2ra-82/22 — partajarea bunului imobil

2ra-82/22 — partajarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-82/22

2-20155143-01-2ra-24012022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central – I. Dragulean

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vitalie Damanciuc,

reprezentat de avocatul Stela Sandu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maria

Gașcu împotriva lui Vitalie Damanciuc cu privire la partajarea bunului imobil,

atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care

s-a respins apelul declarat de Maria Gașcu, s-a menținut hotărârea din 07 iulie

2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central și s-a respins cererea lui Vitalie

Damanciuc cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

constată:

La 08 decembrie 2020, Maria Gașcu a depus cerere de chemare în judecată,

care a fost concretizată prin cererea din 28 decembrie 2020, împotriva lui Vitalie

Damanciuc cu privire la partajarea bunului imobil, atribuirea întregului bun în

schimbul unei sulte și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 1-2, 23-24).

În motivarea acțiunii a invocat că sunt în relații de rudenie cu Vitalie

Damanciuc, care a participat la privatizarea apartamentului xxx, cu numărul

cadastral xxx, cu S-xxx m.p., amplasat pe str. Xxx.

Astfel, ambii sunt proprietari a câte ½ cotă-parte din apartamentul xxx, cu

numărul cadastral xxx, cu S-xxx m.p., din str. Xxx.

Reclamanta a menționat că Vitalie Damanciuc are un comportament agresiv

și de multe ori, fiind în stare de ebrietate, a inițiat situații de ceartă și o înjura.

Astfel, de mai multe ori a fost nevoită să se adreseze organelor de poliție pentru

sancționarea lui Vitalie Damanciuc, iar la 17 august 2017 instanța de judecată a

aplicat măsuri de protecție în cazurile de violență în familie, prin obligarea

agresorului Vitalie Damanciuc de a sta departe de locuința victimei Maria Gașcu,

însă, pârâtul în continuare are un comportament agresiv față de ea.

1

Maria Gașcu a opinat că apartamentul urmează a-i fi atribuit în întregime ei

în proprietate, în schimbul unei sulte achitate lui Vitalie Damanciuc, deoarece

deținerea lui în coproprietate este imposibilă din motiv că este compus dintr-o

singură odaie și nu poate fi partajat, iar Vitalie Damanciuc, din anul 2015,

locuiește la altă adresă pe str. xxx, deci, este asigurat cu alt spațiu locativ.

Reclamanta a relevat că a expediat lui Vitalie Damanciuc cerere prealabilă,

prin care i-a propus să se adreseze la notar pentru a partaja apartamentul, dar

acesta a ignorat solicitarea și nu a răspuns.

În acest sens, Maria Gașcu a notat că potrivit certificatului din 28 octombrie

2020, eliberat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, valoarea

imobilului este de 28 677 lei. Totodată, pe perioada abitației sale în apartamentul

dat, a făcut investiții mari, a achitat pentru conectarea apei potabile, evacuarea

apei uzate, a instalat geamuri în sumă de 5 960 de lei, achită impozitele, serviciile

comunale și nu deține un alt imobil.

Reclamanta Maria Gașcu a solicitat prin cererea de chemare în judecată:

- partajarea bunului proprietate comună în devălmășie deținută cu Vitalie

Damanciuc, prin atribuirea Mariei Gașcu a 2/ cotă-parte în valoare de 19 118 lei

3

și lui Vitalie Damanciuc 1/ cotă-parte în valoare de 9 559 de lei din apartamentul

3

xxx, cu numărul cadastral xxx, cu S-xxx m.p., amplasat pe str. Xxx;

- atribuirea în proprietatea Mariei Gașcu a 1/ cotă-parte din apartamentul

3

xxx, cu numărul cadastral xxx, cu S-xxx m.p., amplasat pe str. Xxx, care aparține

lui Vitalie Damanciuc, în schimbul unei sulte de 9 559 de lei;

- compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Maria Gașcu.

S-a partajat pe cote părți-ideale bunul imobil, și anume: apartamentul xxx,

cu numărul cadastral xxx, cu S-xxx m.p., din str. xxx, înregistrat cu drept de

proprietate pe numele lui Vitalie Damanciuc și Maria Gașcu, cu determinarea a

câte ½ cotă-parte ideală pentru fiecare coproprietar.

În rest, pretențiile Mariei Gașcu s-au respins ca fiind neîntemeiate.

S-a încasat de la Vitalie Damanciuc în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 100 de lei (f.d. 47, 52-56).

La 16 iulie 2021, Maria Gașcu a declarat apel împotriva hotărârii din 07 iulie

2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central, solicitând casarea parțială a acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea sa

(f.d. 51).

Prin încheierea din 10 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a primit în

procedură apelul declarat de Maria Gașcu (f.d. 60 recto-verso).

În atare circumstanțe, completul consideră că, la demararea căii de atac în

ordine de apel, Maria Gașcu a respectat modul și termenul prevăzut la art. 362

din Codul de procedură civilă.

La 19 noiembrie 2021, Vitalie Damanciuc, reprezentat de avocatul Stela

Sandu, a depus cerere cu privire la compensarea din contul Mariei Gașcu în

beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei

(f.d. 76).

Prin decizia din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Maria Gașcu și s-a menținut hotărârea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei

Edineț, sediul central.

2

S-a respins cererea lui Vitalie Damanciuc cu privire la compensarea din

contul Mariei Gașcu în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică (f.d. 82,

83-86 recto-verso).

În consolidarea soluției prima instanță și instanța de apel au reținut că Maria

Gașcu și Vitalie Damanciuc sunt coproprietari ai apartamentului xxx, cu numărul

cadastral xxx, cu S-xxx m.p., din str. Xxx, în baza contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietatea privată nr. 11649 din

17 noiembrie 2015, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 18 noiembrie

2015.

Instanțele inferioare au constatat că acest bun imobil nu este partajabil în

natură, în două imobile distincte, fiind indivizibil.

Respectiv, pentru încetarea proprietății comune în devălmășie urmează a fi

efectuat partajul imobilului, prin atribuirea fiecărui coproprietar a câte ½ cotă-

parte din bunul comun.

La fel, instanțele inferioare au considerat neîntemeiată pretenția Mariei

Gașcu de a-i transmite în proprietate întreg bunul imobil, în schimbul unei sulte,

deoarece conform art. 561 alin. (3) lit. a) din Codul civil în coroborare cu art. 562

din Codul civil partajul se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei

sulte, în favoarea unui coproprietar doar la cererea proprietarilor. În speță, însă,

coproprietarul bunului Vitalie Damanciuc nu și-a dat acordul la primirea unei

sulte în schimbul cotei sale părți din apartamentul litigios.

Prin urmare, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 561

alin. (3) lit. a) din Codul civil cu privire la partajarea bunului imobil, iar

partajarea imobilului prin atribuirea în proprietate exclusivă a Mariei Gașcu a 1.0

cotă-parte din acesta, fără acordul celui de al doilea coproprietar, ar însemna

deposedarea lui Vitalie Damanciuc de proprietatea dobândită legal.

Cu atât mai mult că reclamanta nu a prezentat un raport de expertiză, care ar

determina valoarea de piață al bunului litigios, iar în ședința de judecată a

instanței de apel a declarat că refuză categoric să evalueze apartamentul la prețul

de piață, insistând asupra acordării unei sulte lui Vitalie Damanciuc reieșind din

valoarea cadastrală a apartamentului.

Referitor la cererea lui Vitalie Damanciuc cu privire la compensarea

cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel a notat că, prin prisma art. 96

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, se compensează cheltuielile care le-

a suportat partea care a avut câștig de cauză, dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

În opinia Curții de Apel Bălți, cerința lui Vitalie Damanciuc de a-i fi

compensate cheltuielile de asistență juridică este neîntemeiată, deoarece acesta nu

a avut câștig de cauză și nu a fost asistat în instanța de apel de un avocat.

La 23 decembrie 2021, Vitalie Damanciuc, reprezentat de avocatul Stela

Sandu, a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva

deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea parțială

a deciziei recurate, și anume în partea respingerii cererii sale cu privire la

compensarea cheltuielilor de asistență juridică, cu pronunțarea în această parte a

unei hotărâri noi, prin care să fie admisă cererea de compensare a cheltuielilor de

asistență juridică (f.d. 94-99, 100).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel neîntemeiat a respins

cererea sa cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, or, acestea

3

au fost real suportate, fapt confirmat prin bonul de plată seria DAA nr. 13759875

din 22 septembrie 2021.

La fel, recurentul a menționat că suportarea cheltuielilor de asistență juridică

au fost necesare pentru a-și apăra drepturile și interesele într-un proces civil

intentat neîntemeiat de către Maria Gașcu împotriva sa. Necesitatea și

rezonabilitatea cheltuielilor s-a determinat prin faptul acțiunilor întreprinse de

avocat, și anume studierea materialelor prezentate, discutarea privind situația

clientului, întocmirea și prezentarea în instanță a actelor procedural necesare,

urmărirea mersului procesului și realizarea căilor de atac și nu doar participarea

în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, recurentul a considerat necesar de a-i compensa din contul intimatei

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei, în conformitate cu

art. 94 și art. 96 din Codul de procedură civilă.

Prin referința din 27 ianuarie 2022, intimata Maria Gașcu a solicitat

respingerea recursului declarat de Vitalie Damanciuc, ca fiind nefondat (f.d. 106,

107).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

4

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 25 noiembrie

2021 a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 25 noiembrie

deciziei motivate a instanței de apel a fost notificată reprezentantului

recurentului, avocatului Stela Sandu, la 12 ianuarie 2022 (f.d. 90).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 23 decembrie 2021.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

5

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Vitalie Damanciuc, reprezentat de avocatul Stela

Sandu, rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se la reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

6

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Vitalie Damanciuc, reprezentat de avocatul Stela

Sandu, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Vitalie Damanciuc, reprezentat de

avocatul Stela Sandu, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Vitalie Damanciuc, reprezentat de

avocatul Stela Sandu, a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25

octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

7

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Vitalie Damanciuc, reprezentat de avocatul Stela Sandu,

împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vitalie Damanciuc, reprezentat

de avocatul Stela Sandu, împotriva deciziei din 25 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8