal al ședinței de judecată datat cu 17 iulie 2015. (f.d. 96, vol. 24)

Prin urmare, termenul de atac cu recurs ordinar a hotărîrii instanței de apel începe a curge

pentru părți din 18 iulie 2015 și ultima zi de declarare a recursului este data de 17 august 2015.

Inculpatul nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a depus, la 14 august 2015, 18

august 2015 și 18 septembrie 2015, prin intermediul poștal, recursuri ordinare. (f.d.179-216,

vol. 24)

Prin urmare, recursurile declarate de inculpat la 18 august 2015 și 18 septembrie 2015,

sunt declarate peste termen.

În contextul celor statuate, instanța de recurs amintește că termenul de recurs este un

termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și avînd

un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac. Recursul declarat după expirarea termenului stabilit se respinge ca tardiv, deoarece

legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a acestuia.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, în cauza penală privindu-i pe Ionescu Dumitru

Grigore și Plăcintă Viorica Eugeniu, din motiv că recursul avocatul Tudor Suveică în numele

inculpatei Plăcintă Viorica și recursul inculpatului Ionescu Dumitru din 14 august 2015 sunt

vădit neîntemeiate, iar recursurile inculpatului Ionescu Dumitru din 18 august 2015 și 18

septembrie 2015, sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

24