2ra-1740/22 — repararea prejudiciulu

2ra-1740/22 — repararea prejudiciulu (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1740/2022

2-20119201-01-2ra-14122022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Valah)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Țurca Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurca Gheorghe

împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției, intervenient

accesoriu agentul constatator Negara Valeriu cu privire la repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 septembrie 2020, Țurca Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

agentul constatator Negara Valeriu cu privire la repararea prejudiciului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 septembrie 2019, agentul constatator

Negara Valeriu din cadrul Departamentului de Poliție Chișinău, a întocmit ilegal

două procese-verbale de contravenție enunțate, în baza art. 242 alin. (2) și art. 243

alin. (2) Cod contravențional.

A afirmat că, nefiind decacord cu abuzurile comise de agentul constatator,

reclamantul a fost nevoit să angajeze un avocat pentru a contesta în judecată

procesele-verbale enunțate.

Astfel, prin hotărârea din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocan a fost admisă contestația și s-au declarat nule procesele-verbale enunțate

din motivul lipsei faptului contravenției.

Reclamantul a susținut că prin întocmirea ilegală a proceselor-verbale de către

agentul constatator, a fost frustrat, a avut emoții și a suportat cheltuieli participând

în ședințe de judecată care se amânau din motivul că agentul constatator Negara

Valeriu citat legal nu se prezenta în ședințele de judecată, iar instanța l-a amendat

în acest sens cu 1 200 de lei.

A menționat că potrivit legii persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin

1

acțiunile/inacțiunile ilicite ale autorităților competente să constate contravenția sau

să soluționeze cauza contravențională (art.384 alin. (2), lit. u) Cod contravențional.

Reclamantul mai invocat în susținerea acțiunii că apărarea drepturilor civile

încălcate se face pe cale judiciară, iar persoana lezată într-un drept poate cere

repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat (art.15 alin. (1), 19 Cod

civil).

Respectiv, reclamantul consideră că pârâtul urmează a fi obligat la plata

despăgubirilor materiale, inclusiv repararea prejudiciului moral conform legislației

care reglementează expres dreptul la despăgubirea morală a persoanei prejudiciate

în urma comiterii acțiunilor culpabile de autoritatea vizată.

La 15 iunie 2021, la cererea pârâtului Inspectoratul General al Poliției a fost

atras în proces în prezenta cauză civilă în calitate de intervenient accesoriu agentul

constatator Negara Valeriu (f.d.62).

La 02 septembrie 2021, Țurca Gheorghe, a depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care a solicitat atragerea în proces în prezenta cauză civilă în

calitate de copârât a Ministerului Justiției, a încasa de la Ministerul Justiției în

beneficiul său prejudiciul material în mărime de 4 000 de lei și a sumei de 10 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral, a constata încălcat dreptul reclamantului de a nu

fi tras la răspundere contravențională prin procesele-verbale cu privire la

contravenție nr. MAI 04995334 și nr. MAI 04995335 (f.d.72-73).

La 23 noiembrie 2021, reclamantul și-a concretizat pretențiile referitor la

prejudiciul solicitat, prin care a indicat că prejudiciul urmează a fi încasat de la

Ministerul Justiției, în legătură cu ce în proces a fost atras în calitate de pârât și

Ministerul Justiției (f.d.77).

Prin hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcat dreptul reclamantului Țurca

Gheorghe de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională prin întocmirea

proceselor-verbale cu privire la contravenție seria și numărul MAI 04995334 și

MAI 04995335, emise la 10 septembrie 2019 și s-a încasat din contul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul

lui Țurca Gheorghe, prejudiciul material cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

în cauza contravențională în mărime de 4 000 de lei și prejudiciul moral în mărime

de 10 000 de lei, în total 14 000 de lei.

În partea încasării prejudiciilor revendicate în prezenta cauză civilă din contul

Ministerului Justiției, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 30 decembrie 2022,

Inspectoratului General al Poliției a declarat apel, completat ulterior, împotriva

hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Inspectoratului General al Poliției fiind casată hotărârea din 22

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea depusă de Țurca Gheorghe a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 29 noiembrie 2022, Țurca Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 27

septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii 22 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

2

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel contravine

practicii Curții Supreme de Justiție și a Curții Europene pentru Drepturile Omului,

formată pe cauze similare.

Recurentul a susținut că instanța de apel eronat a concluzionat precum că nu

ar mai avea dreptul la repararea prejudiciului material și moral.

Totodată, a indicat că instanța de apel, eronat a concluzionat că Inspectoratul

General de Poliție nu este pârâtul corespunzător, or prin cererea de concretizare a

acțiunii, reclamantul nu a renunțat la pretențiile sale față de Inspectoratul General

de Poliție.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 septembrie 2022

și a expediat-o participanților la proces la 08 noiembrie 2022 (f.d.149), astfel,

recursul declarat la 29 noiembrie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 24 iunie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la examinarea cauzei careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Prin încheierea din 01 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Țurca Gheorghe, a fost considerat admisibil și a fost fixat spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului declarat de Țurca Gheorghe, cu casarea

deciziei instanței de apel și modificarea hotărârii primei instanțe, pentru motivele

ce succed.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe; f) să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva

Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

agentul constatator Negara Valeriu, Țurca Gheorghe, a solicitat, a constata încălcat

dreptul său de a nu fi tras la răspundere contravențională prin procesele-verbale cu

privire la contravenție nr. MAI 04995334 și nr. MAI 04995335, a încasa de la

Ministerul Justiției în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 4 000 de lei

și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 22 decembrie 2021 a admis parțial acțiune și a constatat încălcat dreptul

reclamantului Țurca Gheorghe de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională

prin întocmirea proceselor-verbale cu privire la contravenție seria și numărul MAI

04995334 și MAI 04995335, emise la 10 septembrie 2019 și s-a încasat din contul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul

lui Țurca Gheorghe, prejudiciul material cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

în cauza contravențională în mărime de 4 000 de lei și prejudiciul moral în mărime

de 10 000 de lei, în total 14 000 de lei.

În partea încasării prejudiciilor revendicate în prezenta cauză civilă din contul

Ministerului Justiției, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 27 septembrie 2022 admis apelul depus de Inspectoratului General al

Poliției. A casat hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurca

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției,

intervenient accesoriu agentul constatator Negara Valeriu cu privire la repararea

prejudiciului și a pronunțat o nouă hotărâre prin care: A respins cererea de chemare

în judecată depusă de Țurca Gheorghe împotriva Ministerului Justiției și

Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu agentul constatator

Negara Valeriu cu privire la repararea prejudiciului.

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și

arbitrară a litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Art. 121 Cod de procedură civilă, statuează că instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În temeiul art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

De altfel, în temeiul art. 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, explicațiile date

de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care au

importantă în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte

probe. Explicațiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulți

coparticipanți procesuali, instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, determină

necesitatea interogării tuturor coparticipanților sau numai a unora din ei.

Așadar, conform probelor prezentate, Colegiul atestă că la 10 septembrie

2019, agentul constatator Negara Valeriu din cadrul Departamentului de Poliție

Chișinău, a întocmit procesele-verbale cu privire la contravenție seria nr. MAI

5

04995334 și nr. MAI 04995335, în baza art. 242 alin. (2) și art. 243 alin. (2) Cod

contravențional în privința lui Țurca Gheorghe, anulate ulterior prin hotărârea nr.4-

2244/19 din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Conform art.1 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prezenta lege constituie

actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturi și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în sensul prezentei

legi, se definesc următoarele noțiuni: acțiuni ilicite – acțiuni sau inacțiuni ale

organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale

organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu

poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din

organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea

intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau

contravenționale (infracțiuni).

Totodată, Colegiul reține că la examinarea în judecată a contestației înaintate

de reclamant împotriva celor două procese-verbale cu privire la contravenție în

care a fost vizat, anulate prin hotărârea nr.4-2244/19 din 30 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, Țurca Gheorghe a suportat cheltuieli de

asistență juridică acordată de avocat în mărime de 4 000 de lei, anexînd în acest

sens bonul de plată din 11 decembrie 2019, privind cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 4 000 de lei.

Conform art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii

ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării

ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu

privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în conformitate

cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța

de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

Conform art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a)

devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de

sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c)

adoptării de către instanța judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului

6

contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către

judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură

penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a

încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire

penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Conform art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la

art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite

de ea pentru asistența juridică.

În conformitate cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decît instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Conform art. 384 alin. (2) Cod contravențional, persoana în a cărei privință a

fost pornit proces contravențional are dreptul: u) să ceară și să primească

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Prin urmare, Colegiul consideră întemeiată concluzia primei instanțe, prin

care a notat că se atestă temei de drept prin prisma cadrului legal supra indicat, de

admiterea a cerinței privind repararea prejudiciului material în mărime de 4 000 de

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate de reclamant la examinarea

în judecată a contestației împotriva proceselor-verbale de contravenție în care a

fost vizat. Or, declararea nulității proceselor-verbale cu privire la contravenție și

încetarea procesului contravențional, atrage după sine și repararea prejudiciului

cauzat reclamantului care a fost vizat contravențional.

Se impune a învedera că potrivit jurisprudenței Curții Europene procedurile

contravenționale cad sub incidența caracterului penal al procedurilor și li se aplică

aceleași principii precum la examinarea procedurilor penale (cauza Ziliberberg;

Guțu), respectiv Curtea Europeană reține caracterul „penal” al contravenției și

consideră că o eventuală distincție între contravenții și infracțiuni în legislația

internă a statalelor semnatare nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de

fapte din sfera de aplicare a art.6 CEDO, care garantează dreptul persoanei la un

proces echitabil (cauza Öztürk vs Germania, hotărâre din 21.02.1984).

La caz, prima instanță întemeiat a menționat că, deși organul care reprezintă

statul pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției (art. 5 din Legea

nr.1545 din 25.02.1998), prejudiciul material pretins de reclamant la caz se

încasează conform art.13 alin. (1) din această Lege și anume din contul organului

care a tras ilegal persoana la răspundere contravențional, în speță de la

Inspectoratul General al Poliției (unde activează agentul constatator care a emis

procesele-verbale contravenționale anulate), dar nu din contul Ministerul Justiției.

Or, din punct de vedere al subiectului răspunzător pentru prejudiciul cauzat

prin acțiunile ilicite comise în procesele contravenționale, urmează a fi delimitate

contravențiile examinate de instanțele de judecată de cele examinate de agenții

constatatori, iar Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

7

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, la art.13, prevede expres această

diferențiere și anume că prejudiciul cauzat în cauze contravenționale de alte organe

decât instanța de judecată se repară de aceste organe, dar nu de Ministerul Justiției.

În conexiunea celor relatate, reieșind din probelor din dosar ce confirmă că

reclamantul/recurentul a fost tras ilegal la răspundere contravențională de agentul

constatator prin două procese-verbale cu privire la contravenție, anulate ulterior de

instanța de judecată, este întemeiată și pretenția din acțiune privind repararea

prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dreptul persoanei

fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta

lege apare în cazurile specificate la art.6.

Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, mărimea

compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de

judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Articolul 1998 alin. (1) Cod civil, prevede că, cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune.

Conform art. 2036 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale și

în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral

se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Potrivit art. 2037 alin. (1) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea

posibilităților de viată familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

În această ordine de idei, fiind evidentă tragerea ilegală la răspunderea

contravențională a reclamantului, aceasta este imputabilă la caz agentului

constatator din cadrul Inspectoratului General al Poliției, respectiv intervine

aplicabilitatea cadrului legal indicat supra, din care rezultă că persoana care a

acționat ilicit față de altă persoană este obligată să repare nu numai prejudiciul

material, dar și prejudiciul moral cauzat.

Colegiul relevă că, prima instanță corect a conchis despre temeinicia parțială a

cerinței de repararea prejudiciului moral, doar că suma de 10 000 lei încasată cu

titlu de prejudiciu moral, este una excesivă și disproporționată în raport cu criteriile

reținute și principiul echității și care urmează a fi micșorată până la suma de 1 000

de lei, luând în considerare specificul cauzei.

La acest capitol, Colegiul reține ipoteza primei instanțe precum că, unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul

8

echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimă.

Practica judiciară denotă că, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu

criteriile amintite anterior, adică comportamentul părților, miza pentru reclamant,

durata procedurii judiciare, precum și obligatoriu principiul general al echității, iar

suma apreciată să nu fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea

Europeană.

Totodată, Colegiul evidențiază că, sarcina probării prejudiciului moral nu

poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz,

luându-se în considerare argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se

pretenții excesive și vădit exagerate.

Or, împotriva recurentului au fost emise două procese-contravenționale

ilegale, anulate ulterior în judecată, respectiv această sumă la caz nu vine în

contradicție cu principiul compensării echitabile, reprezentând o despăgubire care

nu constituie venituri nejustificate pentru persoana lezată și nici sume excesive

pentru autorul daunei.

Prin prisma celor enunțate și ținând cont de criteriul echității, care presupune

că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile,

adică trebuie stabilite în așa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă și

nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat, fiind menținut echilibrul între

daunele efectiv pricinuite de persoana vinovată și suma acordată, instanța

consideră că suma de 1 000 de lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru

reclamant în circumstanțele speței.

Alte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și se

axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele

ierarhic inferioare.

În context fiind relevante și argumentele recurentului aduse la acest aspect,

și având în vedere contradicțiile enunțate, Colegiul, va casa decizia instanței de

apel și va modifica hotărârea primei instanțe în partea reparării prejudiciul moral,

prin micșorarea cuantumului acestuia, în rest va menține hotărârea primei instanțe.

Implicit, instanța de recurs a punctat doar motivele decisive pentru

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței

CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie

1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie

2017, parag. 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa decizia instanței de apel, cu modificarea hotărârii primei instanțe

în partea reparării prejudiciul moral, prin micșorarea cuantumului acestuia, în rest

va menține hotărârea primei instanțe.

9

În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Țurca Gheorghe.

Se casează decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurca Gheorghe împotriva

Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

agentul constatator Negara Valeriu cu privire la repararea prejudiciului.

Se modifică hotărârea din din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea reparării prejudiciul moral, prin micșorarea cuantumului

acestuia până la suma de 1 000 de lei.

În rest, se menține hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

10