2ra-2010/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-2010/21 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–2010/22

2-20132939-01-2ra-22122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, A.Malîi, I.Dutca)

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Dovgani Anatoli,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dovgani

Anatoli împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică, intervenient

accesoriu Ministerul Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Dovgani Anatoli și menținută hotărârea din

26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 26 octombrie 2020, Dovgani Anatoli a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică, intervenient

accesoriu Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 octombrie 2019, agentul

constatator al Inspectoratului Național de Patrulare, Erica Covalciuc, a întocmit în

privința lui procesul-verbal serie DCT02 392844, prin care a fost recunoscut

vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.236 alin.(1) Cod

contravențional, fiindu-i aplicată o sancțiune sub formă de amendă în mărime de

12 unități convenționale (600 lei moldovenești) și 3 puncte de penalizare.

Afirmă că, la înmânarea copiei procesului-verbal cu privire la contravenție,

agentul constatator l-a obligat să achite amenda la banca sau la terminal, obligație

care a fost îndeplinită. La 15 octombrie 2019, a contestat procesul-verbal la

1

Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), indicând că procesul-verbal a fost întocmit

cu încălcarea modului stabilit de Lege, și în special, nu a fost prezent translatorul și

nu i-au fost explicate toate drepturile sale prevăzute la art. 384 și 443 Cod

contravențional și nu au fost prezentate probe, care ar demonstra vinovăția sa.

Reclamantul a relevat că, prin hotărârea din 30 ianuarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) a fost admisă contestația lui și a fost declarată nulitatea

procesului-verbal cu privire la contravenție din 03 iunie 2019, pe semnele

contravenției prevăzute de art. 236 alin.(1) Cod contravențional, cu încetarea

procesului contravențional. La 16 iulie 2020, Colegiul Penal al Curții de Apel

Chișinău, a respins ca nefondat recursul declarat de către agentul constatator Erica

Covalciuc împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 30

ianuarie 2020, prin care a fost încetată cauza contravențională în baza art. 236 alin.

(1) Cod contravențional în privința sa.

Reclamantul a indicat că, acțiunile ilegale ale Poliției i-au provocat suferințe

morale și fizice, iar prejudiciul cauzat a fost grav, deoarece învinuirea a fost

fabricată (falsă) cu mijloc tehnic special „ITC EYE”. Acest mijloc, se afla oficial la

dotarea persoanei juridice „BASS Sistems” SRL care și a constatat contravenția,

însă procesul - verbal întocmește Poliția, după ce primește de la „BASS Sistems”

SRL imaginea cu 2-cadre. Mai mult ca atât a achitat și amenda în mărime 300 de

lei, cu care statul s-a folosit mai mult decât un an. Astfel, pentru atragerea la

răspundere administrativă ilegală, reclamantul a indicat că a avut de suferit fizic, și

dacă nu se adresa la avocat și nu contesta procesul-verbal și decizia agentului

constatator, consecințele pentru acesta puteau fi foarte grave, deoarece agentul

constatator putea se adreseze în judecată pentru sancțiunile prevăzute la art. 34 Cod

contravențional, inclusiv amenda dublă și privarea de dreptul pe un termen de la 6

luni până la un an.

La 20 noiembrie 2020, reclamantul a depus o cerere de concretizare a

cerințelor, prin care a solicitat încasarea de la Inspectoratul Național de Securitate

Publică prin intermediul Ministerului Finanțelor în folosul său a prejudiciului

moral în mărime 100 unități convenționale (2000 de lei).

Prin hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

26 aprilie 2021 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Dovgani Anatoli și menținută hotărârea din 26 aprilie 2021

a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au conchis că acțiunea este

neîntemeiată, iar circumstanțele descrise nu se încadrează în nici unul din

temeiurile prevăzute de art.3 și art.6 din Legea nr.1545. Astfel, prejudiciul moral

invocat de reclamant nu este susceptibil reparării în condițiile acestui act normativ.

Instanțele au reținut că Dovgani Anatoli nu a fost supus arestului contravențional,

reținerii contravenționale, precum și nu i-a fost aplicată de către instanța de

2

judecată amenda contravențională, respectiv nu este îndreptățit să solicite repararea

prejudiciului moral din contul bugetului de stat. Totodată au relevat că sub aspectul

reparării prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele

contravenționale, tragerea la răspundere penală nu este asimilată tragerii la

răspundere contravențională, iar încetarea urmăririi penale nu este asimilată

încetării procesului contravențional. Or, Legea nr.1545 reglementează expres că,

pentru erorile comise în procesele contravenționale, persoana va putea pretinde

repararea prejudiciului doar în cazul supunerii ilegale la arest contravențional,

reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de

către instanța de judecată. Au mai menționat că, nu orice erori comise în procesele

contravenționale angajează răspunderea patrimonială, ci doar erorile materializate

prin supunerea ilegală la arest contravențional, reținerea contravențională ilegală și

aplicarea ilegală a amenzii contravenționale de către instanța de judecată.

La 03 decembrie 2021, Dovgani Anatoli a contestat cu recurs decizia din 20

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

au interpretat în mod eronat legea și nu au fost aplicată analogia Legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 20

octombrie 2021, expediată părților la 08 noiembrie 2021, astfel recursul declarat la

03 decembrie 2021 a fost depus cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin.

(1) al Codului de procedură civilă.

La 17 ianuarie 2022, Inspectoratul Național de Securitate Publică a depus o

referință la recursul declarat de către Dovgani Anatoli, solicitând considerarea

acestuia ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 09 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Dovgani Anatoli a fost considerat admisibil.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

3

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Dovgani Anatoli întemeiat și care urmează a fi admis cu

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă parțial.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, în privința reclamantului a fost întocmit la 08 octombrie 2019 un

proces-verbal cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.236 Cod

contravențional, fiind sancționat cu amendă în mărime de 12 unități convenționale

(600 de lei) și 3 puncte de penalizare. Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 30 ianuarie 2020 a fost declarată nulitatea procesului-verbal

cu privire la contravenție din 03 iunie 2019, pe semnele contravenției prevăzute de

art.236 alin.(1) Cod contravențional, iar procesul contravențional a fost încetat,

reclamantul fiind repus în drepturi. Aceste circumstanțe au servit temei de adresare

în instanța de judecată cu solicitarea de încasare a prejudiciului moral cauzat în

urma atragerii ilegale la răspundere contravențională.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. Iar, fiind contestată de către Dovgani

Anatoli, instanța de apel a decis respingerea apelului cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, deși la examinarea cauzei au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, soluția

instanței de apel în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din

interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și

circumstanțele probatorii ale dosarului.

Instanța de recurs constată că instanțele de judecată inferioare la adoptarea

hotărârilor sale au interpretat eronat normele de drept material.

Astfel, instanțele au evidențiat că circumstanțele descrise în speța dată nu se

încadrează în nici unul din temeiurile prevăzute la art.3 și art.6 din Legea nr.1545,

4

prin urmare prejudiciul moral invocat de Dovgani Anatoli nu este susceptibil

reparării în condițiile acestui act normativ. Au reținut că Dovgani Anatoli nu a fost

supus arestului contravențional, reținerii contravenționale, precum și nu i-a fost

aplicată de către instanța de judecată amenda contravențională, respectiv acesta nu

este în îndreptățit să solicite repararea prejudiciului moral din contul bugetului de

stat, or Legea nr.1545 reglementează expres că pentru erorile comise în procesele

contravenționale, persoana va putea pretinde repararea prejudiciului doar în cazul

supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau

aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată.

În corespundere cu art. 15 alin. (1) al Codului civil, apărarea drepturilor civile

încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție,

statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile

săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele

judecătorești.

Totodată, prevederile art. 2007 alin. (1) lit. a), b) ale Codului civil statuează

că prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral,

indiferent de vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri: condamnare

ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive

sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi

localitatea; aplicare ilegală, în calitate de sancțiune contravențională, a arestului, a

muncii neremunerate în folosul comunității.

Așadar, în scopul protejării justițiabilului față de asemenea situații

inechitabile, există mai multe garanții legale, iar cele mai relevante acte normative

care conțin aceste garanții sunt Codul civil și Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speță, în raport cu

probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 3 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care statuează expres că în conformitate

cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 6 lit. b) din legea citată, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul încetării urmăririi

penale pe temeiuri de reabilitare.

Coroborând articolul 3 alin. (1) lit. a) cu art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

5

judecătorești, instanța de recurs menționează că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în cauza Öztürk vs. Germania (hotărârea din 21 februarie 1984), a analizat

caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție între

contravenții și infracțiuni în legislația internă a statalelor semnatare ale Convenției,

nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6

din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

Din materialele cauzei reiese cu certitudine că, Dovgani Anatoli este în drept

de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale

organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

În primul rând, sub imperiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Statul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

ilicite comise în procesele penale și contravenționale de către autoritățile-

exponente ale Statului.

Așadar, art. 3 al Legii menționate enumeră cazurile în care Statul repară

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or,

acțiunile enumerate în această normă pot fi comise doar de către organele

menționate supra.

Spre deosebire de cazurile prevăzute de art. 3 al Legii menționate, în

procesele contravenționale, sancțiunile, în special amenda, pot fi aplicate de alte

organe decât instanța de judecată, la caz de agentul constatator – Inspectoratul

Național de Securitate Publică al IGP MAI. Or, art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii

prevede sintagma ”aplicarea ilegală a amenzii contravenționale de către instanța de

judecată” și respectiv se referă la acțiunile ilicite comise în cadrul proceselor

contravenționale soluționate în fond de către instanțele de judecată.

În speța dedusă justiției, însă, actul de învinuire și decizia de sancționare au

fost emise de către agentul constatator, instanțelor revenind doar rolul de

soluționare a contestației și de verificare a legalității deciziei agentului constatator

fără ca să aplice sancțiuni contravenționale recurentului.

Rezumând concluziile de rigoare, Colegiul lărgit evidențiază că, ținând cont

de interpretările CtEDO a caracterului ”penal” al contravențiilor urmează a fi

delimitate contravențiile examinate de către instanțele de judecată de cele

examinate de către agenții constatatori din cadrul diferitor autorități publice, în

special, din punctul de vedere a subiectului răspunzător pentru prejudiciul cauzat

prin acțiunile ilicite comise în cadrul acestor procese contravenționale.

Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în art. 13 alin.(1), prevede expres

această diferențiere, prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată urmând

6

a fi reparat de către aceste organe.

Prevederi similare se conțin și în art. art. 384 alin.(2) lit. u) al Codului

contravențional, potrivit căruia, persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În acest sens, Colegiul lărgit consideră principial să aprecieze ca fiind

pertinente și prevederile art. 5 alin. (1), (2) al Codului de procedură civilă, conform

cărora orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță

judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau

contestate, libertățile și interesele legitime. Nici unei persoane nu i se va refuza

apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune

sau obscuritate a legislației în vigoare.

În consecință, Colegiul relevă că intentarea procesului contravențional în

privința lui Dovgani Anatoli și sancționarea acestuia de către agentul constatator al

Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP MAI, sunt acțiuni care în

interpretarea CtEDO în materie penală, îi oferă reclamantului dreptul de a pretinde

compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat prin erori ale organului

responsabil cu examinarea cauzelor de contravenții, una din condiții este actul de

reabilitare care și atestă admiterea erorii și în consecință prejudicierea neîntemeiată

a persoanei, or, în speță, actele întocmite în privința reclamantului au fost anulate

prin hotărâre judecătorească.

Din raționamentele expuse, Colegiul lărgit trage concluzia că decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe rezultă din interpretare eronată a Legii cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și,

respectiv, nu poate fi menținută.

În acest sens, Colegiul precizează că argumentele expuse anterior totuși

justifică recuperarea parțială a prejudiciului moral, or, unul din criteriile de

aprecierea prejudiciului moral este cel al echității, conform căruia cuantumul

despăgubirii trebuie să fie stabilit astfel încât efectul acestuia să fie compensatoriu.

Astfel, Colegiul relevă că, la caz, nu doar constatarea încălcării dreptului

reclamantului, ar constitui o satisfacție morală, fiind necesară și încasarea unei

compensații morale în echivalent bănesc.

Or, conform art. 2037 alin. (1) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura

în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că

7

instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere parțială a cerinței cu privire la încasarea prejudiciului moral.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Dovgani Anatoli.

Se casează integral decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) emise în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dovgani Anatoli

împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică, intervenient accesoriu

Ministerul Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral, și se pronunță o

hotărâre nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Dovgani

Anatoli împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică, intervenient

accesoriu Ministerul Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral.

Se încasează de la Inspectoratul Național de Securitate Publică în beneficiul

lui Dovgani Anatoli suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest,

pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

8