1ra-1341/2014 — art. 27,186, 188, 145 CP

1ra-1341/2014 — art. 27,186, 188, 145 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1341/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Vladimir Timofti și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Bodrug Alexandru în numele inculpatului Țurcan Ilie și de către avocatul

Pascari Iulian în numele inculpatului David Mihail, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2014, în cauza penală privindu-i pe

Țurcan Ilie Nichifor, născut la 18 octombrie

1969, originar și domiciliat în s. Rezeni, r-nul

Ialoveni;

David Mihail Iurii, născut la 26 martie 1987,

originar și domiciliat în s. Horești, r-nul Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.08.2010 – 25.02.2011;

Instanța de apel: 01.03.2013 – 21.02.2014;

Instanța de recurs: 03.07.2014 – 08.10.2014.

C O N S T A T Ă :

dispus achitarea lui:

- Țurcanu I. privind învinuirea imputată acestuia în baza art. 27, 186 alin. (2) lit.

b), c), d), 188 alin. (3) lit. c), 145 alin. (2) lit. b), e), i) și j) Cod penal, în temeiul art.

390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat;

- David M. privind învinuirea incriminată acestuia în baza art. 27, 186 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Prin aceiași sentință, inculpatul David M. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), j) Cod penal, la 14 ani închisoare și în baza art. 317

1

alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

total al pedepselor fixate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate Iarînă R. către

Țurcanu I. a fost respinsă, iar acțiunea civilă înaintată față de David M. privind

încasarea prejudiciului moral a fost admisă, încasîndu-se de la David M. în beneficiul

lui Iarînă R. prejudiciul în mărime de 100000 lei.

În privința aceleiași persoane, acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

martie 2010, la o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, urmărind scopul

sustragerii bunurilor de la cet. Iarînă Vl., fiind înarmat cu o rangă metalică, s-a

deplasat la domiciliul ultimului amplasat în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap.

3, unde pătrunzînd în locuință, cu ranga metalică pregătită în prealabil, l-a atacat pe

Iarînă Vl. aplicîndu-i cîteva lovituri în regiunea capului și peste diferite regiuni ale

corpului, cauzîndu-i victimei conform raportului de expertiză medico-legală nr. 736

din 23 iunie 2010, vătămări corporale grave, în rezultatul cărora ultimul a decedat,

după care continuîndu-și acțiunile sale criminale a sustras din casa victimei articole

numismatice și de anticariat în valoare totală de 28.951 lei.

Tot el, avînd intenția de a-l omorî pe Iarînă Vl., acționînd cu o cruzime deosebită

i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu ranga metalică în cap și peste diferite regiuni

ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 25-736 din

23 iunie 2010, leziuni corporale grave, în rezultatul cărora ultimul a decedat.

Tot David M., știind că la 02 aprilie 2010, Judecătoria Centru, mun. Chișinău în

privința lui a eliberat un mandat de arest și o încheiere privind aplicarea măsurii

preventive sub formă de arest emisă pe cauza penală nr. 2010010489, precum știa și

despre faptul că termenul arestului și deținerii în Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău,

prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 iunie 2010, a fost prelungit

cu 30 de zile, la 06 iulie 2010, în jurul orei 10.00, aflîndu-se în automobilul de

serviciu al Comisariatului de Poliție sec. Centru, mun. Chișinău, cu n/î MAI 1284, în

momentul escortării lui de către colaboratorii din escorta CPs Centru, mun. Chișinău,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu arestații A. Roșu și A. Golubițchi, cu ajutorul

unor obiecte metalice pregătite din timp, au deschis lacătul ușii automobilului de

escortă, după ce la intersecția str. Bulgară și str. Kogălniceanu, mun. Chișinău, ultimii

au evadat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului David M. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e) și j) Cod penal –

2

omorul intenționat a unei persoane săvîrșit din interes material, profitînd de starea de

neputință a victimei care se datora vîrstei înaintate și în baza art. 317 alin. (2) lit. b)

Cod penal, adică evadarea din locurile de deținere, săvîrșită de persoana care se află

sub arest preventiv, săvîrșită de trei persoane.

de faptul, că la 21.02.2010, în jurul orei 10.00, în urma înțelegeri prealabile, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, s-au deplasat cu microbusul de model

„Ford Tranzit”, cu n/î AN AS 492, la domiciliul lui Iarînă Vl. amplasat în mun.

Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap. 3 și intenționînd să pătrundă în acesta pentru a

sustrage articole numismatice și de anticariat, cu ajutorul unei răngi metalice au

deteriorat o placă de mozaic de la balconul apartamentului nominalizat, amplasat la

primul etaj al blocului, dar din motive independente de voința lor scopul criminal nu a

fost realizat, deoarece au fost observați de către Petric V., care a strigat la ei și aceștia

au părăsit locul infracțiunii.

Țurcanu I., a fost învinuit și de faptul că, la 26 martie 2010, la o oră nestabilită

de către organul de urmărire penală, în urma înțelegerii prealabile cu David M.,

urmărind scopul sustragerii bunurilor cet. Iarînă Vl., fiind înarmați cu o rangă

metalică, s-au deplasat cu microbuzul de model „Ford Tranzit” cu nr./î AN AS 492, la

domiciliul ultimului, amplasat în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap. 3, unde,

pătrunzînd în locuință, cu o rangă metalică l-au atacat pe Iarînă Vl., aplicîndu-i cîteva

lovituri în regiunea capului, cauzîndu-i victimei conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 25-736 din 23 iunie 2010 vătămări corporale grave în rezultatul

cărora victima a decedat, după care continuîndu-și acțiunile sale criminale, întru

atingerea scopului propus, a sustras articole numismatice și de anticariat în valoare

totală de 28.951 lei.

Tot el, a fost învinuit că avînd intenția de a-l omorî pe Iarînă Vl., cu o cruzime

deosebită i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu ranga metalică peste diferite

regiuni ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 25-

736 din 23 iunie 2010, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață în rezultatul

cărora ultimul a decedat.

prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către

acuzatorul de stat, inculpatul David M. și avocatul acestuia, Pascari Iu..

4.1. Prin apelul declarat de procuror s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care David M. să fie condamnat în baza

art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d), 188 alin. (3) lit. c), 145 alin. (2) lit. b), e), i), j), 317

alin. (2) lit. b), 84 Cod penal, la pedeapsa definitivă - detențiune pe viață, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar Țurcan I. să fie condamnat în baza

art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d), 188 alin. (3) lit. c), 145 alin. (2) lit. b), e), i), j), 84

Cod penal, definitiv la 24 de ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

3

tip închis.

În motivarea celor invocate apelantul a specificat următoarele:

- instanța de fond nu a ținut cont de probele care incontestabil dovedesc

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, a luat

poziția apărării punînd la bază sentinței de achitare numai declarațiile inculpatului

Țurcanu I., care nu a recunoscut vina, însă, declarațiile acestuia au fost combătute prin

declarațiile martorilor Petric V., Policarpov M., Grigorean V., Jechiu V., Solop Al.,

cît și prin alte probe concludente și pertinente, care dovedesc indubitabil vinovăția

acestuia de cele incriminate.

- instanța nu a ținut cont de descifrările convorbirilor telefonice, prin care s-a

stabilit că la 26.03.2010, ziua omorului lui Iarînă Vl., inculpații au fost în regiunea

apartamentului acestuia, au intrat în el, l-au atacat pe Iarînă Vl., cu intenția de a-i

sustrage bunurile materiale și în acel moment acțiunea de tîlhărie s-a consumat, în

continuare inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b), e), i),

j) Cod penal, omorînd victima cu o deosebită cruzime.

4.2. De asemenea, sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de inculpatul

David M. și avocatul acestuia, Pascari Iu., potrivit căruia s-a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui David M. să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blîndă, deoarece vinovăția sa a recunoscut-o pe deplin, are la

întreținere un copil minor de 2 ani, soția nu lucrează și nu are surse de existență, la

locul de trai se caracterizează pozitiv.

fost respins apelul declarat de inculpatul David M. și de avocatul acestuia, Pascari Iu.,

ca fiind nefondat și a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei

instanțe, rejudecată cauza și pronunță o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care David M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, la 14 ani închisoare;

- cu menținerea condamnării în baza art. 317 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor fixate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 16 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Țurcanu I. a fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

la 3 ani închisoare, în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, la 14 ani

închisoare, iar conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor fixate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate Iarînă R. a fost

admisă parțial și s-a dispus încasarea de la Țurcanu I. și David M. în beneficiul lui

4

Iarînă R. a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei de la fiecare. Acțiunea civilă în

partea încasării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În rest, sentința a fost menținută, fără modificări.

februarie 2010, în jurul orei 10.00, inculpații David M. și Țurcanu I. prin înțelegere

prealabilă, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, s-au deplasat cu

microbuzul de model „Ford Tranzit” cu n/î ANAS 492 la domiciliul lui Iarînă Vl.

amplasat în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap. 3, unde intenționînd să pătrundă

în domiciliul acestuia pentru a sustrage articole numismatice și de anticariat, cu

ajutorul unei răngi metalice, au deteriorat o placă mozaic de la balconul

apartamentului nominalizat, amplasat la primul etaj al blocului, dar din motive

independente de voința lor scopul criminal nu a fost realizat, deoarece au fost

observați de către Petric Viorel, care a strigat la ei și aceștia au părăsit locul comiterii

infracțiunii.

La 26 martie 2010, oră nestabilită de către organul de urmărire penală, inculpații

David M. și Țurcanu I., prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul sustragerii

bunurilor lui Iarînă Vl., fiind înarmați cu o rangă metalică, s-au deplasat cu

microbuzul de model „Ford Tranzit”, cu n/î AN AS 492, la domiciliul lui Iarînă Vl.

amplasat în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap. 3, unde pătrunzînd în locuință,

cu ranga metalică l-au atacat pe ultimul aplicîndu-i cîteva lovituri în regiunea capului,

cauzîndu-i victimei conform raportului de expertiză medico-legală nr. 25-736 din 23

iunie 2010, vătămări corporale grave în rezultatul cărora victima a decedat, după care

continuîndu-și acțiunile sale criminale au sustras din casa victimei articole

numismatice și de anticariat în valoare totală de 28.951 lei.

Tot ei, David M. și Țurcanu I., în aceleași circumstanțe, avînd intenția de a-l

omorî pe Iarînă Vl., cu o deosebită cruzime i-au aplicat mai multe lovituri cu o ranga

metalică peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave în

rezultatul cărora victima a decedat.

Pe epizodul calificat în baza art. 317 Cod penal, instanța de apel a menținut

starea de fapt constată de instanța de fond, fără careva modificări.

Deci, pentru a constata cele enunțate instanța de apel a conchis că instanța de

fond a dat o apreciere greșită probelor administrate la dosar, ajungînd la concluzii

greșite în latura ce ține de învinuirea adusă inculpaților prin rechizitoriu, fapt ce a dus

la achitarea ilegală și neîntemeiat a lui Țurcanu I. în baza art. 390 CPP, de învinuirea

imputată acestuia în temeiul art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d), 145 alin. (2) lit. b), e),

i), j) Cod penal și a lui David M. pe art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților Țurcanu I. și David M.

a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin declarațiile: inculpatului David M.,

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Iarînă R., declarațiile martorilor:

5

David V., Petric V., Iarînă A., Buga V., Grigorean V., Jechiu V., Solop Al., Ciobănică

I., Rusnac V., Rutină M., Braghiș M., cît și prin materialele dosarului:

- procesele-verbale de cercetare la fața locului din 27.03.2010;

- lămurirea lui David Valentina din 02.04.2010;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.04.2010 și foto tabelul;

- procesul-verbal de audiere a martorului Petric V. din 27.03.2010;

- procesul-verbal de ridicare din 27.03.2010;

- cartela de transport pe microbuzul „Ford Tranzit” - roșu închis, anul fabricării

1999, cu n/î ANAS 492;

- fișele personale a lui Țurcanu O. și Țurcan I.;

- încheierile Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29.03.2010 și din

30.03.2010, privind autorizarea interceptărilor convorbirilor telefonice și, respectiv,

de ridicare a acestora;

- informația eliberată de Direcția municipală de Telecomunicații Chișinău pe

lunile ianuarie-martie 2010;

- ordonanță de ridicare din 02.04.2010 și procesul-verbal de ridicare din

02.04.2010 de la inculpatul David M. a unei genți de culoare albastră în pătrățele în

care se aflau bunuri;

- proces-verbal de ridicare din 06.04.2010;

- proces-verbal de examinare a obiectului din 05.04.2010 și foto tabelul anexat;

- ordonanța de ridicare din 06.04.2010 și procesul-verbal de ridicare din

06.04.2010, a pantalonilor sportivi de culoare albastră „Puma”, vestă sportivă de

culoare albastră combinată cu gri „Puma” în care a fost îmbrăcat David M. la

momentul comiterii omorului lui Iarînă Vl.;

- procesul-verbal de examinare a obiectelor din 20.05.2010;

- raportul de examinare medico-legală nr. 25-736 din 29.03.2010 - 23.06.2010 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 25-736 din 14.04.2010-23.06.2010 din care a

rezultat, că decesul victimei Iarînă Vl. a survenit cu mai mult de 24 de ore de la

examinarea medico-legală, la 29.03.2010, ora 10.00, în rezultatul revărsărilor

sanguine intracerebrale ca consecință a traumei cranio-cerebrale deschise;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 75 din 05.05.2010 – 17.05.2010;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 131 a corpurilor delicte ridicate în

perioada 29.06.2010-30.06.2010;

- procesele-verbale de percheziție din 07.04.2010 și din 09.04.2010 la domiciliul

lui David M.;

- procesul-verbal de percheziție din 07.04.2010 la domiciliul lui Țurcanu I.;

- procesul-verbal de examinare din 04.04.2010 și foto tabelul anexat;

- procesul-verbal de examinare din 07.04.2010 a obiectelor și bunurilor sustrase

de la Iarînă Vl.;

- raportul de expertiză de evaluare a bunurilor sustrase;

6

- raportul de expertiză medico-legală nr. 265 din 19.04.2010-26.04.2010 a

corpurilor delicte;

- rapoartele de expertiză psihiatrică legală staționară din 25.05.2010 în privința

lui David M. și Țurcanu I.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto tabelul din 06.07.2010, din

care a rezultat că ușa automobilului de escortă a fost deschisă forțat, iar David M. cu

alți deținuți lipseau.

Colegiul penal a considerat, ca neîntemeiate, argumentele procurorului precum

că acțiunile inculpaților urmau a fi încadrate și în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod

penal, deoarece acțiunile acestora se cuprind în prevederile art. 145 alin. (2) lit. b), e),

i), j) Cod penal, or în acest articol se cuprinde și aplicarea violenței cu scopul

dobîndirii de bunuri ale altei persoane.

În continuare, instanța de apel a mai conchis că, argumentele invocate de

inculpatul Țurcanu I. precum că nu a săvîrșit infracțiunile imputate, sunt neîntemeiate,

cît și cele invocate de inculpatul David M., precum că a comis infracțiunile de unul

singur, deoarece acestea au fost combătute prin declarațiile martorilor, cît și prin

celelalte materiale ale cauzei.

Colegiul a apreciat critic declarațiile martorilor Preda V., Groian N., Groian

(Țurcan) O., Pruteanu V., Preda A., Preda V., deoarece Groian O. (Țurcanu) este soția

inculpatului Țurcanu I., Groian N. este nănașul de cununie, iar Pruteanu V., Preda A.,

Preda V., Preda V. sunt prieteni, ultimul fiind și cumătru cu inculpatul.

Argumentele inculpatului David M. și a avocatului acestuia, Pascari Iu., cu

referire la stabilirea unei pedepse mai blînde inculpatului, au fost apreciate ca

neîntemeiate, deoarece una din infracțiunile comise de David M. se consideră ca

infracțiune excepțional de gravă, art. 145 alin. (2) Cod penal, care prevede pedeapsa

de la 12 la 20 de ani închisoare sau detenție pe viață și instanța de fond i-a stabilit o

pedeapsă aproape minimă - 14 ani închisoare, pe acest capăt de acuzare.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de scopul pedepsei penale, că inculpații anterior au fost condamnați, însă,

antecedentele penale sunt stinse, ambii se caracterizează pozitiv, au la întreținere cîte

un copil minor, că inculpatul David M. și-a recunoscut vina parțial, că au săvîrșit mai

multe infracțiuni dintre care una este excepțional de gravă.

și avocatul Bodrug Al. în interesele inculpatului Țurcanu I..

7.1. Acuzatorul de stat, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de aceeași instanță, din motiv că au fost apreciate

incorect circumstanțele de fapt ale cauzei cu tragerea unei concluzii neîntemeiate

privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. b), e), i), j) Cod penal, întrucît aceștia urmau a fi condamnați și în baza art. 188

7

alin. (3) lit. c) Cod penal, ei avînd intenția de a săvîrși infracțiunea de tîlhărie, iar

intenția de a săvîrși infracțiunea de omor a apărut în momentul cînd victima a opus

rezistență.

7.2. Avocatul Bodrug Al. acționînd în interesele inculpatului Țurcanu I. și făcînd

referire la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței de

achitare în privința lui Țurcanu I., din motiv că instanța de apel nu a apreciat la justa

valoare probele administrate la dosar, care, în opinia recurentului nu demonstrează

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, iar instanța nu a cercetat

probele conform ordinii prevăzute de prima instanță, nu a audiat martorii în cauză,

limitîndu-se doar la descrierea în decizie a declarațiilor lor.

ianuarie 2013 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, D. Tăut și de avocatul Al. Bodrug în

interesele inculpatului Țurcanu I., s-a casat decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2012, în cauza penală privindu-i pe Țurcanu I. și David M., cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Măsura preventivă în privința lui Țurcanu I. s-a modificat din starea de arest, în

obligarea de nepărăsire a localității, eliberîndu-l pe Țurcanu I. de sub arest, imediat

din sala de judecată.

privind judecarea apelului reglementate de art. 414 Cod de procedură penală, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate în speța discutată la judecarea cauzei în ordine de

apel.

Această concluzie a fost statuată reieșind din textul deciziei adoptate de instanța

de apel, care în partea descriptivă, stabilind de fapt componența de infracțiune de

tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită cu

vătămarea gravă a integrității corporale, i-a condamnat pe inculpați doar în baza art.

145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal, pentru omorul a unei persoane din interes

material, profitînd de starea de neputință a victimei care se datora vîrstei înaintate,

comis de două persoane, cu deosebită cruzime.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel neîntemeiat și-a motivat soluția

precum că, acțiunile inculpaților Țurcanu I. și David M. în comiterea infracțiunii de

tîlhărie se cuprind în prevederile art. 145 alin. (2) lit. b), e), i), j) Cod penal și această

normă cuprinde și aplicarea violenței cu scopul sustragerii bunurilor, deoarece

inculpații urmărind scopul sustragerii bunurilor, fiind înarmați cu o rangă metalică, s-

au deplasat la domiciliu lui Iarînă Vl., din str. Drumul Viilor 39, ap. 3, mun. Chișinău,

unde pătrunzînd în locuință l-au atacat pe ultimul, aplicîndu-i cîteva lovituri în

8

regiunea capului, cauzîndu-i victimei conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 736 din 23 iunie 2010, vătămări corporale grave în rezultatul cărora acesta a

decedat, după care au sustras articole numismatice și de anticariat în sumă totală de

28951 lei. În momentul cînd inculpații au intrat în apartamentul victimei și l-au atacat,

ei au urmărit interesul material, adică comiterea infracțiunii de tîlhărie, componență

formală a căreia deja s-a consumat, iar intenția de omor și omorul propriu zis a avut

loc ulterior.

Călăuzitoare în acest sens sînt prevederile pct. 8 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 23 din 28 iunie 2004 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale despre sustragerea bunurilor”, care stipulează, că dacă în timpul

actului de tîlhărie persoana săvîrșește și omorul intenționat al victimei, acțiunile

urmează să se încadreze prin concurs de infracțiuni, prevăzute de art. 145 și 188 Cod

penal.

În acest context, Colegiul penal a menționat că partea descriptivă a deciziei

instanței de apel trebuia să corespundă tuturor cerințelor prevăzute de art. 394 alin. (1)

pct. 5) Codului de procedură penală.

De asemenea, Colegiul a remarcat că instanța de apel a apreciat unilateral

probele administrate la dosar, acordînd o valoare primară probelor care, în opinia

acestei instanțe, demonstrează vinovăția inculpatului Țurcanu I., care a fost achitat de

către prima instanță și a inculpatului David M. în comiterea infracțiunilor imputate,

concluzionînd că probele au fost examinate în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală. Deci, aceasta a pus la baza vinovăției inculpaților aceleași

probe care au fost cercetate de instanța de fond, le-a descris în decizie, însă, fără a le

verifica mai minuțios, pe cînd, cercetarea probelor în instanța de apel se efectuează

conform ordinii prevăzute de prima instanță.

După cum rezultă din materialele dosarului, potrivit procesului-verbal al

instanței de

apel, aceasta nu a cercetat potrivit ordinii și modului stabilit pentru prima instanță

declarațiile martorilor: Iarînă A., Buga V., David V., Grigorean V., Jechiu V., Solop

Al., Ciobănică I., Rusnac V., Rutină M., Braghiș M., Grigorean V., Preda V., Groian

N., Groian (Țurcan) O., Pruteanu V., Preda A., Preda V., pe cînd ei persistă și sînt

enumerați în textul deciziei.

Prin urmare, instanța de apel nu era în drept să-și întemeieze concluziile sale pe

probele neverificate în ședința de judecată a instanței de apel, ceea ce contravine

explicațiilor pct. 14 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 cu modificările din 30 martie 2009 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în odine de apel”.

Colegiul penal relevă, că instanța de apel nu a supus verificării minuțioase

probelor acuzării și apărării, cît și audierea martorilor cu respectarea principiului

nemijlocirii, precum și altor probe administrate la dosar, conform procedurii

9

reglementate la art. 365-376 Cod de procedură penală.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Chișinău din 21 februarie 2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpatul David M. și avocatul Pascari Iu., totodată fiind admis apelul declarat de

procuror, cu dispunerea casării parțiale a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia David M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27,186 alin. (2), lit. b), c) și d) Cod penal - la 3 ani închisoare;

- art. 188 alin.(3), lit. c) Cod penal, la 10 ani închisoare;

- cu menținerea condamnării în baza articolelor 145 alin.(2) lit. b), e), și j) și 317

alin.(2) lit. b) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui David M. i s-a stabilit

pedeapsa definitivă de 20 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

Țurcan I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 186 alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 188 alin. (3), lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare;

- art. 145 alin.(2) lit. b), e), i) și j) Cod penal, la 14 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile articolului 84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Țurcan I. i s-a stabilit

pedeapsa definitivă - 18 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate Iarînă R. a fost

admisă parțial și s-a dispus încasarea de la Țurcanu I. și David M. în beneficiul lui

Iarînă R. a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei de la fiecare. Acțiunea civilă în

partea încasării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului în domeniul respectiv, potrivit

căreia în cadrul unei proceduri de apel/recurs împotriva unei sentințe de achitare,

rezultă că, instanța de apel/recurs trebuie să procedeze la propria apreciere a faptelor,

spre a cerceta dacă sânt suficiente probe care ar permite condamnarea persoanei. Ca

urmare, jurisdicția de apel/recurs trebuie să aibă cunoștințe de cauză, în fapt și în

drept, și să statueze în ansamblu ei chestiunea vinovăției sau nevinovăției. (§ 70 din

hotărârea în cauza Popovici contra Moldovei).

Urmare a audierii inculpaților, a martorilor acuzării și a cercetării probelor

prezentate de părți s-a constatat că, Țurcanu I. și David M., la 21.02.2010,

10

aproximativ la ora 10.00 , în urma unei înțelegeri prealabile și împreună urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane s-au deplasat cu microbusul de model

„Ford Tranzit” cu n/î AN AS 492 la domiciliul lui Iarînă Vl., amplasat în mun.

Chișinău str. Drumul Viilor 39 ap.3, unde intenționînd să pătrundă în locuința

acestuia pentru a sustrage articole numismatice și de anticvariat, cu ajutorul unei

răngi metalice au deteriorat o placă mozaic de la balconul apartamentului

nominalizat, amplasat la primul etaj al blocului, dar din motive independente de

voința lor scopul criminal nu a fost realizat deoarece au fost observați de către Petric

V., care a strigat la ei și acestea au părăsit locul infracțiunii.

În drept, fapta constatată și reținută în sarcina inculpaților a fost calificată în baza

art. 27,186 alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal ca tentativă de furt, adică acțiunea

intenționată îndreptată nemijlocit spre sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, dacă din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta

nu și-a produs efectul.

Ulterior, s-a constatat că inculpații Țurcanu I. și David M., la 26 martie 2010, la

o oră nestabilită, în urma unei înțelegeri prealabile, urmărind scopul sustragerii

bunurilor cet. Iarînă Vl., fiind înarmați cu o rangă metalică, s-au deplasat cu

microbusul de model „Ford Tranzit” cu n/î AN AS 492 la domiciliul lui Iarînă Vl.

amplasat în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 39, ap. 3, unde pătrunzînd în locuință,

cu rangă metalică l-au atacat pe ultimul aplicîndu-i cîteva lovituri în regiunea capului

și pricinuindu-i astfel victimei conform raportului de expertiză medico-legală nr. 25-

736 din 23 iunie 2010, vătămări corporale grave în rezultatul cărora ultimul a decedat,

după care continuîndu-și acțiunile criminale întru atingerea scopului propus, au

sustras din casa victimei bunuri în valoare totală de 28.951 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului David M. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, tîlhăria,

adică atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

pentru viața persoanei agresate, comis de către două persoane, prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea unor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile, cu vătămarea gravă a integrității corporale.

Tot ei, David M. și Țurcanu I., în aceleași circumstanțe, avînd intenția de a-l

omorî pe Iarînă Vl., cu o deosebită cruzime i-au aplicat mai multe lovituri cu o ranga

metalică peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave în

rezultatul cărora victima a decedat.

În drept, pe acest epizod, faptele inculpaților au fost încadrate în baza art. 145

alin. (2) lit. b), e), i), și j) Cod penal, omorul unei persoane, din interes material,

profitînd de starea de neputință evidentă a victimei, care se datora vîrstei înaintate,

de două persoane, cu deosebită cruzime.

11

În contextul calificărilor efectuate în raport cu împrejurările stabilite, s-a

remarcat că în momentul cînd inculpații au intrat în apartamentul victimei și au atacat-

o în scopul sustragerii bunurilor, infracțiunea de tîlhăria, componență de infracțiune

formală, s-a consumat, iar intenția de omor și omorul propriu zis a avut loc ulterior.

În atare situație, dacă în timpul actului de tîlhărie persoana săvîrșește și omorul

intenționat al victimei, potrivit art. 33 Cod penal, există concursul de infracțiuni și,

conform prevederilor din art. 114 Cod penal, urmare a recomandărilor oferite în pct. 8

din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28 iunie 2004 „Cu privire

la practica judecării cauzelor penale despre sustragerea bunurilor”, calificarea

infracțiunilor respective săvîrșite de inculpați, se efectuează cu invocarea ambelor

norme penale speciale, prevăzute de art. 145 și 188 Cod penal.

Totodată, pe epizodul calificat în baza art. 317 Cod penal, în privința lui David

M., instanța de apel a menținut starea de fapt constată de instanța de fond, fără careva

modificări.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul David M. și avocatul acestuia Pascari

Iu., instanța de apel a specificat că la stabilirea chestiunii cu privire la pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, s-a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, astfel, fiind aplicate

pedepseîn limitele prevăzute de legea penală.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, examinînd

aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor din art. 409 alin.(2) Cod

penal, instanța apreciază că nu există temei de a interveni în alte părți ale sentinței.

Urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii

prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor

procedurale efectuate.

Soluționînd acțiunea civilă, în partea încasării prejudiciului moral, s-a constatat

că cuantumul acesteia a fost just apreciat de către instanța de fond, însă suma de

100000 lei urmează a fi încasată de la ambii inculpați, a cîte 50 000 lei, care au

săvîrșit infracțiunile incriminate, cauzîndu-i suferințe succesorului părții vătămate.

acționînd în numele inculpatului Țurcan I. și avocatul Pascari Iu. acționînd în numele

inculpatului David M., au atacat-o cu recursuri ordinare.

12.1. Potrivit recursului ordinar declarat de avocatul Bodrug Al., care acționează

în numele inculpatului Țurcan I., se solicită casarea deciziei instanței de apel din 21

februarie 2014, cu menținerea sentinței instanței de fond, fără modificări.

Apărătorul, în motivarea recursului referitor la comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27-186 Cod penal, a invocat că instanța de apel nu s-a bazat pe probe

concludente și pertinente, care ar demonstra vinovăția ultimului de cele incriminate,

menționînd că Țurcanu I., atît la etapa urmăririi penale, cît și în cadrul examinării

cauzei penale în instanța de fond și apel a dat declarații veridice neschimbîndu-și

12

versiunile expuse în cadrul audierilor sale, iar declarațiile date de martorul Petric V.,

nu coroborează cu celelalte probe din dosar.

La fel, s-a menționat că organul de urmărire penală, contrar exigenților stipulate

în art. 118 Cod de procedură penală, nu și-a îndeplinit atribuțiile corespunzător

privind descoperirea infracțiunii de tentativă de furt săvîrșită în apartamentul cet

Iarînă Vl.. Din aceste considerente, se consideră că instanța de fond corect l-a achitat

pe Țurcanu I. în baza art. 27-186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, întrucît fapta nu a

fost săvîrșită de inculpat.

Mai mult, alte mijloace de probă în susținerea învinuirii de comiterea infracțiunii

respective instanța de apel nu a administrat și, în consecință, nu a indicat motivele de

drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pe acest capăt de acuzare, încălcînd

în așa fel prevederile art. 394 alin (1) pct. 2) Cod de procedură penală și dreptul

persoanei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al CEDO.

Referitor la concluzia instanței de apel despre vinovăția lui Țurcanu I. de

săvîrșirea infracțiunilor de omor și tîlhărie, recurentul a menționat că hotărîrea atacata

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Astfel, instanța de apel nu a dat o

apreciere corespunzătoare probatoriului administrat și nu a stabilit sau descris

circumstanțele care justifica concluzia respectivă, lăsînd fără argumentare declarațiile

martorului Policarpov M și declarațiile specialistului companiei „Orange”, VI. Moica,

expuse în favoarea apărării.

În asemenea situație instanța de apel a pus la baza condamnării inculpatului

Țurcanu I. aceleași probe care au fost cercetate în instanța de fond, le-a descris în

decizia sa, fără a le verifica minuțios, din care considerente se conchide că acestea au

fost apreciate unilateral.

Astfel, instanța de apel făcînd trimitere la un șir de probe, plagiind rechizitoriul

și declarațiile martorilor acuzării depuse în instanța de fond i-a încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al CEDO, ceea ce considera o

eroare gravă care duce la casarea hotărîrii adoptate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

12.2. Potrivit recursului declarat de avocatul Pascari Iu. în numele inculpatului

David M., se solicită casarea ultimei decizii a instanței de apel, din motiv că o

consideră ilegală și neîntemeiată, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care lui David M.

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă pentru infracțiunile săvîrșite.

În argumentarea celor solicitate, partea apărării specifică că potrivit art. 19 Cod

penal, dacă, drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a infracțiunii, se produc urmări mai

grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale și care nu erau cuprinse de

intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă

persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor

13

putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări,

deși trebuia și putea să le prevadă.

Așadar, pe marginea învinuirii imputate lui David M. de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.145 Cod penal, apărarea consideră că, atît în cadrul urmăririi penale,

cît și în cadrul cercetărilor judecătorești, nu a fost stabilită intenția directă a

inculpatului de a omorî victima, scopul acestuia fiind de a obține anumite lucruri de

anticariat, dar nu de a săvîrși nemijlocit infracțiunea de omor a cet. Iarînă Vl., prin

urmare nu putem spune că în David M. a avut intenția directă de a omorî.

Pe marginea învinuirii lui David M. în baza art.317 Cod penal, apărarea

consideră că pe parcursul urmăririi penale de către OUP au fost efectuate un șir de

măsuri ce au dus la încălcarea esențială a drepturilor inculpatului, care urmează a fi

analizate de către instanța de judecată prin prisma art.251 Cod de procedură penală.

Conform art.94 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot

fi admise ca probe și, prin urmare, nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri

judecătorești datele care au fost obținute: - prin încălcarea dreptului la apărare al

bănuitului, învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorului. Anume acest drept a

fost încălcat la întocmirea procesului-verbal privind starea de ebrietate a lui David M..

Art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, stipulează care încălcări atrag

nulitatea actelor procedurale „ încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele

prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea

ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.”

Conform răspunsului nr.81 din 28.10.2010, eliberat de către CNAJGS, se reține

că instituția respectivă nu a recepționat nici o solicitare privind acordarea asistenței

juridice garantate de stat, în interesul beneficiarului David M., în cauza penală

nr.2010011330 și nu există o decizie privind acordarea asistenței juridice calificate

garantate de stat pe numele lui David M. în dosarul penal nr.2010011330, ceea ce

contravine cu răspunsul procurorului din 25.08.2010, unde s-a specificat că „ ... nu s-a

constatat faptul încălcării dreptului învinuitului David M la apărare, acesta fiind

asigurat de un apărător din oficiu”.

Prin urmare, apărătorul consideră că prin acțiunile procurorului s-a îngrădit

accesul la asigurarea dreptului la apărare a inculpatului.

Mai mult ca atît, pentru acțiunile lui David M. privind evadarea dînsul a fost

pedepsit cu 5 zile carceră conform materialelor cauzei date.

Astfel, conform art.22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de

organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori este un principiu al reglementării raporturilor de Drept. Este logic ca o

14

persoană care și-a ispășit o dată pedeapsa pentru o faptă să nu mai fie pusă în situația

de a fi pedepsită încă o dată pentru aceeași faptă. Acest drept include în sine și

interdicția urmăririi sau judecării repetate, din motiv că sunt acțiuni inseparabile de

procedura atragerii la răspundere penală. Este suficientă repetarea neîntemeiată a

urmăririi penale în privința unei persoane pentru a fi încălcat acest principii.

Protocolul adițional art. 7 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor

Omului în art. 4 prevede că nici o persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de

jurisdicția aceluiași stat pentru săvîrșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja

achitat sau condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurilor penale

ale acelui stat.

De asemenea, recurenta a mai menționat că David M. are la întreținere un copil

minor și este singurul întreținător al familiei, pe parcursul urmăririi penale dînsul a

recunoscut că a săvîrșit aceste infracțiuni și la locul de trai se caracterizează pozitiv,

or în privința lui instanțele sunt în drept să aplice o pedeapsă mai blîndă.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 11) Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit

neîntemeiate, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestora în cazul în care constată că sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurenți. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că au fost declarate două recursuri ordinare de către apărătorii

inculpaților, care invocă în textele recursurilor mai multe critici împotriva deciziei

instanței de apel și le argumentează prin prisma diferitor temeiuri ale art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, or din aceste considerente instanța de recurs se va expune,

în continuare, asupra fiecărui recurs în parte.

13.1. Potrivit textului recursului declarat de avocatul Bodrug Al., în numele

inculpatului Țurcanu I., acesta invocă drept temei pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

15

Așadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, menționînd că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar instanța a examinat unilateral probele, bazîndu-se pe

cele invocate de acuzatorul de stat și ignorînd probele prezentate de partea apărării.

Totodată, avocatul în motivarea recursului referitor la comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27-186 Cod penal, a invocat că instanța de apel nu s-a bazat pe probe

concludente și pertinente, care ar demonstra vinovăția lui Țurcanu I. de cele

incriminate, menționînd că ultimul, atît la etapa urmăririi penale, cît și în cadrul

examinării cauzei penale în instanța de fond și apel a dat declarații veridice

neschimbîndu-și depozițiile sale în cadrul audierilor, iar declarațiile date de martorul

Petric V., nu coroborează cu celelalte probe din dosar.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la pronunțarea soluției expuse detaliat în pct. 10 din prezenta hotărîre.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, rejudecînd cauza și verificînd temeinicia apelurilor a verificat

legalitatea hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor

recercetate în cadrul ședinței instanței de apel, probelor invocate de partea apărării și

conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi

casată parțial, cu pronunțarea unei noi hotărîri.

Deci, instanța de apel judecînd cauza în fapt și în drept, a audiat inculpații

Țurcanu I. și David M. și succesorul părții vătămate Iarînă R., a audiat martorii:

Jechiu V., Policarpov M., Grigoreanu V., Petric V., Ciobănică I., Solop Al., Iarînă A.,

Preda A., Preda V., Pruneanu V., a cercetat toate probele prezentate de părți și actele

cauzei și, în conformitate cu prevederile 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenții și concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia adoptată, să fie una corectă și întemeiată. De asemenea, soluția adoptată, la

caz, este pe deplin confirmată prin ansamblul de probe expuse și analizate detaliat în

hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat coroborînd în ansamblul, confirmă

vinovăția inculpatului Țurcanu I. în săvîrșirea infracțiunilor imputate acestuia prin

rechizitoriu.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este expusă detaliat în textul

hotărîrii judecătorești recurate. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Totodată, cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de

apreciere eronată a probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat

corespunzător decizia adoptată, dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și

acordînd prioritate doar unor probe, ceea ce a dus ca în consecință, să se ajungă pripit

16

la concluzia de condamnare a lui Țurcanu I., în baza art. 27,186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal, instanța de recurs reține următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, la etapa

judecării recursului instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, asta fiind

atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de

fapt reținute în speță.

Colegiul penal în această ordine de idei mai specifică că, pentru a constitui caz

de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă

de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o

susține.

Raportat la situația de fapt expusă, în opinia Colegiului penal criticele

recurentului privind condamnarea lui Țurcanu I. în baza art. 27,186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, întrucît nu există un atare probatoriu care l-ar incrimina pe ultimul pe

acest capăt de învinuire, nu sunt incidente în cazul supus judecării, din motiv că

instanțele inferioare au făcut o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor

administrate la toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate acestuia, iar reluarea argumentelor reținute de instanțe

nu este necesară, avînd în vedere, totodată, că cauza a fost deja verificată de instanța

de recurs și asupra pretinselor omisiuni ale instanței de apel, deja instanța de recurs s-

a expus printr-o decizie motivată.

În continuare, cu referire la alegațiile recurentului privind nevinovăția lui

Țurcanu I. de săvîrșirea infracțiunilor de omor și tîlhărie, și anume, că hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de recurs expune

următoarele argumente.

Așadar, recurentul afirmă că instanța de apel nu a dat o apreciere

corespunzătoare probatoriului administrat și nu a stabilit sau descris circumstanțele

care justifică concluzia privind condamnarea lui Țurcanu Iu. în baza art. 188 alin. (3),

lit. c) Cod penal și art. 145 alin.(2) lit. b), e), i) și j) Cod penal. Or, în asemenea

situație instanța de apel a pus la baza condamnării inculpatului Țurcanu I. aceleași

probe care au fost cercetate în instanța de fond, le-a descris în decizia sa, fără a le

17

verifica minuțios, din care considerente se conchide că acestea au fost apreciate

unilateral.

Recurentul opinează că, din textul deciziei atacate se conchide că instanța de

apel, făcînd trimitere la un șir de probe, plagiind rechizitoriul și declarațiile martorilor

acuzării depuse în instanța de fond i-a încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 al CEDO, ceea ce se consideră o eroare gravă care duce la

casarea hotărîrii adoptate.

Privitor la cele invocate de apărător cu referire la chestiunea de apreciere a

probelor, instanța de recurs s-a expus deja în textul deciziei respective, și nu mai

revine la acest subiect.

Cu privire la faptul că instanța de apel a pus la baza condamnării inculpatului

Țurcanu I. aceleași probe care au fost cercetate în instanța de fond și le-a descris în

decizia sa fără a le verifica minuțios, se relevă că aceste afirmații sunt declarative și

vădit nefondate, necorespunzătoare actelor din dosar, fiind combătute de materialele

dosarului și rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

Contrar susținerilor recurentului, se apreciază că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunilor de omor premeditat al unei persoane și atacul tîlhăresc, este

dovedită indubitabil reieșind din probatoriul administrat și amplu analizat în hotărîrea

atacată.

Asupra celor invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelurilor declarate nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează

că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice

menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Țurcanu I., a fost învinuit de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (3), lit. c) Cod penal și art. 145 alin.(2) lit. b),

e), i) și j) Cod penal.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs conchide că instanța de apel a

dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Aspectul legat de pretinsa eroare invocată de recurent prevăzută de pct. 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, adică situația cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, se specifică că pentru o atare concluzie, trebuie să se țină

seamă de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de fond și apel

și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a

18

încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar

instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului dat, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Mai mult, nerecunoașterea vinovăției de către Țurcanu I. pe tot parcursul

judecării cauzei și prezentarea declarațiilor consecvente și neschimbătoare de către

acesta, nu presupune și nu echivalează cu achitarea ultimului de cele incriminate,

aceasta fiind o tactică a apărării pentru a se eschiva de la răspunderea penală pentru

faptele infracționale săvîrșite, printre care se regăsește și o infracțiune excepțional de

gravă pentru care legea penală prevede detențiune pe viață.

Toate acestea conturează convingerea instanței de recurs că inculpatul se face

vinovat de comiterea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu și urmează a executa

pedeapsa stabilită de instanța de apel, iar criticele aduse de apărătorul inculpatului

privind nevinovăția acestuia sunt vădit neîntemeiate.

În consecință, față de toate argumentele expuse, se constată că nu sunt incidente

cazurile de casare a hotărîrii instanței de apel prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și

12) Cod de procedură penală, din care motive recursul se respinge, ca inadmisibil.

13.2. Cu privire la recursul declarat de avocatul Pascari Iu. în numele

inculpatului David M., Colegiul penal constată următoarele.

Potrivit textului recursului, apărătorul își focusează argumentarea cererii pe două

temeiuri de drept, și anume, cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 11) Cod de

procedură penală. Pct. 6) menționat, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Pct.

11) se referă la situația cînd persoana condamnată a fost judecată anterior în mod

definitiv pentru aceeași faptă.

Or, majoritatea criticelor apărării invocate în cererea de recurs se referă la faptul

că instanțele ierarhic inferioare au pus la baza condamnării inculpatului David M.

19

probe care au fost obținute cu încălcarea legii procesual-penale și dreptului la apărare

a inculpatului.

În acest context, instanța de recurs amintește că art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală stipulează că: „Încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele

prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea

ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.”

Aici se impune imperios clarificarea chestiunii privitoare la faptul care acte sunt

lovite de nulitatea absolută și care de cea relativă, întrucît încălcarea prevederilor

legale poate atrage nulitatea actelor numai în condițiile legii și cu respectarea

termenelor legali.

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Din materialele cauzei nu rezultă că partea apărării ar fi avut careva obiecții

asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa respectivă. Invocarea nulității

actului procedural la etapa examinării apelului sau recursului contravine prevederilor

art. 251 Cod de procedură penală.

Mai mult, la fila nr. 47 a dosarului de urmărire penală în privința lui David M.

privind învinuirea acestuia în baza art. 317 Cod penal, este anexată ordonanța de

respingere a cererii apărătorului Pascari Iu., înaintată în numele învinuitului David M.,

în care se expune argumentat și punctat care sunt temeiurile de respingere a declarării

nulității actelor procesual-penale și cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la

apărător.

În ceea ce privește criticele invocate de recurent privitor la lipsa în acțiunile

inculpatului David M. a laturii subiective a infracțiunii de omor săvîrșite asupra lui

Iarînă Vl., întrucît scopul urmărit de inculpat a fost de a săvîrși atacul tîlhăresc, nu și

omorul ultimului, Colegiul penal reiterează că, așa cum s-a statuat în Hotîrirea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28 iunie 2004 cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, care de fapt a fost

menționată și în textul deciziei anterioare a instanței de recurs, se stipulează că dacă în

timpul actului de tîlhărie persoana săvîrșește și omorul intenționat al victimei,

acțiunile urmează să se încadreze prin concurs de infracțiuni, în baza art. 145 și 188

Cod penal.

Pe cale de consecință, se expune părerea că, inculpații avînd cu sine o rangă

metalică cu care i-au aplicat multiple lovituri victimei în cap și peste diferite regiuni

ale corpului, în rezultatul cărora Iarînă Vl. a decedat pe loc, trebuia să-și dea seama de

20

caracterul prejudiciabil al faptelor sale și să prevadă urmările care pot surveni.

Aplicarea multiplelor lovituri în regiunile vitale ale corpului victimei, dovedește

incontestabil dorința făptuitorilor de a-i curma viața victimei, acțiuni care sunt

independente de săvîrșirea celeilalte infracțiuni, atacul tîlhăresc.

Toate aceste constatări, coroborate cu alte probe din dosar demonstrează

indubitabil că David M. este culpabil de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. b), e), j) Cod penal, la caz, fiind prezente toate elementele constitutive ale

infracțiunii nominalizate.

Pe marginea alegațiilor referitoare la capătul de învinuire în baza art.317 Cod

penal, și anume, în partea ce ține de afirmațiile că pentru acțiunile sale, David M. a

fost pedepsit cu 5 zile carceră conform materialelor cauzei penale, se constată

următoarele.

Conform art.22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de organele

de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori

pentru aceeași faptă.

Principiul non bis in idem îl regăsim și în art.4 al Protocolului nr. 7 la Convenția

europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, care stipulează că:

„Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-o hotărîre

definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”.

Principiul respectiv este aplicabil ori de cîte ori autoritățile competente

formulează din nou împotriva unei persoane o acuzație în materie penală după

pronunțarea unei noi hotărîri definitive de condamnare sau de achitare în același stat,

hotărîre care se bucură de autoritate de lucru judecat cu privire la această faptă.

Acest articol se referă nu numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două

ori pentru aceeași faptă, ci și la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru

aceeași faptă. În cazul dat trebuie să persiste următoarele condiții:

a) să existe o hotărîre de condamnare la o pedeapsă penală din cea prevăzută

de legea penală, fie de achitare, a unei persoane împotriva căreia a fost formulată o

acuzație în materie penală. Nu contează la care grad de jurisdicție s-a adoptat

hotărîrea respectivă;

b) hotărîrea de condamnare sau de achitare să fie definitivă conform legii și

procedurii penale ale statului respectiv, fie prin epuizarea căilor ordinare de atac, fie

prin neexercitarea acestora;

c) autoritățile judiciare competente să formuleze din nou aceeași acuzație,

privind aceleași fapte cu caracter penal, împotriva aceleiași persoane. Nu prezintă

importanță în această a doua procedură dacă faptele au aceeași încadrare juridică

sau o altă încadrare juridică. Important este că fapta să cuprindă aceleași acțiuni.

La caz, stabilirea în privința inculpatului a sancțiunii sub formă de – 5 zile

carceră în penitenciar, nu poate fi considerată ca o pedeapsă penală pentru fapta

21

săvîrșită în baza art. 317 Cod penal.

Or, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra

apelurilor declarate și conducîndu-se de prevederile art. 419 Cod de procedură penală,

care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, a pronunțat o hotărîre legală

și întemeiată în privința lui David M. și Țurcanu I., condamnîndu-i în baza învinuirii

imputate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind motivată, mai mult, instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelanți, a apreciat just probele cercetate, specificînd

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din recursurile declarate

de partea apărării în acest aspect, sunt vădit nefondate.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Bodrug Alexandru

în numele inculpatului Țurcan Ilie și de către avocatul Pascari Iulian în numele

inculpatului David Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2014, în cauza penală privindu-i pe Țurcan Ilie Nichifor și

David Mihail Iurii, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie NICOLAEV

Judecători Vladimir TIMOFTI

Petru MORARU

22