2ra-397/22 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

2ra-397/22 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-397/22 (2-20036141-01-2ra-05042022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – S. Suvac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Balagura Marcel

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a Inspectoratului General al

Poliției, a Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinarea cauzei în termen rezonabil, constatarea tragerii ilegale la răspundere

contravențională și încasarea prejudiciului material și moral cauzat,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți, fiind menținută hotărârea

din 07 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 12 martie 2020, Balagura Marcel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a Inspectoratului General al

Poliției, a Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinarea cauzei în termen rezonabil, constatarea tragerii ilegale la răspundere

contravențională și încasarea prejudiciului material și moral cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 05 ianuarie 2018, agentul constatator din

cadrul Inspectoratului de Poliție Bălți, Ivașcu Denis, în lipsa vreunui temei prevăzut

de Codul contravențional, ilegal, i-a întocmit procesul-verbal seria nr. MAI I03

997822, cu privire la comiterea contravenției prevăzută de art. 69 alin. (1) din Codul

contravențional, prin decizie aplicându-i sancțiune sub formă de amendă în mărime

de 9 unități convenționale.

Potrivit reclamantului, la data respectivă acesta nu a comis contravenția imputată

conform procesului-verbal, faptele indicate de agentul constatator, necorespunzând

realității. Ilegalitatea acțiunilor agentului constatator, Ivașcu Denis, se confirmă prin

1

hotărârea Judecătoriei Bălți din 02 ianuarie 2020, menținută prin decizia Colegiului

Penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2020, prin care procesul-verbal din 05

ianuarie 2018 a fost declarat nul.

Astfel, reclamantul a subliniat că, Ivașcu Denis, depășind în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, intenționat a introdus în acte publice

date false, prin ce i-a încălcat drepturile garantate de legislația Republicii Moldova,

cauzându-i un prejudiciu moral considerabil.

În opinia reclamantului, tragerea sa la răspundere contravențională, condamnarea

publică și sancționarea în numele legii în baza procesului-verbal și a deciziei

agentului constatator, a constituit o eroare, care i-a afectat dreptul la prezumția de

nevinovăție.

Pornind de la interpretarea autonomă dată de CtEDO noțiunii de materie penală,

intentarea de către agentul constatator a procesului-verbal cu privire la contravenție

și tragerea la răspundere contravențională, prin emiterea deciziei de sancționare, se

încadrează în acțiunile descrise la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1545 și, pe cale

de consecință, constituie un temei care îi permite să solicite repararea eventualelor

prejudicii cauzate prin aceasta.

Prin urmare, luând în considerație că, anularea procesului-verbal cu privire la

contravenție, întocmit în privința reclamantului, în legătură cu lipsa faptului

contravenției, constituie temei de reabilitare a acestuia de la incriminarea care i-a

fost adusă și de sancțiunea care i-a fost aplicată, în speță sunt întrunite și prevederile

art. 6 lit. a) și b) din Legea nr. 1545, fiind în prezența condițiilor necesare pentru

reținerea răspunderii statului pentru faptele comise de agenții săi.

Totodată, reclamantul a menționat că agentul constatator, la momentul depistării

comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit

de a întreprinde toate măsurile prevăzute de Codul contravențional, dar nu să

întocmească în privința persoanei proces-verbal cu privire la contravenție fără un

temei legal și fără probe.

În același timp, reclamantul a invocat că, dosarul contravențional pe faptul

comiterii faptei prevăzute la art. 69 din Codul contravențional a fost examinat cu

încălcarea termenului rezonabil, cauza fiind soluționată abia la 25 februarie 2020.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală ale procuraturii și instanțelor de judecată, precum și prevederile Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, inclusiv cu jurisprudența

CtEDO (cauza Ozturk vs Germania, cauza Anghel vs. Romania), Balagura Marcel a

solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei contravenționale în

termen rezonabil, cu încasarea în mod solidar din contul pârâților a prejudiciului

moral în sumă de 20 000,00 lei, constatarea tragerii ilegale la răspundere

contravențională, cu încasarea în mod solidar din contul pârâților a sumei de 20

000,00 lei.

Prin cererea din 08 iulie 2020, reclamantul Balagura Marcel a înaintat o pretenție

accesorie, solicitând suplimentar încasarea în mod solidar din contul pârâților a

prejudiciului material în sumă de 4 608,15 lei, suportat în legătură cu deplasările

efectuate Chișinău-Bălți-Chișinău la ședințele de judecată pe dosarul

2

contravențional în care a fost vizat.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Balagura Marcel împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a Inspectoratului General al Poliției, a

Inspectoratului de Poliție Bălți cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea cauzei în termen rezonabil, constatarea tragerii ilegale la răspundere

contravențională și încasarea prejudiciului material și moral cauzat. S-a constatat

faptul încălcării dreptului reclamantului Balagura Marcel de a nu fi tras ilegal la

răspundere contravențională. S-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Bălți a

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Balagura Marcel suma de 4

038,15 lei cu titlu de prejudiciu material în legătură cu suportarea cheltuielilor la

examinarea cauzei contravenționale. S-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Bălți

a Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Balagura Marcel suma de 5

000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea dreptului de a nu fi tras ilegal

la răspundere contravențională. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, coroborând articolul 3 alin. (1) lit. a) cu art.

6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a menționat că, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, în cauza Öztürk vs. Germania (hotărârea din 21 februarie 1984),

a analizat caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție

între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statalelor semnatare ale

Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de

aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces

echitabil.

Astfel, reținând prevederile art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

și art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional, instanța a constatat faptul

încălcării dreptului reclamantului de a nu fi tras ilegal la răspundere

contravențională, apreciind că Balagura Marcel beneficiază de dreptul de a pretinde

repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire

penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, în condițiile Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998, or, declararea nulității procesului-verbal cu privire la contravenție

din 05 ianuarie 2018, generează repararea prejudiciului cauzat acestuia.

În continuare, la stabilirea mărimii compensației, instanța bazându-se pe

principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral, ținând cont de

faptul că cuantumul despăgubirii trebuie astfel stabilit, încât aceasta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor,

și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, precum și de natura juridică

a faptelor imputate, gravitatea abaterii care i-a fost incriminată reclamantului, faptul

că ultimul, cu siguranță, a obținut în mod cert o anumită satisfacție ca urmare a

anulării de către instanța de judecată a procesului-verbal cu privire la contravenție

întocmit în privința sa, apreciind că suma solicitată de 20 000,00 lei este una prea

mare, a considerat că, cuantumul de 5 000,00 lei este de natură să ofere părții o

reparație completă pentru atingerea drepturilor lezate reclamantului.

Totodată, prima instanță, reținând că normele materiale de la art. 441 alin. (1) din

Codul contravențional, art. 383 alin. (1) din Codul contravențional (redacția în

vigoare la data examinării cauzei contravenționale), art. 7 lit. g) din Legea nr. 1545

3

din 25 februarie 1998, stabilesc drepturile de recuperare a prejudiciului cauzat nu

doar în cadrul proceselor contravenționale, fiind posibilă aplicalea lor și în cadrul

unui proces civil distinct, a considerat că reclamantului urmează a-i fi compensat și

prejudiciul material în mărime de 4 038,15 lei în legătură cu cheltuielile de transport

suportate, punând în sarcina Inspectoratului de Poliție Bălți achitarea sumei

enunțate.

Mai mult, constatând că durata pretinsă a fi excesivă a procesului a fost

determinată de comportamentul părților, de disponibilitatea acestora de a-și formula

apărarea și, respectiv, termenul de judecare a fost unul rezonabil în raport cu

circumstanțele procesuale generate de însăși participanți, prima instanță a respins ca

neîntemeiată solicitarea reclamantului privind constatarea încălcării dreptului la

examinare a cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral cauzat.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți, fiind menținută hotărârea din 07 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 02 iunie 2021, Inspectoratul de Poliție Bălți a depus un recurs preliminar

asupra deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, care a fost restituit prin

încheierea din 07 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție în temeiul art. 438 alin. (2)

din Codul de procedură civilă.

La 02 martie 2022, Inspectoratul de Poliție Bălți a înaintat recurs asupra deciziei

din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și adoptarea

unei decizii de respingere integrală integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a invocat argumente similare celor din cererea de apel.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, a fost expediată participanților la proces la 12 octombrie 2021 (f.d. 137,

vol. II), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurent. Prin scrisoarea nr. 4-35/6-183 din 02

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, recepționată de Inspectoratul de Poliție

Bălți la 04 februarie 2022, instanța i-a expediat recurentului copia deciziei din 25

mai 2021 la solicitare (f.d. 165, vol. II).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți, înregistrat

la 02 martie 2022, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de

Inspectoratul de Poliție Bălți urmează a fi declarată inadmisibilă, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

4

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Inspectoratul de Poliție Bălți.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

6