3ra-1246/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-1246/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1246/21

2-20111288-01-3ra-29112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

29 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Iosif Mardari,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Iosif Mardari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalculării și

achitării pensiei,

împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă

decizie,

c o n s t a t ă :

La data de 07 septembrie 2020 Iosif Mardari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la declararea

nulității actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalculării și

achitării pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Iosif Mardari a

indicat că, a activat în organele procuraturii din aprilie 1981 până în decembrie

2001, având o vechime în muncă de procuror de peste 20 de ani. Începând cu

01 februarie 2000, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar, potrivit funcției

deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu, situație care a durat până la sfârșitul anului 2011.

1

Reclamantul a făcut referire la prevederile art. 34 alin. (6) din Legea

nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, care statuează că procurorii

pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, drept pe care l-a dobândit la data de 01 februarie

2000.

Astfel, reclamantul a menționat că o dată cu majorarea salariului

procurorului în exercițiu în baza Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire

la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la 01 ianuarie 2008 cuantumul

pensiei i-a fost recalculat conform dreptului dobândit.

Făcând referire la art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie

2008 cu privire la Procuratură, reclamantul a susținut că fiind procuror pensionat, de

asemenea, a beneficiat de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel, încă odată

fiindu-i reconfirmat prin lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din

salariul procurorului în exercițiu, conform funcției deținute la momentul stabilirii

pensiei, dobândit legal la 01 februarie 2000.

Reclamantul a relatat că, prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei

Bălți, sediul central necontestată de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost

dispusă și i s-a efectuat recalculul pensiei în temeiul Legii nr. 37 din 07 martie 2013

pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la

sistemul de salarizare în sistemul bugetar, prin care salariul procurorului s-a majorat

cu 35%, începând cu 05 aprilie 2013 și a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016.

Reclamantul a reținut că, începând cu data de 01 decembrie 2018, salariile

procurorilor în funcție au fost majorate prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018

pentru modificarea unor acte legislative, însă Casa Națională de Asigurări Sociale,

din motive neîntemeiate și neclare, nu i-a efectuat recalcularea ordinară a pensiei,

astfel lipsindu-l de acest drept dobândit legal în luna februarie 2000.

Reclamantul a comunicat că, la data de 14 ianuarie 2020 a expediat în adresa

Casei Naționale de Asigurări Sociale o cerere, prin care a solicitat să-l informeze cu

privire la temeiul nerecalculării pensiei în cazul său.

Prin răspunsul din 10 februarie 2020 cu nr. M-89/20 Casa Națională de

Asigurări Sociale l-a informat că recalculul de la 01 decembrie 2018 nu a fost

efectuat dat fiind faptul că, prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 au fost

abrogate normele art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură.

Reclamantul a indicat că, la 09 martie 2020 a depus la Casa Națională de

Asigurări Sociale o cerere de executare benevolă a hotărârii din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul central. Însă, la răspunsul din 25 mai 2020 cu

nr. 11-03/04-1861, a fost atașat răspunsul la cererea prealabilă din 27 iulie 2020, în

care s-a indicat că această cerere este repetată.

Reclamantul a considerat că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale i-a fost încălcat grav dreptul de proprietate, obținut anterior în mod licit prin

stabilirea pensiei.

Astfel, la data de 27 iulie 2020 a adresat o cerere prealabilă Casei Naționale

de Asigurări Sociale, prin care a solicitat de a-i restabili dreptul la recalcularea

2

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție, potrivit

prevederilor Legii nr. 271 din 23 noiembrie 2018 și a efectua acest recalcul.

Reclamantul a invocat că, potrivit Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu

privire la Procuratură, Legii nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură, ajustată la Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, Legii nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură,

în calitate de procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Reclamantul a menționat că, Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură, ca și cele anterioare (Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la

Procuratură din 1992 și Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură), asigura reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea

pensiei procurorului ca funcție de demnitate publică, la o anumită vârstă – 50 de ani,

cu respectarea obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere

ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție.

Reclamantul a afirmat că prevederile în cauză au fost adoptate de

Parlamentul Republicii Moldova în strictă concordanță cu Liniile directoare privind

rolul Procurorilor, adoptate la Congresul III al Organizației Națiunilor Unite,

pentru prevenirea criminalității din 27 august – 07 septembrie 1990 și

Recomandarea Rec (2000) 19, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului

Europei la 06 octombrie 2000, care, conform art. 5 pct. d) impun statelor membre

obligația, să i-a măsuri pentru ca legea să garanteze condiții rezonabile de

exercitare a acestor funcții, în special cele privind statutul, remunerația și o pensie

în conformitate cu importanța atribuțiilor exercitate, precum și o vârstă

corespunzătoare pentru pensionare.

Subsidiar, reclamantul a notat că, Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din

27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile, care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii, funcționarilor publici statuează că, stipulările legii privind stabilirea

unor garanții materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să

corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică.

Reclamantul a invocat că, în hotărârea nominalizată Curtea Constituțională

a reținut că, dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență

directă de caracterul activității social-utile prestate. Statutul juridic al unor categorii

de persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al organelor în care

aceștia activează, de caracterul și complexitatea activității prestate, de

responsabilitățile și exigențele de calificare pe care această activitate le implică.

Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari, determină faptul că statutul lor

juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari. De aici și necesitatea

instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială. Instituirea pensiei

speciale de funcție pentru procurori, la fel ca și pentru judecători, nu reprezintă un

privilegiu, aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca o compensație parțială a

inconveniențelor ce rezultă din rigorile statutului special, căruia trebuie să se

supună procurorii.

Totodată, reclamantul a menționat și Hotărârea Curții Constituționale

nr. 9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale

3

art. 1, pct. 22 și art. II-V din Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative care statuează că, normele privind protecția de

stat, asigurarea materială și socială, inclusiv asigurarea cu pensie, consfințite în

legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate.

Reclamantul a indicat că, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din

20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, Curtea Constituțională a menționat că un drept social poate fi obiectul

protecției constituționale garantate de art.46 și, respectiv, art.1 din Protocolul nr.1

la Convenția Europeană numai în cazul, când dreptul social respectiv este dobândit

și are o valoare economică.

Reclamantul a relevat că, toate modificările operate în actele legislative,

care reglementează modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru

persoanele – procurorii, care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a

modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv, potrivit

regulilor generale de acțiune a legii în timp. Or, dreptul constituit în baza unor legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului

anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul

respectiv și efectele lui.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 902 din

29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură; Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu

privire la Procuratură; Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură; Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură; Legii

nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355-XVI din

23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar; Legii

nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor;

art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative; Hotărârii Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici; Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004

pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și art. II-V din

Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative și Hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis acțiunea înaintată de Iosif Mardari împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, obligarea recalculării și achitării pensiei. S-a anulat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. M-89/20 din 10 februarie 2020 și nr. M-1663/20

din 17 august 2020 cu privire la recalcularea pensiei lui Iosif Mardari. S-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Iosif Mardari

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului-șef teritorial în funcție, începând cu data de 01 decembrie 2018, cu

4

recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie.

La data de 28 ianuarie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

apel împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Iosif Mardari (f.d. 50).

Hotărârea motivată din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 26 martie

2021, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei (f.d.

64).

La data de 23 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice și la data de

28 aprilie 2021 prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări

Sociale a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 68-81).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen

apelul Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 12 ianuarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat integral hotărârea din

12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă,

prin care acțiunea în contencios administrativ înaintată de Iosif Mardari împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea recalculării și achitării pensiei, a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 99, 100-115).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a menționat că noua

redacție a art.73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie

2011, prevede că: procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie

conform Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale

de stat.

Instanța de apel a învederat că începând cu 01 iulie 2011, drepturile de

pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea

nr.156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Instanța de apel a reținut că din conținutul art. 462 din Legea nr.156 din

14 octombrie 1998, nu rezultă faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile

viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor și nici

un alt act legislativ nu prevede acest fapt.

Subsidiar, instanța de apel a relevat că începând cu data de 01 iulie 2011

pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie

conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Instanța de apel a subliniat că nu pot fi reținute argumentele instanței de

fond, precum că prin refuzul autorității publice pârâte de recalculare a pensiei

reclamantului, acesta a fost lipsit de un drept garantat de lege, deoarece prin

instituirea de către legislator a unor noi prevederi de asigurare socială, dreptul

procurorilor la asigurare socială este garantat și în continuare, fiind instituită doar o

nouă modalitate de ajustare a acestuia.

5

Totodată, instanța de apel a indicat că, Legea nr.56 din 09 iunie 2011

privind modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate

prevederile art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale

procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

Instanța de apel a relevat că, prin Hotărârea Curții Constituționale nr.27 din

20 noiembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, Curtea Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile

Legii nr.56 din 09 iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială

a procurorilor în exercițiu cât și a celor în demisie.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentul lui Iosif Mardari cu

privire la faptul că procurorii pensionați au fost prejudiciați prin faptul, că nu li se

mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu. În acest context, instanța de apel a menționat că statul nu are dreptul să

micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-o lege anterioară. Se învederează că

prin modificările operate la lege, declarate constituționale, statul nu a diminuat

cuantumul pensiei procurorilor pensionați, ci a abrogat prevederea cu privire la

recalcularea pe viitor, cuantumul pensiei stabilit și achitat procurorilor pensionați

până la abrogarea prevederilor cu privire la recalculare, nefiind atins sau micșorat

în nici un fel.

În concluzie, instanța de apel a relatat că Iosif Mardari obținând dreptul la

pensie în anul 2000, de atunci și până în anul 2011, a beneficiat de recalcularea

pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, deoarece

Legea prevedea această recalculare, iar, începând cu data de 01 iulie 2011, Legea

nu mai prevede recalcularea pensiei, prin urmare relațiile beneficiarului de pensie

în raport cu Casa Națională de Asigurări Sociale, din anul 2011 până în prezent,

sunt sub guvernarea legii noi, deoarece sunt relații în curs de realizare și urmează

să fie guvernate de legile în vigoare la momentul realizării.

La data de 02 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Iosif Mardari a

depus recurs împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel (f.d. 116-118), iar, la data de

15 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Iosif Mardari a prezentat

motivarea recursului (f.d. 122-140).

În susținerea recursului Iosif Mardari a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind

apreciate eronat.

Suplimentar, recurentul a menționat că instanța de apel a neglijat principiile

de bază ale dreptului, aplicabile în cazul recurentului, argumentându-și temeiul de

admitere a apelului Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu casarea hotărârii

instanței de fond și respingerea acțiunii în contenciosul administrativ, ca

neîntemeiată, prin trimiterea nereușită la hotărârea din 28 septembrie 2004 a Curții

Europene a Drepturilor Omului, cauza Kopecky vs Sloveniei, care nici nu are

releveanță la speță.

6

Recurentul Iosif Mardari a relevat că, jurisprudența națională de rând cu cea

europeană stabilită în anii 2018 – 2021, combate concluziile din decizia instanței de

apel din 13 iulie 2021. Or, se confirmă existența unei baze suficiente în dreptul

intern, în contextul litigiilor ce ține de recalculul pensiei procurorilor pentru

vechime în muncă, configurate în rezultatul examinării unui număr considerabil de

cauze, cu același obiect al litigiului și circumstanțe de drept, în care toate soluțiile

au fost în favoarea reclamanților.

Recurentul a indicat că, conținutul răspunsului la cererea prealabilă, din

care rezultă că i s-a refuzat în recalculul pensiei de procuror, începând cu 01

decembrie 2018, dă temei de a concluziona că pârâtul-intimat, dar și instanța de

apel prin decizia contestată, nu au determinat corect raportul juridic în cauză,

circumstanță importantă de drept pentru soluționarea justă a litigiului, deoarece nu

au luat în considerare faptul, că nu este aplicabilă la caz Legea nr. 56 din 09 iunie

2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate alin.(3)-(10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu

privire la Procuratură, poziție care contravine normelor Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, practicii unanim recunoscute a

Curții Europene a Drepturilor Omului, Constituției Republicii Moldova,

Hotărârilor Curții Constituționale, legislației civile naționale și principiului

securității juridice, instituit în jurisprudența instanțelor internaționale și naționale

de justiție, la care a făcut referire pe larg în cererea de chemare în judecată. Pe

când, instanța de fond a accentuat aceste aspecte de drept și a dat o soluție corectă

de aplicare a legii la caz.

Recurentul a relatat că, Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 27 din

20 decembrie 2011, la aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile

dreptului de proprietate statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77 – 80, a

ținut cont de prevederile art. 4 din Constituție, practicii sale și de prevederile

Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

reiterând că drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt

menționate expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare,

protecția socială fiind precedată în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența

socială și cea medicală.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

13 iulie 2021.

La data de 02 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Iosif Mardari a

depus recurs împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel (f.d. 116-118).

7

Decizia motivată din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău i-a fost

notificată lui Iosif Mardari, la data de 11 noiembrie 2021, fapt confirmat prin avizul

de recepție nr.DS8005669573AS, anexat la actele cauzei (f.d. 121).

La data de 15 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Iosif

Mardari a prezentat motivarea recursului (f.d. 122-140).

Astfel, recursul depus de Iosif Mardari împotriva deciziei din 13 iulie 2021

a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 29 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei Casei Naționale de Asigurări

Sociale, copia recursului depus de Iosif Mardari, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d. 143).

Deși, la data de 02 decembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a

recepționat copia recursului, aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv

și nu a depus referință, în care să-și expună opinia referitor la cererea de recurs

depusă de Iosif Mardari (f.d. 144).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție examinând admisibilitatea recursului depus de Iosif Mardari,

prin încheierea din 22 decembrie 2021 l-a numit pentru examinare în complet de

5 judecători (f.d. 145).

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind actele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia din

13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 12 ianuarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

Din actele cauzei rezultă că, Iosif Mardari, a activat în organele procuraturii

din aprilie 1981 până în decembrie 2001, având o vechime în muncă de procuror de

peste 20 de ani.

Începând cu 01 februarie 2000, la atingerea vârstei de 50 ani, lui Iosif

Mardari i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din

salariul mediu lunar, potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat, cu

respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare

ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu, situație care a durat până la

8

sfârșitul anului 2011.

Totodată, prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

central, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Iosif Mardari

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la contestarea actului

administrativ, a fost recunoscut neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.M-1428/17 din 24 august 2017, s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să recalculeze lui Iosif Mardari pensia pentru vechime în muncă, reieșind

din majorarea generală a salariului procurorului în funcție, începând cu 05 aprilie

2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu 01 august 2016, după

creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, în vigoare din 01 august 2016 (f.d. 21). Hotărârea nominalizată a

devenit irevocabilă prin necontestare.

În baza deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți din

08 octombrie 2018, a fost recalculată pensia lui Iosif Mardari, începând cu

05 aprilie 2013 (f.d. 23a-34, Dosar administrativ).

Prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte

legislative, de la data de 01 decembrie 2018, salariile procurorilor în funcție au fost

majorate. Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a efectuat recalcularea

ordinară a pensiei lui Iosif Mardari.

La data de 14 ianuarie 2020, Iosif Mardari s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea pensiei

pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul de funcție al procurorului în

funcție, începând cu 01 decembrie 2018, reieșind din majorările la salariu introduse

prin Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative

(f.d. 11).

Prin răspunsul nr.M-89/20 din 10 februarie 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale a refuzat de a admite cererea lui Iosif Mardari, motivând că,

temei de recalculare a pensiei nu este (f.d. 8).

La data de 27 iulie 2020, Iosif Mardari a depus în adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale o cerere prealabilă, solicitând recalcularea și achitarea pensiei

sale în dependență de majorările salariale aduse salariului de funcție al procurorului

în funcție, începând cu 01 decembrie 2018 (f.d. 14-18).

Prin răspunsul M-1663 din 17 august 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale a respins cererea prealabilă formulată de Iosif Mardari (f.d. 19).

Nefiind de acord cu răspunsul primit al Casei Naționale de Asigurări

Sociale, la 09 septembrie 2020, reclamantul Iosif Mardari, a depus prezenta acțiune

în instanța de judecată, concretizată în ședința de judecată, prin care a solicitat,

anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale exprimat prin răspunsul

din 10 februarie 2020 și obligarea autorității publice pârâte să îi recalculeze și să îi

achite pensia, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef teritorial în

funcție, cât și ulterior, în cazul majorării generale a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

9

legii și se aplică nemijlocit legea.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul

administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială

întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în

domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin

nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

În sensul art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Conform art. 21 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului

pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de

judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților

persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 22 alin. (1)-(2) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute

autorităților publice sau instanțelor de judecată competente, faptele general notorii

și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, până la

proba contrarie.

Iar, conform 36 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, instanța de judecată

competentă să soluționeze acțiunile în contencios administrativ este obligată să

respecte principiul supremației dreptului, în conformitate cu care demnitatea

omului, drepturile și libertățile lui sânt considerate valori supreme și sânt garantate

de stat. Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu

luarea în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Iar, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că, în speță, reclamantul Iosif Mardari ca și în

cauza anterioară, pretinde recalcularea pensiei, conform unui act normativ adoptat

după soluționarea cauzei anterioare și anume, Legea nr. 270 din 23 noiembrie

2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar.

Analizând probatoriul cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că prima

10

instanță a ajuns la concluzia corectă că, pretențiile reclamantului Iosif Mardari față

de Casa Națională de Asigurări Sociale sunt întemeiate.

Conform art. 1 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, prezenta lege are ca obiect de

reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și

reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de

stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar.

Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului

din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să

reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să

reprezinte principalul element al remunerației personalului. Modul și condițiile de

salarizare a personalului din sectorul bugetar țin în exclusivitate de prezenta lege și

nu pot fi obiectul de reglementare a altor acte normative, cu excepția celor ce

rezultă din legea respectivă.

Articolul 2 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, stabilește domeniul de reglementare, cu

mențiunea că reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de

demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor

care ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului

și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă

în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din

bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale (în

continuare – unități bugetare).

Totodată, instanța de recurs menționează că articolul 9 din Legea nr. 270

din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar,

statuează grilele de salarizare, iar articolul 10 componentele salariului.

În conformitate cu art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, în vigoare până la 01 decembrie 2018, salariul procurorului se

stabilește în funcție de salariul judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se

stabilește în funcție de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de

vechimea sa în funcția de procuror. Salariul procurorului reprezintă 90% din:

salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție, în cazul procurorului din

Procuratura Generală sau din procuraturile specializate, cu vechimea în muncă

corespunzătoare; salariul judecătorului din judecătorie, în cazul procurorului din

procuraturile teritoriale, inclusiv din Procuratura UTA Găgăuzia, cu vechimea în

muncă corespunzătoare.

Reieșind din prevederile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime

în muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul

lucrează sau nu în organele Procuraturii.

În anexa nr. 4 la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, se indică coeficienții de salarizare

11

inclusiv pentru procurori, în dependență de funcție. Aceste abordări din Legea nr.

270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul

bugetar, implică majorarea salariului procurorului în funcție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că, normele citate supra, care erau în

vigoare în perioada când reclamantul Iosif Mardari a început să beneficieze de

pensie, determină dreptul acestuia de a beneficia de recalcularea pensiei în

dependență de salariul procurorului în funcție.

Or, conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu

privire la Procuratură, în vigoare la data pensionării reclamantului Iosif Mardari,

salariul procurorilor și anchetatorilor se stabilește în funcție de post, gradul de

clasificare și de vechimea în muncă și corespunde salariilor judecătorilor

instanțelor judecătorești de gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a

5%. Procurorii și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele, prevăzute pentru judecători.

Conform art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

Astfel, prima instanță întemeiat a concluzionat că, normele de drept de

pensionare stabilite posterior, nu au putere retroactivă, fapt relevat și în pct. 4 (3)

din Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004, din care rezultă că la

determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și plată a pensiilor,

modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legiuitorul are obligația de a ține

cont de faptul că, asigurările sociale stabilite anterior, nu pot fi anulate fără a fi

substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai

pentru viitor și numai față de persoanele, care au solicitat acordarea pensiei după

intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite

anterior.

La fel, Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 21 ianuarie 2000 prevede

că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la

statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului

că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar

plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

În temeiul art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie

1994 cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte

oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și

pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale

acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul

adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

Sub acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

12

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Hotărârea

Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și

alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, au fost declarate

neconstituționale articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea

nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în

partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

În punctele 77-80 din aceeași Hotărâre, Curtea Constituțională a menționat

că, la aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului

de proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține

cont de prevederile articolului 4 din Constituție și, conform practicii sale, de

prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene.

Totodată, Curtea a reiterat că, prin Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011,

drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate

expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția

socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea

medicală, că la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestații sociale unui

drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. l la Convenția

Europeană, iar în cazul persoanelor, care au plătit contribuții la un sistem de

protecție socială (Muller vs Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior

jurisprudența acesteia a evaluat, nu fără de ambiguități în ceea ce privește

prestațiile noncontributive, spre protecție mai largă.

În cauza Stec și alții vs Marea Britanie (decizia de admisibilitate din

06 iulie 2005), Marea Cameră a Curții Europene a statuat, cu valoare de principiu,

că atunci când un Stat-parte pune în aplicare o legislație, care prevede plata

automată a unei prestații sociale – indiferent dacă acordarea acestei prestații

depinde sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor – această legislație trebuie să fie

considerată ca generând un interes patrimonial ce ține de domeniul de aplicare al

articolului 1 din Protocolul nr.1 pentru persoanele care îndeplinesc cerințele sale.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între

alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, din Hotărârea Curții Constituționale

nr. 27 din 20 decembrie 2011, rezultă că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană numai în cazul, când dreptul social respectiv este dobândit și

are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit

ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și

astfel constituie un drept de proprietate al persoanei. În acest sens, Curtea susține

aprecierea autorităților, dată drepturilor diminuate, prin normele contestate, ca

drepturi potențiale sau aleatorii.

Având în vedere cele constatate, Completul specializat pentru examinarea

13

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, prima instanță

întemeiat a dispus admiterea pretențiilor reclamantului Iosif Mardari, cu obligarea

recalculării și achitării pensiei, fiind anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. M-89/20 din 10 februarie 2020 și nr. M-1663/20 din 17 august 2020 cu

privire la recalcularea pensiei lui Iosif Mardari. Totodată, Casa Națională de

Asigurări Sociale fiind obligată să-i recalculeze și să-i achite lui Iosif Mardari

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului-șef teritorial în funcție, începând cu data de 01 decembrie 2018, cu

recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată poziția instanței de apel, precum

că, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, a fost modificat art. 73 din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură și abrogate aliniatele (3)-(10) din art. 73 și astfel, începând

cu 01 iulie 2011, procurorii pensionați nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea

pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Or, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, procurorilor, începând cu 01 iulie 2011, li s-a stabilit dreptul

la pensie în conformitate cu Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat,

circumstanțe, care au dus la schimbări esențiale, în raport cu dreptul la pensie,

acordat procurorilor, care au atins vârsta de pensionare până la modificările de

rigoare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, noile reglementări au avut ca scop de a stabili

noi reguli în privința colaboratorilor, care au activat în organele procuraturii și au

obținut dreptul la pensie după intrarea în vigoare a noilor reglementări, adică după

01 iulie 2011 și nicidecum prin noile prevederi nu se prezumă schimbarea situației

pensionarilor, foști colaboratori ai organelor procuraturii, care au dobândit dreptul

la pensie până la intrarea în vigoare a acestor reglementări.

În același timp, art. 73 alin. (1) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie

2008 cu privire la Procuratură, în redacția Legii nr.56 din 09 iunie 2011, prevede că

procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat. Astfel, legiuitorul a stabilit că,

începând cu 01 iulie 2011, procurorilor în exercițiu, care vor atinge vârsta de

pensionare, li se va stabili dreptul la pensie, conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat, dar nicidecum din conținutul acestei norme nu rezultă că

procurorilor pensionați li se modifică și condițiile de calculare și achitare a pensiei,

or, această modificare nu se răsfrânge asupra procurorilor pensionați până la 01

iulie 2011, mai cu seamă în situația, în care această condiție nu a fost stipulată

expres în modificările efectuate.

Or, pentru ca noile reguli să poată fi aplicate situațiilor apărute în modul și

14

în condițiile stabilite de legea în vigoare la momentul dobândirii, la caz, a dreptului

la pensie în temeiul art. 34 alin. (6) din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură,

art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, în legea nouă urma să fie stipulat expres acest fapt, pe când

prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, nu conțin asemenea reglementări.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs reține faptul că Curtea

Constituțională prin Hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004, a constatat că dreptul

subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare, legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte

din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului

anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu

poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui.

Curtea Constituțională a mai menționat referitor la prevederile art. 22 din

Constituție, că principiul neretroactivității legii urmărește protejarea libertăților,

contribuie la adâncirea securității juridice, a certitudinii în raporturile interumane.

Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-și

conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Ca urmare, dreptul lui Iosif Mardari, cu aplicarea principiului recalculării

pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare,

legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut, conform prevederilor art. 7 din

Codul civil, care stabilește expres că, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar, reclamantul Iosif Mardari, în

calitate de procuror în demisie, a obținut dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecători, de care a beneficiat

anterior.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră relevantă speței cauza Gaygusuz vs Austria,

Hotărârea din 23 mai 1996, potrivit căreia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

a statuat că, pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din

Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și se constată o discriminare în sensul articolului 14, dacă lipsește o

justificare obiectivă, rezonabilă, pentru diminuarea patrimoniului reclamantului.

Or, Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ca și

cele anterioare (Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură și

Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură), asigura

reglementarea garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului

ca funcție de demnitate publică, la o anumită vârstă – 50 de ani, cu respectarea

obligatorie a principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție.

15

Astfel, modul de recalculare a pensiei, la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție, se efectuează în conformitate cu

art. 51 alin. (3), lit. b) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează ca relevantă speței și Hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor

prevederi din legile, care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor Procuraturii, funcționarilor publici, prin care Curtea a

decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții materiale ale independenței

procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de persoane cu

demnitate publică. Totodată, indicând și pentru viitor organelor cu drept de

inițiativă legislativă că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că, dreptul social

reclamantul Iosif Mardari l-a dobândit legal, odată cu acordarea pensiei pentru

vechime în muncă în funcția de procuror în anul 2000, iar drepturile diminuate prin

normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative ca drepturi potențiale sau aleatorii, se referă la viitorii procurori cu drept

de pensionare.

Or, dreptul recurentului Iosif Mardari, cu aplicarea principiului recalculării

pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare,

legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut.

Prin urmare, dreptul recurentului în calitatea sa de procuror pensionat, la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit în modul prevăzut de lege și nu

este susceptibil de a fi anulat.

Astfel, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a admite cererea de

chemare în judecată a lui Iosif Mardari.

De altfel, refuzul calculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă

procurorilor pensionați, până la operarea modificărilor prin Legea nr. 56 din

09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași

temeiuri, având la bază aceleași circumstanțe.

În contextul celor expuse, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță în mod

corect a apreciat circumstanțele cauzei și conform prevederilor legale a emis o

hotărâre legală și întemeiată.

16

Circumstanțele descrise determină Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție să conchidă că soluția instanței de

apel este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu aplicarea și interpretarea eronată a

normelor de drept material, din care considerente aceasta nu poate fi menținută.

În conjunctura celor menționate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiat

argumentul recurentului Iosif Mardari că, instanța de apel a emis decizia contestată

cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a normelor de drept material, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, de a casa decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și a menține hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Iosif Mardari.

Se casează integral decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Iosif Mardari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalculării și achitării

pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

17