2ra-542/22 — consdtatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contraventională

2ra-542/22 — consdtatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contraventională (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-542/22

2-21053920-01-2ra-15042022

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) N. Foma

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General

al Poliției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Goncearuc Vitali

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției cu privire la

constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională

(penală), lezarea prezumției nevinovăției, constatarea încălcării dreoptului la un

proces echitabil, repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021,

c o n s t a t ă :

La 13 aprilie 2021, Goncearuc Vitali a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției cu privire la

constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională

(penală), lezarea prezumției nevinovăției, constatarea încălcării dreoptului la un

proces echitabil, repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Goncearuc Vitali a menționat că la 10 aprilie 2018, de

către agentul constatator din cadrul Regimentului de Patrulare Nord a

Inspectoratului Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției, a fost

întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție prevăzută de art. 228 alin. (6)

din Codul contravențional pentru faptul că la data de 10 aprilie 2018, pe la orele

09.00, a condus mijlocul de transport de model ”Fiat Dublo”, fiind montat și

exploatat dispozitivul de detectare a semnalelor mijloacelor de detectare și

determinare a vitezelor de deplasarea a autovehiculelor.

1

Prin decizia agentului constatator din 10 aprilie 2018, a fost sancționat cu

amendă în mărime de 24 de unități convenționale, cu aplicarea a 3 puncte de

penalizare.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 august 2018, a fost

admisă contestația, fiind anulat procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia

de aplicare a sancținii contravenționale, cu încetarea procesului din lipsa faptei și a

probatoriului ce ar demonstra vinovăția.

Iar, prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2018, a fost respins

recursul agentului constatator declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 02 august 2018.

Astfel, reclamantul a invocat că a fost tras ilegal la răspundere

contravențională, iar ca urmare i-a fost încălcat dreptul de a nu fi tras la răspundere

contravențională (penală), fiindu-i cauzat prejudiciu moral.

Goncearuc Vitali a solicitat constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras

ilegal la răspundere contravențională (penală), constatarea încălcării dreptului lui

Goncearuc Vitali la un proces echitabil, prvăzut de art. 6 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin

întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și aplicarea unei sancțiuni

vădit ilegale, prin fabricarea și falsificarea dosarului contravențional (penal),

încasarea de la Inspectoratul General al Poliției a sumei de 2 500 lei cu titlu de

prejudiciu material, încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Băli, sediul Central din 06 iulie 2021, a fost atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu Secrieru Vitalie (f.d. 101-102 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 iulie 2021, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Goncearuc Vitali.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Goncearuc Vitali de a nu fi tras la

răspundere contravențională (penală) și lezarea prezumției de nevinovăție.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Goncearuc Vitali la un proces echitabil,

prvăzut de art. 6 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale prin întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale, prin fabricarea și falsificarea

dosarului contravențional (penal).

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Goncearuc

Vitali suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Goncearuc

Vitali suma de 1 000 lei cu titlu de cheltuuieli de asistență juridică.

În rest, pretențiile au fost respinse.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a admis apelul declarat de

Goncearuc Vitali, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 iulie

2021 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Goncearuc

Vitali suma de 2 500 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 2 500 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată și suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

2

În rest, pretențiile au fost respinse.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în privința lui Goncearuc Vitali, la 10 aprilie 2018 a fost întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție pentru comiterea contravenției prevăzute

de art. 228 alin. (6) din Codul contravențional, iar prin decizia agentului

constatator, a fost sancționat, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 24 unități

convenționale și 3 puncte de penalizare.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediu Central din 02 august 2018, s-a

declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 10 aprilie 2018 și decizia

agentului constatator din 10 aprilie 2018 privind recunoașterea lui Goncearuc

Vitali ca find vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 228 alin.(6) din

Codul contravențional, din motiv că nu există fapta contravențională, iar prin

decizia Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2018, a fost menținută fără

modificări hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 august 2018.

La caz, instanța de apel a conchis că admiterea contestației depuse de către

Goncearuc Vitali, cu anularea procesului-verbal întocmit la 10 aprilie 2018, denotă

că la momentul sancționării contravenționale a reclamantului, agentul constatator

nu a elucidat toate circumstanțele cauzei, inclusiv circumstanțele care indicau la

întrunirea în fapta lui Goncearuc Vitali a semnelor constitutive a contravenției

prevăzute de art. 228 din Codul contravențional, iar în consecință reclamantul

eronat a fost sancționat, fiindu-i afectat dreptul la prezumția nevinovăției.

Astfel, instanța de apel a specificat că în atare circumstanțe, însăși anularea

actelor privind tragerea la răspundere contravențională și sancționarea persoanei

este o consecință a constatării, în esență, a acțiunilor incorecte ale agentului

constatator, fiind o condiție respectată în sensul antrenării răspunderii autorității

competente, prin urmare acestea constituie acțiuni, care cad sub incidența art. 3

alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 și respectiv îi oferă

reclamantului dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul

acestora.

Analizând pretenția reclamantului privind constatarea de către instanță a

încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională (penală) și

lezarea prezumției de nevinovăție, instanța de apel a constatat că aceasta, contrar

concluziei primei instanțe urmează a fi respinsă, or, în prezenta speță sunt

aplicabile prevederile art.2 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 potrivit cărora,

caracterul ilicit al acțiunilor organului împuternicit să examineze cazurile cu

privire la contravenții se manifestă anume prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere, încălcarea

dreptului reclamantului a fost de facto constatat prin hotărârea Judecătoriei Bălți

sediul Central din 02 august 2018 prin care s-a anulat decizia agentului constatator

și procesul-verbal cu privire la contravenție.

De asemenea, instanța de apel a considerat neceasar de a respinge și pretenția

reclamantului privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil,

prevăzut de art. 6 &1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale prin întocmirea procesului-verbal cu privire

la contravenție și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale, prin fabricarea și

3

falsificarea dosarului contravențional (penal) or, acțiunile imputate de către

reclamant organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții și

anume fabricarea și falsificarea dosarului contravențional urmează a fi cercetate în

cadrul unui proces penal și nu în instanța de drept comun.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile reclamantului

privind încasarea prejudiciului moral și material.

Totodată, instanța de apel a reținut că în litigiul dedus judecății, acordarea

sumei de 10 000 lei solicitată de reclamant, ar înlătura caracterul de „satisfacție

echitabilă” al despăgubirilor și nu ar atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege,

astfel fiind, instanța de apel a considerat că suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu

moral este suficientă pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului reieșind

din natura juridică a faptelor imputate, gravitatea redusă a abaterilor care i-au fost

incriminate în mod ilicit reclamantului, impactul minim pe care o astfel de

sancțiune ar fi fost în măsură să-l cauzeze reclamantului precum și faptul că

ultimul cu siguranță a obținut în mod cert o anumită satisfacție ca urmare a anulării

de către instanța de judecată a deciziei de sancționare aplicate în privința sa.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului material în sumă de

2 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență judiciară suportate la examinarea

contestației împotriva procesului-verbal și deciziei privind aplicarea sancțiunii

contravenționale, instanța de apel a stabilit că la 05 iulie 2018, între CA ”Basisto

Ghenadie” și Goncearuc Vitali a fost încheiat contractul de asistență juridică

nr.30/2018, onorariul convenit al avocatului fiind de 2 500 lei, confirmat prin

ordinul de plată seria DAA nr.07830462 din 31 iulie 2018 și ordinul de plată seria

DAA nr.18165910 din 28 decembrie 2020.

La 30 martie 2022, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătoreti cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă integral.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției, în motivarea recursului a invocat

că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, fiind interpretate eronat normele de drept

mnaterial, precum și faptul că instanța de apel nu a luat în considerație argumentele

și probele, prezentate și invocate.

De asemenea, a menionat că Goncearuc Vitali avînd acces liber la justiție și

realizîndu-și dreptul său la un recurs efectiv, a obținut o satisfacție echitabilă prin

anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și încetarea procesului,

fiindu-i restabilite drepturile, deci în asemenea situație reclamantului nu i-au fost

îngrădite careva drepturi prevăzute de lege.

Astfel, întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție constituie o

modalitate legală de desfășurare a procesului contravențional, iar recunoașterea

persoanei în calitate de contravenient sunt măsuri procesuale ce țin de procesul

contravențional și care nu încalcă în esență drepturile persoanei și nu cauzează

prejudicii dacă nu sunt definitive și dacă nu prejudiciază iremediabil drepturile

persoanei în privința căreia se întocmește procesul-verbal cu privire la

contravenție.

4

Deci, recurentul a reiterat că pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejuduiciul cauzat în urma acțiunilor ilicite, sunt neceasre unele condiții speciale,

care în speță nu se atestă.

Or, în cadrul procesului contravențional vizat, reclamantul nu a fost reținut

ilegal, în privința acestuia nu au fost aplicate măsuri preventive sub formă de arest,

obligațiune de a nu părăsi localitatea sau țara, acesta nu a fost condamnat ilegal,

precum și nu au fost limitate drepturile acestuia în urma acțiunilor de procedură.

Respectiv, la speță nu sunt întrunite nici unul din temeiurile prevăzute de

art. 3 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modulde reparare a

prejudiciului dcauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, ce ar atrage răspunderea statului,

deoarece aceasta survine numai în cazurile prevăzute exhaustiv de norma indicată.

La 18 aprilie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de Ministerul Justiției la data de 20 aprilie 2022

conform avizului de recepție (f.d. 56 Vol. II), iar plicul expediat în adresa lui

Goncearuc Vitali a fost restituit cu mențiunea ”nereclamat” (f.d. 58-59 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 23 noiembrie

2021, iar decizia motivată a fost expediată în adresa recurentului prin intermediul

poștei electronice la data de 16 februarie 2022 (f.d. 217 Vol. I).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 30 martie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

5

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

7