2ra-940/22 — încasarea prejudiciului material si moral în temeiul Legii 1545

2ra-940/22 — încasarea prejudiciului material si moral în temeiul Legii 1545 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-940/22

2-20091109-01-2ra-07072022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: S. Vasilache)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

D E C I Z I E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

în următoarea componență :

Președintele ședinței, judecătorul – Svetlana Filincova,

judecătorii – Galina Stratulat, Maria Ghervas, Victor Burduh, Dumitru

Mardari

examinând recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dovgani Anatoli

împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică (succesor în drepturi al

Inspectoratului Național de Patrulare), intervenient accesoriu Ministerul Justiției cu

privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2022, prin care s-a

admis apelul declarat de Dovgani Anatoli, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2021, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 31 iulie 2020, Dovgani Anatoli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Inspectoratul Național de

Patrulare cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin cererea de concretizare din 09 noiembrie 2020, Dovgani Anatoli a

înaintat pretenții față de Inspectoratul Național de Patrulare, atribuindu-i calitate de

pârât, iar Ministerului Justiției calitate de intervenient accesoriu.

În motivare, a indicat că la 03 iunie 2019, agentul constatator al

Inspectoratului Național de Patrulare, Zaporojan Maria a întocmit în privința sa

procesul-verbal prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de alin.(2) art.236 Cod contravențional, cu aplicarea sancțiunii sub formă

de amendă în mărime de 18 unități convenționale (900 lei) și 4 puncte de

penalizare.

Prin hotărârea Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana s-a admis contestația

depusă de Dovgani Anatoli și s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la

contravenție din 03 iunie 2019, cu încetarea procesului contravențional, din

motivul lipsei faptului contravenției.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2019, s-a respins ca

nefondat recursul declarat de agentul constatator și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 03 noiembrie 2019.

Astfel, prin tragerea ilegală la răspundere contravențională i s-a cauzat un

prejudiciu moral, fiind amendat în mod ilegal.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Inspectoratului Național de

Patrulare a sumei de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2021,

acțiunea înaintată de Dovgani Anatoli, s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 17 iunie 2021, Dovgani

Anatoli a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de

fond, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2022, s-a admis apelul

declarat de Dovgani Anatoli.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2021, și

s-a emis o nouă hotărâre după cum urmează:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dovgani Anatoli

împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică (succesor în drepturi al

Inspectoratului Național de Patrulare), intervenient accesoriu Ministerul Justiției cu

privire la repararea prejudiciului moral.

S-a încasat din contul Inspectoratului Național de Securitate Publică al

Republicii Moldova (succesor în drepturi al Inspectoratului Național de Patrulare)

în beneficiul lui Anatoli Dovgani prejudiciul moral în sumă de 1 000 (una mie) lei.

În rest, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, s-a respins.

La 22 iunie 2022, Inspectoratului Național de Securitate Publică a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2022 solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanței.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2),

lit. c) din Codul de procedură civilă.

În motivare a indicat că soluția instanței de apel este neîntemeiată. Instanța

de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe eronat a

interpretat prevederile Legii nr.1545.

Pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.1545, în fiecare caz în care se

pretinde încasarea despăgubirilor morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează să

existe și să fie întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art.3 al Legii

nr.1545 prejudiciului material și moral reparabil, cât și circumstanțele prevăzute de

art.6 al Legii nr.1545, ceea ce la caz, nu s-a constatat.

Pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile pretențiile înaintate

nu se încadrează în dispoziția art.3 al Legii nr.1545.

Sancțiunea contravențională care a fost aplicată reclamantului, nu a fost

aplicată de către instanța de judecată, așa cum prevede art. 3 lit. d) din Legea

1545.

2

Agentul constatator la momentul depistării comiterii faptei care a fost

calificată drept contravenție, a întreprins măsurile prevăzute de Codul

Contravențional și nicidecum nu a acționat ilegal.

Astfel, acțiunile agentului constatator nu pot fi calificate drept acțiuni

ilicite, fiind doar îndeplinite obligațiunile de serviciu.

Recurentul a indicat că, în mod nejustificat și neîntemeiat instanța de apel a

dispus acordarea prejudiciului moral în cuantum de 1000 de lei.

La stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral

instanța a aplicat eronat normele dreptului material.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 14

aprilie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare de la fila dosarului 233 Vol. I, instanța de

apel a comunicat participanților la proces decizia motivată la 03 mai 2022, prin

intermediul poștei electronice.

Cererea de recurs a fost declarată la 22 iunie 2022, respectiv, în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 07 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii, fiind recepționat la 12 iulie 2022, potrivit avizelor de

recepție de la fila dosarului 11-12, Vol. II.

Prin referința depusă la 19 iulie 2022, Dovgani Anatolie a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului. Totodată a menționat o cauză examinată de instanța de

recurs cu același obiect, favorabilă reclamantului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2022, recursul

declarat de Inspectoratului Național de Securitate Publică a fost considerat

admisibil.

Potrivit art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea părților întrucât toate

argumentele au fost expuse atât în cererea de cererea de recurs, cât și în referințe

au fost formulate cu suficientă precizie, pentru a permite instanței verificarea

legalității deciziei atacate.

3

În §§ 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19 decembrie

2016 ce vizează excepția de neconstituționalitate a art. 444 din Codul de procedură

civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui

apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt

îndeplinite condițiile art. 6 CEDO, chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu

oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență,

nu este afectat accesul liber la justiție.

Astfel, verificând decizia contestată, în lipsa părților, în raport cu criticile

formulate în recurs, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept

invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că,

judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Din acțiunea reclamantului rezultă că prin procesul-verbal cu privire la

contravenție din 03 iunie 2019 emis de Inspectoratul Național de Patrulare,

Dovgani Anatoli a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de

alin.(2) art.236 Cod contravențional, astfel, aplicându-i-se sancțiunii sub formă de

amendă în mărime de 18 unități convenționale (900 lei) și 4 puncte de penalizare.

Fiind depusă contestație împotriva procesului-verbal cu privire la

contravenție, instanța de judecată a admis-o și s-a declarat nul procesul-verbal cu

privire la contravenție din 03 iunie 2019, cu încetarea procesului contravențional,

din motivul lipsei faptului contravenției.

Ca urmare, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată prin care a

pretins săvârșirea unor acțiuni ilicite din partea Inspectoratului Național de

Patrulare, invocând temeiul de drept Legea nr.1545-XIII din 25.02.98 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Examinând cauza, instanța de fond, a constatat netemeinicia acțiunii.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 14 aprilie 2022, a emis o hotărâre

nouă prin care a încasat din contul Inspectoratului Național de Securitate Publică al

Republicii Moldova (succesor în drepturi al Inspectoratului Național de Patrulare)

în beneficiul lui Anatoli Dovgani prejudiciul moral în sumă de 1 000 (una mie) lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Dovgani Anatolie este în

drept de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale

organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, fiind

aplicabile prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

4

Declararea nulității procesului-verbal cu privire la contravenție din 09 mai

2018, prin care Dovgani Anatoli a fost recunoscut vinovat, îi acordă dreptul

acestuia de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat.

Instanța a constatat că intentarea procesului contravențional în privința lui

Dovgani Anatolie și sancționarea acestuia de către agentul constatator, sunt acțiuni

care în interpretarea CtEDO în materie penală, îi oferă apelantului dreptul de a

pretinde compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Colegiul menționează, că instanțele ierarhic inferioare nu au calificat corect,

din punct de vedere juridic acțiunea cu care au fost investite, ceea a dus la emiterea

unor soluții greșite în acest sens.

Raportat la prevederile art. 2 al Legii nr.1545-XIII din 25.02.98 acțiuni

ilicite – sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile

cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de

judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate

fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu

funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată,

manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în

timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

În condițiile art. 3 alin.(1) al Legii nr.1545-XIII din 25.02.98 este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Potrivit art. 13 alin.(1) al Legii nr.1545-XIII din 25.02.98 repararea

prejudiciului specificat la art.7 lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din

contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

La caz, Colegiul denotă că Dovgani Anatoli solicită încasarea din contul

Inspectoratului Național de Patrulare a sumei de 2000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

5

În virtutea art. 12 alin.(1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire

la activitatea Poliției și statalul polițistului, Inspectoratul General al Poliție

reprezintă unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de

persoană juridică și cu competentă pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Prin prisma art. 14 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor

specifice Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

Subdiviziunile specializate sânt unități ale Poliției de competență teritorială

generală, subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea servicii

publice desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și direcții

concrete de activitate.

Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează subdiviziunea

specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală. Structura

și regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se aprobă de către

ministrul afacerilor interne.

Potrivit Regulamentului privind organizarea și funcționarea Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, art. 15-17, Inspectoratul are în

subordinea sa: 1) subdiviziuni specializate; 2) subdiviziuni teritoriale.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice Poliției, la propunerea șefului

Inspectoratului, prin ordin al ministrului afacerilor interne, se înființează

subdiviziuni specializate, inclusiv subdiviziunea care va avea calitatea de organ de

urmărire penală. Subdiviziunile specializate reprezintă entități ale Poliției de

competență teritorială generală, cu sau fără personalitate juridică, aflate în

subordinea Inspectoratului.

Art. 7 din Regulamentul cu privire la supravegherea tehnică exercitată de

Inspectoratul Național de Securitate Publică aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

415 din 8 aprilie 2003, stabilește că Inspectoratul Național de Securitate Publică

îndeplinește funcțiile de control de stat, dirijare, alte obligațiuni de serviciu ce țin

de supravegherea tehnică prevăzute în actele normative în vigoare.

Deci, Inspectoratul Național de Securitate Publică, fiind o subdiviziune a

Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi desinestătător subiect în raportul

obligațional de răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității

centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, instanța de recurs conchide că la caz acțiunea înaintată de Dovgani

Anatoli împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică (succesor în

drepturi al Inspectoratului Național de Patrulare) urmează a fi respinsă, deoarece

sarcina compensării prejudiciului moral suferit revine subiectului responsabil,

adică Inspectoratului General al Poliției, ca entitate juridică și distinctă ce dispune

de buget propriu.

În acest context, instanța de recurs consideră că, în speță Inspectoratul

Național de Securitate Publică nu poate avea calitate procesuală de pârât, dat fiind

faptul că prin efectul legii, nu poate fi subiect desinestătător în raportul obligațional

de răspundere civilă.

6

Deci, acțiunea depusă de Dovgani Anatoli este îndreptată către un pârât

necorespunzător.

Astfel, Colegiul constată că instanțele ierarhic inferioare la adoptarea

hotărârilor au interpretat eronat prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În acest context, instanța de recurs conchide că acțiunea înaintată de

Dovgani Anatoli este lipsită de suport legal și urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată.

În aceste circumstanțe, raportat la dispozițiile art. 432 alin. (2) lit. c) din

Codul de procedură civilă instanțele inferioare au interpretat în mod eronat

normele de drept material.

Referitor la argumentul intimatului precum că anterior Curtea Supremă de

Justiție a examinat o cauză similară cu același obiect și a emis o hotărârea de

admitere a acțiunii reclamantului, Colegiul reiterează:

Rolul jurisprudenței este de a interpreta și aplica la cazuri concrete legea.

Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă hotărâre constituie o divergență

de jurisprudență.

Astfel, la acest capitol există soluții ale Curții de la Strasbourg cum este și în

cazul Iordan Iordanov c. Bulgariei din 02 octombrie 2009, par. 47, unde Curtea a

reiterat că divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care

se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale.

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în

fond într-o anumită jurisdicție teritorială (CtEDO, Sansos Pinto c. Portugaliei,

2008), ba chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008).

Mai mult, s-a decis că dacă instanța a motivat în mod corespunzător hotărârea la

finalul unei proceduri contradictorii în care părțile au avut ocazia de a-și prezenta

punctele de vedere, simplul fapt că ea este diametral opusă față de soluțiile

pronunțate de alte instanțe sesizate cu cereri similare nu conduce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice (CtEDO, Marea Cameră, Nejdet Șahin

și Perihan Șahin c. Turciei, 2011, para. 67).

Mai mult, instanța de la Strasbourg consideră că pentru unificarea

jurisprudenței nu este suficientă pronunțarea unei hotărâri de speță de către instanța

supremă, ci trebuie căutată o soluție căreia legea națională să îi confere o autoritate

interpretativă obligatorie față de toate instanțele inferioare, cum este recursul în

interesul legii (CtEDO, Ștefănică c. României, 2010, para. 37).

Astfel, nu poate fi reținut argumentul expus de Dovgani Anatoli potrivit

căruia la emiterea soluției pe caz instanța de recurs urmează să își fundamenteze

opinia și să emită soluția bazându-se pe considerentele și exemplele de practică

judiciară enunțate, întrucât divergențele de abordare apărute la nivelul instanțelor

ca parte a procesului interpretării dispozițiilor legale concomitent cu adaptarea lor

la situația concretă, impun în prezentul caz pronunțarea unei decizii de respingere a

acțiunii.

Luând în considerație cele constatate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

7

a admite recursul declarat Dovgani Anatoli, de a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 aprilie 2022 și hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

25 mai 2021 și de a emite o hotărâre nouă de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2022 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 mai 2021, și se emite o hotărâre nouă

prin care:

Cererea de chemare în judecată depusă de Dovgani Anatoli împotriva

Inspectoratului Național de Securitate Publică (succesor în drepturi al

Inspectoratului Național de Patrulare), intervenient accesoriu Ministerul Justiției cu

privire la repararea prejudiciului moral, se respinge, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători

Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Dumitru Mardari

8