2ra-1507/21 — cu privire la încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie

2ra-1507/21 — cu privire la încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1507/2021

prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul central (jud. I. Dadu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ioana

Sava,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ioana Sava

împotriva Inspectoratului de Poliție Hâncești al Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova, Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu agentul constatator Victor Scafaru, cu

privire la încasarea prejudiciului material, moral cauzat în rezultatul acțiunilor sau

inacțiunilor ilicite ale autorităților competente să soluționeze cauza contravențională

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ioana Sava și a fost menținută hotărârea din 14 decembrie

2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 03 decembrie 2019, Ioana Sava a depus cerere de chemare în judecată către

Inspectoratul de Poliție Hâncești al IGP al MAI, Inspectoratul General al Poliției al

MAI, Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu agentul constatator Victor

Scafaru, cu privire la încasarea prejudiciului material, moral cauzat în rezultatul

acțiunilor sau inacțiunilor ilicite ale autorităților competente să soluționeze cauza

contravențională și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 21 iunie 2018 în privința sa, a

fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție nr.MAIXXXXXXX de către

angajatul Inspectoratului de Poliție Hâncești, agent constatator Victor Scafaru,

potrivit căruia în temeiul art. 354 din Codul Contravențional, a fost sancționată cu

amendă în mărime de 10 u.c., ce constituia suma de 500 de lei.

La 09 iulie 2018, a depus contestație împotriva procesului-verbal cu privire la

contravenție.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, a

fost repusă în termenul de depunere a contestației și a fost respinsă contestația ca

fiind neîntemeiată, procesul-verbal cu privire la contravenție fiind menținut. Însă,

prin decizia din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

primei instanțe și transmisă cauza spre rejudecare, în alt complet de judecată.

Astfel, prin hotărârea din 16 septembrie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul

central, contestația a fost admisă, a fost anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAIXXXXXX din 21 iunie 2018 și decizia emisă de agentul

constatator Scafaru Victor privind sancționarea ei cu amendă în mărime de 10 u.c.,

ce constituie suma de 500 de lei, în temeiul art. 354 din Codul contravențional, cu

încetarea procesului contravențional pe motivul lipsei faptei contravenției.

Hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă la 02 octombrie 2019.

A susținut reclamanta că, în urma intentării ilegale de către agentul constatator

a procesului contravențional, i-a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat prin stare

de stres, frică pentru viața și sănătatea ei, a pierdut încrederea în organele statului,

care de fapt au obligația de a proteja societatea și nu de a lua decizii ilegale.

A considerat reclamanta că, anularea actelor ce au dus la sancționarea ei

contravențională îi acordă dreptul de a pretinde la recuperarea prejudiciului prin

prisma Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești în coroborare cu art. 384 alin. (2) lit. u)

din Codul contravențional, care prevede că, persoana în a cărei privință a fost pornit

proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

A precizat reclamanta că, agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele

cauzei, inclusiv circumstanțele care indicau la nevinovăția ei în comiterea faptei

imputate și drept consecință, eronat a fost sancționată, fiindu-i afectat dreptul la

prezumția nevinovăției. În acest sens, consideră că, răspunzător de cauzarea

prejudiciului se face atât Inspectoratul de Poliție Hâncești, cât și organul suprem

Inspectoratul General al Poliției al MAI și Ministerul Justiției al RM.

Cât privește prejudiciul material suportat în legătură cu examinarea acestei

contestații, reclamanta a invocat că, pentru examinarea cererii de recurs la Curtea de

Apel Chișinău a achitat serviciile avocatului Ion Istrati în sumă de 1500 de lei

conform bonului de plată nr. 459896 din 12 decembrie 2018, pentru examinarea

cauzei la rejudecare în Judecătoria Hâncești, sediul central a achitat serviciile

avocatului Ion Bătrîncea în sumă de 1500 de lei, conform bonului de plată nr.

265275 din 09 aprilie 2019.

A solicitat reclamanta constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la

răspundere contravențională (penală) și dreptului la prezumția nevinovăției;

constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6§1 CEDO,

încălcare comisă prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție din 21

iunie 2018 și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale; încasarea în mod solidar din

contul pârâților a sumei de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și sumei de

4500 de lei cu titlu de prejudiciu material (3000 de lei în cauza contravențională și

1500 de lei în prezenta cauză) și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul central a

fost respinsă acțiunea depusă de Ioana Sava ca fiind neîntemeiată.

2

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 18 decembrie 2020, Ioana Sava

a declarat apel împotriva hotărârii din 14 decembrie 2020 a Judecătoriei Hâncești,

sediul central, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ioana Sava și a fost menținută hotărârea din 14 decembrie 2020 a

Judecătoriei Hâncești, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 1398 alin.(1),

1405 alin.(1), 1422 alin.(1), 1423 alin.(1) din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019), precum și prevederile Legii nr.1545-XII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, și a conchis că,

prima instanță just a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată,

or, temeiurile ce determină răspunderea statului în conformitate cu Legea nr.1545-

XII din 25 februarie 1998, sunt exhaustiv indicate la art.3 al acesteia în coroborare

cu art.6 al Legii, temeiuri ce nu se întrunesc în speță, pretențiile reclamantei fiind

neîntemeiate integral.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanței îi revine sarcina de a determina

temeinicia răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise

în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești, ce constă în aplicarea principiului

răspunderii în raport cu vinovăția și întrunirea în acțiunile organelor statului și

partea care se consideră vătămată, în vederea determinării existențe componenței de

ilicit în cazurile prevăzute exhaustiv în textul Legii, fură dreptul de extindere a

acestora.

Instanța de apel a constatat că, nu au fost identificate careva temeiuri legale,

invocate de către apelanta Ioana Sava în cererea de chemare în judecată depusă

împotriva Inspectoratului General al Poliției și a Inspectoratului de poliție Hâncești

ce i-ar permite solicitarea reparării prejudiciului material și moral în baza Legii

nr.1545-XII din 25 februarie 1998.

În consecință, acțiunea depusă de reclamanta-apelantă Ioana Sava privind

repararea prejudiciului moral din bugetul de stat, este drept una neîntemeiată și

abuzivă, în condițiile în care pretențiile acesteia nu se regăsesc a fi reglementate

expres de dispozițiile de Legea nr.1545-XII din 25 februarie 1998. Astfel, în speță

nu există temei juridic de a se solicita repararea prejudiciului material și moral

cauzat, din contul statului (cauza civilă Cozma Nelea către Inspectoratul de Poliție

Ocnița, Ministerul Justiției).

Concomitent, instanța de apel a remarcat, că prima instanță just a menționat că,

acțiunea de întocmire a procesului-verbal cu privire la contravenție reprezintă una

din atribuțiile de serviciu ale agentului constatator, la executarea cărora ultimul este

obligat prin Lege, iar înlăturarea erorilor prin hotărâre judecătorească exceptă

posibilitatea reparării prejudiciului pentru motivele indicate mai sus, or, art.6 al

Legii nr.1545-XII din 25 februarie 1998, prevede că, dreptul la repararea

prejudiciului în cazurile indicate în textul acestei norme survine în modul prevăzut

de Legea dată, respectiv în cazurile prevăzute de art.3 al aceleiași Legi, inexistente

în speță, având în vedere că anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și

a deciziei de sancționare cu încetarea procesului contravențional de către instanța de

3

judecată, constituie un remediu compensatoriu eficient ce atrage satisfacție

echitabilă pentru reclamant.

Instanța de apel, coroborând normele de drept și de fapt expuse supra precum

și suportul probatoriu prezentat de către pârâtul/intimatul Inspectoratul General al

Poliției, a constatat cu certitudine că, pretențiile formulate de către Ioana Sava nu

sunt susținute de lege, iar hotărârea instanței este legală în fond, emisă cu

respectarea procedurii și a competenței prevăzute de lege, motiv pentru care

urmează a fi respinsă acțiunea drept neîntemeiată, iar repararea prejudiciului moral

este pretenție ce reiese din constatarea încălcării, încălcare ce care nu s-a constatat.

Sub alt aspect, instanța de apel a remarcat faptul că, apelanta-reclamantă,

utilizând calea de atac nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut

posibilitatea să le prezinte primei instanțe și care ar fi de natură să răstoarne

concluziile expuse în hotărârea contestată.

La 20 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ioana Sava a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul

juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 18 mai 2021 și a

expediat copia participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 27 iulie

2021, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică. (f.d.142)

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat împotriva deciziei din 18

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost înregistrat la 24 august 2021, fiind

expediat prin poștă la 20 august 2021 (f.d.158), în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 09 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat

intimaților copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 07 octombrie 2021 și la 11 octombrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM și Inspectoratul de

4

Poliție Hâncești al IGP al MAI au depus referințe, prin care au solicitat de a

considerat recursul declarat de Ioana Sava ca fiind inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură

civilă și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

5

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ioana Sava.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ioana Sava împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6