3ra-1606/18 — anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 3ra-1606/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat

de avocatul Balan Petru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zmuncila Anatolie

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2017, Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova solicitând anularea ordinului nr. 116-p din 03 februarie 2017 privind

concedierea ca fiind ilegal, restabilirea în funcția deținută până la eliberarea din

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu din data

concedierii și până la restabilirea în funcție, încasarea sumei de 15 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 6000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 116-p din 03

februarie 2017 s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu Serviciul Vamal

al Republicii Moldova. Reclamantul a indicat că nu este de acord cu acest ordin.

Reclamantul a relevat că, la emiterea ordinului menționat au fost încălcate

prevederile art. 88 alin. (1) Codul muncii, prin faptul că nu i s-a propus o altă funcție

odată cu preavizarea; nu i-a fost acordată o zi lucrătoare pe săptămână, cu menținerea

salariului mediu, pentru căutarea unui alt loc de muncă, conform art. 88 alin. (1), lit.

f) Codul Muncii; nu i-a fost respectat dreptul preferențial de menținere la lucru în

cazul reducerii numărului sau statelor de personal conform prevederilor art. 183

Codul muncii, având un stagiu mai mare de 9 ani în organele vamale; concedierea

s-a dispus în perioada aflării salariatului în concediul medical și a lipsit acordul

organului sindical.

În susținerea acțiunii reclamantul a invocat prevederile art. 87 al Codului Muncii,

susținând că a fost demis din funcție fără acordul organului sindical și că ordinul nr.

116-p din 03 februarie 2017 i-a fost adus la cunoștință la 18 februarie 2017, după ce

a revenit din concediul medical.

1

Pe parcursul judecării cauzei, reclamantul a depus cerere de completare a

pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție de

adresare în instanța de judecată, în temeiul art. 116 CPC (f.d.123-124).

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 5, 8, 86, 88 și 183

Codul muncii, art. 16-17 și 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000, art.116 și art. 166-167 Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Zmuncila Anatolie,

reprezentat de avocatul Balan Petru împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova cu privire la anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii Moldova

nr. 116-p din 03 februarie 2017, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la serviciu și repararea prejudiciului moral în cuantum

de 15 000 de lei.

Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Zmuncila Anatolie și s-a menținut hotărârea din 01 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei contestate instanța de apel a indicat că cererea de repunere

în termen este neîntemeiată.

La 24 septembrie 2018, Zmuncila Anatolie, reprezentat de avocatul Balan Petru

a declarat recurs împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi

de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că la emiterea deciziei contestate instanța de

apel a interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat corect legislația și a încălcat

normele de drept material și procedural.

A mai indicat reclamantul că în perioada 02 februarie 2017 – 18 februarie 2018

s-a aflat în concediu medical, ceea ce se confirmă prin certificatul de concediu

medical seria 01 nr. 262028 din 012 februarie 2017 (anexat la materialele cauzei),

ceea ce înseamnă că soluția instanței de apel se află în contradicție cu art. 116 Codul

de procedură civilă, deoarece din motive întemeiate a fost în imposibilitate de a se

adresa în instanța de judecată în termenul de 30 de zile de la data când a recepționat

înștiințarea despre emiterea ordinului de eliberare din funcție.

A relevat că, contrar prevederilor art. 183 din Codul muncii, cu toate că are un

stagiu de mai mult de 9 ani în cadrul organelor vamale și mai are și persoane la

întreținere, angajatorul nu a respectat dreptul de preferință a lui Zmuncilă Anatolie

referitor la menținerea la lucru în cazul reducerii numărului sau a statelor de

personal.

A mai subliniat că intimatul a încălcat și procedura de preavizare. Astfel, prin

ordinul de preavizare nr. 1274-p din 24 noiembrie 2016 au fost preavizați doar

angajații Biroului Vamal Chișinău incluși în anexa la acest ordin. Zmuncilă Anatolie

nu se regăsește în anexa respectivă.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 iunie 2018, iar Zmuncila Anatolie,

reprezentat de avocatul Balan Petru a declarat recurs la 24 septembrie 2018.

2

Materialele cauzei atestă expedierea deciziei contestate participanților la proces

la 26 iulie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d. 200), însă la materialele dosarului

date care ar confirma recepționarea acesteia de către participanții la proces lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 24 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat de

avocatul Balan Petru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat

de avocatul Balan Petru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

3

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat de

avocatul Balan Petru.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zmuncila Anatolie, reprezentat

de avocatul Balan Petru împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

4