2ra-1033/22 — partajul bunurilor comune

2ra-1033/22 — partajul bunurilor comune (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1033/22

2-19197274-01-2ra-01082022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central – C. Prisacari

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, Adriana Garbuz, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Larisa Morari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dorin

Țapu împotriva Larisei Morari cu privire la partajul bunurilor comune și

compensarea cheltuielilor de judecată, și

acțiunea reconvențională intentată la cererea Larisei Morari împotriva lui

Dorin Țapu cu privire la partajul bunurilor comune și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Larisa Morari, reprezentată de avocatul Vasile Istrate și

s-a menținut hotărârea din 26 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central, prin

care s-a admis parțial acțiunea depusă de Dorin Țapu și s-a respins acțiunea

reconvențională a Larisei Morari,

constată:

La 12 decembrie 2019, Dorin Țapu, reprezentat de avocatul Sergiu Prodan, a

depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererea din 15 iunie 2021,

împotriva Larisei Morari cu privire la partajul bunurilor comune și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la XXX, a decedat fiul său XXX, născut

la XXX, care la momentul decesului deținea dreptul de proprietate asupra

următoarelor bunuri imobile:

- terenul pentru construcții cu numărul cadastral XXX, cu S-XXX ha, situat

în intravilanul comunei XXX, la prețul cadastral de 3 594 de lei;

- construcție, casă de locuit individuală cu numărul cadastral XXX.01, cu S-

XXX m.p., situată în intravilanul comunei XXX, la prețul cadastral de

29 629 de lei;

- construcție accesorie cu numărul cadastral XXX.02, cu S-XXX m.p.,

situată în intravilanul comunei XXX, la prețul cadastral de 7 260 de lei;

1

- construcție accesorie cu numărul cadastral XXX.03, cu S-XXX m.p.,

situată în intravilanul comunei XXX, la prețul cadastral de 554 de lei;

La 07 iulie 2017, prin declarația făcută notarului Silvia Nimerenco, a

acceptat succesiunea rămasă după decesul fiului XXX,.

Reclamantul a notat că, la moment, împreună cu Larisa Morari dețin dreptul

de proprietate comună pe cote-părți, câte ½ cotă-parte ideală fiecare, asupra

bunurilor indicate mai sus. Însă, din momentul acceptării succesiunii nu are

posibilitate să se folosească de imobilul ce-i aparține în drept de coproprietate,

deoarece se află în relații ostile cu Larisa Morari, care îi creează obstacole.

Mai mult ca atât, Larisa Morari întreprinde acțiuni în vederea modificării

bunurilor comune, fapt pentru care, la 19 septembrie 2018, a fost somată despre

necesitatea stopării acestor acțiuni, însă somația a fost ignorată.

De asemenea, la 25 septembrie 2019, Dorin Țapu a expediat Larisei Morari

o cerere prealabilă prin care a solicitat partajarea în natură a bunurilor comune pe

cale amiabilă, însă, nu au ajuns cu aceasta la un consens, respectiv, unica

posibilitate de a soluționa litigiul este pe cale judecătorească.

Prin cererea de concretizare a acțiunii, reclamantul Dorin Țapu a menționat

că potrivit expertizei judiciare, efectuate în cadrul pregătirii cauzei pentru

dezbateri judiciare, valoarea de piață a bunurilor imobile supuse partajului

constituie 100 725 de lei, precum și că acestea nu pot fi partajate în natură.

Reclamantul Dorin Țapu a solicitat prin cererea de chemare în judecată

concretizată partajarea bunurilor comune pe cote-părți, prin atribuirea în natură

Larisei Morari a bunurilor în întregime, în schimbul unei sulte în beneficiul

coproprietarului Dorin Țapu în mărime de 50 362,50 de lei, echivalentul a ½

cotă-parte din valoarea de piață a imobilelor litigioase.

Totodată, Dorin Țapu a solicitat compensarea din contul Larisei Morari în

beneficiul său a cheltuielilor de judecare a cauzei, care constau din: taxa de stat

achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în cuantum de 615 lei;

servicii poștale 23,25 de lei, serviciile expertului 18 900 de lei, cheltuielile de

transport în mărime de 200 de lei și cheltuieli de asistență juridică în cuantum de

4 000 de lei.

La 27 iulie 2020, Larisa Morari a depus cerere reconvențională împotriva lui

Dorin Țapu cu privire la partajul bunurilor comune și compensarea cheltuielilor

de judecată (vol. I, f.d. 124-126).

În motivarea cererii reconvenționale, Larisa Morari a invocat că modul de

partajare a bunurilor comune propus de Dorin Țapu contravine prevederilor

art. 28 din Constituția Republicii Moldova și îi va încălca dreptul la locuință, care

constituie un drept fundamental și face parte din dreptul la viață decentă al

persoanei sau familiei și nu va asigura exigențe minimale pentru locuințe

prevăzute de art. 4 din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015,

precum și accesul liber individual în spațiul locuibil, fără tulburarea dreptului de

posesie și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau

familie, spațiul pentru odihnă, spațiul pentru prepararea hranei, grupul sanitar,

acces la energia electrică și apa potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate,

precum și menținerea temperaturii în locuințe conform normelor sanitare.

La fel, Larisa Morari a menționat că nu deține în proprietate un al bun

imobil, iar casa litigioasă este unica locuință, în care abitează împreună cu soțul

Alexandru Morari și fiul lor minor, Vlad Morari, iar Dorin Țapu are în proprietate

o altă gospodărie, în care locuiește cu familia sa. Din acest considerent, partajarea

2

în natură a bunurilor litigioase este imposibilă și urmează a fi efectuată în

conformitate cu prevederile art. 561 alin. (3) lit.a) din Codul civil, prin atribuirea

bunurilor în întregime în proprietatea sa, în schimbul unei sulte bănești

coproprietarului Dorin Țapu.

Reclamanta Larisa Morari a solicitat prin acțiunea reconvențională

partajarea bunurilor proprietate comună pe cote-părți prin atribuirea în

proprietatea sa Larisei Morari a terenului cu numărul cadastral XXX, cu S-XXX

ha și a construcțiilor situate pe acest teren, casa individuală de locuit cu numărul

cadastral XXX.01, cu S-XXX m.p.; construcția accesorie cu numărul cadastral

XXX.02, cu S-XXX m.p. și construcția accesorie cu numărul cadastral XXX.03,

cu S-XXX m.p., evaluate la suma totală de 44 448 de lei, situate în s. XXX, iar

lui Dorin Țapu să-i fie atribuită o sulta bănească în sumă de 22 224 de lei.

Totodată, Larisa Morari a solicitat compensarea din contul lui Dorin Țapu în

beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei și a

taxei de stat în cuantum de 667 de lei.

Prin încheierea protocolară din 06 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

central, s-a admis cererea reconvențională înaintată de Larisa Morari pentru a fi

examinată concomitent cu cererea de chemare în judecată formulată de Dorin

Țapu împotriva Larisei Morari.

Prin hotărârea din 26 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dorin Țapu.

S-a atribuit în proprietate personală a Larisei Morari următoarele bunuri

imobile: casa de locuit individuală cu S-XXX m.p., cu numărul cadastral

XXX.01, construcție accesorie cu S-XXX m.p., cu numărul cadastral XXX.02,

construcție accesorie cu S-XXX m.p., cu numărul cadastral XXX.03 și terenul

aferent cu numărul cadastral XXX, cu suprafața de XXX ha, toate amplasate în

intravilanul comunei XXX.

S-a încasat de la Larisa Morari în beneficiul lui Dorin Țapu suma de

50 362,50 lei, cu titlu de sultă pentru costul a ½ cotă-parte din bunurile imobile

atribuite integral coproprietarului Larisa Morari.

S-a încasat de la Larisa Morari în beneficiul lui Dorin Țapu cheltuielile de

judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei sub forma cheltuielilor pentru

servicii poștale în mărime de 23,25 de lei, cheltuieli de transport în mărime de

200 de lei și cheltuieli pentru întocmirea raportului de expertiză în mărime de

9 450 de lei.

În rest, pretențiile înaintate de Dorin Țapu împotriva Larisei Morari s-au

respins.

S-a respins cererea reconvențională înaintată de Larisa Morari împotriva lui

Dorin Țapu cu privire la partajul bunurilor proprietate comună pe cote părți și

încasarea cheltuielilor de judecată (vol. II, 17, 32-39).

La 16 august 2021, Larisa Morari, reprezentată de avocatul Vasile Istratii, în

interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă, au

declarat apel împotriva hotărârii din 26 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

central (vol. II, f.d. 22-23).

Prin decizia din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Larisa Morari și s-a menținut hotărârea din 26 iulie 2021 a

Judecătoriei Edineț, sediul central, (vol. II, f.d. 83-84-95).

În consolidarea soluțiilor instanțele inferioare au reținut ca fiind întemeiată

acțiunea inițială înaintată de Dorin Țapu și varianta de partaj propusă de acesta,

3

care dealtfel a fost acceptată de Larisa Morari, prin atribuirea în proprietatea

personală a ultimei a tuturor bunurilor imobile aflate în proprietatea comună pe

cote-părți, în schimbul unei sulte bănești achitate lui Dorin Țapu în mărime de ½

din valoarea bunurilor atribuite în proprietate personală coproprietarului Larisa

Morari, care conform raportului de expertiză din 16 martie 2021 au fost evaluate

la suma de 100 725 de lei.

Instanțele inferioare au remarcat că Larisa Morari trebuie să-i achite lui

Dorin Țapu o sultă bănească în mărime ½ cotă-parte din prețul de piață al

bunurilor imobile ce i se atribuie integral în proprietate, dar nu din prețul

cadastral al acestor bunuri, or, anume prețul de piață denotă valoarea de vânzare a

bunurilor, reieșind din însuși valoarea lor totală, starea tehnică și locul amplasării,

pe când valoarea cadastrală nu reprezintă valoarea reală a bunurilor.

În acest sens, instanțele inferioare nu au acceptat nici argumentele Larisei

Morari, precum că ea a îmbunătățit imobilele litigioase, or, coproprietarul acestor

bunuri, reclamantul Țapu Dorin nu și-a manifestat acordul la efectuarea cărorva

îmbunătățiri, iar din acest considerent Larisa Morari nu este în drept de a pretinde

compensarea cheltuielilor suportate.

La 15 iulie 2022, Larisa Morari a depus prin intermediul oficiului poștal

cerere de recurs împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 26 iulie 2021 a Judecătoriei

Edineț, sediul central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii

reconvenționale (vol. II, f.d. 104-105 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel greșit a aplicat

prevederile art. 545 alin. (2) și art. 561 alin. (1), (3) lit. a) și art. 561 alin. (4) din

Codul civil, or, în speță aplicabile sunt normele art. 502, art. 545 alin. (1),

art. 546 alin. (1) și art. 549 din Codul civil.

În opinia recurentei, instanțele inferioare eronat nu au ținut cont de faptul că

ea a efectuat lucrări de reparație a imobilelor litigioase și de consolidare a

acestora, iar pentru efectuarea acestor lucrări nu este necesar acordul celuilalt

coproprietar. Cu atât mai mult că, raportul de expertiză și evaluarea imobilelor au

fost efectuate după finisarea lucrărilor de consolidare și reparație, care au sporit

valoarea de piață a acestor bunuri.

La fel, nu s-a ținut cont de faptul că imobilele litigioase au fost procurate de

către părinții săi, însă, au fost înregistrate cu drept de proprietate pe numele lui

Dorin Țapu și Larisei Morari, iar ulterior donate fiului XXX, care până la

momentul decesului s-a aflat doar la întreținerea sa.

Prin referința depusă electronic la 25 august 2022, Dorin Țapu, reprezentat

de avocatul Sergiu Prodan, a solicitat respingerea recursului declarat de Larisa

Morari împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți ca fiind

neîntemeiat și inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

4

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 14 aprilie 2022

a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

5

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 14 aprilie 2022.

Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS8006278122AS, decizia

motivată din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată Larisei Morari

la 01 iunie 2022.

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost predată oficiului poștal la 15 iulie 2022 (vol. II, f.d. 108).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

6

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Larisa Morari rezultă că aceasta nu a evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Larisa Morari nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Larisa Morari nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

7

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Larisa Morari a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Larisa Morari împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții

de Apel Bălți, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Larisa Morari împotriva

deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8