3ra-36/22 — anularea partiala a actului adminisrativ individual

3ra-36/22 — anularea partiala a actului adminisrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-36/22

2-20098928-01-3ra-12012022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: O.Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, A. Bostan, V. Negru)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

înaintată de Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate împotriva

Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, terți Societatea cu

Răspundere Limitată „Medeferent Grup” și Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale privind anularea parțială a actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor

împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 13 august 2020 Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor, terț SRL „Medeferent Grup” privind anularea actului

administrativ individual defavorabil, solicitând anularea parțială a deciziei Agenției

Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07 august 2020,

privind soluționarea contestațiilor formulate de către SRL „Medeferent Grup” pe

marginea procedurii de achiziție publică nr. 20/00072, în partea ce ține de

acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de autorizare repetată în calitate de

ofertă posibilă, suspendarea parțială a deciziei Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07 august 2020, prin care Centrul

pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate este obligat ca măsură de

remediere, în termen de până la 10 zile de la primirea prezentei decizii, să modifice

documentația de atribuire în cadrul procedurii de achiziție publică nr. 20/00072, în

partea ce ține de acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de autorizare

1

repetată, în calitate de ofertă posibilă până la adoptarea unei hotărâri definitive pe

caz.

În motivarea acțiunii, reclamantul Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate

în Sănătate a indicat că, în calitate de persoană interesată în cadrul procedurii de

achiziție publică nr. 20/00072, SRL „Medeferent Grup” a depus la Agenția

Națională pentru Soluționarea Contestațiilor contestație pe marginea desfășurării

procedurii menționate, prin care și-a exprimat dezacordul față de modul de

întocmire a documentației de atribuire a procedurii de achiziție publică

nr. 20/00072 și anume, față de cerința indicată în documentația de atribuire: pentru

toate loturile se acceptă doar medicamentele autorizate în Republica Moldova,

solicitând să fie acceptate și cele care sunt în curs de autorizare repetată, invocând

în acest sens că deține în stoc medicamente, care se află în curs de autorizare

repetată.

Reclamantul a indicat că SRL „Medeferent Grup” și-a motivat dezacordul față

de punctul dat și a solicitat acceptarea în cadrul procedurii de achiziție nr.

20/00072 și a medicamentelor în curs de autorizare repetată, argumentând că

conform pct. 3.24 din documentația standard, pentru toate loturile se acceptă doar

medicamentele autorizate în Republica Moldova. Prin medicament autorizat se

înțelege medicamentul inclus în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor și

valabilitatea înregistrării acestuia nu a expirat. Iar, certificatul de înregistrare a

medicamentului este actul prin care se confirmă înregistrarea acestuia de către

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (pct. 9, secț. 2, cap. 1

Regulamentul cu privire la autorizarea medicamentelor, aprobat prin ordinul

Ministerului Sănătății nr. 739/2012). Certificatul de înregistrare a medicamentului

se eliberează gratis și este valabil pe un termen de 5 ani. La expirarea termenului

de valabilitate a certificatului de înregistrare a medicamentului, în cazul

nedepunerii cererii de reînnoire, medicamentul se exclude din Nomenclatorul de

Stat, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la

activitatea farmaceutică. Pentru reînnoirea valabilității certificatului de înregistrare

este aplicabilă procedura de autorizare repetată, care este reglementată de secțiunea

3 din Regulamentul cu privire la autorizarea medicamentelor.

Totodată, reclamantul a relevat că SRL „Medeferent Grup” a mai făcut referire

la diferențierea dintre noțiunile de medicamente neautorizate/neînregistrate și cele

în curs de autorizare repetată, susținând că primele se află în procedura de

autorizare primară, nu au fost niciodată autorizate în Republica Moldova și nici nu

au fost/nu sunt incluse în Nomenclatorul de stat al medicamentelor până nu va fi

eliberat certificatul de înregistrare, iar cele în curs de autorizare repetată sunt

medicamente autorizate, a căror certificat de înregistrare urmează a fi reînnoit după

expirarea termenului de 5 ani, însă aceste medicamente rămân în circuitul

terapeutic, pot fi comercializate și se permite importul seriilor fabricate în

conformitate cu prevederile anterioare, timp de 6 luni de la data expirării

înregistrării precedente, inclusiv în perioada de la expirarea certificatului de

înregistrare până la finalizarea procedurii de autorizare repetată, sau 6 luni de la

finalizarea procedurii de autorizare repetată, dacă aceasta a avut loc până la

expirarea termenului certificatului de înregistrare precedent.

Reclamantul a afirmat că astfel de noțiuni nu se regăsesc în Regulamentul cu

privire la autorizarea medicamentelor, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății

nr. 739 din 23 iulie 2012, prin urmare, este o interpretare eronată, deoarece

2

conform pct. 9 din Regulamentul menționat, medicamentul autorizat este

medicament inclus în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor și valabilitatea

înregistrării căruia nu a expirat, iar înregistrarea reprezintă un proces de elaborare

și emitere a Ordinului Ministerului Sănătății, de întocmire și eliberare a

certificatului de înregistrare a medicamentului și de înscriere a acestuia în

Nomenclatorul de Stat al medicamentelor, în rezultatul cărui fapt se permite

punerea pe piață a medicamentului și folosirea acestuia în practica medicală. Iar,

certificatul de înregistrare a medicamentului reprezintă un act oficial, prin care se

confirmă înregistrarea medicamentului la Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale, după omologarea acestuia.

A susținut că, SRL „Medeferent Grup”, în apărare, în vederea respectării

termenilor pentru procedura repetată, a motivat că în contextul pandemiei cu

COVID-19, acești termeni au fost reduși, or în perioada stării de urgență activitatea

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a fost suspendată, fiind

reluată gradual, astfel că procedura de autorizare repetată nu a fost finalizată din

motive independente de voința companiei sau Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale.

Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate a indicat că la

adoptarea deciziei și în argumentarea poziției sale, în partea ce ține de pretenția

privind acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de autorizare, Agenția

Națională pentru Soluționarea Contestațiilor, a invocat pct. 20 subpct. 1) și 5) din

Regulamentul cu privire la activitatea grupului de lucru pentru achiziții, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 667 din 27 mai 2016, conform căruia grupul de lucru

examinează și concretizează necesitățile autorității contractante de bunuri, lucrări,

servicii, precum și elaborează documentația de atribuire și alte documente

aplicabile în cadrul procedurilor de achiziție publică.

Reclamantul a mai indicat că Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor a reținut că, la stabilirea cerințelor din documentația de atribuire,

autoritatea contractantă urmează să ia în considerare prevederile art. 7 lit. c) din

Legea nr. 131 din 03 iulie 2015 privind achizițiile publice, potrivit căruia unul din

principiile de reglementare a relațiilor privind achizițiile publice constă în

asigurarea concurenței și combaterea practicilor anticoncurențiale, ceea ce

reprezintă asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței în așa fel încât, orice

operator economic cu clarificare și ofertă corespunzătoare necesității autorității

contractate, să poată participa la procedura de atribuire și să dispună de

posibilitatea egală de a fi desemnat câștigător. Reieșind din principiul nominalizat,

autoritatea contractantă urmează să asigure un mediu competițional și să

stabilească cerințele documentației de atribuire, astfel încât să nu limiteze

nejustificat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire.

A menționat că la soluționarea contestației, Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor a luat în considerare prevederile actelor normative din

domeniul obiectului achiziției, după cum urmează: art. 10 și 11 ale Legii nr. 1456

din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, Regulamentul cu privire la

autorizarea medicamentelor, aprobat prin Ordinul nr. 739 din 23 iulie 2012 al

Ministerului Sănătății cu privire la reglementarea autorizării produselor

medicamentoase de uz uman și introducerea modificărilor postautorizare.

Astfel, Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor, prin decizia nr.

3D-548-20 din 07 august 2020 a admis contestația depusă de SRL „Medeferent

3

Grup” SRL, pe marginea ce ține de acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de

autorizare repetată, în calitate de ofertă posibilă, obligând Centrul pentru Achiziții

Publice Centralizate în Sănătate să modifice documentația de atribuire, în termen

de până la 10 zile de la primirea deciziei.

Reclamantul Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate nu este

de acord cu decizia nr. 3D-548-20 din 07 august 2020 a Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor, în acest sens specificând că, conform pct. 2 din

Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 739 din 23 iulie 2012

cu privire la reglementarea autorizării produselor medicamentoase de uz uman și

introducerea modificărilor postautorizare, medicamentele de uz uman pot fi puse

pe piața Republicii Moldova, numai după eliberarea certificatului de înregistrare a

medicamentului de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Totodată, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu

privire la activitatea farmaceutică, se interzice utilizarea în practica medicală a

medicamentelor, a altor produse farmaceutice și parafarmaceutice fără autorizarea

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Prin urmare, reieșind din prevederile pct. 60 din Regulamentul enunțat,

autorizarea repetată se solicită în termen ce nu ar depăși 6 luni înainte de expirarea

termenului de valabilitate a certificatului de înregistrare a medicamentului.

Respectiv, deținătorii certificatelor de înregistrare a medicamentelor sunt obligați

din timp, cu 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului de

înregistrare a medicamentului, să solicite autorizarea repetată a medicamentelor la

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Această prevedere se referă și la medicamentele enumerate de către operatorul

economic contestatar, SRL „Medeferent Grup”. Or, conform art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale întreprinde măsuri în vederea

asigurării autorizării medicamentelor, altor produse farmaceutice în termen de până

la 90 de zile de la data depunerii cererii de autorizare. Respectiv, medicamentele

enumerate de contestatar ar fi avut statut de medicamente autorizate pe teritoriul

Republicii Moldova, în cazul respectării prevederilor menționate supra.

În opinia reclamantului, argumentul contestatarului SRL „Medeferent Grup”

privind suspendarea activității Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale în perioada stării de urgență datorate pandemiei COVID-19 nu poate fi

reținut, luând în considerare emiterea ordinelor de către Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale privind autorizarea produselor medicamentoase de uz

uman pe parcursul perioadei stării de urgență, care a durat în intervalul dintre

17 martie 2020 – 15 mai 2020: nr. Rg04-000085 din 09 aprilie 2020; nr. Rg04-

000099 din 30 aprilie 2020; nr. Rg04-000106 din 13 mai 2020, prin care au fost

autorizate medicamente în mod repetat pe teritoriul Republicii Moldova.

În acest sens, reclamantul a precizat că, în cazul expirării certificatului de

înregistrare a medicamentului, acesta obține statut de medicament neautorizat,

chiar dacă pentru medicamentele pentru care s-a solicitat autorizare repetată sunt

prevăzute anumite facilități reglementate prin pct. 66² din Regulamentul

nominalizat supra, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 739 din 23 iulie

2012 și anume că se permite importul seriilor fabricate în conformitate cu

prevederile anterioare timp de 6 luni de la data expirării înregistrării precedente,

inclusiv în perioada de la expirarea certificatului de înregistrare până la finalizarea

4

procedurii de autorizare repetată, sau 6 luni de la finalizarea procedurii de

autorizare repetată dacă aceasta a avut loc până la expirarea termenului

certificatului de înregistrare precedent.

A menționat că depunerea cererii privind autorizarea repetată a unui

medicament, nu presupune autorizarea imediată a acestuia. Astfel, pct. 60¹ din

Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 739 din 23 iulie 2012

prevede că, autorizarea repetată se va efectua prin procedură simplificată pentru

medicamentele enumerate în pct. 56², condițiile de autorizare repetată a

medicamentelor menționate fiind identice celor prezentate în capitolul III secțiunea

11.

A reținut că, procedura de autorizare repetată nu poate fi finalizată în cazul

lipsei unuia dintre documentele enumerate în lege. Respectiv, în cazul acceptării

medicamentelor pentru care a fost solicitată autorizarea repetată în cadrul

procedurii de achiziție publică, Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în

Sănătate, în calitate de autoritate contractantă, riscă să contracteze medicamente

neautorizate, care pot rămâne neautorizate pe întreaga perioadă a executării

contractelor de achiziții publice.

Reclamantul a specificat, că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6), (7)

și (8) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică,

medicamente neautorizate pot fi importate, distribuite și folosite în practica

medicală doar în următoarele cazuri: medicamentele sunt preparate în farmacii

conform prescripțiilor magistrale, cu conținut de ingrediente (substanțe

medicamentoase) autorizate, precizînd că Centrul achiziționează doar medicamente

fabricate industrial sau produse printr-o metodă care implică un proces industrial;

în cazuri deosebite (cataclisme, catastrofe, epidemii, epizootii, intoxicații în masă,

alte cazuri ce amenință sănătatea oamenilor; absența analogilor sau a

substituenților pe piața farmaceutică).

A mai indicat că toate medicamente enumerate de către contestatar au

analogi/substituenți pe piața farmaceutică; medicamentele nu sînt solicitate pentru

a fi folosite ca mostre la etapa de autorizare, pentru cercetări preclinice, studii de

bioechivalență și studii clinice, precum și ca materiale destinate prezentării la

expoziții, congrese, conferințe, simpozioane etc.

A precizat că, medicamentele enumerate de către contestatarul SRL

„Medeferent Grup”, având statut de medicamente neautorizate, certificatul de

înregistrare ale cărora a expirat, nu se încadrează în prevederile menționate, or,

acceptarea medicamentelor pentru care a fost depusă cerere de autorizare repetată

la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, doar în limitele listei

enumerate de către contestatar, conduce la încălcarea principiului asigurării

concurenței și combaterii practicilor anticoncurențiale, prevăzut în art. 7 lit. c) din

Legea nr. 131 din 03 iulie 2015 privind achizițiile publice.

Totodată, reieșind din prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 1456 din

25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, este ilegală acceptarea

medicamentelor neautorizate în Republica Moldova, chiar dacă a fost depusă

cerere de autorizare repetată, atât timp cât există analogi/substituenți autorizați în

Republica Moldova.

Reclamantul a solicitat anularea parțială a deciziei Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07 august 2020 privind soluționarea

contestațiilor formulate de către SRL „Medeferent Grup” pe marginea procedurii

5

de achiziție publică nr. 20/00072, în partea ce ține de acceptarea medicamentelor

ce sunt în proces de autorizare repetată în calitate de ofertă posibilă.

Prin încheierea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a fost atrasă în proces în

calitate de terț (f.d.75, vol. I).

Prin încheierea din 05 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, a fost admisă cererea Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în

Sănătate privind suspendarea executării parțiale a actului administrativ individual

contestat. A fost suspendată executarea deciziei Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07.08.2020 privind soluționarea

contestațiilor formulate de către SRL „Medeferent Grup” pe marginea procedurii

de achiziție publică nr. 20/00072, în partea ce ține de obligarea Centrului pentru

Achiziții Publice Centralizate în Sănătate ca măsură de remediere, în termen de

până la 10 zile de la primirea prezentei decizii, să modifice documentația de

atribuire în cadrul procedurii de achiziție publică nr.20/00072, în partea ce ține de

acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de autorizare repetată în calitate de

ofertă posibilă, până la pronunțarea unei hotărâri definitive asupra fondului cauzei

(f.d.82-87, vol. I).

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Centrul pentru Achiziții

Publice Centralizate în Sănătate împotriva Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor, terții SRL „Medeferent Grup” și Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale privind anularea parțială a actului administrativ individual

defavorabil. S-a anulat decizia Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07 august 2020 privind soluționarea contestației

formulate de SRL „Medeferent Grup” pe marginea procedurii de achiziție publică

nr. 20/00072, în partea ce ține de acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de

autorizare repetată în calitate de ofertă posibilă, ca neîntemeiată (f.d.223, 235-248,

vol. I).

La 24 noiembrie 2020 Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor a

depus apel împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a acesteia, cu pronunțarea unei decizii

noi de respingere a acțiunii depuse de Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate

în Sănătate (f.d.230-231, vol. I).

La data de 24 decembrie 2020 Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor a prezentat motivarea apelului (f.d. 39 vol. II).

Hotărârea motivată a primei instanța a fost notificată apelantei Agenției

Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor la data de 16 decembrie 2020, fapt ce

se confirmă prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d. 252 vol. I).

Astfel, apelul Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor a fost depus în

termen.

Prin decizia din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor împotriva

hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că potrivit pct. 2 din

Regulamentul cu privire la autorizarea medicamentelor, aprobat prin Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 739 din 23 iulie 2012 cu privire la reglementarea

autorizării produselor medicamentoase de uz uman și introducerea modificărilor

6

post autorizare, medicamentele de uz uman pot fi puse pe piața Republicii

Moldova, numai după eliberarea Certificatului de înregistrare a medicamentului de

către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Instanța de apel a indicat că în conformitate cu prevederile art.11 alin. (5) din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, se interzice

utilizarea în practica medicală a medicamentelor, altor produse farmaceutice și

parafarmaceutice fără autorizarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale.

Totodată, instanța de apel a specificat că potrivit pct.60 din Regulamentul cu

privire la autorizarea medicamentelor, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății

nr. 739 din 23 iulie 2012, autorizarea repetată se solicită în termen ce nu ar depăși

6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului de înregistrare

a medicamentului.

Reieșind din normele legale menționate, instanța de apel a conchis că

deținătorii certificatelor de înregistrare a medicamentelor sunt obligați cu 6 luni

înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului de înregistrare a

medicamentului, să solicite autorizarea repetată a medicamentelor la Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, or pct. 66² din Regulamentul enunțat,

statuează că, pentru medicamentele pentru care s-a solicitat autorizarea repetată, se

permite importul seriilor fabricate în conformitate cu prevederile anterioare timp

de 6 luni de la data expirării înregistrării precedente, inclusiv în perioada de la

expirarea certificatului de înregistrare până la finalizarea procedurii de autorizare

repetată, sau 6 luni de la finalizarea procedurii de autorizare repetată dacă aceasta a

avut loc până la expirarea termenului certificatului de înregistrare precedent.

Astfel, în cazul expirării certificatului de înregistrare a medicamentului, acesta

obține statut de medicament neautorizat, chiar dacă pentru medicamentele pentru

care s-a solicitat autorizare repetată sunt prevăzute specificări reglementate prin

pct. 66² al Regulamentului menționat.

Curtea de Apel Chișinău a indicat că potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 131 din

03 iulie 2015 privind achizițiile publice, se explică că, reglementarea relațiilor

privind achizițiile publice se efectuează în baza principiilor printre care asigurarea

concurenței și combaterea practicilor anticoncurențiale în domeniul achizițiilor

publice.

Având în vedere normele legale menționate supra în raport cu materialele

cauzei, instanța de apel a constatat că Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor nu și-a exercitat dreptul discreționar conform legii, or la adoptarea

deciziei nr. 03D-548-20 din 07 august 2020 nu s-au luat în considerare prevederile

art. 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 03 iulie 2015 privind achizițiile publice.

Reieșind din rolul și atribuțiile consfințite în Legea nr. 131 din 03 iulie 2015

privind achizițiile publice, unica entitate care monitorizează și efectuează controlul

asupra modului în care autoritățile contractante respectă procedura de achiziție

publică și de atribuire a contractelor de achiziții publice este Agenția Achiziții

Publice, iar Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor are competențe

de a examina contestațiile formulate în procedura de achiziții publice.

Potrivit pct. 6 din Anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1128 din

10 octombrie 2016 cu privire la Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în

Sănătate, Centrul aprobă listele medicamentelor autorizate/neautorizate, altor

produse de uz medical și dispozitivelor medicale, transportului specializat medical,

7

serviciilor de mentenanță a dispozitivelor medicale și a sistemelor informaționale

incluse în Registrul medical, serviciilor de tratare și eliminare a deșeurilor

medicale și necesarul acestora care urmează să fie achiziționate pentru anul viitor

sau pentru o perioadă mai îndelungată, reieșind din prevederile Legii nr. 131 din

03 iulie 2015 privind achizițiile publice.

Astfel, Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate aprobă liste

separate de medicamente autorizate în Republica Moldova și respectiv neautorizate

în Republica Moldova, menite instituțiilor medico-sanitare publice (IMSP), iar

procedura de achiziție publică nr. 20/00072 a fost inițiată în vederea achiziționării

medicamentelor necesare IMSP și instituțiilor bugetare, care prestează servicii

medicale și sociale pentru anul 2021, astfel, contractele de achiziții publice din

cadrul licitației deschise nr. 20/00072, urmau să intre în vigoare la 01 ianuarie

2021.

În acest context, instanța de apel a indicat că potrivit materialelor cauzei, la

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale sunt depuse dosare ale

deținătorului NCPC International Corp China, interesele căruia sunt prezentate,

prin procură, de către SRL „Medeferent Grup”, iar toate dosarele au fost depuse

după expirarea certificatelor de înregistrare precedente, respectiv fiind solicitată

procedura de autorizare primară și nu repetată, după cum invocă SRL „Medeferent

Grup”. Astfel autorizarea acestor medicamente va fi realizată în conformitate cu

pct. 31 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 739 din 23 iulie 2012,

care stipulează că procedura de eliberare a certificatului de înregistrare a

medicamentului de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale este

finalizată într-o perioadă de până la 210 de zile și nu în perioada de 60 de zile

lucrătoare, reglementată pentru procedura simplificată de autorizare, în

conformitate cu pct. 56 ¹din ordinul enunțat.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că omisiunea SRL „Medeferent Grup”

de a depune dosarul respectiv la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale pentru autorizările medicamentelor respective în termenii legali stabiliți,

nu poate fi justificată, corectată, prin punerea în pericol a sănătății publice în

Republica Moldova, prin impunerea Centrului pentru Achiziții Publice

Centralizate în Sănătate de a contracta medicamente neautorizate, or, SRL

„Medeferent Grup”, practicând activitatea în domeniul farmaceutic, ca oricare

antreprenor specializat în domeniu, urmează să asigure autorizarea medicamentelor

până la termenul-limită de depunere a ofertelor, prin cooperarea cu deținătorii

certificatelor de înregistrare, având în vedere că acest gen de procedură de achiziție

publică - Lista de bază a medicamentelor, are loc în fiecare an, în aceeași perioadă

de timp.

Astfel, instanța de apel a conchis că operatorul economic nu este în drept de a

impune autorităților competente contractarea medicamentelor neautorizate, pentru

a-și corecta omisiunile, or urmează să efectueze autorizările la timpul respectiv, iar

în caz contrar, să suporte riscurile omisiunilor sale, fără a submina sănătatea

populației prin contractarea medicamentelor neautorizate.

Curtea de Apel Chișinău a specificat că reieșind din rolul și atribuțiile

consfințite prin Legea nr. 131 din 03 iulie 2015 privind achizițiile publice, precum

și a angajamentelor asumate, Agenția Achiziții Publice este unica entitate care

monitorizează și efectuează controlul asupra modului în care autoritățile

contractante respectă procedurile de achiziție publică și de atribuire a contractelor

8

de achiziții publice, iar Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor este

entitatea care examinează doar contestațiile formulate în cadrul procedurilor de

achiziții publice.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele invocate de apelantă, or

instanța de fond corect a constatat că, Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor a emis decizia nr. 03D-548-20 din 07 august 2020 contrar

prevederilor legale, din considerentul că a omis să acorde atenție particularității

normelor legale privind procedura de autorizare repetată, nu a evaluat riscurile

posibile prin acceptarea contestației operatorului SRL „Medeferent Grup”, precum

și urmările care pot surveni în urma contractării medicamentelor neautorizate, iar,

prin actul administrativ individual vizat în speță, Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor a favorizat operatorul economic, însă a neglijat

necesitățile instituțiilor medico-sanitare publice și sănătatea publică.

La 29 octombrie 2021 Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor a

depus recurs împotriva deciziei din 26 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 129-130 vol. II), iar la 14 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a

prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii

depuse de Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate (fd. 142-145).

În susținerea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată de către

instanța de apel a normelor de drept aplicate. În acest sens, a indicat că atât instanța

de apel, cât și instanța de fond au tratat în mod echivalent medicamentele

neautorizate cu cele care urmează a fi autorizate repetat, ceea ce denotă faptul ca

instanțele de judecată superficial au analizat decizia Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-548-20 din 07 august 2020, în partea ce ține de

acceptarea medicamentelor ce sunt în proces de autorizare repetată, or

medicamentele pentru care nu a fost solicitată autorizarea repetată pot fi menținute

în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua

farmaceutică, până la expirarea termenului de valabilitate a medicamentului. Mai

mult, pentru medicamentele pentru care se solicită autorizarea repetată, se permite

importul seriilor fabricate, în conformitate cu prevederile anterioare timp de 6 luni,

de la data expirării înregistrării precedente.

În context, recurenta a indicat că cadrul normativ prevede posibilitatea

menținerii medicamentelor, în curs de autorizare repetată, în circuitul terapeutic,

iar din acest considerent nu este clară poziția instanței de apel, prin care a menținut

hotarârea instanței de fond, indicând faptul că medicamentele în curs de autorizare

repetată, nu ar putea fi acceptate la procedura de achiziții publice desfașurată de

către Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, în măsura în care

conform normelor legale medicamentele în curs de autorizare repetată sunt

menținute în circuitul terapeutic, inclusiv seriile căror pot fi importate într-o

anumită perioadă de timp de la expirarea autorizării. Respectiv, recurenta

consideră eronată interpretarea instanței de apel și de fond, că acceptarea, în cadrul

procedurii de achiziție din litigiu, a medicamentelor în curs de autorizare repetată

ar pune în pericol sănătatea publică, deoarece ,,de facto” medicamentele respective

sunt menținute în circuitul terapeutic până la expirarea termenului de valabilitate al

acestora.

A mai indicat că, prin prisma dreptului încălcat invocat de SRL „Medeferent

Grup” și a interesului demonstrat de acesta, Agenția Națională pentru Soluționarea

9

Contestațiilor a obligat Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate să

accepte cel puțin lista de medicamente precizate de contestator că le are în stoc și

care sunt valabile și nu medicamente care ar urma sa fie importate, subsecvent

plasate pe piață.

Recurenta a evidențiat că atât Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în

Sănătate, cât și instanțele de judecată, nu au demonstrat că în cazul în care, în

farmacii sunt stocuri de medicamente valabile, dar la care a expirat certificatul de

înregistrare, acestea urmează a fi nimicite sau în cazul în care un consumator a

achiziționat un medicament și pe parcursul utilizării acestuia îi expiră înregistrarea,

urmează să achiziționeze altul pentru a continua tratamentul, or de fapt

medicamentele care sunt în procedura de autorizare repetată se mențin în circuitul

terapeutic, aspect pe care a fost întemeiată decizia Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor. Astfel, Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în

Sănătate urma doar să coreleze obligația dispusă prin decizia Agenției Naționale

pentru Soluționarea Contestațiilor, cu cerința sa privind termenul de valabilitate a

medicamentelor.

Totodată, recurenta consideră neargumentată concluzia instanței de apel, prin

care a evocat că Agenția Achiziții Publice monitorizează și efectuează controlul

asupra modului în care autoritățile contractante respectă procedurile de achiziții

publice și de atribuire a contractelor de achiziții publice, iar Agenția Națională

pentru Soluționarea Contestațiilor este entitatea care examinează doar contestațiile

formulate în cadrul procedurilor de achiziție publică. Recurenta consideră că

concluzia dată contravine cadrului normativ, or procedura de achiziție în sine și

operațiunile din interiorul acesteia nu au fost încălcate, însă prin indicarea expresă

în documentația de atribuire în cadrul procedurii din litigiu a condiției că ,,se

acceptă doar medicamentele autorizate în Republica Moldova” a fost încălcat un

drept al operatorului economic de a participa în cadrul procedurii de achiziție cu

produse eligibile pe piață, iar autoritatea contractantă nu a făcut uz de prevederile

art.11 alin. (7) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

farmaceutică, conform căruia în cazuri deosebite (cataclisme, catastrofe, epidemii,

epizootii, intoxicații în masă, alte cazuri ce amenință sănătatea oamenilor; absența

analogilor sau a substituenților pe piață farmaceutică, necesitatea reducerii

cheltuielilor pentru achizițiile publice de medicamente) Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale este în drept sa permită importul, distribuirea și folosirea

în practica medicală a medicamentelor, altor produse farmaceutice,

parafarmaceutice și materiei prime medicamentoase neautorizate în Republica

Moldova, dar autorizate în țara de origine.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 26

octombrie 2021, fiind notificată recurentei Agenției Naționale pentru Soluționarea

10

Contestațiilor la data de 16 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție, anexat la materialele cauzei (f.d.137 vol. II).

Astfel, recursul depus la data de 14 ianuarie 2022, de către Agenția Națională

pentru Soluționarea Contestațiilor, este în termen.

La 17 ianuarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Centrului

pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate și SRL „Medeferent Grup” copia

recursului depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor, însă

aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe la

recurs.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

11

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

12