1ra-53/21 — art. 276 alin. 2 lit. b CP

1ra-53/21 — art. 276 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-53/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Frecăuțanu Iuri în numele inculpatului Borta Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie

2020 și a sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 14 iunie 2019, în

cauza penală în privința lui

Borta Dumitru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2017 – 14.06.2019;

Instanța de apel: 08.07.2019 – 04.03.2020;

Instanța de recurs: 01.06.2020 – 20.04.2021.

A C O N S T A T A T :

fost încetat procesul penal în privința lui Borta Dumitru învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că a expirat

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Cernicenco Serghei, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se

pronunțe instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

A fost respinsă ca neîntemeiată, solicitarea procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare din contul lui Borta Dumitru în sumă de

179,18 lei.

Borta Dumitru în perioada aprilie 2012 – 05 iulie 2013, intenționat, din interes

material, acționând în scopul falsificării numărului de identificare al caroseriei

xxxxx de la automobilul de model „AUDI 80”, înregistrat în Bulgaria cu n/î

xxxxx, în urma înțelegerii prealabile și cu suportul persoanelor neidentificate

de organul de urmărire penală, a operat modificări la numărul de identificare

al caroseriei, denaturând datele de evidență, care au fost înlocuite cu numărul

caroseriei xxxxx, fapt ce se atestă conform raportului de constatare tehnico-

1

științifică nr. 352 din 07 aprilie 2014, conform căruia numărul de marcaj al

caroseriei automobilului de model „AUDI 80” cu n/î xxxxx, a fost supus

modificării, prin înlăturarea stratului superficial de metal cu numărul inițial

prin metodă mecanică, cu ștanțare de apoi a numărului prezent.

Astfel, acțiunile lui Borta Dumitru au fost încadrate în baza art. 276

alin. (2) lit. b) Cod penal, falsificarea elementelor de identificare ale

autovehiculelor, adică falsificarea numărului de identificare al caroseriei auto

prin modificare, săvârșită de două sau mai multe persoane.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Borta Dumitru să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a făcut o analiză

obiectivă a probelor și nu le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, consideră apărarea că probatoriul administrat și cercetat în

instanța de judecată, nu demonstrează faptul că Borta Dumitru a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar învinuirea

incriminată inculpatului se bazează pe presupuneri.

A susținut, că prima instanță nu s-a expus referitor la faptul cum a fost

posibil ca Borta Dumitru să modifice numărul de identificare al caroseriei prin

denaturarea datelor de evidență ale automobilului de model „Audi 80”, în

contextul în care automobilul a fost înmatriculat după partea vătămată și la

momentul verificării numărului de identificare al caroseriei de către specialiștii

centrului de înregistrare a automobilului, nu s-au stabilit careva suspiciuni de

falsificare.

La fel, consideră apărarea că martorii audiați în cadrul cercetării

judecătorești, nu au declarat suficientă informație care să confirme vinovăția

inculpatului Borta Dumitru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276

alin. (2) lit. b) Cod penal.

A mai susținut că Borta Dumitru ilegal a fost pus sub învinuire, iar prima

instanță greșit a reținut că termenul de 3 luni de punere sub învinuire în

privința lui Borta Dumitru, nu a fost încălcat, deoarece acesta nu se prezenta la

organul de urmărire penală, și a fost anunțat în căutare, or, în acest sens

consideră că prima instanță urma să indice care probe confirmă eschivarea

inculpatului Borta Dumitru de la prezentarea la organul de urmărire penală și

faptul că acesta a fost citat pentru a fi pus sub învinuire.

A menționat, că prin ordonanța din 01 decembrie 2015, Borta Dumitru a

fost recunoscut în calitate de bănuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal. Ulterior, apărarea a depus o cerere la organul

de urmărire penală prin care a solicitat ca Borta Dumitru să fie scos de sub

urmărirea penală, însă prin ordonanța din 24 februarie 2016, Borta Dumitru a

2

fost pus sub învinuire în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, care i-a fost

comunicată la 09 noiembrie 2016.

În acest sens, indică că acuzarea urma să înainteze învinuirea lui

Borta Dumitru, doar cu respectarea prevederilor art. 235-242 Cod de

procedură penală, or, fiind adoptată ordonanța de punere sub învinuire în

privința lui Borta Dumitru, la data de 24 februarie 2016, aceasta urma a fi

comunicată apărătorului inculpatului, astfel invocând prevederile art. 282

alin. (1) Cod de procedură penală.

De asemenea, a precizat apărarea, că Borta Dumitru nu s-a eschivat de la

organul de urmărire penală, întrucât locul aflării acestuia a fost cunoscut,

deoarece inculpatul se afla la domiciliul său din r-nul Fălești, s. Catranîc, unde

nu a fost citat, or, prin certificatul nr. 232 din 10 noiembrie 2016, se confirmă

faptul că Borta Dumitru se afla în r-nul Fălești, s. Catranîc, la momentul emiterii

ordonanței de punere sub învinuire, iar potrivit certificatului eliberat de oficiul

poștal din r-nul Fălești, s. Catranîc, se probează că în adresa lui Borta Dumitru,

nu au fost expediate careva citații de la Procuratura r-lui Rîșcani.

Astfel, a menționat că prima instanță nu s-a expus asupra argumentelor

invocate și nu a soluționat circumstanțele cu privire la ilegalitatea înaintării

învinuirii în privința lui Borta Dumitru, însă aceasta a preluat poziția organului

de urmărire penală, care contravine probelor administrate în cauza penală, fapt

prin care se încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

A conchis apărarea, că în speță, au fost încălcate prevederile art. 235

alin. (1), 236 alin. (2), 238 alin. (1), (2), (32) Cod de procedură penală, or,

ordonanța de anunțare în căutare în privința lui Borta Dumitru, a fost emisă

fără ca acesta să fie citat legal.

Prin urmare, reținând prevederile art. 63 alin. (2) pct. (3) Cod de

procedură penală, a precizat apărarea, că Borta Dumitru a fost menținut în

calitate de bănuit, mai mult de 3 luni, fapt care atrage nulitatea oricărui act

procedural.

a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că la

examinarea cauzei, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a apreciat probele administrate din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Borta Dumitru și încadrând just acțiunile

acestuia în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, falsificarea elementelor de

identificare ale autovehiculelor, adică falsificarea numărului de identificare al

caroseriei auto prin modificare, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Instanța de apel a menționat, că probele cercetate și apreciate dovedesc

vinovăția inculpatului Borta Dumitru în săvârșirea infracțiunii incriminate, or,

inculpatul Borta Dumitru nu a prezentat probe în confirmarea nevinovăției

sale.

3

În opinia instanței de apel, nu poate fi reținut argumentul inculpatului

referitor la faptul, că prima instanță nu a făcut o analiză obiectivă a și nu le-a

apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

precum și faptul că totalitatea probelor cercetate în cadrul instanței de judecată

nu au dovedit că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 276

alin. (2) lit.b) Cod penal, din care motiv consideră că urmează a fi achitat de sub

învinuirea înaintată.

Instanța de apel a apreciat ca fiind o modalitate de apărare poziția

inculpatului potrivit căreia, martorii audiați nu au declarat suficientă

informație pentru constatarea vinovăției sale, acestea urmând a fi apreciate în

favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de apel a precizat, că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Borta Dumitru în săvârșirea infracțiunii incriminate, nu echivalează

cu achitarea acestuia, or, probele administrate în susținerea învinuirii

demonstrează vinovăția inculpatului Borta Dumitru în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reiterat, că probele administrate și cercetate în cadrul

ședinței primei instanțe, precum și verificate suplimentar în ședința instanței

de apel, corespund cerințelor prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală,

acestea fiind pertinente, concludente, utile, care pot fi puse la baza unei sentințe

de condamnare, care coroborează între ele și demonstrează vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că vina inculpatului

Borta Dumitru în săvârșirea infracțiunii de falsificarea elementelor de

identificare ale autovehiculelor se dovedește incontestabil prin ansamblul de

probe administrate la materialele cauzei penale, și anume, declarațiile

părții vătămate Cernicenco Serghei, martorului Plavans Iurie, martorului

Adam Corneliu; procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din

10 septembrie 2015, potrivit căruia Plavans Iurie l-a recunoscut pe

Borta Dumitru ca fiind persoana căreia i-a vândut automobilul (f.d.216, vol.I);

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 352 din 07 aprilie 2014 (f.d.167-

170, vol.I).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță corect și

întemeiat a reținut că declarațiile părții vătămate, precum și a martorilor

audiați în cauză, și-au găsit confirmare prin coroborare cu celelalte probe

administrate și puse la baza sentinței de condamnare.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că nu pot fi reținute nici

argumentele apărării referitor la faptul că prima instanță unilateral și

neobiectiv a examinat cauza, și astfel greșit a conchis despre vinovăția

inculpatului, or, în cadrul cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost

4

confirmată prin ansamblul de probe cercetate în cadrul instanței de judecată,

iar sentința primei instanțe nu se bazează pe presupuneri.

Instanța de apel, a precizat că temei de a pune la îndoială declarațiile

părții vătămate, precum și a martorilor audiați nu s-au stabilit, în contextul în

care aceștia au dat declarații fiind avertizați de răspunderea penală pe care o

poartă pentru darea mărturiilor false, și întrucât aceștia au dat declarații în

instanța de judecată sub jurământ.

În opinia instanței de apel, sunt neîntemeiate și argumentele părții

apărării referitor la faptul că Borta Dumitru nu a fost citat legal pentru a se

prezenta la organul de urmărire penală.

Astfel, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei penale sunt

anexate mai multe citații în privința lui Borta Dumitru pentru a se prezenta la

Inspectoratul de Poliție Rîșcani, precum și dispoziții privind stabilirea locului

aflării acestuia, informație privind citarea lui prin intermediul telefonului, însă

Borta Dumitru nu s-a prezentat (f.d.233-236, 237, 240, 249, vol.I; f.d.25-27,

31-32, 33-34,40, vol.II).

Instanța de apel a mai indicat, că prin ordonanța din 29 septembrie 2016

s-a dispus anunțarea în căutare a lui Borta Dumitru din motiv că nu a fost

posibil de stabilit locul aflării acestuia (f.d.444, vol.II), iar prin ordonanța din

30 septembrie 2016, s-a dispus suspendarea urmăririi penale în cauza penală

nr. 2014300429 (f.d.48, vol.II). Urmărirea penală a fost reluată prin ordonanța

din 09 noiembrie 2016 (f.d.55-56, vol.II), iar la aceeași dată fost adusă la

cunoștință lui Borta Dumitru, ordonanța de punere sub învinuire a acestuia din

24 februarie 2016, în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a precizat, că ulterior emiterii ordonanței

de punere sub învinuire și până la aducerea acesteia la cunoștință,

Borta Dumitru a fost citat prin mai multe mijloace, însă acesta nu s-a prezentat

la organul de urmărire penală, deși cunoștea despre faptul că a fost pornită

cauza penală.

Ulterior, la 15 noiembrie 2016, Borta Dumitru a solicitat anularea

ordonanței prin care a fost anunțat în căutare și ordonaței de punere sub

învinuire, acte care potrivit art. 313 Cod de procedură openală, nu sunt pasibile

de a fi contestate, din care motiv plângerea a fost respinsă ca fiind inadmisibilă

de către judecatărul de instrucție.

Consideră instanța de apel, că prima instanță întemeiat a concluzionat,

asupra faptului că termenul de 3 luni de punere sub învinuire în privința lui

Borta Dumitru, nu a fost încălcat, în contextul în care inculpatul nu s-a prezentat

la organul de urmărire penală, acesta a fost anunțat în căutare, urmărirea

penală fiind suspendată, iar ulterior reluată.

Instanța de apel a conchis, că după emiterea ordonanței de punere sub

învinuire, Borta Dumitru s-a eschivat de la organul de urmărire penală, astfel

că termenul de 3 luni de punere sub învinuire a acestuia, nu a fost omis.

Astfel, instanța de apel a indicat că este neîntemeiată solicitarea apărării

cu privire la achitarea inculpatului, reținând că acțiunile lui Borta Dumitru

5

corect au fost încadrate în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar probele

cercetate în cadrul instanței de judecată, demonstrează vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe referitor la încetarea procesului penal intentat în privința lui

Borta Dumitru în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul intervenirii

termenului de prescripție, iar în acest sens, reținând prevederile art. 53 lit. g),

60 alin. (1) lit. b), (2) Cod penal, art. 275 pct. 4), 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, instanța de apel a precizat că infracțiunea incriminată

lui Borta Dumitru în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost săvârșită în

perioada aprilie 2012 – 05 iulie 2013, și potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal,

aceasta face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, astfel că de la

săvârșirea infracțiunii incriminate, au trecut mai mult de 5 ani.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, declară

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel și sentinței primei

instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Borta Dumitru să fie achitat.

În motivarea recursului ordinar apărarea indică, că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, care demonstrează că

Borta Dumitru a fost pus sub învinuire ilegal, și anume că prin certificatul

nr. 232 din 10 noiembrie 2016, se confirmă că Borta Dumitru se afla în

s. Catranîc, r-nul Fălești, la data în care a fost emisă ordonanța de punere sub

învinuire, și că prin certificatul eliberat de oficiul poștal din s. Catranîc,

r-nul Fălești, se confirmă faptul că careva citații în adresa lui Borta Dumitru, nu

au fost expediate de către Procuratura r-nului Rîșcani.

De asemenea, susține că instanța de apel nu s-a expus în privința cererii

de scoatere de sub urmărire penală a lui Borta Dumitru, din 23 martie 2016,

care a fost expediată în adresa Procuraturii r-nului Rîșcani de către avocatul

inculpatului, și care se confirmă prin avizul de recepție a cererii de scoatere de

sub urmărirea penală a lui Borta Dumitru, fapt prin care s-a încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

Menționează, că instanța de apel nu a indicat care probe confirmă

eschivarea lui Borta Dumitru de a se prezenta la organul de urmărire penală,

precum și probele care atestă că inculpatul a fost citat de către organul de

urmărire penală, pentru a fi pus sub învinuire, or, deși la materialele cauzei

penale sunt anexate citații, acestea nu probează faptul că au fost expediate în

adresa lui Borta Dumitru, și că au fost recepționate de ultimul.

Invocând prevederile art. 282 alin. (1) Cod de procedură penală,

precizează apărarea că legiuitorul a prevăzut două modalități de înaintare a

acuzării, și anume, citarea persoanei chemate prin înmânarea citației cu cel

puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să se prezinte în fața organului

respectiv, precum și, în cazul în care persoana citată nu se prezintă nemotivat,

această persoană poate fi supusă aducerii silite.

6

Prin urmare, indicând prevederile art. 235 alin. (1), 236 alin. (2), 238

alin. (1), (2), (32), 242 Cod de procedură penală, menționează apărarea că deși

instanța de apel a indicat că în adresa lui Borta Dumitru au fost expediate citații,

întocmite dispoziții cu privire la stabilirea locului aflării inculpatului, și

informații privind citarea acestuia prin intermediul telefonului (f.d.233-236,

237, 240, 249, vol.I; f.d.25-27, 31-32, 33-34, 40, vol.II), însă aceasta nu a luat în

considerație că citațiile anexate la f.d.235, vol.I; f.d.236, vol.I; f.d.237, vol.I;

f.d.240, vol.I și f.d.249, vol.I au fost emise până la data de 23 decembrie 2015,

când lui Borta Dumitru i s-a comunicat ordonanța de recunoaștere în calitate

de bănuit, or, aceste citații nu se referă la procedura de aducere la cunoștință a

ordonanței de punere sub învinuire din 24 februarie 2016.

Mai mult, susține apărarea că instanța de apel nu a luat în considerație

faptul că de la data comunicării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit

– 23 decembrie 2015, și până la data emiterii ordonanței de recunoaștere în

calitate de învinuit – 26 februarie 2016, în adresa lui Borta Dumitru, nu au fost

expediate careva citații.

Astfel, conchide că, la caz, învinuirea urma a fi înaintată lui Borta Dumitru

cu respectarea prevederilor art. 235-242 Cod de procedură penală, or,

ordonanța de anunțare în căutare a fost emisă fără citarea legală.

Reiterează apărarea, că organul de urmărire penală a omis termenul de

3 luni, de punere sub învinuire pe Borta Dumitru, ultimul aflându-se în calitatea

de bănuit peste termenul limită prevăzut de art. 63 alin. (2), (5) Cod de

procedură penală, or, de la data emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate

de bănuit, au expirat mai mult de 3 luni.

De asemenea, indică că inculpatul Borta Dumitru nu urmează a fi

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2)

lit. b) Cod penal, adică falsificarea elementelor de identificare a autovehiculelor,

săvârșită de două persoane, în contextul în care în ordonanța de punere sub

învinuire, nu este indicată și a doua persoană, or, potrivit învinuirii înaintată,

rezultă că Borta Dumitru împreună cu alte persoane au falsificat numărul de

identificare al caroseriei prin modificare, și astfel nu este cert faptul care anume

au fost acțiunile lui Borta Dumitru, și care au fost acțiunile celorlalte persoane.

Prin urmare, consideră apărarea că învinuirea înaintată lui

Borta Dumitru nu este una concretă și se bazează pe presupuneri, iar în acest

sens invocând prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

Borta Dumitru, mai declară un recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei

instanței de apel și sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Borta Dumitru să fie achitat, iar în motivarea acestui recurs ordinar apărarea

reiterează aceleași motive.

7

cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile admiterii

din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), și 15) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

15) instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care

poate fi reparată și în această cauză.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că

criticile aduse de către titularul cererilor de recurs și-au găsit parțial

confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a

fi desființată, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, nu au fost

respectate pe deplin prevederile procesual penale.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele corect au

8

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Având în vedere dezideratele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit

menționează că instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor invocate

în apelul apărării, nu le-a supus verificării prin prisma probatoriului

administrat la dosar și nu a răspuns în mod corespunzător la toate motivele

invocate în cererea de apel.

În contextul celor enunțate, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că în

speță apărarea a indicat că potrivit ordonanței din 01 decembrie 2015,

Borta Dumitru a fost recunoscut în calitate de bănuit pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2) Cod penal, care a fost adusă la

cunoștință lui Borta Dumitru, la data de 23 decembrie 2015 (f.d.1, vol.II), iar

ulterior la data de 23 martie 2016, apărarea a depus la Procuratura

r-nului Rîșcani, cerere de scoatere de sub urmărirea penală pe Borta Dumitru,

fapt confirmat prin avizul de recepție semnat la 23 martie 2016 (f.d.242-244,

vol.II).

Totodată, prin ordonanța din 24 februarie 2016, Borta Dumitru a fost pus

sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2)

Cod penal (f.d.23, vol.II), iar potrivit ordonanței din 29 septembrie 2016, a fost

dispusă anunțarea în căutare a lui Borta Dumitru (f.d.44, vol.II), din care motiv

Borta Dumitru a depus o plângere cu privire la anularea ordonanței de punere

sub învinuire din 24 februarie 2016 și ordonanței privind anunțarea în căutare

a învinuitului (f.d.75-78, vol.II).

Astfel, în opinia apărării, Borta Dumitru a fost menținut ilegal în calitate

de bănuit peste termenul de 3 luni prevăzut de lege, întrucât ultimul nu s-a

eschivat de la prezentarea la organul de urmărire penală.

Prin urmare, analizând decizia instanței de apel în raport cu argumentele

invocate de apărare în cererile de apel și de recurs, Colegiul penal atestă că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, din

următoarele considerente.

Deși în cererea de apel, apărarea a invocat faptul, că Borta Dumitru a fost

pus sub învinuire ilegal, iar careva citații de la organul de urmărire penală nu

au fost recepționate de către inculpat, pentru a i se aduce la cunoștință

ordonanța de punere sub învinuire din 24 februarie 2016, și în acest sens a

făcut referire la certificatul nr. 232 din 10 noiembrie 2016 potrivit căruia

Borta Dumitru, în perioada emiterii ordonanței de punere sub învinuire se afla în

s. Catranîc, r-nul Fălești; certificatul eliberat de oficiul poștal din s. Catranîc,

9

r-nul Fălești, conform căruia rezultă că careva citații în adresa lui Borta Dumitru

nu au fost expediate de la Procuratura r-nului Rîșcani; cererea părții apărării cu

privire la scoaterea de sub urmărire penală pe Borta Dumitru, care potrivit

avizului de recepție, a fost primită de către Procuratura r-nului Rîșcani la

23 martie 2016, instanța de apel a trecut cu vederea aceste aspecte esențiale și

nu a dat un răspuns plauzibil acestor argumente, cu toate că fiind învestită cu

atribuții de judecare a cauzei conform normelor stabilite pentru prima instanță,

aceasta urma să analizeze toate aspectele învinuirii înaintate, inclusiv prin

prisma problemelor ridicate de partea apărării la etapa judecării în prima

instanță.

Analizând decizia atacată, sub aspectul menționat, Colegiul penal lărgit

atestă că instanța de apel expunându-și considerentele în partea de motivare a

hotărârii, în favoarea respingerii argumentelor părții apărării, a reținut vag că

„....la materialele cauzei penale sunt prezente mai multe citații pe numele lui

Borta Dumitru de prezentare la Inspectoratul de Poliție Rîșcani, citații la care

Borta Dumitru nu s-a prezentat, precum și dispoziții privind stabilirea locului lui

Borta Dumitru, informație privind citarea lui prin intermediul telefonului

(f.d.233-236, 237, 240, 249, vol.I; f.d.25-27, 31-32, 33-34, 40, vol.II). ......după

emiterea ordonanței de punere sub învinuire și până la aducerea acesteia la

cunoștință, Borta Dumitru fiind citat prin mai multe mijloace, nu s-a prezentat la

organul de urmărire penală, mai mult acesta cunoscând despre pornirea cauzei

penale; .....deja la data de 15 noiembrie 2016, Borta Dumitru a solicitat anularea

ordonanței prin care a fost anunțat în căutare și ordonanței de punere sub

învinuire....; .......prima instanță întemeiat a concluzionat, că termenul de 3 luni de

punere sub învinuire pe Borta Dumitru, nu a fost omis, în contextul în care acesta

nu s-a prezentat la organul de urmărire penală, mai mult fiind anunțat în

căutare, urmărirea penală fiind suspendată și ulterior reluată;......s-a constatat că

după emiterea ordonanței de punere sub învinuire, Borta Dumitru s-a eschivat de

la prezentare la organul de urmărire penală, astfel că termenul de 3 luni de

punere sub învinuire pe Borta Dumitru, nu a fost omis”, însă aceasta nu a oferit o

motivare argumentată prin prisma prevederilor legale relevante în raport cu

motivele invocate de către apelant care a precizat că de fapt, Borta Dumitru nu

a recepționat careva citații de la organul de urmărire penală pentru a i se aduce

la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, și că acesta nu s-a eschivat de

la prezentarea la organul de urmărire penală, iar în acest sens susținând că

lipsesc probe care să demonstreze că Borta Dumitru a primit citații.

Mai mult, la acest capitol, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

nu a abordat esența problemei invocate de apelant în sensul admisibilității sau

inadmisibilității unor probe administrate în speță, așa cum stipulează

prevederile art. 95 Cod de procedură penală, întrucât potrivit procesului-verbal

al ședinței de judecată a instanței de apel din 09 octombrie 2019 (f.d.81-84,

vol.II), se atestă că a fost dispusă cercetarea următoarelor probe ale părții

apărării: ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit din 01

decembrie 2015, primită la 23 ianuarie 2015 (f.d.1, vol.II); procesul-verbal de

10

audiere a bănuitului Borta Dumitru din 23 decembrie 2015 (f.d.3, vol.II);

plângerea cu privire la anularea ordonanței privind anunțarea în căutare și

ordonanța de punere sub învinuire pe Borta Dumitru (f.d.75-78, vol.II); încheierea

Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 17 februarie 2017 privind respinferea

plângerii împotriva ordonanței procurorului (f.d.91-93, vol.II); cererea privind

scoaterea persoanei de sub urmărirea penală din 01 martie 2016, depusă de

avocatul inculpatului (f.d.242, vol.II); copia chitanței de la oficiul poștal prin care

se confirmă expedierea scrisorii în adresa Procuraturii r-nului Rîșcani (f.d.243,

vol.II); adeverința eliberată de Primăria s. Catranîc referitor la faptul că

Borta Dumitru se afla în s. Catranîc, r-nul Fălești (f.d.1, vol.III); copia explicației

eliberată de oficiul poștal potrivit căreia în adresa cet. Borta Dumitru nu au

parvenit careva scrisori (f.d.2, vol.III); ordonanța privind respingerea ordonanței

de punere sub învinuire și de anunțare în căutare a cet. Borta Dumitru din

29 noiembrie 2016 (f.d.5, vol.III); plângerea privind anularea odonanței privind

anunțarea în căutare și ordonanței de punere sub învinuire a cet. Borta Dumitru

din 08 decembrie 2016, în baza art. 313 Cod de procedură penală (f.d.6-9, vol.III)

și declarațiile inculpatului Borta Dumitru din 15 aprilie 2019 (f.d.15-17, vol.III).

Or, din decizia instanței de apel nu rezultă aprecierea acestor probe separat și

în coroborare cu celelalte probe aduse în sprijinul învinuirii în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind înfăptuită o apreciere

formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare

analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor

care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente

ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. 100 alin. (4), 101 alin. (1)

– (4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate

a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor

cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță

pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele

11

judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și

după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că cercetarea judecătorească este un proces

de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a

probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta

infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza legii.

Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor să nu

fie arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v.

Italia [MC], 23 februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie 2019, § 58;

Makeyan și alții v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera apreciere

a probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante dinainte

stabilite unei probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată

ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în scopul

aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu, ci

libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte

procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele

potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe și la

respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor.

Respectarea acestor criterii permite instanțelor de judecată să tragă

concluzii privind existența sau inexistența faptelor și implicit constatarea

vinovăției sau a nevinovăției făptuitorului. Aprecierea probelor contrar

criteriilor enunțate de lege ar putea crea o aparență falsă asupra unor fapte care

trebuie dovedite și, totodată, ar putea conduce instanța la concluzii eronate

asupra realității. În ipoteza în care instanța de fond și/sau instanța de apel ar

comite erori care denaturează realitatea, numite în lege „erori grave de fapt”,

corectarea lor, așa cum este stabilit în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, îi revine instanței de recurs.

12

De asemenea, Colegiul penal lărgit constată și fapul, că instanța de apel

nici nu s-a expus pe marginea argumentelor din apel prin care se susține că în

cazul în care persoana citată prin înmânarea citației cu cel puțin 5 zile înainte

de data când ea trebuie să se prezinte la organul de urmărire penală, nu se

prezintă nemotivat, această persoană poate fi supusă aducerii silite.

De altfel, apreciind critic argumentele părții apărării referitor la faptul că

Borta Dumitru nu a fost citat legal, și reținând în acest sens citațiile în numele

lui Borta Dumitru, anexate la materialele cauzei penale, dispozițiile privind

stabilirea locului aflării acestuia și informația privind citarea prin intermediul

telefonului (f.d.233, 234, 235, 236, 237, 240, 249, vol.I), instanța de apel nu a

luat în considerație faptul că acestea au fost efectuate până la data de

23 decembrie 2015, când lui Borta Dumitru i s-a adus la cunoștință ordonanța

de recunoaștere în calitate de bănuit și că nu se referă la acțiunea de

comunicare a ordonanței de punere sub învinuire.

Toate argumentele apărării evidențiate mai sus, urmau să primească

aprecierea corespunzătoare, deoarece reprezintă fondul apelului, iar

nemotivarea acestora reprezintă un viciu de procedură, care generează casarea

deciziei instanței de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a CEDO, rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011;

De asemenea, Colegiul penal statuează, că potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Distinct de considerentele relevate mai sus, Colegiul penal lărgit

analizând decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei

instanțe de încetare a procesului penal în privința lui Borta Dumitru, învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal, din

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală,

constată că instanța de apel, fiind învestită cu atribuții de judecare a cauzei

conform normelor stabilite pentru prima instanță, urma să analizeze toate

aspectele învinuirii înaintate.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 113 Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

13

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale

de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

Potrivit învinuirii înaintate lui Borta Dumitru, i-a fost incriminată

falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor cu suportul

persoanelor neidentificate de organul de urmărire penală, iar prima instanță a

reținut fapta ca fiind constatată în privința lui Borta Dumitru, conform

învinuirii înaintate, și anume în baza art. 276 alin. (2) lit. b) Cod penal:

falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor, adică falsificarea

numărului de identificare al caroseriei auto prin modificare, săvârșită de două

sau mai multe persoane, fără a stabili cert care anume au fost acțiunile lui

Borta Dumitru și în ce au constat acțiunile celorlalte persoane, întrucât latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 276 Cod penal, se realizează prin

falsificarea seriei, a numărului de identificare a șasiului, caroseriei sau

motorului auto prin ștergere, înlocuire sau modificare. Astfel, instanța de apel

nu a abordat acest aspect, lăsându-l fără atenție.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond la judecarea

cauzei erau obligate să clarifice clar și cert care anume au fost acțiunile

inculpatului la săvârșirea infracțiunii incriminate, însă acestea au tratat

superficial acest aspect, lăsând un loc larg de interpretări fapt care afectează

grav dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut inclusiv de art. 6 CEDO.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră

pripite concluziile instanței de apel de a menține sentința fără modificări, or,

instanța de apel nu a soluționat fondul apelului, nu s-a expus asupra probelor

administrate în speță, referindu-se superficial asupra acestora, fără a le descrie

și a le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală. Astfel,

decizia instanței de apel nu conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date (art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că temeiul de casare invocat de

recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și-a

găsit confirmare, întrucât în decizia atacată instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, totodată decizia atacată

nu cuprinde expunerea motivelor pe care se întemeiază soluția.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile

judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se întemeiază

soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să furnizeze un răspuns

detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din

19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că

problemele invocate în speță au fost abordate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, pct. 30).

14

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, urmând să înlăture erorile menționate, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101

Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul Frecăuțanu Iuri

în numele inculpatului Borta Dumitru, se casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Borta Dumitru xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 03 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

15