2ra-516/22 — Recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-516/22 — Recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-516/22

2-14048452-01-2ra-11042022

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești, Judecător – R. Rusu-Parii

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători – S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cazacu Eugenia, prin intermediul

avocatului Sanduleac Doina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia către

Cazacu Ilie cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie, partajarea

averii și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, prin care a fost respins

apelul declarat de Cazacu Eugenia și, respectiv, menținută hotărârea Judecătoriei Soroca,

sediul Florești, din 17 februarie 2021,

c o n s t a t ă:

La 07 februarie 2014, Cazacu Eugenia și Cazacu Marin au depus cerere de chemare în

judecată către Cazacu Ilie, intervenient accesoriu Oficiul cadastral teritorial Florești,

solicitând: - recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile situate în s.

Xxxxx, xxxxx cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx.01, xxxxx.02, xxxxx.03 pe numele lui

Cazacu Eugenia și Cazacu Marin; - partajarea părții din bunurile imobile situate în s.

Xxxxx, xxxxx cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx.01, xxxxx.02, xxxxx.03, care au fost

construite în timpul cât a fost în căsătorie cu Cazacu Ilie, a câte 1/ lui Cazacu Eugenia,

3

Cazacu Ilie și lui Cazacu Marin; - atribuirea în proprietatea lui Cazacu Marin, a părții din

bunul imobil care a fost construită după desfacerea căsătoriei dintre Cazacu Eugenia și

Cazacu Ilie.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, din anul 1986 Cazacu Eugenia și Cazau Ilie au trăit

în relații de concubinaj, iar la 24 iulie 1993, au înregistrat căsătoria, aceasta fiind

desfăcută în anul 2002.

De la desfacerea căsătoriei și până în 2010, Cazacu Ilie nu a avut nevoie de bunuri

imobile, în acest sens drept dovadă servind recipisa din 01 februarie 1994 și cererea

autentificată la notar din 12 martie 2001 (anexată în original la dosarul de desfacere a

căsătoriei) în care menționează că nu are pretenții la casa de locuit din s. Xxxxx, xxxxx.

Totodată, în anul 1991, Cazacu Eugenia împreună cu Cazacu Ilie, au procurat de la

Furdui Galina un lot de teren cu fundament pentru casă.

Începând cu 1991 soții au început să construiască casa lor comună pentru care, în 1994,

au primit permisul pentru efectuarea lucrărilor de construcție, iar în 1996, erau finisate 2

odăi la et. I, unde au locuit împreună.

1

Din 1998, Cazacu Ilie era în mare parte plecat peste hotarele RM și nu s-a ocupat de

construcția casei, iar pe banii de la nunta fiului Cazacu Marin, din 2001, fost construit

saraiul.

După asta, Cazacu Marin a mai efectuat un șir de lucrări cum ar fi gazificarea casei,

schimbarea geamurilor, ridicarea unui balcon din motivul risipirii casei, turnarea

trotuarelor și bordurii, finisarea și tencuirea garajului instalarea porților la garaj, și

clădirea pragului casei.

În anul 2007, din cauza calamităților naturale, casa a fost descoperită și fiul Cazacu

Marin a fost nevoit să schimbe total acoperișul la casă și la celelalte anexe.

La 17 ianuarie 2006, Cazacu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată privind

recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, iar prin

hotărârea Judecătoriei Florești din 11 aprilie 2006, cererea de chemare în judecată a fost

admisă.

În anul 2010, Cazacu Ilie a revenit în țară, iar după depunerea cererii de apel, prin

decizia Curții de Apel Bălți din 10 septembrie 2013, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Florești din 11 aprilie 2006 și emisă o nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în

judecată a Eugeniei Cazacu a fost scoasă de pe rol.

Decizia respectivă a fost contestată cu recurs, însă o decizie definitivă nu este.

Ulterior, la 02 ianuarie 2014, Cazacu Ilie a înregistrat dreptul de proprietate asupra

bunurilor imobile.

Astfel, invocând faptul că bunurile imobile în litigiu, a fost construite de către Cazacu

Eugenia și Cazacu Marin, Cazacu Ilie participând doar la etapa inițială, reclamanții

solicită recunoașterea dreptului proprietate asupra bunurilor imobile, anularea

certificatului de înregistrare a dreptului de proprietate și partajarea acestora în trei părți.

La 28 septembrie 2020, Cazacu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată

concretizată, solicitând: - recunoașterea bunurilor imobile situate în s. Xxxxx, xxxxx cu

număr cadastral xxxxx, xxxxx.01, xxxxx.02, xxxxx.03, ca proprietate în devălmășie a lui

Cazacu Ilie și Cazacu Eugenia; - partajarea bunurilor imobile situate în s. Xxxxx, xxxxx

cu număr cadastral xxxxx, xxxxx.01, xxxxx.02, xxxxx.03, cu atribuirea lui Cazacu

Eugenia ¾ iar lui Cazacu Ilie ¼ din bun.

Suplimentar reclamanta a menționat că potrivit raportului de expertiză judiciară din 20

decembrie 2019, în urma lucrărilor de amenajare și reparare a bunului imobil, valoarea

bunului imobil în litigiu s-a majorat, constituind 355 585, 66 lei.

Astfel, ținând cont de faptul că valoarea bunului imobil în litigiu situat în s. Xxxxx,

xxxxx, a fost majorată doar prin aportul său, la determinarea cotei-părți din proprietatea

în devălmășie a soților ar urma să fie luat în considerație faptul dat și reclamantei să-i fie

atribuit o parte mai mare din bunul imobil, în conformitate cu art. 26 alin.(2) din Codul

familiei.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 03 februarie 2021, s-a admis

renunțul reclamantului Cazacu Marin la acțiune și s-a încetat procesul în partea ce ține

pretenția ultimului, cu mențiunea că nu se admite o nouă adresare în judecată înaintată de

Cazacu Marin către Cazacu Ilie, intervenient principal Oficiul cadastral teritorial Florești

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea

certificatului de înregistrare a dreptului de proprietate și partajarea averii.

În cadrul ședinței de judecată reprezentantul reclamantei Cazacu Eugenia, avocatul

Sanduleac Diana, a solicitat încasarea din contul lui Cazacu Ilie în beneficiul reclamantei

Cazacu Eugenia, a cheltuielilor de judecată în sumă de 14 068 lei, compuse din cheltuieli

pentru plata taxei de stat în mărime de 7 328 lei, pentru efectuarea expertizei în sumă de

2

5 100 lei, pentru constatările specialistului în sumă de 3 229 lei și pentru asistența juridică

în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 17 februarie 2021, cererea de

chemare în judecată depusă de Cazacu Eugenia către Cazacu Ilie cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie, partajarea averii și încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 25 februarie 2021, Cazacu Eugenia, prin intermediul avocatului Sanduleac Diana,

a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 17 februarie

2021, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, s-a respins apelul declarat de

Cazacu Eugenia, prin intermediul avocatului Sanduleac Diana, și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 17 februarie 2021.

Pentru a decide astfel, cu referire la normele legale aplicabile speței în cauză, instanța

de apel a menționat că, bunurile imobile în litigiu au fost dobândite de către Cazacu Ilie

în timpul concubinajului cu Cazacu Eugenia, iar lipsa probelor privind investirea

resurselor personale a fiecărui concubin în dobândirea bunurilor respective, nu generează

instituirea proprietății comune.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că, Cazacu Ilie a primit în proprietate lotul

de teren pentru construcții, până la înregistrarea căsătoriei cu Cazacu Eugenia, iar în anul

2003, fiindu-i eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.

cadastral xxxxx.

Respectiv, Curtea de Apel Bălți a menționat că prima instanță întemeiat a stabilit că

bunul imobil supus partajării a devenit proprietate a lui Cazacu Ilie în afara căsătoriei cu

Cazacu Eugenia și, prin urmare, nu se supune regimului juridic al proprietății comune în

devălmășie.

Cu referire la argumentele apelantei despre transmiterea lotului de teren pentru

construcția casei de locuit, începerea construcției casei de locuit și înregistrarea dreptului

în Registrul cadastral al deținătorilor de teren după Cazacu Ilie, în perioada cât părțile

erau în căsătorie, instanța de apel a menționat că actele la care se face referire în apel, nu

confirmă faptele invocate.

În context, instanța de apel a remarcat că probele prezentate de către Cazacu Eugenia

în sensul investițiilor în bunului imobil, nu reflectă mărimea investițiilor efectuate la

bunurile imobile situate în s. Xxxxx, xxxxx cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx.01, xxxxx.02,

xxxxx.03, în timpul căsătoriei cu Cazacu Ilie.

În concluzie, instanța de apel a făcut referire la faptul că, conform certificatului din

Registrul bunurilor imobile din 09 ianuarie 2014, Cazacu Ilie, la 02 ianuarie 2014 a

înregistrat dreptul său de proprietate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx,

xxxxx.01, xxxxx.02, xxxxx.03, situate în s. Xxxxx, xxxxx, în baza extrasului din

Registrul de evidență a gospodăriilor nr. 997 din 05 decembrie 2002 și a Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxxx din 27 februarie 2003.

La 21 martie 2022, conform plicului anexat la materialele cauzei, Cazacu Eugenia, prin

intermediul avocatului Sanduleac Doina, a depus cerere de recurs prin care s-a solicitat

casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021 și a hotărârii Judecătoriei

Soroca, sediul Florești, din 17 februarie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs, s-a invocat că la materialele cauzei au fost prezentate

suficiente probe care demonstrează că bunul imobil în litigiu a fost construit în perioada

3

când părțile erau în căsătorie.

Cu referire la concluziile instanței de apel s-a menționat că la materiale dosarului

lipsește decizia Primăriei s. Xxxxx, xxxxx nr. 2 din 13 martie 1992 privind atribuirea în

proprietatea lui Cazacu Ilie a lotului de teren cu suprafața de 0,15 ha.

Suplimentar, recurenta a menționat că Titlul de atribuire a lotului de teren, a fost trecut

în Registrul deținătorilor de terenuri, la 04 martie 1996, sub nr. 1261, iar Titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren a fost eliberat în baza deciziei Primăriei s.

Xxxxx, xxxxx din 28 februarie 2002, adică în perioada când părțile erau în căsătorie.

De asemenea, recurenta consideră irelevantă concluzia instanței de apel cu privire la

partajul averii în perioada concubinajului dintre părți, or, la materialele cauzei au fost

prezentate probe care demonstrează că bunul imobil în litigiu a fost construit în timpul

căsătoriei.

Mai mult ca atât, recurenta a remarcat faptul că prin declarațiile lui Cazacu Ilie se

demonstrează că acesta a procurat doar lotul de teren cu fundație pentru casă, iar

investițiile efectuate de recurentă prin ridicarea construcției accesorii cu suprafața 52 m2,

cu nr. cadastral xxxxx.02 și a construcției accesorii cu suprafața de 24, 5 m2, cu nr.

cadastral xxxxx.03, se demonstrează inclusiv prin extrasul din Registrul cadastral al

deținătorilor de terenuri.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, a fost

recepționată de către Cazacu Eugenia, la 27 ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de

recepție anexat la dosar (f. d. 261, vol. II).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului,

consideră că recursul Eugeniei Cazacu, depus prin intermediul avocatului Sanduleac

Doina, la 21 martie 2022, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul consideră că recursul Eugeniei Cazacu este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor

secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict

delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f)

din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării

esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor

4

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

deoarece, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de

menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de judecată

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei

atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune casarea actului judecătoresc contestat.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursul declarat

de Cazacu Eugenia, prin intermediul avocatului Sanduleac Doina.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cazacu Eugenia, prin intermediul

avocatului Sanduleac Doina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

5