2ra-565/21 — demolarea constructiei

2ra-565/21 — demolarea constructiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2ra-565/2021

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: E.Pșenița)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S.Procopciuc, E.Grumeza, N.Chircu)

Î N C H E I E R E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Gheorghe Bortă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Bortă

împotriva Liliei Starîș cu privire la demolarea construcției, restabilirea hotarelor și

înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 11 decembrie 2017, Gheorghe Bortă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Liliei Starîș cu privire la demolarea construcției, restabilirea hotarelor și

înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului.

În motivarea acțiunii, reclamantul Gheorghe Bortă a indicat că este

proprietarul terenului cu nr. cadastral XXXXX, situat în XXXXX, iar Lilia Starîș

este vecina acestuia, care a devenit proprietara terenului vecin după ce tatăl

acestuia, Alexandru Beltei i-a donat acest bun imobil. În anul 2007 a avut loc

înregistrarea masivă a terenurilor intravilane și au fost stabilite hotarele dintre

gospodării.

Reclamantul Gheorghe Bortă a menționat că în toamna anului 2017, Alexandru

Beltei a început construcția unui imobil pe hotarul dintre terenurile menționate

supra, ignorând prevederile Codului civil cu privire la dreptul de vecinătate. Mai

mult construcția este amplasată pe terenul ce aparține lui Gheorghe Bortă, depășind

hotarul terenurilor învecinate.

Reclamantul a invocat că s-a adresat la primărie cu o cerere de stabilire a

hotarelor, însă deși specialistul primăriei a venit la fața locului și i-a demonstrat lui

Alexandru Beltei că a încălcat linia de hotar, acesta și-a continuat construcția.

La fel, reclamantul Gheorghe Bortă a menționat că la 02 octombrie 2017, la

fața locului s-a prezentat o comisie din cadrul primăriei, care a stabilit că între

gospodării a existat un gard, iar în anul 2007 la efectuarea înregistrării masive s-a

comis o greșeală.

1

Totodată, reclamantul a indicat că la solicitarea lui de a oferi informația dacă e

încălcat sau nu hotarul, conform titlurilor de autentificare a drepturilor deținătorului

de teren, acestuia i-a fost eliberat repetat actul din 02 octombrie 2017.

Reclamantul Gheorghe Bortă a menționat că s-a adresat cu o plîngere la

poliție, pentru a verifica dacă Lilia Starîș are autorizație de construcție, însă

polițistul de sector a indicat același răspuns ca răspunsul eliberat de primărie.

Reclamantul a invocat că prin acțiunile familiei Starîș-Beltei i se încalcă

dreptul de proprietate și dreptul de vecinătate.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 389 Cod civil.

Prin urmare, reclamantul Gheorghe Bortă a solicitat obligarea Liliei Starîș să

demoleze construcția neautorizată ridicată pe terenul ce-i aparține cu drept de

proprietate și de pe hotarul dintre gospodăriile lor, cu restabilirea terenului în starea

inițială, obligarea Liliei Starîș să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului și să

respecte hotarele indicate în planurile cadastrale.

Prin hotărârea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Bortă

împotriva Liliei Starîș cu privire la înlăturarea obstacolelor și s-a încasat din contul

lui Gheorghe Bortă în beneficiul Liliei Starîș suma de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică și cheltuielile de judecată estimate la 972 lei.

La 19 februarie 2018, Bortă Gheorghe, a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral, în modul în care

aceasta a fost formulată.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Gheorghe Bortă și s-a menținut hotărârea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central.

La 03 septembrie 2018, Gheorghe Bortă, a contestat cu recurs decizia Curții de

apel Bălți, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Gheorghe Bortă, s-a casat decizia din 17 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău și s-a remis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Gheorghe Bortă și s-a menținut hotărârea din 16 februarie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reiterat că, părțile Bortă Gheorghe și

Starîș Lilia deținând cu drept de proprietate imobile ce se află în vecinătate

nemijlocită, ambii au obligația de a respecta dreptul de proprietate a celuilalt,

inclusiv în raport cu dreptul de vecinătate și influențele admisibile reciproce.

Astfel, reieșind din esența acțiunii depuse, instanța de apel a reținut faptul că

reclamantul/apelant nu a probat faptul că, construcția intimatului - în starea în care

se află la acest moment, atentează inadmisibil asupra imobilului ce aparține cu drept

de proprietate apelantului și care este necesitatea de a demola aceasta, ori

reclamantul indicînd asupra influenței negative a construcției vecinei sale, urma să

probeze acest fapt, aducând probe scrise în acest sens, concluzii ale specialiștilor

2

etc., pe cînd în cazul din speță Bortă Gheorghe s-a limitat doar la expunere faptului

dat, fără prezentarea probelor pertinente în acest sens.

Astfel, instanța de apel a menționat că, reclamantul în susținerea pretențiilor

sale urma să prezinte probe pertinente privind încălcarea dreptului său de

proprietate, să demonstreze acea atentare asupra terenului său sau asupra

construcției aflate pe terenul său, că această atentare ar fi una inadmisibilă, că ar fi

una evidentă, la fel și imposibilitatea tolerării acestei influențe inadmisibile. Însă,

asemenea înscrisuri relevante speței date, nu au fost prezentate de reclamant.

Sub un alt aspect al acțiunii formulate, instanța de apel a reținut și faptul că

reclamantul/apelant Bortă Gheorghe nu a prezentat careva probe justificative care ar

confirma că hotarele terenului ce aparțin lui Starîș Lilia sunt amplasate parțial pe

terenul lui.

Din suportul probator instanța de apel a reținut că, la cererea lui Starîș Lilia,

Primăria com. Bleșteni r-nul Edineț, la data de 15.01.2018 a întocmit Actul de

stabilire a hotarelor terenului ei cu nr. cadastral XXXXX (f.d. 61), care identifică o

modificare a segmentului 1-3 (f.d. 62), adică a hotarului dintre gospodăria lui Bortă

și Starîș, iar, conform Schemei de stabilire a noilor hotare (f.d. 62), precum a

planurilor geometrice a terenurilor - alăturate schemei (f.d. 63, 64), urmează o

modificare a suprafeței terenurilor în litigiu; astfel, terenul reclamantului Bortă

Gheorghe din suprafața de 0,2816 ha obține o suprafață de 0,2781 ha; terenul lui

Starîș Lilia din suprafața de 0,3313 ha obține o suprafață de 0,3348 ha.

Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că, nu pot fi luate în considerație

noile măsurări efectuate de către Primăria Bleșteni, r-ul Edineț deoarece la data

adresării cu prezenta acțiune, hotarele legale ale terenului lui Bortă Gheorghe erau

cele stabilite conform titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu

luarea în calcul a suprafeței terenului de 0,2816 ha și a hotarelor conform planului

cadastral din titlu. Or, o altă expertiză sau act de stabilire a hotarelor de către

Agenția Servicii Publice nu a fost efectuată, cu toate că pentru soluționarea acestei

chestiuni s-au emis nenumărate încheieri privind efectuarea unei expertize și s-a

propus perfectarea planului geometric nou, însă apelantul/reclamant nu a efectuat

astfel de acțiuni.

Conform art. 19 alin. (1), (2) din Legea Cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543

din 25.02.1998, Hotarul fix se stabilește prin marcarea hotarului terenului la fața

locului prin puncte de hotar, cu racordarea acestora la punctele de reper sau la

obiectele capitale din apropiere. (2) Hotarul fix se stabilește în baza Actului de

constatare pe teren, coordonat împreună cu proprietarii terenurilor adiacente. La

stabilirea hotarului fix se întocmește în mod obligatoriu planul geometric al

terenului.

În același timp, instanța de apel a reținut că, conform instrucțiunii cu privire la

modul de executare a lucrărilor cadastrale la nivel de teren nr. 70 din 04.08.2017 -

Actul de stabilire a hotarelor - este act întocmit de către reprezentantul autorității

publice competente prin care se identifică hotarul terenului și punctele de cotituri a

hotarului, conform documentelor ce confirmă dreptul;

Astfel, instanța de apel a constatat că, fără Actul de constatare pe teren nu are

suport juridic pretenția reclamantului, fapt confirmat și prin Actul de stabilire a

hotarelor terenului din 15.01.2018. (f.d. 61-65, vol. I).

3

Prin urmare, instanța de apel a relatat că, la 15.01.2018 în temeiul cererii lui

Starîș Lilia a fost întocmit Act de stabilire a hotarelor, fiind întocmită Schema de

stabilire a hotarelor terenului.

Tot aici, instanța de apel a reținut că, conform instrucțiuni indicate supra,

secțiunea 3 pct. 87 „dacă hotarul general al terenului reprezentat în planul cadastral

nu corespunde cu posesia de fapt a terenurilor și lipsește actul de stabilire a

hotarelor, reprezentantul autorității publice competente stabilește hotarele terenului

la fața locului în temeiul documentelor menționate la pct. 10-12 titlu provizoriu -

sau hotarul general se stabilește după posesia de fapt a terenurilor vecinilor”.

Mai mult, conform pct. 87 alin. (5) din instrucțiunea sus menționată se indică

că, la stabilirea hotarelor generale a terenului se va ține cont de punctele de hotar

stabilite anterior pentru terenurile vecine. Punctele de cotitură ale hotarelor generale

stabilite anterior pot fi modificate numai cu acordul scris al titularilor de drepturi ale

terenurilor vecine.

Instanța de apel a concluzionat că, Actul de stabilire a hotarelor terenului

vizează doar parametrii juridici ai pîrîtei Starîș Lilia și gospodăria lui Bortă și

Starîș. Totodată, conform Schemei de stabilire a noilor hotare (f.d. 62), precum a

planurilor geometrice a terenurilor - alăturate schemei (f.d. 63, 64), se reține că

acest fapt se datorează erorilor la determinarea coordonatelor.

Instanța de apel a notat că, în temeiul înscrisurilor prezentate la dosar, instanța

a considerat corect că, probele prezentate de reclamant sunt insuficiente pentru

admiterea acțiunii formulate. Or, în asemenea caz, reclamantul urma să dețină o

constatare/raport al specialistului sau expertului care să indice cu certitudine

parametrii depășirii hotarului reclamantului de către vecinii pârâți și suprafața

terenului ce urma să fie eliberată de construcția indicată de reclamant.

În continuare instanța de apel a menționat că, reclamantul în susținerea

pretențiilor sale urma să prezinte probe pertinente privind încălcarea dreptului său

de proprietate exprimat prin mutarea/deplasarea gardului cu depășirea hotarului

stabilit între vecini. Însă, asemenea înscrisuri relevante speței date, nu au fost

prezentate de reclamant.

Astfel, instanța de apel a menționat că, ipotezele relevante certifică în mod clar

caracterul lipsit de substanță al apelului declarat, deoarece Bortă Gheorghe nu a

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității hotărârii instanței

de fond. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al apelului, acesta fiind lipsit de

conținut și desprind simplul fapt al dezacordului apelantului cu soluția dată de

instanța inferioară.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că la examinarea fondului

cauzei, instanța de fond, corect a reținut lipsa probelor în sensul susținerii poziției

reclamantului și corect a respins acțiunea civilă, iar criticile aduse de către apelant

în sensul netemeiniciei hotărîrii instanței de fond, sunt lipsite de temei și

consistență, sub aspectul probelor prezentate pentru judecarea fondului cauzei.

La 05 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Bortă, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu trimiterea

dosarului la o nouă examinare.

În motivarea recursului Gheorghe Bortă, a invocat că, ambele hotărâri sunt

neîntemeiate și necesare de casat cu trimiterea dosarului la o nouă examinare în

4

instanța de apel din următoarele considerente și anume dânsul s-a adresat cu cerere

în instanța de judecată împotriva lui Starîș Lilia privind demolarea construcției,

restabilirea hotarelor și înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului. A arătat că, în

august - septembrie 2017 și nu 2007, nu cum s-a arătat în decizia din 13.10.2020 și

anume tatăl intimatei a început o construcție neautorizată, încălcând hotarul dintre

gospodăriile noastre, adică a trecut pe terenul lui.

Recurentul a mai relatat că, instanța de apel nu a reieșit din cerințele sale și din

materialele dosarului, dar indică că el trebuia să demonstrez că construcția în cauză

influențează negativ asupra imobilului său, însă concret probe în acest sens nu i-au

fost solicitate. El dispune de acte eliberate de organele competente din care se vede

că în locuința sa, este mucegai, precum și despre aceea că construcția neautorizată

contravine regulilor de protecție antiincendiară. Aceste acte el le-a prezentat

judecătoriei Edineț pe dosarul contravențional întocmit intimatei Starîș Lilia, în

conformitate cu prevederile art. 179 Cod contravențional. Astfel, încă o dată

subliniază că, cerința sa, a fost bazată pe faptul că o parte din construcția

neautorizată este amplasată pe terenul său.

Prin notificarea din 02 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC, a expediat copia recursului declarat în adresa intimatului

Starîș Lilia (f.d.181-Volum II), însă până la data judecării cauzei în ordine de

recurs, Starîș Lilia, nu a depus referință prin care să-și exprime opinia referitor la

recursul declarat.

La 26 martie 2021, Gheorghe Bortă, a declarat recurs suplimentar împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea dosarului la o nouă examinare.

În motivarea recursului suplimentar Gheorghe Bortă, a notat că, instanțele au

ignorat total faptul că pârâta Starîș Lilia intenționat a ascuns titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, pentru a împiedica efectuarea expertizei.

Prin notificarea din 29 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC, a expediat copia recursului suplimentar declarat în adresa

intimatului Starîș Lilia (f.d.181-Volum II), însă până la data judecării cauzei în

ordine de recurs, Starîș Lilia, nu a depus referință prin care să-și exprime opinia

referitor la recursul suplimentar declarat.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 13

octombrie 2020 și a fost expediată copia deciziei participanților la proces, prin

intermediul oficiului poștal la 30 noiembrie 2020 (f.d.169-Volum II), și a fost

recepționată de către Bortă Gheorghe la data de 09 decembrie 2020, fapt confirmat

prin avizul de recepție (f.d.173-Volum II).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 05 februarie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

5

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

6

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Bortă Gheorghe.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, -

d i s p u n e :

Recursul declarat de Bortă Gheorghe împotriva deciziei din 13 octombrie 2020

a Curții de Apel Bălți, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

7