1ra-1723/20 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1723/20 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1723/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului Țurcan Dumitru, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 mai 2020 și sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

30 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Țurcan Dumitru xxxxx, născut la xxxxx,

originar din or. xxxxx și domiciliat în r-nul

xxxxx, s. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.11.2019 – 30.12.2019;

Instanța de apel: 29.01.2020 – 26.05.2020;

Instanța de recurs: 24.07.2020 – 16.12.2020.

A C O N S T A T A T

30 decembrie 2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Țurcan Dumitru a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, fără amendă, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilite lui Țurcan Dumitru, pentru un termen de 5 (cinci) ani.

A fost respinsă cererea procurorului privind dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Țurcan Dumitru în beneficiul

statului, fiind trecute în contul statului.

Țurcan Dumitru, la 07 noiembrie 2019, aproximativ ora 03:00, împreună cu

alte două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, prin înțelegere prealabilă având din timp un plan bine chibzuit,

1

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce se

afla în mun. Chișinău, str. G. Latină, intersecție cu bd. Mircea cel Bătrân, a aplicat

multiple lovituri cu pumnii peste fața lui Lebedev Denis, după care a sustras în

mod deschis de la acesta bunuri materiale, astfel cauzându-i victimei dureri

fizice și pagubă în proporții considerabile în sumă de 10 920 lei.

Acțiunile lui Țurcan Dumitru, au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane

săvârșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune in proporții

considerabile.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului Țurcan Dumitru să-i fie aplicată

pedeapsă sub formă de închisoare pentru un termen de 3 ani 2 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

Țurcan Dumitru în beneficiul statului, în sumă de 4 688 lei.

3.1. În argumentarea apelului a menționat, că prima instanță a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă, ignorând prevederile art. 16, 61, 65 și 75

Cod penal, astfel nefiind aplicată о pedeapsă rezonabilă care să asigure scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Țurcan Dumitru să-i fie

aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege de 3 ani 4 luni închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

4.1. În argumentarea apelului a menționat, că prima instanță a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră, în contextul în care inculpatul nu are

antecedente penale, se caracterizează ca fiind o persoană onestă și corectă, a

achitat prejudiciul moral și material cauzat părții vătămate, circumstanțe

atenuante care urmează a fi reținute la stabilirea pedepsei.

De asemenea, a susținut că la aplicarea pedepsei inculpatului, urmează a

fi luat în considerație principiul umanismului, precum și sancțiunea prevăzută

de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală, și astfel să-i fie stabilită pedeapsa minimă de 3 ani

4 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și stabilirea unui

termen minim de probațiune.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocat, și admis apelul

declarat de către procuror, casată parțial sentința primei instanțe, în partea

soluționării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă

2

încasarea cheltuielilor judiciare din contul lui Țurcan Dumitru în beneficiul

statului, în sumă de 1 206 lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciară.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe, au fost menținute fără

modificări.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță a apreciat corect cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului

Țurcan Dumitru în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, conform elementelor constitutive jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane,

cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu

cauzarea de daune in proporții considerabile.

Cu referire la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei de

corectare și reeducare a vinovatului.

Prima instanță corect a reținut circumstanțe atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, luând în considerație vârsta inculpatului, faptul că

acesta a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, concluzionând că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea unei pedepse

fără izolarea acestuia de societate, aplicându-i o pedeapsă sub formă de

închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ținând cont și de

prevederile art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În opinia instanței de apel, este neîntemeiată poziția avocatului privind

stabilirea unei pedepse inculpatului Țurcan Dumitru, în limita minimă a

sancțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea

art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probațiune minim, în contextul

în care prima instanță corect a individualizat pedeapsa aplicată.

Instanța de apel a precizat, că aplicarea unei pedepse penale sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, pentru un termen de

probațiune de 5 ani, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor

săvârșite.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că pedeapsa penală

reprezintă un remediu echitabil atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a stabilit că este

justificată solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului

3

Țurcan Dumitru în beneficiul statului, cheltuielile de judecată suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 201902P3773 din

07 noiembrie 2019 în sumă de 128 lei (f.d. 34) și raportului de expertiză

judiciară nr. 201937A0276 din 13 noiembrie 2019 în sumă de 1 078 lei

(f.d. 136), concluzionând că prin prisma prevederilor art. 227, 228, 229 Cod de

procedură penală, din contul inculpatului urmează a fi încasată suma de 1

206 lei.

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, contestă hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie aplicată inculpatului Țurcan Dumitru pedeapsa

minimă prevăzută de lege de 3 ani 4 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, prin care să-i fie stabilit un termen de probațiune minim.

6.1. În argumentarea recursului menționează, că Țurcan Dumitru este o

persoană conștiincioasă, în privința căruia urmează a fi aplicată pedeapsa

minimă prevăzută de lege, și anume 3 ani 4 luni închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, și stabilirea unui termen de probațiune minim.

Consideră apărarea, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră,

din motiv că Țurcan Dumitru nu are antecedente penale, se caracterizează ca

fiind o persoană onestă și corectă.

Susține, că inculpatul a achitat prejudiciul material și moral cauzat părții

vătămate, fapt care urmează a fi reținut ca circumstanță atenuantă.

Prin urmare, apărarea consideră că urmează a fi luat în considerație

principiul umanismului, precum și sancțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2)

lit. b), e), f) Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, și astfel să-i fie stabilită pedeapsa minimă de 3 ani 4 luni închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și stabilirea unui termen minim de

probațiune.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

4

invocate de recurent.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că apărarea invocă dezacordul

cu decizia instanței de apel și sentința primei instanțe, sub aspectul

individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului Țurcan Dumitru, temei

care se încadrează în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când:

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră că inculpatului Țurcan Dumitru, i-a fost stabilită o pedeapsă

prea aspră, și totodată menționând că în privința acestuia urmează a fi aplicat

un termen minim de probațiune potrivit art. 90 Cod penal, însă analizând

argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs

le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

5

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Țurcan Dumitru

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei stabilite lui Țurcan Dumitru, pentru un

termen de probațiune de 5 ani, iar în această parte, soluția primei instanțe a

fost menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că pedeapsa aplicată

inculpatului Țurcan Dumitru de către prima instanță, prin prisma prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, este una corectă, aceasta fiind

stabilită în limitele noi a sancțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedeapsei lui

Țurcan Dumitru, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, instanța de

apel a stabilit că prima instanță corect a reținut lipsa circumstanțelor

agravante, fiind luată în considerație vârsta inculpatului, faptul că prejudiciul

cauzat a fost restituit părții vătămate, și în acest sens, just a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului poate fi realizată prin stabilirea unei

pedepse fără izolarea acestuia de societate.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Țurcan Dumitru, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului privind

aplicarea pedepsei minime prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e),

f) Cod penal, în privința inculpatului.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului Țurcan Dumitru, au ținut cont de prevederile legale

expuse supra și au motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu

suspendarea executării acesteia condiționat, în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare,

Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă cu

executarea reală a închisorii, nu va asigura scopul pedepsei.

6

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că achitarea

prejudiciului cauzat părții vătămate, de către inculpat, urmează a fi apreciat ca

circumstanță atenuantă, or, la aplicarea pedepsei în privința lui

Țurcan Dumitru, instanțele de fond au luat în considerație că prejudiciul cauzat

a fost restituit părții vătămate.

Cu referire la argumentele apărării privind aplicarea unui termen minim

de probațiune la suspendarea executării pedepsei stabilite inculpatului

Țurcan Dumitru, Colegiul penal reține, că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și

anume: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră

în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care

constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea

faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul statuează că pedeapsa

este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În acest sens, Colegiul penal menționează că instanța de judecată dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de

probațiune în limitele de la 1 an la 5 ani potrivit art. 90 alin. (2) Cod penal, care

reprezintă durata de timp în care condamnatul trebuie să nu săvârșească o

nouă infracțiune, să facă dovada că s-a corectat și că scopul pedepsei s-a atins

și fără executarea acesteia.

Astfel, termenul de probațiune reprezintă o forma de verificare a

condamnatului privind abținerea de a mai săvârși fapte penale, or, reieșind din

comportamentul celui condamnat, termenul de probațiune poate fi redus, fapt

ce influențează pozitiv eforturile condamnatului de a da dovadă că s-a corectat.

Din considerentele expuse, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv

de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, Colegiul penal consideră

corectă soluția instanțelor de fond cu referire la durata termenului de

probațiune stabilit inculpatului.

7

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa

aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost

respectate exigențele legii, în speță impunându-se soluția inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Marinescu Dumitru în numele inculpatului Țurcan Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2020, în cauza penală în

privința lui Țurcan Dumitru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 29 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8