2ra-906/21 — demolarea construcției auxiliare și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-906/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. E. Pșenița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul legal al

recurentului Valeriu Gancescu, Roman Scripnic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu

Gancescu împotriva lui Valentin și Valeriu Cănănău cu privire la demolarea

construcțiilor și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către reprezentantul legal al apelantului Valeriu Gancescu,

Vasile Istratii și a fost menținută hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 04 februarie 2020, Valeriu Gancescu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Valentin și Valeriu Cănănău cu privire la demolarea

construcțiilor și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, are domiciliul în s. XXX, r-nul

XXX, pe terenul cu nr. cadastral XXX. În vecinătate cu dânsul locuiește pârâtul

Valentin Cănănău împreună cu tatăl său, Valeriu Cănănău. Gospodăria acestora este

amplasată pe sectorul de teren cu nr. cadastral XXX.

Menționează reclamantul că, se află în relații ostile cu Valentin și Valeriu

Cănănău, din motivul că aceștia, fără permisiunea reclamantului și cu nerespectarea

unei distanțe minime față de linia de hotar au construit de-a lungul hotarului câteva

1

construcții auxiliare și un veceu, astfel, apa de pe acoperișul casei și construcțiilor

anexe se scurge pe terenul acestuia.

Afirmă reclamantul că, s-a adresat către pârâți cu solicitarea de a demola

construcțiile în cauză și de a schimba locul de amplasare a veceului, pârâtul

reacționând însă violent și agresiv.

Ulterior, la 06 noiembrie 2018, reclamantul s-a adresat cu o plângere la

Inspectoratul de Poliție Edineț, solicitând întreprinderea măsurilor de rigoare față de

pârâtul Valeriu Cănănău. Plângerea în cauză a fost remisă potrivit competenței

Primăriei s. XXX.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, distanța veceului

familiei Cănănău față de linia de hotar constituie 30 cm, iar conform actului de

constatare din 16 noiembrie 2018, întocmit de către Primăria s. XXX, pe adiacenții

hotarului 7-8 pe o distanță de 25 m, se află construcțiile accesorii ale lui Valentin

Cănănău care sunt situate la o distanță de 0,40 m față de linia de hotar ce nu

corespund distanței minime legal prevăzute.

La 05 martie 2019 la Primăria s. XXX a avut loc ședința de examinare a

plângerii depuse de către reclamant. Astfel, comisia a decis că, potrivit art. 179, art.

30 al Codului contravențional, termenul de prescripție a expirat, cu dreptul de a

acționa în instanța de judecată.

Cere Valeriu Gancescu interzicerea exploatării de către pârât a construcțiilor

auxiliare situate pe adiacenții hotarului 7-8 pe o distanță de 25 m, la o distanță de

0,40 m și a veceului situat la o distanță de 0,30 m față de linia de hotar, cu demolarea

acestora; repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către reprezentantul legal al apelantului Valeriu Gancescu, Vasile Istratii

și a fost menținută hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de

prima instanță privind respingerea acțiunii este întemeiată și corectă, constituind

rezultatul examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, reclamantul are domiciliul

în s. XXX, r-nul XXX, pe terenul cu nr. cadastral XXX. În vecinătate cu dânsul

locuiește pârâtul Valentin Cănănău împreună cu tatăl său, Valeriu Cănănău.

Gospodăria acestora este amplasată pe sectorul de teren cu nr. cadastral XXX.

Astfel, potrivit schemei eliberate de către Departamentul Cadastru se constată

că, terenurile ce aparțin părților: Valeriu Gancescu și Valentin Cănănău, sunt vecine

și au un hotar comun.

La caz, Colegiul a constatat că, Valeriu Gancescu se află în relații ostile cu

Valentin și Valeriu Cănănău, din motivul că aceștia, fără permisiunea reclamantului

2

și cu nerespectarea unei distanțe minime față de linia de hotar au construit de-a

lungul hotarului câteva construcții auxiliare și un veceu, astfel, apa de pe acoperișul

casei și construcțiilor anexe se scurge pe terenul acestuia.

Totodată, Colegiul a stabilit că, Valeriu Gancescu nu a prezentat suficiente

probe pertinente și concludente care ar demonstra în mod clar încălcarea de către

intimați a dreptului de proprietate al acestuia, or, prima instanță just a calificat

cerințele reclamantului-recurent privind demolarea construcțiilor auxiliare

amplasate pe teritoriul intimaților, ca fiind neîntemeiate și abuzive.

La 13 aprilie 2021, reprezentantul legal al recurentului Valeriu Gancescu,

Roman Scripnic, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 ianuarie 2021 a

Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul legal al recurentului a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 ianuarie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 13 aprilie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 24 februarie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.147), și recepționarea

de către aceștia la 01 martie 2021, fapt confirmat prin prezența la materialele cauzei

a avizelor de recepție semnate (f.d. 148-152). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 30 aprilie 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 178).

3

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul legal al

recurentului Valeriu Gancescu, Roman Scripnic, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul legal al

recurentului Valeriu Gancescu, Roman Scripnic, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

4

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul legal al recurentului

Valeriu Gancescu, Roman Scripnic.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul legal al

recurentului Valeriu Gancescu, Roman Scripnic, împotriva deciziei din 21 ianuarie

2021 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5