2ra-1010/22 — repararea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată

2ra-1010/22 — repararea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1010/2022

2-21073617-01-2ra-22072022

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: N. Costaș)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Maievschi Vitalie

împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient

accesoriu Guțu Ion cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 18 mai 2021 Maievschi Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient

accesoriu Guțu Ion, solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 2 000

de lei, prejudiciului moral în mărime de 4 000 de lei și cheltuielilor de judecată cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică în mărime de 1 500 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit procesului-verbal cu

privire la contravenție seria MAI04 nr.830977 din 02 martie 2020 întocmit de către

agentul constatator din cadrul IP Bălți, Guțu Ion, reclamantul a fost învinuit în

comiterea contravenției prevăzute de art. 354 Cod Contravențional și anume pentru

faptul că la data de 20 septembrie 2020 ora 14.00 aflându-se în curtea casei din

mun. XXXXX, str. XXXXX l-a numit cu cuvinte necenzurate și a strigat cu glas

tare în adresa lui Negrescu Ion, prin ce a tulburat ordinea și liniștea publică. Prin

decizia agentului constatator din cadrul IP Bălți, Guțu Ion din 02 martie 2020,

Maievschi Vitalie a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute

de art. 354 Cod Contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 6 u.c. echivalent a 300 lei. Nefiind de acord cu decizia agentului

constatator, reclamantul a înaintat împotriva acesteia o contestație prin care a

solicitat anularea deciziei precum și a procesului-verbal cu privire la contravenție

din 02 martie 2020, încasarea prejudiciului material în sumă de 2 000 de lei și a

prejudiciului moral în mărime de 4 000 de lei, contestația respectivă fiind admisă

prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 12 noiembrie 2020, fiind anulat

1

procesul-verbal din 02 martie 2020 și decizia de sancționare a agentului constatator

cu încetarea procesului pe motivul lipsei faptului contravenției.

A menționat că, acțiunile ilicite ale agentului constatator comise față de

reclamant au influențat negativ asupra sănătății acestuia, cauzându-i un prejudiciu

moral exprimat prin nervozitate și stres cu provocarea suferințelor psihologice. La

fel, reclamantul a indicat că prin acțiunile ilicite a agentului constatator

reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material sub formă de cheltuieli

suportate pentru asistența juridică în mărime de 2 000 de lei în cadrul procesului

contravențional.

Totodată, a menționat că, la 30 martie 2021 în adresa Inspectoratului de

Poliție Bălți a expediat o cerere prealabilă prin care a solicitat compensarea din

contul agentului constatator IP Bălți în beneficiul reclamantului a sumei de 4 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli

suportate în legătură cu examinarea cauzei contravenționale nr. 5r-122/2020.

Prin răspunsul din 29 aprilie 2021 a Inspectoratului de Poliție Bălți nr. 34/23-

11049 s-a refuzat în admiterea solicitărilor reclamantului, răspuns pe care

reclamantul îl consideră neîntemeiat.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Maievschi Vitalie împotriva

Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Guțu

Ion cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată

a fost respinsă.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 16

noiembrie 2021 avocatul stagiar Nadejda Luchianciuc în calitate de reprezentant al

lui Vitalie Maievschi a contestat hotărârea primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2022 a Colegiului Civil al Curții de Apel Bălți

nu s-a data curs cererii de apel și s-a acordat termen apelantului pentru prezentarea

cererii de apel motivate.

La 22 februarie 2022 reprezentantul apelantului Vitalie Maievschi, avocatul

Nadejda Luchianciuc a depus cererea de apel motivată prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul depus de

Maievschi Vitalie, s-a casat hotărârea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. S-a

încasat de la Inspectoratul de Poliție Bălți al IGP al MAI în beneficiul lui

Maievschi Vitalie prejudiciul material în cuantum de 2 000 de lei, prejudiciu moral

în mărime de 1 000 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că admiterea contestației

depuse de către Vitalie Maievschi, cu anularea actelor întocmite în privința

ultimului (a procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului

constatator), demonstrează, inter alia, că la momentul sancționării

contravenționale, agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei,

inclusiv circumstanțele care indicau la nevinovăția lui Vitalie Maievschi de

comitere a faptei imputate și, în consecință ultimul eronat a fost sancționat, fiindu-i

afectat dreptul la prezumția nevinovăției.

2

Instanța de apel a menționat, că un aspect important, în speță, este că

apelantul-reclamant a pretins constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras la

răspundere contravențională. Or, această circumstanță reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților constituționale ale reclamantului, în condițiile

în care și art. 21 din Constituția Republicii Moldova garantează persoanelor

prezumția nevinovăției.

Astfel, instanța de apel a menționat că potrivit art. 3 din Protocolul 7 CEDO

este stipulat că atunci când o condamnare definitivă este ulterior anulată sau când

este acordată grațierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedește că s-a

produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei

condamnări este despăgubită conform legii.

Prin urmare, emiterea de către agentul constatator a procesului-verbal și

atragerea la răspundere contravențională prin emiterea deciziei de sancționare cu 6

u.c., constituie un temei care permite apelantului să solicite repararea prejudiciilor

cauzate prin aceasta.

Subsecvent, instanța de apel a notat că, art. 13 alin. 1) al Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, prevede repararea prejudiciului specificat la art.7 lit. a), c), g) și în

capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul

a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul

acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

Aici, instanța de apel a accentuat că, pretenția lui Vitalie Maievschi privind

încasarea prejudiciului atât din contul Ministerului Justiției al RM, cât și din

contul IP Bălți, s-a stabilit că la caz, contravenția a fost constatată de către agentul

constatator al Inspectoratului de Poliție Bălți.

Astfel, ținând cont de faptul că în prezentul litigiu, reclamantul-apelant invocă

repararea prejudiciului material în mărime de 2 000 de lei, cauzat în rezultatul unui

proces contravențional care nu s-a soldat cu acțiuni de supunere ilegală la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată, este evident faptul că Ministerul

Justiției al RM nu este responsabil de repararea acestui prejudiciu.

Ca urmare a faptului că reclamantul Vitalie Maievschi a formulat pretenții față

de un pârât necorespunzător Ministerul Justiției, instanța de apel a concluzionat

referitor la respingerea cerinței privind încasarea prejudiciului material și moral de

la Ministerul Justiției.

Cu referire la pretenția lui Vitalie Maievschi privind încasarea de la IP Bălți al

IGP al MAI a prejudiciului material și anume a cheltuielilor de asistență juridică

suportate la examinarea cauzei contravenționale, a concluzionat în sensul admiterii

acesteia.

Prin urmare, instanța de apel a notat că în speță, în vederea reparării

prejudiciului material cauzat apelantului, va încasa beneficiul lui Vitalie Maievschi

cu titlu de prejudiciu material suma de 2 000 lei de la Inspectoratul de Poliție Bălți.

La 06 iulie 2022, Inspectoratul de Poliție Bălți, a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

3

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei

eronat a interpretat și aplicat legea, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții

neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 17 mai 2022 și a

expediat-o participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 02 iunie

2022, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere (f.d.154), astfel, recursul declarat

la data de 06 iulie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22 iulie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

La 26 august 2022, Maievschi Vitalie, a depus referință prin care a solicitat

declararea acestuia inadmisibil.

Prin încheierea din 26 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți, a fost considerat admisibil și a fost fixat

spre examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurentul și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, cu casarea deciziei

instanței de apel, a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi decizii din

următoarele considerente.

4

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva

Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Guțu

Ion, Maievschi Vitalie a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 2

000 de lei, prejudiciului moral în mărime de 4 000 de lei și cheltuielilor de judecată

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în mărime de 1 500 de lei.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 10 noiembrie 2021 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Maievschi Vitalie împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul

Justiției, intervenient accesoriu Guțu Ion cu privire la încasarea prejudiciului

material, moral și cheltuielilor de judecată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Bălți prin

decizia din 17 mai 2022 a admis apelul depus de Maievschi Vitalie, a casat

hotărârea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și a emis o

nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. S-a încasat de la Inspectoratul de

Poliție Bălți al IGP al MAI în beneficiul lui Maievschi Vitalie prejudiciul material

în cuantum de 2 000 de lei, prejudiciu moral în mărime de 1 000 de lei și

cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că concluziile instanței de

apel și primei instanțe sunt greșite.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

5

Art. 121 Cod de procedură civilă, statuează că instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

De altfel, în temeiul art. 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, explicațiile date

de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care au

importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte

probe. Explicațiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulți

coparticipanți procesuali, instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, determină

necesitatea interogării tuturor coparticipanților sau numai a unora din ei.

Așadar, conform probelor prezentate, Colegiul atestă că potrivit procesului-

verbal cu privire la contravenție seria MAI04 nr.830977 din 02 martie 2020

întocmit de către agentul constatator din cadrul IP Bălți, Guțu Ion, reclamantul a

fost învinuit în comiterea contravenției prevăzute de art. 354 Cod Contravențional

și anume pentru faptul că la data de 20 septembrie 2020 ora 14.00 aflându-se în

curtea casei din mun. XXXXX, str. XXXXX l-a numit cu cuvinte necenzurate și a

strigat cu glas tare în adresa lui Negrescu Ion, prin ce a tulburat ordinea și liniștea

publică.

Prin decizia agentului constatator din cadrul IP Bălți, Guțu Ion din 02 martie

2020, Maievschi Vitalie a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 354 Cod Contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 6 u.c. echivalent a 300 lei.

Actele cauzei mai denotă că nefiind de acord cu decizia agentului constatator,

reclamantul a înaintat împotriva acesteia o contestație prin care a solicitat anularea

deciziei precum și a procesului-verbal cu privire la contravenție din 02 martie

2020, încasarea prejudiciului material în sumă de 2 000 de lei și a prejudiciului

moral în mărime de 4 000 de lei, contestația respectivă fiind admisă prin hotărârea

Judecătoriei Bălți, sediul Central din 12 noiembrie 2020, fiind anulat procesul-

verbal din 02 martie 2020 și decizia de sancționare a agentului constatator cu

încetarea procesului pe motivul lipsei faptului contravenției.

Ulterior, la 30 martie 2021 în adresa Inspectoratului de Poliție Bălți,

Maievschi Vitalie a expediat o cerere prealabilă prin care a solicitat compensarea

din contul agentului constatator IP Bălți în beneficiul reclamantului a sumei de 4

000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 2 000 de lei cu titlu de

cheltuieli suportate în legătură cu examinarea cauzei contravenționale nr. 5r-

122/2020.

6

Prin răspunsul din 29 aprilie 2021 a Inspectoratului de Poliție Bălți nr. 34/23-

11049 s-a refuzat în admiterea solicitărilor reclamantului, răspuns pe care

reclamantul îl consideră neîntemeiat.

Conform art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția RM, orice persoană are dreptul

la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva

actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Conform art. 1 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prezenta lege constituie actul

legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere

patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în

procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură

și de instanțele judecătorești.

Potrivit art. 2 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, acțiuni ilicite constituie acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care

exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate

prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

Conform art. 3 alin. (1) lit. d) din aceiași Lege, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la

arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a

amenzii contravenționale de către instanța de judecată.

Totodată, art. 6 lit. a) și b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stabilește că dreptul

la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare și scoaterii persoanei

de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Art. 7 al aceleiași legi, stabilește că în cazurile menționate la art. 3, persoanei

fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul și alte venituri

provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care a fost

privată în urma acțiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost

sistată ca urmare a arestului ilegal și ținerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile

bănești și dobânzile aferente, obligațiile împrumuturilor de stat și câștigurile

aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanța judecătorească

sau ridicată de organul de urmărire penală, precum și averea sechestrată; d)

amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile de

judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite; e) sumele

plătite de ea pentru asistența juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament

determinat de aplicarea față de aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării); g)

7

cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală,

organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Conform art. 13 alin. (1) din aceiași Lege, repararea prejudiciului specificat la

art.7 lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în

cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din

bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin

aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de

judecată se repară de către aceste organe.

În sensul art. 384 alin. 2 lit. u) Cod contravențional, persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

În virtutea art. 12 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statalul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Inspectoratul General al Poliției este

unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică

și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Prin prisma art. 14 al aceleiași legi, în vederea îndeplinirii atribuțiilor

specifice Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

Subdiviziunile specializate sunt unități ale Poliției de competență teritorială

generală, subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea servicii

publice desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și direcții

concrete de activitate. Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează

subdiviziunea specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire

penală. Structura și regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se

aprobă de către ministrul afacerilor interne.

În temeiul art. 15 alin. (1)-(3) al aceleiași legi, Poliția se organizează în

subdiviziuni teritoriale – unități ale Poliției cu personalitate juridică, de competență

teritorială corespunzător împărțirii administrativ-teritoriale a țării, subordonate

Inspectoratului General al Poliției, care sunt amplasate și își desfășoară activitatea

în teritoriul unității administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare și

funcționare aprobate de șeful Inspectoratului General al Poliției.

Conform art. 15-17 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, Inspectoratul are în

subordinea sa: 1) subdiviziuni specializate; 2) subdiviziuni teritoriale. În vederea

îndeplinirii atribuțiilor specifice Poliției, la propunerea șefului Inspectoratului, prin

ordin al ministrului afacerilor interne, se înființează subdiviziuni specializate,

inclusiv subdiviziunea care va avea calitatea de organ de urmărire penală.

Subdiviziunile specializate reprezintă entități ale Poliției de competență teritorială

generală, cu sau fără personalitate juridică, aflate în subordinea Inspectoratului.

Deci, Inspectoratul de Poliței Bălți, fiind o subdiviziune a Inspectoratului

General al Poliției, nu poate fi desinestătător subiect în raportul obligațional de

răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității centrale de

administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe

tot teritoriul Republicii Moldova.

8

În acest context, instanța de recurs consideră că, în speță Inspectoratul de

Poliței Bălți nu poate avea calitate procesuală de pârât, dat fiind faptul că prin

efectul legii, nu poate fi subiect desinestătător în raportul obligațional de

răspundere civilă.

Deci, acțiunea depusă de Maievschi Vitalie este îndreptată către un pârât

necorespunzător.

Ca urmare a faptului că reclamantul Maievschi Vitalie a formulat pretenții față

de un pârât necorespunzător, instanța de apel eronat a admis parțial acțiunea,

această soluție urmând a fi respinsă de către instanța de recurs.

Astfel, la acest capitol există soluții ale Curții de la Strasbourg cum este și în

cazul Iordan Iordanov c. Bulgariei din 02 octombrie 2009, par. 47, unde Curtea a

reiterat că divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care

se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale.

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în

fond într-o anumită jurisdicție teritorială (CtEDO, Sansos Pinto c. Portugaliei,

2008), ba chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008).

Mai mult, s-a decis că dacă instanța a motivat în mod corespunzător hotărârea la

finalul unei proceduri contradictorii în care părțile au avut ocazia de a-și prezenta

punctele de vedere, simplul fapt că ea este diametral opusă față de soluțiile

pronunțate de alte instanțe sesizate cu cereri similare nu conduce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice (CtEDO, Marea Cameră, Nejdet Șahin

și Perihan Șahin c. Turciei, 2011, para. 67).

Mai mult, instanța de la Strasbourg consideră că pentru unificarea

jurisprudenței nu este suficientă pronunțarea unei hotărâri de speță de către instanța

supremă, ci trebuie căutată o soluție căreia legea națională să îi confere o autoritate

interpretativă obligatorie față de toate instanțele inferioare, cum este recursul în

interesul legii (CtEDO, Ștefănică c. României, 2010, para. 37).

Luând în considerație cele constatate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți, a casa decizia instanței

de apel și hotărârea instanței de fond și de a emite o nouă hotărâre, prin care

cererea de chemare în judecată depusă de Maievschii Vitalie, se respinge.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți.

Se casează decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și hotărârea 10

noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, emisă în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Maievschi Vitalie împotriva

Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Guțu

Ion cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată

și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Maievschi Vitalie

împotriva Inspectoratului de Poliție Bălți și Ministerul Justiției, intervenient

9

accesoriu Guțu Ion cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și

cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

10