1ra-171/21 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-171/21 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-171/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Catan Liliana, Țurcan Anatolie, Bejenaru Iurie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Devder Djulieta și de către avocatul Bayram Natalia în numele inculpatului

Guțan Iacob, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 mai 2020, în cauza penală în privința lui

Guțan Iacob xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 29.08.2013 – 27.03.2018;

Instanța de apel: 17.04.2018 – 05.11.2018;

Instanța de recurs: 17.01.2019 – 23.04.2019;

Instanța de apel: 14.06.2019 – 26.05.2020;

Instanța de recurs: 25.08.2020 – 25.05.2021.

A C O N S T A T A T:

Guțan Iacob a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de

5 (cinci) ani.

Acțiunile civile depuse de Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel, Cebotari Serghei,

Peciorschi Dumitru și de reprezentantul părții vătămate SRL „Micmarim”,

Michitiuc Alexandru cu privire la încasarea prejudiciului material, au fost admise

integral.

1

Acțiunile civile depuse de Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și

Peciorschi Dumitru cu privire la repararea prejudiciului moral, au fost admise

parțial.

A fost dispusă încasarea din contul lui Guțan Iacob, în beneficiul:

- lui Scurtu Alexandru suma de 10 080 (zece mii optzeci) euro sau echivalentul

în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu material și suma de

10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- lui Rusnac Viorel suma de 15 000 (cincisprezece mii) euro sau echivalentul

în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu material și suma de

10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- lui Peciorschi Dumitru suma de 17 400 (șaptesprezece mii patru sute) euro

sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu

material și suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- SRL „Micmarim” suma de 199 356,20 (o sută nouăzeci și nouă mii trei sute

cincizeci și șase,20) lei, cu titlu de prejudiciu material.

În rest, pretențiile invocate în acțiunile civile înaintate de Scurtu Alexandru,

Rusnac Viorel și Peciorschi Dumitru, în partea dispunerii încasării prejudiciului

moral, au fost respinse ca neîntemeiate.

Guțan Iacob, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor persoanelor,

având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile mincinoase și să

execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a dezinforma

viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto”, cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii - activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că întreprinderea, pe care

o administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania.

Ulterior, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către Scurtu Alexandru,

care în luna iulie a anului 2012, în or. Orhei, fiind dezinformat de oferta mincinoasă

plasată în rețeaua internet, i s-a adresat lui Guțan Iacob cu privire la procurarea în

leasing a unui autocamion de model „Mercedes-Benz Actros”, ultimul

comunicându-i date false că, colaborează benefic cu o întreprindere din Germania,

promițându-i că în cadrul relațiilor de parteneriat cu această întreprindere poate

asigura procurarea și transportarea în termen de 15 zile din Germania în

Republica Moldova a unui vehicul de model „Mercedes -Benz Actros”, anul fabricării

2

2006, folosindu-se de autoritatea întreprinderii administrate, având de la bun

început intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute

angajamentul asumat, cunoscând cu certitudine despre imposibilitatea executării

obligațiilor asumate și caracterul irealizabil al acestora, care nu era fundamentat

economic prin existența a careva relații contractuale cu pretinsul furnizor al

vehiculului, la indus în eroare pe Scurtu Alexandru că o să-i livreze în leasing

vehiculul solicitat și la 17 iulie 2012, a încheiat cu Scurtu Alexandru un contract de

leasing prin care urma să-i pună la dispoziție un vehicul de model „Mercedes-Benz

Actros”, anul fabricării 2006, în termen de 30 zile lucrătoare din momentul achitării

primei rate de 30% din prețul de cumpărare a obiectului de leasing, apoi sub

pretextul menționat, la 17 iulie 2012 și 01 august 2012, în or. Orhei, a solicitat și a

primit personal de la Scurtu Alexandru în două rate suma de 5 500 euro și respectiv

4 580 euro, mijloace bănești pe care le-a însușit, cauzându-i lui Scurtu Alexandru o

daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 10 080 euro,

echivalentul a 163 900 lei.

Tot el, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor persoanelor,

având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile mincinoase și să

execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a dezinforma

viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto”, cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii - activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că întreprinderea pe care o

administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania.

Ulterior, el, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de Peciorschi Dumitru,

care în luna august a anului 2012, în or. Orhei, fiind dezinformat de oferta

mincinoasă plasată în rețeaua internet, i s-a adresat lui Guțan Iacob cu privire la

procurarea în leasing a unui autocamion de model „DAF XF105460”, ultimul

comunicându-i date false că colaborează benefic cu o întreprindere din Germania,

promițându-i că în cadrul relațiilor de parteneriat cu această întreprindere poate

asigura procurarea și transportarea în termen de 15 zile din Germania în

Republica Moldova a unui vehicul de model „DAF XF 105460”, anul fabricării 2007,

folosindu-se de autoritatea întreprinderii administrate, având de la bun început

intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute angajamentul

asumat, cunoscând cu certitudine despre imposibilitatea executării obligațiilor

asumate și caracterul irealizabil al acestora, care nu era fundamentat economic prin

3

existența vreunei relații contractuale cu pretinsul furnizor al vehiculului, l-a indus

în eroare pe Peciorschi Dumitru că o să-i livreze în leasing vehiculul solicitat și la

18 septembrie 2012, a încheiat cu Peciorschi Dumitru un contract de leasing prin

care urma să-i pună la dispoziție vehiculul de model „DAF XF105460”, anul fabricării

2007, în termen de 30 zile lucrătoare din momentul achitării primei rate de 30 %

din prețul de cumpărare, apoi sub pretextul menționat, în luna august 2012 și

18 septembrie 2012, în or. Orhei, a solicitat și a primit personal de la

Peciorschi Dumitru în două rate suma de 5 000 euro și respectiv 12 400 euro,

mijloace bănești pe care le-a însușit, cauzându-i lui Peciorschi Dumitru daună

materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 17 400 euro, echivalentul

a 282 924 lei.

Tot el, urmărind scop de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor persoanelor,

având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile mincinoase și să

execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a dezinforma

viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto”, cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii - activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că întreprinderea pe care o

administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania.

Ulterior, el, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către Rusnac Viorel,

care în luna septembrie a anului 2012 în or. Orhei, fiind dezinformat de oferta

mincinoasă plasată în rețeaua internet, s-a adresat la Guțan Iacob privind

procurarea în leasing a unui autocamion de model „DAF XF 106460”, ultimul

comunicându-i date false că colaborează benefic cu o întreprindere din Germania,

promițându-i că în cadrul relațiilor de parteneriat cu această întreprindere poate

asigura procurarea și transportarea în termen de 15 zile din Germania în

Republica Moldova a unui vehicul de model „DAF XF 106460”, anul fabricării 2007,

folosindu-se de autoritatea întreprinderii administrate, având de la bun început

intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute angajamentul

asumat, cunoscând cu certitudine despre imposibilitatea executării obligațiilor

asumate și caracterul irealizabil al acestora, care nu era fundamentat economic prin

existența unor relații contractuale cu pretinsul furnizor al vehiculului, l-a indus în

eroare pe Rusnac Viorel că o să-i livreze în leasing vehiculul solicitat și la

30 octombrie 2012, a încheiat cu Rusnac Viorel un contract de leasing, prin care

urma să-i pună la dispoziție un vehicul de model „DAF XF 106.460”, anul fabricării

4

2007, în termen de 30 zile lucrătoare din momentul achitării primei rate de 30% din

prețul de cumpărare a obiectului de leasing, apoi sub pretextul menționat, la

30 octombrie 2012, în or. Orhei, a solicitat și a primit personal de la Rusnac Viorel

într-o rată suma de 15 000, mijloace bănești pe care le-a însușit, cauzându-i lui

Rusnac Viorel o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de

15 000 euro, echivalentul a 236 850 lei.

Tot el, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor persoanelor,

având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile mincinoase și să

execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a dezinforma

viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto”, cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii - activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că întreprinderea pe care o

administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania.

Ulterior, el, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către

Cebotari Serghei, care în luna mai a anului 2012, în or. Orhei, fiind dezinformat de

oferta mincinoasă plasată în rețeaua internet, s-a adresat la Guțan Iacob privind

procurarea în leasing a unei combine de model „Klass Lexecon 450”, ultimul

comunicându-i date false că colaborează benefic cu o întreprindere din Germania,

promițându-i că în cadrul relațiilor de parteneriat cu această întreprindere poate

asigura procurarea și transportarea în termen de 15 zile din Germania în

Republica Moldova a unei combine de model „Klass Lexecon 450”, folosindu-se de

autoritatea întreprinderii administrate, având de la bun început intenția de a nu-și

realiza promisiunea mincinoasă și să execute angajamentul asumat, cunoscând cu

certitudine despre imposibilitatea executării obligațiilor asumate și caracterul

irealizabil al acestora, care nu era fundamentat economic prin existența unor relații

contractuale cu pretinsul furnizor al vehiculului, l-a indus în eroare pe

Cebotari Serghei că o să-i livreze în leasing vehiculul solicitat și în luna iunie a anului

2012, a încheiat cu Cebotari Serghei un contract de leasing, prin care urma să-i pună

la dispoziție o combină de model „Klass Lexecon 450” în termen de 30 zile

lucrătoare din momentul achitării primei rate de 30% din prețul de cumpărare a

obiectului de leasing, apoi sub pretextul menționat, în luna iunie 2012, 16 aprilie

2013 și 30 aprilie 2013, a solicitat și a primit personal de la Cebotari Serghei în trei

rate suma de 78 000 lei, 1 050 euro și 1 900 dolari SUA, mijloace bănești pe care

5

le-a trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit, cauzându-i lui Cebotari Serghei o

daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 120 000 lei.

Tot el, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor

persoanelor, având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile

mincinoase și să execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a

dezinforma viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto” cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii - activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că întreprinderea pe care o

administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania.

Ulterior, el, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către directorul

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru, care în luna iulie a anului 2011, în or. Orhei,

fiind dezinformat de oferta mincinoasă plasată în rețeaua internet, i s-a adresat lui

Guțan Iacob cu privire la procurarea în leasing a unui vehicul de model „DAF XF” și

a unei remorci, ultimul comunicându-i date false că colaborează benefic cu o

întreprindere din Germania, promițându-i că, în cadrul relațiilor de parteneriat cu

această întreprindere poate asigura procurarea și transportarea în termen de

15 zile din Germania în Republica Moldova a unui vehicul de model „DAF XF Euro 3”,

anul fabricării 2004 și a unei semiremorci „Kogel Termo Ring SL 200”, anul fabricării

2000, folosindu-se de autoritatea întreprinderii administrate, având de la bun

început intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute

angajamentul asumat, cunoscând cu certitudine despre imposibilitatea executării

obligațiilor asumate și caracterul irealizabil al acestora, care nu era fundamentat

economic prin existența vreunei relații contractuale cu pretinsul furnizor al

vehiculului, l-a indus în eroare pe Michitiuc Alexandru că o să-i livreze în leasing

vehiculul solicitat și la 25 iulie 2011, a încheiat cu directorul SRL „Micmarim”,

Michitiuc Alexandru, un contract de leasing, prin care urma să-i pună la dispoziție

un vehicul de model „DAF XF Euro 3”, anul fabricării 2004 și a unei semiremorci

„Kogel Termo King SL 200” anul fabricării 2000, în termen de 30 zile lucrătoare din

momentul achitării primei rate de 30% din prețul de cumpărare a obiectului de

leasing, apoi sub pretextul menționat, la 27 iulie 2011 și 29 iulie 2011, în or. Orhei,

a solicitat și a primit prin transfer bancar și personal de la directorului

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru suma de 10 050 euro, echivalentul a

166 749,6 lei și suma de 2 000 euro, echivalentul a 32 606,6 lei, mijloace bănești pe

6

care le-a trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit, cauzându-i SRL „Micmarim” o

daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 199 356,20 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită în proporți deosebit de mari.

Totodată, prima instanță a reținut că, potrivit actului de învinuire, lui

Guțan Iacob i-a fost incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 196

alin. (4) Cod penal, pentru episodul săvârșit în anul 2012, părți vătămate fiind

Peciorschi Dumitru, Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei, și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pentru episodul

săvârșit în anul 2011, parte vătămată fiind SRL „Micmarim”.

Astfel, la 19 martie 2015, pentru episodul săvârșit în anul 2012, în privința

părților vătămate Peciorschi Dumitru, Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și

Cebotari Serghei, procurorul în procuratura Orhei, a emis o ordonanță cu privire la

modificarea acuzării, în sensul agravării ei, prin care a dispus modificarea acuzării

în ședința de judecată în sensul agravării ei, în privința inculpatului Guțan Iacob,

ultimului fiindu-i înaintată o nouă învinuire în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, prima instanță a constatat valabilitatea ordonanței de

modificare a învinuirii în ședința de judecată în sensul agravării acesteia.

solicitând casarea acesteia, și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Gutan Iacob să fie achitat de sub învinuirea

înaintată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, precum și respingerea acțiunilor civile.

În motivarea apelului apărarea a invocat, că inculpatul nu-și recunoaște vina,

iar raporturile dintre Guțan Iacob și părțile vătămate sunt de natură civilă, or,

primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă de la momentul intrării în

stăpânirea bunurilor, urmărea sustragerea lor și nu avea intenția de a-și executa

angajamentele, astfel că circumstanțele care definesc intenția - lipsesc din conduita

inculpatului.

A susținut, că nu există careva probe care să demonsreze că inculpatul ar fi

urmărit scopul de a abuza de încrederea cumpărătorilor și de a profita de banii

părților vătămate, întrucât acesta încheia contracte de leasing, a comunicat despre

colaborarea sa cu o companie germană și a înregistrat SRL „Iașca–Auto” SRL, care

activa legal.

2018, a fost respins apelul și menținută sentința primei instanțe, fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

reieșind din materialele cauzei, prima instanță corect a conchis asupra vinovăției

7

inculpatului Guțan Iacob de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că în cadrul ședinței instanței de apel,

precum și în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, nu a fost posibilă audierea

inculpatului Guțan Iacob referitor la circumstanțele privind noua învinuire înaintată

la 19 martie 2015, în cadrul ședinței de judecată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

deoarece inculpatul a fost anunțat în căutare, din care motiv au fost verificate

declarațiile lui Guțan Iacob date la etapa urmăririi penale.

Instanța de apel a stabilit, că deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, vinovăția acestuia a

fost demonstrată pe deplin prin probele administrate de către organul de urmărire

penală, cercetate de către prima instanță și verificate de către instanța de apel, în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele părții apărării precum că relațiile dintre inculpat și

părțile vătămate ar fi de natură civilă, instanța de apel a menționat că limita între un

acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul

relațiilor civile este caracterizată prin buna credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune, astfel că latura

subiectivă a componenței infracțiunii de escrocherie este prezentă, care se

realizează prin intenție directă.

Cu referire la acțiunile civile înaintate, instanța de apel a conchis că prima

instanță corect a dispus admiterea integrală a acțiunilor civile în partea încasării

prejudiciului material și parțial în partea prejudiciului moral.

împotriva deciziei instanței de apel, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12)

Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

aprilie 2019, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că

reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, de către organul de

urmărire penală, Guțan Iacob a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal, cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de

mari prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

La 21 octombrie 2013, în ședința de judecată, inculpatul Guțan Iacob a înaintat

cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza

de urmărire penală, iar la 20 martie 2014, prin încheiere protocolară, prima instanță

a admis cererea inculpatului și l-a audiat în condițiile de audiere a martorului, care

a recunoscut faptele și încadrarea juridică a faptelor incriminate prin rechizitoriu.

8

Ulterior, la 19 martie 2015 procurorul a emis o ordonanță privind modificarea

acuzării în ședința de judecată în sensul agravării ei, în conformitate cu prevederile

art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de recurs a menționat că dacă în cadrul examinării

cauzei conform procedurii simplificate după audierea inculpatului și/sau în timpul

dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud aplicarea dispozițiilor art. 3641

Cod de procedură penală, instanța de judecată, deliberând în conformitate cu

prevederile art. 383 Cod de procedură penală, printr-o nouă încheiere motivată, va

relua judecarea cauzei și va judeca cauza în procedura generală (Hotărârea Plenului

CSJ din 16 decembrie 2013, nr. 13 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești). Însă, la materialele

cauzei nu există nici o încheiere privind anularea încheierii prin care a fost dispusă

examinarea cauzei în procedura simplificată și reluarea judecării cauzei în

procedură generală.

De asemenea, instanța de recurs a precizat că instanța de apel menținând

sentința nu a verificat și apreciat situația de fapt stabilită, or, instanța a dispus

condamnarea inculpatului în cele incriminate fără să indice probele care

demonstrează vinovăția lui Guțan Iacob pentru fiecare episod în parte.

Totodată, prima instanță enumeră probele atât a acuzării, precum și a

apărării, fără a verifica veridicitatea acestora și fără a menționa care dintre ele se

resping și care se admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură

penală, prin care instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Mai mult, instanța de recurs a stabilit că, instanța de apel contrar prevederilor

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții apărării, expunându-se evaziv și neclar, precum

și nu a examinat chestiunile esențiale care au fost invocate, cum ar fi: raporturile

dintre inculpat și părțile vătămate sunt de natură civilă, iar primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar când

făptuitorul, încă de la momentul intrării în stăpânirea bunurilor, urmărea sustragerea

lor și nu avea intenția de a-și executa intențiile, dar circumstanțele care definesc

intenția - lipsesc din conduita inculpatului. Or, nu există dovezi că inculpatul ar fi

urmărit scopul de a abuza de încrederea cumpărătorilor și de a profita de banii

părților vătămate, dat fiind că inculpatul încheia contracte de leasing, a comunicat

despre colaborarea sa cu o companie germană și a înregistrat SRL „Iașca–Auto”, care

activa legal, astfel, adoptând o decizie de menținere a sentinței printr-o motivare

superficială.

Astfel, instanța de recurs a conchis, că în decizie, instanța de apel urmează să

analizeze argumentele importante invocate de apelant, motivându-și temeiurile de

fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea acestora, să aprecieze

probele, în urma unei evaluări în ansamblu și să verifice dacă inculpatul avea sau nu

9

intenția de însușire a bunurilor părților vătămate și existența în speța examinată a

relațiilor de ordin civil.

Or, conform declarațiilor repezentantului părții vătămate SRL „Micmarim”,

Michitiuc Alexandru, acesta s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de

chemare în judecată cu privire la executarea contractului de leasing și obligarea

pârâtului Guțan Iacob la restituirea sumelor achitate, precum și dispunerea încasării

penalităților rezultate din întârzierea executării contractului. Cerere care a fost

admisă parțial și fiind pronunțată o hotărâre în acest sens (copia hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 mai 2012, f.d.58-60, vol.I conexat).

Instanța de recurs a mai statuat, că prima instanță în partea descriptivă a

sentinței a invocat că „În ședința de judecată la care a fost prezent inculpatul a

refuzat de a da declarații”, însă potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată nu

este clar despre care declarații inculpatul s-a refuzat, or, inculpatul a fost audiat

potrivit regulilor de audiere a martorului și a dat declarații sub jurământ.

Așadar, instanța de recurs a precizat că circumstanțele expuse atestă că

instanțele de fond nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat

hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că

recursul ordinar este întemeiat.

fost admis apelul, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, casată total sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Guțan Iacob a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal.

Procesul penal pornit în privința lui Guțan Iacob în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, a fost încetat, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală.

- Guțan Iacob a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Acțiunile civile depuse de Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și

Peciorschi Dumitru cu privire la repararea prejudiciului moral, au fost admise

parțial.

A fost dispusă încasarea din contul lui Guțan Iacob, în beneficiul:

- lui Scurtu Alexandru suma de 10 080 (zece mii optzeci) euro sau echivalentul

în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu material și suma de

10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- lui Cebotari Serghei suma de 120 000 (o sută douăzeci mii) lei, cu titlu de

prejudiciu material;

10

- lui Rusnac Viorel suma de 15 000 (cincisprezece mii) euro sau echivalentul

în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu material și suma de

10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- lui Peciorschi Dumitru suma de 17 400 (șaptesprezece mii patru sute) euro

sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu

material și suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral;

- SRL „Micmarim” suma de 199 356,20 (o sută nouăzeci și nouă mii trei sute

cincizeci și șase,20) lei, cu titlu de prejudiciu material.

În rest, pretențiile invocate în acțiunile civile înaintate de Scurtu Alexandru,

Rusnac Viorel și Peciorschi Dumitru, în partea dispunerii încasării prejudiciului

moral, au fost respinse ca neîntemeiate.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că cauza

penală a fost examinată în lipsa inculpatului Guțan Iacob, întrucât ultimul se află în

căutare conform dosarului de căutare nr. 201870042, precum și în lipsa părților

vătămate Rusnac Viorel și Cebotari Serghei.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii contestate, instanța de apel a reținut că:

Guțan Iacob, activând în calitate de director la SRL „Iașca-Auto” cu sediul în

xxxxx, cu obiectul de activitate de transporturi rutiere de mărfuri, servicii de

expediere și transport, transportul auto internațional etc., având o intenție unică,

urmărind scop de a-și satisface temporar și gratuit necesitățile sale materiale din

contul altor persoane prin metode ilegale, deci urmărind intenția de a obține un

profit material prin cauzare de daune materiale proprietarului, fără scop de

însușire, comunicând cet. Scurtu Alexandru date false că întreprinderea pe care o

gestionează are încheiat contract de colaborare cu firma „Lukmotors” cu sediul în

Germania, or. Hamburg, str. Billwerder Billdeich, 45 și poate asigura procurarea și

transportarea autoturismelor și vehiculelor auto din Germania în Republica

Moldova, care sunt solicitate de către potențialul cumpărător, s-a angajat să-i livreze

cet. Scurtu Alexandru, un autocamion din Germania, ulterior, abuzând de încrederea

ce i-a fost acordată de către ultimul, la 17 iulie 2012, în or. Orhei, a încheiat cu Scurtu

Alexandru un contract de leasing, prin care urma să-i pună la dispoziție un

autocamion de model „Mercedes-Benz Actros”, anul fabricării 2006, din Germania,

în termen de 30 zile lucrătoare din momentul achitării primei rate de 30 % din

prețul de cumpărare a obiectului de leasing, primind, astfel, de la Scurtu Alexandru

avansul în sumă de 10 080 euro, în două rate de 5 500 euro, și respectiv de 4 580

euro, ce constituie 30% din valoarea obiectului de leasing de 41 770 euro.

Ulterior, el, nerespectând obligațiile și angajamentele patrimoniale asumate

conform contractului de leasing, în detrimentul intereselor cumpărătorului, a

transmis mijloacele bănești primite pentru procurarea autocamionului de la

Scurtu Alexandru, unei persoane neidentificate din cadrul firmei ”Lukmotors”, fără

a încheia un contract juridico-civil de procurare și transportare a autocamionului și

a verifica capacitatea întreprinderii menționate de a asigura executarea obligațiilor

11

asumate, acțiuni care au facilitat neexecutarea obligațiilor contractului de leasing.

Astfel, în urma folosirii prin înșelăciune de către el a raporturilor contractuale cu

cet. Scurtu Alexandru contrar angajamentelor asumate și intereselor patrimoniale

ale victimei, i-a cauzat cet. Scurtu Alexandru o daună materială în sumă de 10 080

euro, echivalentul a 163 900 lei.

Tot el, activând în calitate de director la SRL „Iașca-Auto” cu sediul în xxxxx,

cu obiectul de activitate de transporturi rutiere de mărfuri, servicii de expediere și

transport, transportul auto internațional etc., având o intenție unică, urmărind scop

de a-și satisface temporar și gratuit necesitățile sale materiale din contul altor

persoane prin metode ilegale, deci urmărind intenția de a obține un profit material

prin cauzare de daune materiale proprietarului, fără scop de însușire, comunicând

cet. Peciorschi Dumitru date false că întreprinderea pe care o gestionează are

încheiat contract de colaborare cu firma „Lukmotors” cu sediul în Germania, or.

Hamburg, str. Billwerder Billdeich, 45 și poate asigura procurarea și transportarea

autoturismelor și vehiculelor auto din Germania în Republica Moldova, care sunt

solicitate de către potențialul cumpărător, s-a angajat să-i livreze

cet. Peciorschi Dumitru un autocamion din Germania, ulterior, abuzând de

încrederea ce i-a fost acordată de către ultimul, la 18 septembrie 2012, în or. Orhei,

a încheiat cu Peciorschi Dumitru un contract de leasing, prin care urma să-i pună la

dispoziție un autocamion de model „DAF XF105460”, anul fabricării 2007, din

Germania, în termen de 30 zile lucrătoare din momente achitării primei rate de 30

% din prețul de cumpărare a obiectului de leasing, primind, astfel, de la

Peciorschi Dumitru avansul în sumă de 17 400 euro, în două rate de 5 000 euro,

respectiv 12 400 euro, ce constituie 30% din valoarea obiectului de leasing de

58 000 euro.

Ulterior, el, nerespectând obligațiile și angajamentele patrimoniale asumate

conform contractului de leasing, în detrimentul intereselor cumpărătorului, a

transmis mijloacele bănești primite pentru procurarea autocamionului de la

Piciorsci Dumitru, unei persoane neidentificate din cadrul firmei „Lukmotors”, fără

a încheia un contract juridico-civil de procurare și transportare a autocamionului și

a verifica capacitatea întreprinderii menționate de a asigura executarea obligațiilor

asumate, acțiuni care au facilitat neexecutarea obligațiilor contractului de leasing.

Astfel, în urma folosirii prin înșelăciune de către el a raporturilor contractuale cu

cet. Piciorsci Dumitru contrar angajamentelor asumate și intereselor patrimoniale

ale victimei, i-a cauzat cet. Peciorschi Dumitru o daună materială în sumă de

17 400 euro, echivalentul a 282 924 lei.

Tot el, activând în calitate de director la SRL „Iașca-Auto” cu sediul în xxxxx,

cu obiectul de activitate de transporturi rutiere de mărfuri, servicii de expediere și

transport, transportul auto internațional etc., având o intenție unică, urmărind scop

de a-și satisface temporar și gratuit necesitățile sale materiale din contul altor

persoane prin metode ilegale, deci urmărind intenția de a obține un profit material

12

prin cauzarea de daune materiale proprietarului, fără scop de însușire, comunicând

cet. Rusnac Viorel date false că întreprinderea pe care o gestionează are încheiat

contract de colaborare cu firma „Lukmotors”, cu sediul în Germania or. Hamburg,

str. Billwerder Billdeich, 45 și poate asigura procurarea și transportarea

autoturismelor și vehiculelor auto din Germania în Republica Moldova, care sunt

solicitate de către potențialul cumpărător, s-a angajat să-i livreze cet. Rusnac Viorel

un autocamion din Germania, ulterior, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de

către ultimul, la 30 octombrie 2012, în or. Orhei, a încheiat cu Rusnac Viorel un

contract de leasing, prin care urma să-i pună la dispoziție un autocamion de model

„Daf XF 106.460”, anul fabricării 2007, din Germania, în termen de 30 zile lucrătoare

din momentul achitării primei rate de 30 % din prețul de cumpărare a obiectului de

leasing, primind, astfel de la Rusnac Viorel avansul în sumă de 15 000 euro, ce

constituie 30% din valoarea obiectului de leasing de 57 143 euro.

Ulterior, el, nerespectând obligațiile și angajamentele patrimoniale asumate

conform contractului de leasing, în detrimentul intereselor cumpărătorului, a

transmis mijloacele bănești primite pentru procurarea autocamionului de la

Rusnac Viorel, unei persoane neidentificate din cadrul firmei „Lukmotors”, fără a

încheia un contract juridico-civil de procurare și transportare a autocamionului și a

verifica capacitatea întreprinderii menționate de a asigura executarea obligațiilor

asumate, acțiuni care au facilitat neexecutarea obligațiilor contractului de leasing.

Astfel, în urma folosirii prin înșelăciune de către el a raporturilor contractuale cu

Rusnac Viorel contrar angajamentelor asumate și intereselor patrimoniale ale

victimei, i-a cauzat cet. Rusnac Viorel o daună materială în sumă de 15 000 euro,

echivalentul a 236 850 lei.

Tot el, activând în calitate de director la SRL „Iașca-Auto” cu sediul în xxxxx,

cu obiectul de activitate de transporturi rutiere de mărfuri, servicii de expediere și

transport, transportul auto internațional etc., având o intenție unică, urmărind

scopul de a-și satisface temporar și gratuit necesitățile sale materiale din contul

altor persoane prin metode ilegale, deci urmărind intenția de a obține un profit

material prin cauzare de daune materiale proprietarului, fără scop de însușire,

comunicând cet. Cebotari Serghei date false că întreprinderea pe care o gestionează

are încheiat contract de colaborare cu firma „Lukmotors” cu sediul în Germania, or.

Hamburg, str. Billwerder Billdeich, 45 și poate asigura procurarea și transportarea

autoturismelor și vehiculelor auto din Germania în Republica Moldova, care sunt

solicitate de către potențialul cumpărător, s-a angajat să-i livreze cet. Cebotari

Serghei o combină din Germania, ulterior, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată

de către ultimul, în luna iunie 2012, în or. Orhei, a încheiat cu Cebotari Serghei un

contract de leasing verbal, prin care urma să-i pună la dispoziție o combină de model

„Klass Lexecon 450”, din Germania, în termen de 30 zile lucrătoare din momentul

achitării primei rate de 30 % din prețul de cumpărare a obiectului de leasing,

13

primind, astfel, de la Cebotari Serghei avansul în trei rate de 78 000 lei; 1 050 euro

și respectiv 1 900 dolari SUA, echivalentul a 12 000 lei.

Ulterior el, nerespectând obligațiile și angajamentele patrimoniale asumate

conform contractului de leasing, în detrimentul intereselor cumpărătorului, a

transmis mijloacele bănești primite pentru procurarea combinei de la

Cebotari Serghei, unei persoane neidentificate din cadrul firmei „Lukmotors”, fără a

încheia un contract juridico-civil de procurare și transportare a combinei și a

verifica capacitatea întreprinderii menționate de a asigura executarea obligațiilor

asumate, acțiuni care au facilitat neexecutarea obligațiilor contractului de leasing.

Astfel, în urma folosirii prin înșelăciune de către el a raporturilor contractuale cu

Cebotari Serghei contrar angajamentelor asumate și intereselor patrimoniale ale

victimei, i-a cauzat cet. Cevotari Serghei o daună materială în sumă de 120 000 lei.

Astfel, instanța de apel a stabilit că prin acțiunile sale intenționate Guțan Iacob

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal, cauzarea de daune

materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă

fapta nu constituie o însușire.

Instanța de apel a menționat, că deși în privința acestor episoade inculpatul

își recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii înaintată în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, totuși aceasta se mai confirmă și prin următoarele probe, și anume:

declarațiile părții vătămate Scurtu Alexandru; declarațiile părții vătămate

Peciorschi Dumitru; declarațiile părții vătămate Rusnac Viorel; declarațiile

martorului Tulbea Iurie; declarațiile martorului Rusnac Oxana; declarațiile

martorului Drobca Vitalie; declarațiile martorului Șoimu Tatiana; declarațiile părții

vătămate Cebotari Serghei; contractul de leasing nr. 068 din 19 septembrie 2012,

încheiat între SRL „Iașca-auto” și Peciorschi Dumitru (dosar nr. 1-252/2013, f.d.14);

contractul de leasing nr. 048 din 17 iulie 2012, încheiat între SRL „Iașca-auto” și

Scurtu Alexandru (dosar nr.1-252/2013, f.d.90); contractul de leasing nr. 078 din

30 octombrie 2012, încheiat între SRL „Iașca-auto” și Rusnac Viorel (dosar

nr. 1-252/2013, f.d.119); precum și listele ce conțin extrasuri de pe contul lui

Guțan Iacob, confirmate prin certificatul eliberat de BC „ProCreditBank” SA, (dosar

nr. 1-252/2013, f.d.57-71).

Consideră instanța de apel ca fiind demonstrată vinovăția inculpatului

Guțan Iacob de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, cauzarea de

daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de încredere,

dacă fapta nu constituie o însușire.

Instanța de apel a reținut faptul că la data de 21 octombrie 2013, în cadrul

ședinței primei instanțe, inculpatul Guțan Iacob a înaintat o cerere printr-un înscris

autentic, susținută de către avocat, prin care a solicitat examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale (f.d.7, vol.II), care a fost admisă de către prima

instanță, prin încheiere protocolară la ședința de judecată din 20 martie 2014 (f.d.9,

14

vol.II), astfel că în aceeași zi, inculpatul Guțan Iacob, fiind audiat în condițiile de

audiere a martorului, și-a recunoscut vinovăția și încadrarea juridică pentru aceste

capete de acuzare, din care motiv instanța de apel a conchis asupra valabilității

cererii inculpatului înaintată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a stabilit că ulterior, la 20 martie 2015 după

audierea lui Guțan Iacob, acuzatorul de stat, la data de 19 martie 2015 a emis o

ordonanță prin care a modificat învinuirea inculpatului în sensul agravării, pentru

aceleași episoade săvârșite în anul 2012, în privința părților vătămate

Peciorschi Dumitru, Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei,

incriminându-i lui Guțan Iacob săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari (f.d.143-

145, vol.II), astfel că acuzatorul de stat, fără a anexa careva probe noi și fără a indica

careva fapte noi, a reiterat faptele infracționale săvârșite de Guțan Iacob și reținute

prin rechizitoriul din 20 august 2013, invocând prevederile art. 326 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora modificarea învinuirii în sensul agravării se poate

efectua după cercetarea probelor în instanța de judecată, atunci când apar noi

circumstanțe care indică asupra săvârșirii a unei alte fapte decât cea de care

inculpatul a fost pus sub învinuire.

În acest sens, instanța de apel a precizat că dacă în cadrul examinării cauzei

penale conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, după

audierea inculpatului în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud

aplicarea dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de judecată,

deliberând în conformitate cu prevederile art. 383 Cod de procedură penală, prin o

nouă încheiere motivată, va relua judecarea cauzei și va judeca cauza în procedura

generală, or, la caz, o astfel de încheiere lipsește, prin ce au fost încălcate drepturile

inculpatului la un proces echitabil, or, în urma modificării învinuirii, în sensul

agravării, prima instanță urma să reia examinarea cauzei în procedură generală.

Reținând prevederile art. 51 alin. (1) Cod penal, și analizând constatările și

recalificarea faptei efectuată de către acuzatorul de stat, instanța de apel a constatat

că prima instanță neîntemeiat a admis ordonanța de modificare a învinuirii, or,

Guțan Iacob nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal,

referitor la episoadele în privința părților vătămate Scurtu Alexandru,

Rusnac Viorel, Cebotari Serghei și Peciorschi Dumitru, ultimul urmând a fi tras la

răspundere penală pentru cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de

mari prin înșelăciune și abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire,

infracțiune prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal, învinuire care a fost înaintată

inițial prin rechizitoriul întocmit la 20 august 2013 și recunoscută de către inculpat.

Instanța de apel a indicat, că vina inculpatului Guțan Iacob în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, a fost dovedită prin cumulul de

probe pertinente, concludente, utile și veridice și care coroborează între ele, astfel

15

că acțiunile inculpatului Guțan Iacob, urmează a fi încadrate în baza art. 196 alin. (4)

Cod Penal, însă, în conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

dacă există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, procesul penal urmează a fi încetat.

Prin urmare, reținând prevederile art. art. 332 alin. (1), 275 pct. 9) Cod de

procedură penală, instanța de apel a menționat că infracțiunea prevăzută de art. 196

alin. (4) Cod penal, prin prisma art. 16 alin. (2) Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, și totodată, reținând prevederile art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal, conform cărora, persoana se liberează de răspundere penală dacă din

ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin

grave, a indicat că inculpatul Guțan Iacob nu s-a sustras de la urmărirea penală, de

la judecarea cauzei, nu a săvârșit în interiorul acestui termen oricare fapte

susceptibile de a fi calificate drept infracțiuni, acesta a recunoscut vinovăția în

această parte.

Or, potrivit rechizitoriului și sentinței inculpatul Guțan Iacob, a săvârșit

infracțiunea pe parcursul anului 2012, iar potrivit încheierii Judecătoriei Orhei

(sediul Central) din 31 ianuarie 2018 nr. dosarului de căutare 2018270042, acesta

a fost dat în căutare, astfel că la 26 mai 2020, a expirat termenul de 5 ani de tragere

la răspundere penală pentru această faptă.

7.2. Cu referire la fapta infracțională prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal,

săvârșită de inculpatul Guțanu Iacob, în anul 2011, parte vătămată fiind

SRL „Micmarim”, director Michitiuc Alexandru, și anume: escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

săvârșită în proporții deosebit de mari, instanța de apel a precizat că în privința

acestui capăt de acuzare inculpatul Guțan Iacob, la urmărirea penală nu a

recunoscut vinovăția, a refuzat să dea declarații, iar în cadrul primei instanțe a

declarat că de banii transmiși de către Michitiuc Alexandru a fost deposedat de către

colaboratorii de poliție.

Astfel, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului Guțan Iacob în

privința acestui capăt de acuzare privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, se demonstrează și prin următoarele probe cercetate și

în instanța de apel potrivit regulilor generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Micmarim”,

Michitiuc Alexandru (f.d.180, vol.II); declarațiile reprezentantului părții vătămate

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru, care a fost audiat suplimentar în ședința

instanței de apel; declarațiile martorului Toma Vasile (f.d.172, vol.II); declarațiile

martorului Tulbea Iurie (f.d.178, vol.II); declarațiile martorului Michitiuc Pavel

(f.d.180, vol.II).

Prin urmare, instanța de apel a indicat, că ținând cont de prevederile art. 27,

99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le și efectuând o apreciere proprie, prin prisma

16

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

În acest sens, cercetând materialele cauzei instanța de apel a constatat, că pe

episodul dobândirii prin escrocherie a mijloacelor bănești de la SRL „Micmar” în

sumă de 199 356,20 lei, inculpatul Guțan Iacob a refuzat să depună declarații, însă

vinovăția acestuia în privința acestui episod, se dovedește prin următoarele

mijloace de probă, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru, care a fost audiat suplimentar și în cadrul

ședinței instanței de apel; declarațiile martorului Michitiuc Pavel; declarațiile

martorului Toma Vasile; procesul-verbal de ridicare a documentelor din 14 iulie

2014 (f.d.182-188, dosar nr. 1-263/2015); procesul-verbal de percheziție din

26 iunie 2015 (f.d.214-215, dosar nr. 1-263/2015); și mijloacele materiale de probe

anexate la materialele cauzei penale (f.d.180, 189, 243, dosar nr. 1-263/2015).

Instanța de apel a constatat, că Guțan Iacob a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 190 alin. (5) Cod penal, în următoarele circumstanțe:

Guțan Iacob, urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane, prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor

persoanelor, având de la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunile

mincinoase și să execute angajamentele asumate, pentru a diminua vigilența și a

dezinforma viitoarele victime, a fondat SRL „Iașca–Auto” cu sediul juridic în xxxxx,

înregistrând-o la Camera Înregistrării de Stat la 21 decembrie 2010, indicând ca

genuri de activitate ale întreprinderii – activitatea de transporturi rutiere de

mărfuri, servicii de expediere și transport, transportul auto internațional, leasingul

financiar, comerțul cu amănuntul a autovehiculelor etc. Ulterior, în scopul atragerii

potențialilor cumpărători de la care ar putea să obțină prin înșelăciune mijloace

bănești prin promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor, a plasat în

rețeaua internet un anunț lipsit de autenticitate precum că, întreprinderea pe care

o administrează se ocupă cu transportarea și realizarea în leasing a autovehiculelor

din Germania. Astfel, abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către directorul

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru, care în luna iulie a anului 2011, în or. Orhei,

fiind dezinformat de oferta mincinoasă plasată în rețeaua internet, i s-a adresat lui

Guțan Iacob cu privire la procurarea în leasing a unui vehicul de model „DAF XF” și

a unei remorci, ultimul comunicându-i date false că colaborează benefic cu o

întreprindere din Germania, promițându-i că, în cadrul relațiilor de parteneriat cu

această întreprindere poate asigura procurarea și transportarea în termen de 15

zile din Germania în Republica Moldova, a unui vehicul de model „DAF XF Euro 3”,

anul fabricării 2004 și a unei semiremorci „Kogel Termo Ring SL 200”, anul

fabricării 2000, folosindu-se de autoritatea întreprinderii administrate, având de la

bun început intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute

angajamentul asumat, cunoscând cu certitudine despre imposibilitatea executării

17

obligațiilor asumate și caracterul irealizabil al acestora, care nu era fundamentat

economic prin existența vreunei relații contractuale cu pretinsul furnizor al

vehiculului, l-a indus în eroare pe Michitiuc Alexandru că o să-i livreze în leasing

vehiculul solicitat și la 25 iulie 2011 a încheiat cu directorul SRL „Micmarim”,

Michitiuc Alexandru, un contract de leasing, prin care urma să-i pună la dispoziție

un vehicul de model „DAF XF Euro 3” anul fabricării 2004 și a unei semiremorci

„Kogel Termo King SL 200” anul fabricării 2000, în termen de 30 zile lucrătoare din

momentul achitării primei rate de 30% din prețul de cumpărare a obiectului de

leasing, apoi sub pretextul menționat, la 27 iulie 2011 și 29 iulie 2011, în or. Orhei,

a solicitat și a primit prin transfer bancar și personal de la directorul

SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru suma de 10 050 euro, echivalentul a

166 749,6 lei și suma de 2 000 euro, echivalentul a 32 606,6 lei, mijloace bănești pe

care le-a trecut ilegal în folosul său, adică le-a însușit, cauzându-i SRL „Micmarim” o

daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 199 356,20 lei.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, părțile se află într-un raport juridic

civil, instanța de apel a precizat că limita între un acord civil și o componență de

infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată

prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz

de încredere și înșelăciune.

Analizând circumstanțele cauzei și cele expuse supra, instanța de apel a

conchis că acțiunile lui Guțan Iacob întrunesc toate elementele componente ale

infracțiunii de escrocherie, astfel că argumentele apărării potrivit cărora inculpatul

nu a săvârșit escrocheria, reprezintă o poziție de eschivare de la răspundere penală,

or, în cazul escrocheriei, victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub

influența înșelăciunii sau abuzului de încredere.

7.3. Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de

apel a menționat că potrivit prevederilor art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost stabilite, de asemenea și circumstanțe

excepționale conform prevderilor art. 79 Cod penal, nu au fost stabilite.

În acest sens, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

și anume că Guțan Iacob a săvârșit o infracțiune gravă, de persoana inculpatului,

care nu are antecedente penale, de faptul că acesta nu a recunoscut vinovăția în

privința unui capăt de acuzare, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

și că are la întreținere un copil minor, și astfel concluzionând că pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, inculpatului Guțan Iacob

urmează să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de înhisoare pe un termen de 8 ani.

7.4. În privința acțiunilor civile înaintate de către părțile vătămate

Scurtu Alexandru, Cebotari Serghei, Rusnac Viorel, Peciorschi Dumitru și de

reprezentantul părții vătămate SRL „Micmarim”, Michitiuc Alexandru, reținând

prevederile art. 219 alin. (1)-(3), 220 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, precum

și art. 118 alin. (1), 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, instanța de apel a conchis

18

că urmează a fi dispusă încasarea din contul inculpatului Guțan Iacob, cu titlu de

prejudiciu material, în beneficiul lui Scurtu Alexandru suma de 10 080 euro sau

echivalentul în lei la momentul executării hotărârii; în beneficiul lui

Cebotari Serghei suma de 120 000 lei; în beneficiul lui Rusnac Viorel suma de

15 000 euro sau echivalentul în lei la momentul executării hotărârii; în beneficiul lui

Peciorschi Dumitru suma de 17 400 euro sau echivalentul în lei la momentul

executării hotărârii, și în beneficiul SRL „Micmarim” suma de 199 356,20 lei.

Totodată, reținând și prevederile art. 1422 alin. (1), 1423 Cod civil (în vigoare

până la 01 martie 2019), instanța de apel a stabilit că în partea prejudiciului moral,

acțiunile civile urmează a fi admise parțial, și a dispus încasarea din contul

inculpatului Guțan Iacob, cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul părților vătămate

Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și Peciorschi Dumitru, a câte 10 000 lei pentru

fiecare, apreciind ca fiind corectă concluzia primei instanțe în acest sens, prin care

a dispus respingerea în rest a cerințelor cu privire la încasarea prejudiciului moral,

ca fiind neîntemeiate.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia și

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului invocă că soluția instanței de apel este expusă

neclar, în contextul în care aceasta reține precum că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod penal și dispune în acest

sens încetarea procesului penal de învinuire a lui Guțan Iacob, din motiv că a

intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, iar în

descriptivul deciziei, constată aceleași fapte infracționale incriminate inculpatului

Guțan Iacob prin ordonanța de modificare a învinuirii în sensul agravării, emisă la

19 martie 2015, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Susține acuzarea, că instanța de apel eronat a conchis asupra faptului că

acțiunile inculpatului Guțan Iacob pe episoadele în privința părților vătămate

Peciorschi Dumitru, Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei, nu

întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (5)

Cod penal, acestea întrunind elementele infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4)

Cod penal, or, instanța de apel verificând cauza sub aspectul calificării infracțiunii,

urma să raporteze situația de fapt constatată la fiecare din elementele componente

ale infracțiunii incriminate inculpatului și să dezvăluie concluzia de reîncadrare a

acțiunilor, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe invocate în

sprijinul învinuirii incriminate inculpatului.

Cu referire la componența de infracțiune privind cauzarea de daune materiale

prin înșelăciune sau abuz de încredere, consideră acuzarea că în speță, instanța de

apel urma să stabilească în acțiunile inculpatului lipsa însușirii sumelor bănești care

au fost transmise inculpatului de către părțile vătămate Peciorschi Dumitru,

19

Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei, aceasta fiind o condiție

premisă pentru a constata latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196

alin. (4) Cod penal.

Menționează, că în speță, Guțan Iacob abuzând de încrederea ce i-a fost

acordată de părțile vătămate Peciorschi Dumitru, Scurtu Alexandru, Rusnac Viorel

și Cebotari Serghei, a însușit mijloace bănești pe care le-a trecut ilegal în folosul său,

cauzându-le părților vătămate daune materiale în proporții deosebit de mari.

În acest sens, precizează că la recalificarea juridică a acțiunilor inculpatului în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în forma calificată,

include fapta prejudiciabilă ce se exprimă prin două acțiuni: acțiunea principală,

care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane și acțiunea adiacentă,

care constă în înșelăciune.

Astfel, conchide că acțiunile inculpatului Guțan Iacob întrunesc latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie, și anume acțiunea de dobândire ilicită, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a bunurilor altei persoane, în proporții deosebit de

mari.

Precizează acuzarea, că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, a fost realizată de către inculpat prin faptul că acesta, din intenții

de cupiditate, invocând promisiuni false de realizare în leasing a autovehiculelor

părților vătămate, a primit de la ultimii sume de bani.

Consideră, că instanța de apel, nu a luat în considerație afirmațiile părților

vătămate care au comunicat la toate etapele examinării cauzei precum că, au fost

induse în eroare de către Guțan Iacob, referitor la transportarea și realizarea în

leasing a autovehiculelor din Germania, circumstanțe care atestă că inculpatul, prin

diferite metode și promisiuni a dobândit încrederea părților vătămate, și care au

condiționat modificarea învinuirii în sensul agravării, incriminate inculpatului în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

De asemenea, mai susține că nu este clară concluzia instanței de apel referitor

la reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, potrivit

căreia solicitarea inculpatului de examinare a cauzei penale conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, face imposibilă aplicabilitatea

art. 326 Cod de procedură penală, și anume, modificarea învinuirii în sensul

agravării, în instanța de judecată.

deciziei instanței de apel, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă că în acțiunile inculpatului lipsește latura

subiectivă a infracțiunii de escrocherie, deoarece nu a fost probat scopul cupidității

20

al infracțiunii de escrocherie, astfel că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Susține, că la 17 august 2018, au intrat în vigoare prevederile noi legale

introduse prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte

legislative, prin care dispoziția de la art. 190 alin. (1) Cod penal, a fost modificată în

totalitate, astfel că, la art. 190 în dispoziția alin. (1), textul „înșelăciune sau abuz de

încredere” a fost substiuit cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă

a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii

actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile”.

Astfel, precizează că potrivit acestei dispoziții, latura obiectivă a infracțiunii

de escrocherie nu mai poate fi săvârșită prin înșelăciune sau abuz de încredere,

întrucât modul de săvârșire incriminat, a fost modificat substanțial, or, conform

art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta

prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală,

reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.

În opinia apărării, Guțan Iacob nu a săvârșit nici o acțiune din cele prevăzute

în noua dispoziție a art. 190 alin. (1) Cod penal, respectiv inculpatul nu a prezentat

fapte mincinoase ca adevărate sau fapte adevărate ca mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților.

Or, instanțele de fond au apreciat eronat relațiile contractuale între

Guțan Iacob și părțile vătămate, în contextul în care se constată că au fost încheiate

contracte de leasing cu fiecare parte vătămată, fapt ce atestă că între părțile

contractante existau relații civile, și astfel, fiecare parte având posibilitateaa să-și

revendice drepturile în instanța de drept comun, în ordine civilă.

Reiterează, că în speță nu poate fi reținut elementul înșelăciunii sau abuzului

de încredere săvârșit de către inculpat, deoarece la materialele cauzei penale sunt

anexate contractele de vânzare-cumpărare carea au fost încheiate cu firma din

Germania, care în baza contractelor urma să livreze autovehiculele solicitate.

Mai indică, că cauza penală a fost judecată cu încălcarea dreptului la apărare

a inculpatului Guțan Iacob și principiului unui proces echitabil, or, modificarea

învinuirii în ședința de judecată în sensul agravării acesteia, poate fi înfăptuită doar

de către acuzatorul de stat în condițiile și conform procedurii stabilite de art. 326

Cod de procedură penală.

Invocă apărarea prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din

17 martie 2009 pentru controlul constituționalității prevederilor art. 326 alin. (1)

din Codul de procedura penală, potrivit cărora este inadmisibilă înaintarea

neîntemeiată de noi capete de acuzare în procesul judecării cauzei penale.

21

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar; 8) nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că

criticele aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare parțial în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

deoarece la o nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în ordine de apel, nu

au fost respectate pe deplin prevederile procesual penale cu privire la rejudecarea

cauzei.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

22

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia contestată nu conține

motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că în

speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 23 aprilie 2019, decizia instanței de apel a fost casată total cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost

date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să

se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost

lăsate fără soluționare sau examinate superficial.

În acest sens, conform deciziei instanței de recurs ordinar de remitere a cauzei

spre rejudecare, instanța de apel avea obligația să verifice legalitatea sentinței sub

aspectul că, dacă în cadrul examinării conform procedurii simplificate după

audierea inculpatului și/sau în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care

exclud aplicarea dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de

judecată, deliberând în conformitate cu prevederile art. 383 Cod de procedură

penală, printr-o nouă încheiere motivată, urmează să dispună reluarea judecării

cauzei și va judeca cauza în procedura generală, în contextul în care, în speță,

Guțan Iacob, de către organul de urmărire penală a fost învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal (episoadele în privința părților

23

vătămate Scurtu Alexandru, Peciorschi Dumitru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei), și

pentru care inculpatul a solicitat să fie examinată cauza penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, adică, pentru infracțiunea

incriminată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, iar ulterior în cadrul ședinței de

judecată, acuzarea a modificat această învinuire înaintată lui Guțan Iacob, în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, și totodată fiind dispusă conexarea cauzei penale pentru

care inculpatul a solicitat examinarea acesteia conform procedurii simplificate,

pentru infracțiunea incriminată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal (episoadele în

privința părților vătămate Scurtu Alexandru, Peciorschi Dumitru, Rusnac Viorel și

Cebotari Serghei), cu cauza penală privind învinuirea lui Guțan Iacob pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal (episodul în privința

părții vătămate SRL „Micmarim”, reprezentant Michitiuc Alexandru).

Din conținutul deciziei recurate rezultă însă, că instanța de apel, ignorând

indicațiile instanței de recurs în acest sens, care sunt obligatorii pentru instanța de

rejudecare, totuși a constatat valabilitatea cererii inculpatului Guțan Iacob cu

privire la examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, pentru infracțiunea incriminată acestuia în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal (episoadele în privința părților vătămate Scurtu Alexandru, Peciorschi

Dumitru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei), reținând faptul că inculpatul a

recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, și totodată, a stabilit că Guțan Iacob, în privința capătului de acuzare

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal (episodul în

privința părții vătămate SRL „Micmarim”, reprezentant Michitiuc Alexandru),

vinovăția nu a recunoscut-o și a refuzat să facă declarații.

Având în vedere aceste argumente, Colegiul penal lărgit reține că la acest

capitol instanța de apel nu a luat în considerație cele explicate anterior în decizia

instanței de recurs cu privire la circumstanțele care exclud aplicarea dispozițiilor

art. 3641 Cod de procedură penală și în baza cărora cauza urmează a fi judecată în

procedură generală, aceasta deoarece, deși inculpatul Guțan Iacob nu a recunoscut

toate faptele incriminate în rechizitoriu, și anume pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal (episoadele în privința părților vătămate

Scurtu Alexandru, Peciorschi Dumitru, Rusnac Viorel și Cebotari Serghei), precum și

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal (episodul în privința părții

vătămate SRL „Micmarim”, reprezentant Michitiuc Alexandru), totuși instanța de apel

a conchis asupra corectitudinii cererii inculpatului privind examinarea cauzei în

procedură simplificată, astfel delimitând și reținând în decizia sa, capetele de

acuzare pentru care inculpatul Guțan Iacob, a recunoscut vinovăția și pentru care

nu a recunoscut vinovăția.

Or, potrivit art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, recunoașterea celor

săvârșite de inculpat vizează totalitatea faptelor reținute în rechizitoriu, astfel că

recunoașterea parțială, constând fie în recunoașterea săvârșirii faptei în alte

24

împrejurări sau în altă calitate, fie în recunoașterea doar a unor fapte din cele descrise

în rechizitoriul, face inaplicabilă procedura simplificată (Hotărârea Plenului CSJ a RM

nr. 13 din 16 decembrie 2013 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală

de către instanțele judecătorești).

Mai mult, deși instanța de apel a constatat faptul că prima instanță urma să

reia examinarea cauzei în procedură generală, totuși aceasta în mod divergent a

reținut ca fiind valabilă cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedură

simplificată.

Pe lângă aceste motive, instanța de recurs ordinar a atras atenția instanței de

apel despre necesitatea verificării minuțioase a tuturor probelor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în acest context fiind evidențiată

soluția instanței de apel prin care a dispus condamnarea inculpatului în cele

incriminate fără să indice probele care demonstrează vinovăția lui Guțan Iacob

pentru fiecare episod în parte; enumerarea probelor atât a acuzării precum și a

apărării fără a fi verificată veridicitatea acestora și fără a fi menționat care dintre ele

se resping și care se admit; precum și faptul, că instanța de apel nu a dat răspuns la

toate argumentele invocate în apelul apărării.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au fost

date indicații clare, în privința căror argumente, instanța de apel la o nouă

rejudecare urma să se expună și să țină cont, însă din conținutul deciziei recurate

rezultă însă, că instanța de apel s-a pronunțat superficial la acest aspect,

menționând că argumentele apărării invocate în cererea de apel, sunt neîntemeiate,

întrucât partea apărării nu poate explica condițiile în care a fost eliberat contractul

de leasing încheiat între SRL „Iașca-Auto” și SRL „Micmarim”, și reținând că limita

între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în

cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Având în vedere aceste argumente, Colegiul penal lărgit reține că un alt aspect

esențial și obligatoriu care instanța de apel l-a neglijat la judecarea apelului apărării,

reprezintă faptul că aceasta urma să țină cont și de hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 03 mai 2012, prin care a fost admisă parțial cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „Micmarim” împotriva SRL „Iașca-Auto”, fiind dispusă

încasarea din contul SRL „Iașca-Auto” în beneficiul SRL „Micmarim”, conform

contractului de leasing din 22 iunie 2011, suma de 166 749,60 lei, achitată cu titlu

de rată de leasing, suma de 2 000 euro, achitată pentru transportarea

autovehiculului, suma de 10 329,33 lei și suma de 123,89 euro cu titlu de dobândă

de întârziere (f.d.38-40, vol.I conexat).

Așadar, deși prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 mai

2012, instanța de judecată a recunoscut litigiul civil între SRL „Micmarim” și

SRL „Iașca-Auto”, dispunând astfel încasarea din contul SRL „Iașca-Auto” în

beneficiul SRL „Micmarim”, conform contractului de leasing din 22 iunie 2011, încetat

25

la 30 septembrie 2011, suma totală de 189 164,82 lei și 2 123,89 euro (formate din

rata de leasing, suma achitată pentru transportarea autovehiculului, dobânda de

întârziere și cheltuielile de judecată), la 16 iulie 2015 de către acuzatorul de stat a

fost expediat în judecată rechizitoriul în privința lui Guțan Iacob prin care acesta a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal –

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Prin urmare, se atestă că instanța de apel a trecut cu vederea aceste

circumstanțe ale cauzei, ignorând că de fapt acțiunile incriminate inculpatului

potrivit cărora acesta a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, sunt contradictorii cu circumstanțele stabilite în hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 mai 2012.

De asemenea, Colegiul penal lărgit statuează și faptul că instanța de apel

constatând prezența înșelăciunii în acțiunile inculpatului nu și-a motivat poziția și

nu a constatat modalitatea săvârșirii înșelăciunii, care poate fi verbală, scrisă sau

sub forma unor acțiuni concludente.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul rând, rolul instanțelor

judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și

asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea

ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei

decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției.

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea deciziei

instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de

instanța de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu privire la necesitatea

casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod

de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

26

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Bayram Natalia în

numele inculpatului Guțan Iacob, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 mai 2020, în cauza penală în privința lui Guțan Iacob xxxxx și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Catan Liliana

Țurcan Anatolie

Bejenaru Iurie

27