3ra-319/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula si achita pensia

3ra-319/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula si achita pensia (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-319/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru )

Î N C H E I E R E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Maria Ghervas împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula și achita

pensia,

împotriva deciziei din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a

menținut hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2020 Maria Ghervas a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a

recalcula și achita pensia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că din anul 1987 activează în funcția de

judecător, iar din anul 2014 până în prezent este judecător la Curtea Supremă de

Justiție, deține gradul întâi de calificare a judecătorului.

Reclamanta a menționat că, începând cu 15 ianuarie 2010, i-a fost stabilită pensia

pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul lunar al judecătorului Curții

Supreme de Justiție. Asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin Legea

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, cu ulterioarele modificări.

Modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază de acest drept, a fost

reglementat de art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

1

judecătorului și art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii.

A invocat că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011,

art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii, cât și art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului au fost declarate neconstituționale. Astfel, prin Legea nr. 60 din 4 aprilie

2014 a fost abrogat art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii și a fost modificat art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului. Conform Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, alin. (1) art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, a obținut următorul cuprins: judecătorul care a atins

vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel

puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru

vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an

complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de

80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Respectiv, dispoziția art. 32 din Legea nr. 544-XHI din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, statuează clar că pensia judecătorului se recalculează ținându-se

cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și

fără ca legislatorul să facă diferența între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Reclamanta a specificat că, cele menționate supra denotă cert că, la adoptarea

acestei legi, legislatorul s-a ghidat de hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27

ianuarie 2000, prin care s-a statuat că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice

este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în

Legea cu privire la statutul judecătorului, întru respectarea principiului respectării

drepturilor dobândite anterior în mod licit. Totodată, hotărârea Curții Constituționale

nr. 27 din 20 noiembrie 2011 notează că, un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 din Constituție, și respectiv, art. 1 din protocolul nr.

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are valoare economică.

În acest context, reclamanta a opinat având în vedere normele legale enunțate mai

sus, că pensia achitată urmează a fi calculată reieșind din cuantumul dreptului

patrimonial dobândit, adică din mărimea salariului lunar al judecătorului Curții

Supreme de Justiție în exercițiu, fără anumite limitări.

În opinia reclamantei, prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60 din 4

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, conform căreia

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, care a suferit modificări tot prin Legea nr. 60 din 4

aprilie 2014 și care are următorul cuprins „pensia judecătorului se recalculează

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu”.

Mai mult, art. III Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea cu privire

la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost modificată prin

această normă.

2

Respectiv, având în vedere principiul de bază, consfințit de Curtea Constituțională

în hotărârile sale adoptate pe acest subiect, potrivit cărora asigurarea cu pensii a

judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale și obligatorii care sunt:

Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr.

156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, consideră că art. III

vizat supra nu poate fi aplicat separat. Or, tratarea în alt mod a prevederilor legale în

baza cărora judecătorii aflați în funcție au dreptul de a primi pensia în raport cu salariul

lunar al judecătorului în exercițiu, ar contraveni Constituției, cât și tratatelor

internaționale în domeniul dat.

Reclamanta Maria Ghervas a afirmat că la data de 15 noiembrie 2019, s-a adresat,

prin intermediul oficiului poștal, Casei Naționale de Asigurări Sociale cu petiție, prin

care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de

majorarea generală a salariului judecătorului Curții Supreme de Justiție, începând cu 1

aprilie 2015 până la modificarea salariului mediu pe economie. Prin răspunsul nr. G-

2504/19 din 5 decembrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că temei

legitim de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, ca judecător, în

temeiul art. 32 alin. (1) din Legea 544-XIII din 20 iulie 1995, nu este, deoarece aceasta

conform listei judecătorilor care beneficiază de pensie pentru vechime în muncă

prezentată de Consiliul Superior al Magistraturii, continuă să activeze în funcție de

judecător.

Reclamanta a comunicat că, la data de 9 decembrie 2019, s-a adresat cu cerere

prealabilă, prin intermediul oficiului poștal, Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin

care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de

majorarea generală a salariului judecătorului Curții Supreme de Justiție începând cu 1

aprilie 2015 până la modificarea salariului mediu pe economie, în conformitate cu

prevederile legale vizate supra. Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

G-2677/19 din 23 decembrie 2019, recepționat prin intermediul oficiului poștal, la 31

decembrie 2019, contra semnătură, cererea prealabilă a fost respinsă, indicându-se că

temei legitim de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, ca judecător,

în baza art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, nu este, iar în caz de

dezacord cu răspunsul respectiv, nu este lipsită de dreptul de a-l contesta în termen de

30 de zile în instanța de contencios administrativ, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Reclamanta Maria Ghervas a susținut că, Casa Națională de Asigurări Sociale la

examinarea petiției și cererii prealabile a încălcat principiile procedurii comune și de

contencios administrativ prevăzute la art. 21, 22 alin. (1), 23, 31 și 32, precum și

etapele procedurii administrative prevăzute în Capitolul I, Titlul II Cod administrativ

(art. 69-78). La fel, la examinarea cererii prealabile nu au fost luate în considerare și

dispozițiile art. 10 alin. (1), 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3), 119, 162 alin. (3) lit. b) din

Codul administrativ.

Mai mult, în temeiul art. 94 din Codul administrativ, înainte de emiterea unui act

administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea

unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în

legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.

Audierea poate fi făcută verbal sau în scris. Iar, art. 85 și 87 alin. (1) din Codul

administrativ prevede clarificarea stării de fapt și obținerea probelor, fapt ce nu a fost

respectat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

3

În opinia reclamantei, diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și

restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin

art. 6, 43, 47, 54 și 116 din Constituția Republicii Moldova, principiilor fundamentale

despre independența organelor judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale a

ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și în

Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul pensiei

judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Reclamanta Maria Ghervas a solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a recalcula și achita pensia în cuantum de 80% în dependență de majorarea

generală a salariului judecătorului Curții Supreme de Justiție, începând cu 1 aprilie

2015 și pe viitor, ținându-se ulterior cont de modificările posterioare ale legislației în

cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului Curții Supreme de

Justiție.

Prin hotărârea din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Maria Ghervas. S-a anulat decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. G2677/19 din 23 decembrie 2019 și s-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia în cuantum de 80% în dependență de

majorarea generală a salariului judecătorului Curții Supreme de Justiție, începând cu 1

aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se ulterior cont de modificările posterioare ale

legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului Curții

Supreme de Justiție.

La data de 15 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

din 15 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare în baza normelor de drept

ce reglementează raportul juridic litigios, raportat la materialele cauzei, au

concluzionat că cererea de chemare în judecată este întemeiată. La caz, dreptul social,

cu privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea

acesteia în dependență de majorarea salariului judecătorului în exercițiu a fost dobândit

de către Maria Ghervas anterior modificărilor din 4 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai

2014) operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

Instanțele de judecată au reținut că dreptul constituit în baza unor legi anterioare,

cum este la caz, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa

modalitatea, prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În concluzie, instanțele inferioare au notat că, art. III al Legii nr. 60 din 4 aprilie

2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative nu poate fi aplicat la caz

intimatei, or aceasta a dobîndit de fapt acest drept de recalculare a pensiei, anterior

survenirii acestor modificări.

La data de 15 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale, a depus recurs împotriva deciziei din 2 decembrie 2020 a Curții de

4

Apel Chișinău, ulterior confirmat prin depunerea recursului pe suport de hârtie cu

semnătura olografă.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că decizia contestată este neîntemeiată, deoarece

instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare ce

reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.

Totodată, a precizat că nu pot fi reținute alegațiile intimatei precum că art. III din

Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014, nu se atribuie la Legea nr. 544/1995, or, la caz,

legislatorul s-a referit concret anume la acest tip de funcționari de stat – judecători,

activitatea cărora este reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului.

Respectiv, specificarea concretă, prin lege a unor chestiuni, la caz, ce ține de drepturile

de pensionare a judecătorilor, nu poate fi interpretat astfel decât prevede legislația în

vigoare.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel

cu pronunțarea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 decembrie 2020, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 2 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 5 ianuarie 2021, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d.100).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 15 ianuarie 2021, prin intermediul poștei

electronice, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

5

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

6

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

7