2ra-388/21 — Înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-388/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – I. Potânga

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mîțu Vadim,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mîțu Vadim către

Chipercean Ana, cu privire la demolarea construcției edificate cu depășirea hotarului

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, prin care s-a

respins apelul declarat de Mîțu Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 25 februarie 2020,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2017, Mîțu Vadim a depus cerere de chemare în judecată către

Chipercean Ana, concretizată pe parcurs, cu privire la demolarea peretelui

construcției accesorii cu nr. cadastral xxxxx.017.01 și pereul aferent construcției

edificate cu depășirea hotarului, încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată și

compensarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, este proprietarul imobilului nr. cadastral

xxxxx0018 din s. Xxxxx, str. Xxxxx nr. 18, care este învecinat cu imobilul ce

aparține pârâtei Chipercean Ana, amplasat pe str. Xxxxx nr. 20, s. Xxxxx.

În rezultatul întocmirii planului geometric din 22 mai 2017 și după

contrapunerea datelor din plan cu situația de fapt, a constatat că linia hotarului

corespunde cu datele din documentele de proprietate aferente lotului pe care îl

deține, dar au apărut dubii referitor la construcția ridicată (anexă la casă și gardul

aferent) de proprietara lotului vecin Chipercean Ana, considerând-o ca fiind

efectuată cu depășirea hotarului cu aproximativ 25cm pe o distanță de 7m lungime,

prin ce a ocupat abuziv o parte din lotul ce-i aparține și îi creează obstacole de a se

folosi de toată suprafața lotului.

Reclamantul a menționat că, i-a solicitat pârâtei de a înlătura construcția

respectivă de pe lotul ce aparține acestuia cu drept de proprietate, însă Chipercean

Ana a respins cerința de demolare și strămutare a peretelui construcției cu gardul

aferent de pe lotul reclamantului.

Ulterior, reclamantul s-a adresat Primăriei com. Grătiești, pentru a verifica

legalitatea amplasării construcției și constatarea încălcărilor admise de Chipercean

Ana la construirea anexei respective, iar la 05 octombrie 2017, de către Primăria

1

Grătiești, a fost eliberat actul de constatare nr. 544/17, prin care se confirmă faptul

că de către cet. Chipercean Ana, a fost încălcat hotarul, prin edificarea casei de

locuit și a construcțiilor accesorii pe linia de hotar. Peretele construcției cu lungimea

de 4m și lățimea de 25 cm cu pereul de 40cm, sunt construite în întregime pe terenul

ce-i aparține, precipitațiile de pe acoperișul construcției de asemenea se scurg pe

terenul acestuia.

Respectiv, edificarea ilegală a acestei construcții îi creează obstacole în folosirea

dreptului său de proprietate asupra lotului pe care îl deține, inclusiv de a se folosi de

toată suprafața lotului respectiv.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 februarie 2020,

cererea de chemare în judecată depusă de Mîțu Vadim, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 10 martie 2020, Mîțu Vadim a declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25

februarie 2020 și emiterea unei noi hotărâri de admitere acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, a fost respins

apelul declarat de Mîțu Vadim și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, din 25 februarie 2020.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în raport cu

probele administrate la materialele dosarului, Curtea de apel a reiterat concluziile

primei instanțe și anume că, construcția la care se referă Mîțu Vadim, a fost

edificată în anul 1980, după ce a fost coordonată cu Țurcan Alexandru (fostul

proprietar al terenului care-i aparține actualmente apelantului).

La fel, instanța de apel a remarcat că potrivit actului de constatare pe teren din

29 mai 2017, întocmit de OCT Chișinău (referitor la modificarea terenului nr.

cadastral xxxxx0017 ce aparține părții pârâte Chipercean Ana), s-a constatat că

planul cadastral nu corespunde cu amplasarea reală a terenului nr. cadastral

xxxxx0018 pe toate punctele de cotitură, iar necorespunderea planului cadastral cu

amplasarea reală a sectoarelor de teren, se datorează greșelilor la elaborarea planului

geometric, anume în cadrul măsurărilor primare masive, hotarul nefiind stabilit în

natură și nefiind întocmit actul de stabilire a hotarului.

Totodată, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei au fost anexate, actul

de constatare pe teren din 24 decembrie 2018, întocmit de SRL ”TN Traiding Prim”

SRL, raportul de expertiză extrajudiciară nr.032 din 06 iunie 2019, întocmit de către

expertul judiciar Achimov Anatolie și actul de constatare nr. 544/17 din 05

octombrie 2017, întocmit de Primăria Grătiești (referitor la terenul nr. cadastral

xxxxx0018, ce aparține lui Mîțu Vadim).

Cu toate acestea, instanța de apel a menționat că, părțile nu s-au adresat

autorităților cadastrale, în vederea înlăturării neregulilor comise de organele

cadastrale în procesul de elaborare (actualizare) a planului cadastral și obligarea

actualizării planului cadastral cu stabilirea hotarelor fixe, dat fiind faptul că

stabilirea hotarelor între terenurile cu numerele cadastrale xxxxx0017 și xxxxx0018

poate fi efectuată doar în cadrul lucrărilor de actualizare a planului cadastral.

Respectiv, în lipsa înscrisurilor, care să ateste hotarele între terenurile date și fără a

fi prezentat un plan cadastral actualizat, instanța nu poate reține afirmațiile cu

referire la extinderea construcțiilor pe un teritoriu sau altul.

Astfel, Colegiul civil a apreciat ca fiind irelevante și neprobate obiecțiile lui

Mîțu Vadim privind ilegalitatea amplasării pe hotar a construcției, or, acestea urmau

2

a fi înaintate spre soluționare instanțelor de judecată după stabilirea de organele

abilitate a corectitudinii amplasării liniei de hotar, în vederea stabilirii și actualizării

planului cadastral.

În context, instanța de apel a respins pretențiile lui Mîțu Vadim cu referire la

încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, inclusiv pe motivul că

apelantul nu a probat prejudiciul cauzat.

La 05 ianuarie 2021, a fost înregistrat recursul declarat de Mîțu Vadim, prin care

a fost solicitată casarea atât a deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie

2020, cât și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 25 februarie 2020,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și normele de drept

reflectate în prima instanță și în cererea apel, Mîțu Vadim a invocat că

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost dovedite cu probe

veridice și suficiente, iar circumstanțele reținute de către instanțele de judecată nu

corespund situației de fapt.

De asemenea, recurentul consideră că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată și s-a interpretat eronat legea aplicabilă litigiului în cauză.

La 01 martie 2021, a fost înregistrată referința avocatului Procopovici Augustin,

în interesele Anei Chipercean, prin care a fost solicitată respingerea cererii de recurs

depuse de Mîțu Vadim.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Conform materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie

2020 a fost expediată participanților la proces, la 30 octombrie 2020, însă date cu

privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite.

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat de către Mîțu Vadim, la 05

ianuarie 2021, a fost depus în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale aplicabile la caz, Completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Mîțu Vadim este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

3

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurent, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control

de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele

recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea

acestuia ca fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Mîțu Vadim.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mîțu Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4