3rh-23/19 — restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3rh-23/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (judecători O. Sternioală, M. Pitic, G. Stratulat)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Zmuncila Anatolie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zmuncila Anatolie

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

care recursul declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru

împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost considerat

inadmisibil,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2017, Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova solicitând anularea ordinului nr. 116-p din 03 februarie 2017 privind

concedierea ca fiind ilegal, restabilirea în funcția deținută până la eliberarea din

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu din data

concedierii și până la restabilirea în funcție, încasarea sumei de 15 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 6000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 116-p din 03

februarie 2017 s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu Serviciul Vamal

al Republicii Moldova. Reclamantul a indicat că nu este de acord cu acest ordin.

Reclamantul a relevat că, la emiterea ordinului menționat au fost încălcate

prevederile art. 88 alin. (1) Codul muncii, prin faptul că nu i s-a propus o altă

funcție odată cu preavizarea; nu i-a fost acordată o zi lucrătoare pe săptămână, cu

menținerea salariului mediu, pentru căutarea unui alt loc de muncă, conform art. 88

alin. (1), lit. f) Codul Muncii; nu i-a fost respectat dreptul preferențial de menținere

la lucru în cazul reducerii numărului sau statelor de personal conform prevederilor

1

art. 183 Codul muncii, având un stagiu mai mare de 9 ani în organele vamale;

concedierea s-a dispus în perioada aflării salariatului în concediul medical și a lipsit

acordul organului sindical.

În susținerea acțiunii reclamantul a invocat prevederile art. 87 al Codului

Muncii, susținând că a fost demis din funcție fără acordul organului sindical și că

ordinul nr. 116-p din 03 februarie 2017 i-a fost adus la cunoștință la 18 februarie

2017, după ce a revenit din concediul medical.

Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a depus cerere de completare a

pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție de

adresare în instanța de judecată, în temeiul art. 116 CPC (f.d.123-124).

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5, 8, 86, 88 și 183

Codul muncii, art. 16-17 și 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000, art.116 și art. 166-167 Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Zmuncila Anatolie,

reprezentat de avocatul Balan Petru împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova cu privire la anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova

nr. 116-p din 03 februarie 2017, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la serviciu și repararea prejudiciului moral în cuantum

de 15 000 de lei.

Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Zmuncila Anatolie și s-a menținut hotărârea din 01 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei contestate instanța de apel a indicat că cererea de repunere

în termen este neîntemeiată.

La 24 septembrie 2018, Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru

a declarat recurs împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi

de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru a fost declarat

inadmisibil.

La 05 martie 2019, Zmuncila Anatolie a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii din 28 noiembrie 2018 a instanței de recurs, solicitând casarea acesteia.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiul stipulat la art.

449 lit. b) al Codului de procedură civilă.

Revizuentul a indicat că consideră eronată concluzia instanțelor inferioare cu

referire la faptul că acțiunea înaintată a fost depusă cu încălcarea termenului de

prescripție, întrucât în speță a solicitat repunerea în termenul de prescripție în

temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă. Cererea de repunere în termen a fost

motivată și probată în modul corespunzător.

A mai indicat revizuentul că la examinarea cauzei instanța de apel a neglijat

în totalitate argumentele invocate privind ilegalitatea ordinului contestat.

Verificând încheierea supusă revizuirii în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire depusă

de Zmuncila Anatolie este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

2

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,

dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară

prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Astfel, Colegiul judiciar a decis examinarea cererii de revizuire fără

înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web

a Curții Supreme de Justiție, or este inoportună invitarea participanților la proces,

întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc contestat. Mai

mult, niciun participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea,

mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19

aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, §

66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de

procedură civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de

revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Art. 446 al Codului de procedură civilă stabilește că pot fi supuse revizuirii

hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor

judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului

conform art.265 lit.c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun

revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun

niciunei căi de atac.

Astfel, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018 la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a

exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire

împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-a

pronunțat printr-o încheiere asupra inadmisibilității.

Art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă prevede că încheierea de

inadmisibilitate nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Colegiul indică că prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de

Justiție, a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs depusă de Zmuncila

Anatolie, în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă.

Competența instanțelor superioare de a casa și de a modifica hotărârile

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

3

Or, conform jurisprudenței constante a CtEDO, îndepărtarea de la principiul

securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter

substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ryabykh vs Rusia,

hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia, hotărârea din data de

18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21 iunie 2011, §

30).

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că încheierea 28 noiembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu

este competentă de a examina cererea de revizuire formulată de Zmuncila Anatolie.

Colegiul relevă că deși legislatorul nu a exemplificat împrejurările când o

instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă, dar practica judiciară constantă, denotă că o cerere

de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în

termenele prevăzute la art. 450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată

de persoanele care nu sunt în drept să facă declare revizuire, când nu sunt respectate

condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă sau în

cazul în care revizuirea este depusă împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Colegiul menționează că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire de control judiciar asupra încheierii de inadmisibilitate, iar

cererea de revizuire depusă de Zmuncila Anatolie este declarată împotriva încheierii

din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin care recursul declarat de

Zmuncila Anatolie a fost declarat inadmisibil.

Respectiv, cererea de revizuire depusă de Zmuncila Anatolie este declarată

împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Reieșind din cele menționate supra și din prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit.

a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuirea depusă de

Zmuncila Anatolie urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Zmuncila

Anatolie împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zmuncila Anatolie

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

4