3ra-547/19 — contestarea ordinului de eliberare din functie, restabilirea in functie, plata salariului pentru absenta fortata de la serviciu si compensarea prejudiciului moral

3ra-547/19 — contestarea ordinului de eliberare din functie, restabilirea in functie, plata salariului pentru absenta fortata de la serviciu si compensarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-547/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători V. Buhnaci, V. Cotorobai și M. Anton)

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Serviciul Vamal,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Adrian Tudos împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea ordinului de

sancționare prin eliberarea din fucnție, restabilirea în funcție, plata salariului pentru

absența forțată de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal și menținută hotărârea din

11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2018, Adrian Tudos a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea ordinului de sancționare prin

eliberarea din fucnție, restabilirea în funcție, plata salariului pentru absența forțată

de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

(f.d. 1-4).

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 14 martie 2018, conform

ordinului nr. 200-p din 14 martie 2018, semnat de directorul general a Serviciului

Vamal, a fost sancționat disciplinar prin concediere din funcția de inspector superior

Post vamal Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord, în temeiul art. 1841 din

Codul vamal, art. 3481 din Codul fiscal, art. 15 alin. (1) lit. a), c), d), h) și i), art. 26

lit. a) și g), art. 46 lit. a) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din

20 iulie 2000, pct. (5) alin. (1) lit. a), c), g) și j), pct. 15 alin. (l)-(2) din Codul de

etică și conduită a colaboratorului vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1

1161 din 20 octombrie 2016.

Reclamantul a menționat că motivul reținut în acest ordin a fost că reclamantul

ar fi manifestat o atitudine iresponsabilă față de exercitarea obligațiilor de serviciu,

ignorând fișa de post, aprobată de șeful Biroului Vamal Nord la 23 decembrie 2016,

pct. (5) alin. (l) lit. a), c), g) și j) din Codul de etică și conduită a colaboratorului

vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1161 din 20 octombrie 2016, normele

art. 1841 pct. (3) din Codul vamal, art. 46 lit. a) din Legea serviciului în organele

vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000, perfectând mijlocul de transport introdus de

Andrei Melenti la data de 18 decembrie 2017, ar fi încălcat prevederile art. 15 alin.

(1) lit. a), c), d), h), și i), art. 26 lit. a) și g), art. 46 lit. a) din Legea serviciului în

organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000.

Reclamantul a indicat că întru argumentarea actului administrativ contestat,

Serviciul Vamal a invocat că ținând cont de gravitatea încălcării admise, în temeiul

art. 26 lit. a) și g) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din

20 iulie 2000, s-a decis aplicarea în privința reclamantului a sancțiunii disciplinare

sub formă de eliberare din serviciu, din funcția de inspector superior Post vamal

Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord.

Reclamantul a afirmat că la 18 decembrie 2017, a fost de serviciu la Postul

vamal Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord, fiind repartizat la pista intrare

autoturisme, iar aproximativ la ora 23.00, în postul vamal a intrat Andrei Melenti cu

direcția de intrare în țară, care după verificarea actelor de către colaboratorii poliției

de frontieră s-a prezentat la controlul vamal.

Reclamantul a specificat că Andrei Melenti se afla la volanul unui autovehicul

de model Dacia, nr. de înmatriculare XXXXX, fiind identificat și înregistrat în baza

de date de către colaboratorii poliției de frontieră ca nerezident.

Reclamantul a relevat că verificând datele introduse de poliția de frontieră,

referitor la Melenti Andrei a constatat mesajul apărut în sistemul informațional

UNIPASS care indica că acesta anterior a mai introdus în țară și alte autovehicule.

Reclamantul a precizat că verificând selectiv unele din aceste autovehicule a

constat că au fost vămuite, astfel aducându-i la cunoștința lui Andrei Melenti

prevederile art. 1841 alin.(1)-(3) din Codul vamal.

Reclamantul a afirmat că Andrei Melenti i-a prezentat acte de identitate

românești, inclusiv și permisul de conducere a autovehiculului, declarând că are

domiciliu în România.

Reclamantul a invocat prevederile art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, care

stipulează că prin derogare de la alin. (1) lit. c), mijloacele de transport auto

introduse pe teritoriul vamal de către persoanele fizice cu domiciliul în orice stat

străin și care dețin permis de conducere emis în țara în care au domiciliu, declarate

prin acțiune, se pot afla pe teritoriul vamal al Republicii Moldova pe un termen mai

mare decât cel stabilit de prezentul articol.

Reclamantul a evidențiat că în temeiul art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, i-a

permis lui Andrei Melenti intrarea în țară cu autovehiculul nominalizat.

Reclamantul a punctat că nu a ignorat obligațiile funcționale indicate în fișa

de post, aprobată de șeful Biroului Vamal Nord la 23 decembrie 2016, pct. (5) alin.

(l) lit. a), c), g) și j) din Codul de etică și conduită a colaboratorului vamal, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 1161 din 20 octombrie 2016, normele art. 1841 pct.

2

(3) din Codul vamal, art. 46 lit. a) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150

din 20 iulie 2000, art. 15 alin. (1) lit. a), c), d), h), și i), art. 26 lit. a) și g), art. 46 lit.

a) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000.

Reclamantul a susținut că Andrei Melenti la intrare pe teritoriul Republicii

Moldova a fost identificat și înregistrat în baza de date de către colaboratorii poliției

de frontieră ca nerezident și din considerentele că la momentul controlului vamal a

prezentat permisul de conducere a autovehiculului eliberat de autoritățile

competente din România, ceea ce înseamnă că în conformitate cu prevederile

art.1841 alin. (4) din Codul vamal, nu putea surveni niciun temei de răspundere

disciplinară.

La 11 iunie 2018, în cadrul ședinței de judecată, reclamantul Adrian Tudos a

depus cerere de concretizare și mărire a cuantumului pretențiilor din acțiune,

solicitând anularea pct. 3 din partea dispozitivă a ordinului directorului Serviciului

Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 cu privire la sancționarea disciplinară a unor

colaboratori ai Biroului Vamal Nord și anume, în partea ce se referă la sancționarea

disciplinară a lui Adrian Tudos prin eliberarea din serviciu în organele vamale,

restabilirea în funcție anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu în sumă de 36 094, 5 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15 000

lei și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 90-93; 102-103).

Prin hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Adrian Tudos împotriva

Serviciului Vamal cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare prin

eliberarea din funcție, restabilirea în funcție, plata salariului pentru absența forțată

de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a anulat ca fiind ilegal pct. 3 din partea dispozitivă a ordinului directorului

Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 cu privire la sancționarea

disciplinară a unor colaboratori ai Biroului Vamal Nord și anume, în partea ce se

referă la sancționarea disciplinară a lui Adrian Tudos prin eliberarea din serviciu în

organele vamale. S-a dispus reintegrarea lui Adrian Tudos în funcția deținută până

la emiterea ordinului directorului Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal, în beneficiul lui Adrian Tudos, salariul

pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada 14 martie 2018 – 11 iunie 2018.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal, în folosul lui Adrian Tudos, cu titlu de

compensare a prejudiciului moral, suma în mărime de 11 791 lei și cu titlu de

cheltuieli de judecare a cauzei, suportate de reclamant pentru asistența juridică, suma

în mărime de 5 000 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 109-119).

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Serviciul Vamal și menținută hotărârea din 11 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 175-185).

În consolidarea soluției adoptate, instanțele ierarhic inferioare au constatat că

prin ordinul directorului general al Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018,

lui Adrian Tudos, inspector superior Post vamal Costești, Biroul Vamal Nord, i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de eliberare din serviciu în organele

vamale, iar potrivit ordinului de sancționare, la 26 februarie 2018, autoritatea

emitentă a aprobat încheierea emisă în cadrul anchetei de serviciu în baza ordinului

3

Serviciului Vamal nr. 65-0 din 08 februarie 2018.

Instanțele ierarhic inferioare au reținut existența la materialele cauzei a unui

extras din sistemul informațional vamal, din care rezultă că la 18 decembrie 2017,

Andrei Melenti, fiind verificat de Adrian Tudos, era menționat în baza de date ca

nerezident.

În continuare, instanțele ierarhic inferioare au făcut trimitere la prevederile

art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, care conțin o derogare de la art. 1841 alin. (1) lit.

c) din Codul vamal, concluzionând că în lipsa unei practici stabile de aplicare a

normelor ce guvernează declararea prin acțiune a mijloacelor de transport introduse

pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, lui Adrian Tudos nu-i

poate fi imputată încălcarea gravă a disciplinei de serviciu, în baza art. 46 lit. a) din

Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000.

Mai mult, prima instanță a constatat că deși Adrian Tudos a fost concediat din

funcția de inspector superior Post vamal Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord,

acesta a fost angajat în funcția de inspector superior Post vamal Lipcani (PVFI,

rutier), Biroul Vamal Nord.

La 07 martie 2019, Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei din

29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Adrian Tudos (f.d. 189-192).

În motivarea recursului, recurentul Serviciul Vamal a invocat că instanța de

apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de către Serviciul Vamal, ci

doar s-a rezumat la un singur argument, și anume prin prisma prevederilor art. 1841

alin. 4 lit. c) din Codul vamal, ignorând celelate prevederi legale care reglementează

condițiile privind declararea prin acțiune a mijloacelor de transport de către

persoanele fizice.

Recurentul a menționat că instanța de apel a omis să dea apreciere faptului că

Adrian Tudos a ignorat mesajul informațional privind aceea că Andrei Melenti are

în Republica Moldova unități de transport cu termenul de ședere expirat, deși Adrian

Tudos era obligat să verifice acest mesaj informațional.

De asemnea, recurentul a invocat că instanța de apel nu a apreciat faptul că

Andrei Melenti inițial a încercat să traverseze frontiera printr-un alt post vamal, unde

organul vamal nu i-a permis trecerea, fiind întocmit returul în Sistemul

Informațional, fapt pe care Adrian Tudos l-a ignorat.

Recurentul a relevat că instanța de judecată și-a argumentat hotărârea doar

prin prisma prevederilor art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, a căror interpretare în

opinia acesteia, sunt incerte, totodată considerând că organul vamal nu a informat

colaboratorii vamali asupra modului de aplicare a normei respective, din care motive

nu-i poate fi imputată lui Adrian Tudos aplicarea eronată a acesteia, respectiv nu se

constată nici încălcarea disciplinei de serviciu.

Recurentul a invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 1569 din

20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, care stabilesc condiții

diferite pentru introducerea în țară a mijloacelor de transport auto cu termenul de

exploatare de peste 10 ani și se aplică prioritar în raport cu prevederile art. 1841 Cod

vamal.

4

La 24 aprilie 2019, Adrian Tudos a depus referință, solicitând considerarea ca

fiind inadmisibil a recursului declarat de Serviciul Vamal (f.d. 196-198).

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată recurentului Serviciul

Vamal la 17 ianuarie 2019, conform scrisorii nr. 515, fiind recepționată de recurent

la 21 ianuarie 2019, fapt indicat expres în cererea de recurs (f.d. 186).

Totodată, instanța de recurs relevă că decizia contestată a fost publicată pe

portalul instanțelor judecătorești www.instante.justice.md la data de

04 ianuarie 2019.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost depus

de către Serviciul Vamal, la 07 martie 2019, cu respectarea termenului indicat la art.

434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Prin încheierea din 15 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de Serviciul Vamal a fost considerat admisibil (f.d. 202).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral

decizia instanței de apel și de a restitui cauza instanței de apel, din următoarele

raționamente.

Colegiul învederează că în data de 01 aprilie 2019, a intrat în vigoare Codul

administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

În această consecvență este notabil că potrivit art. 258 alin. (3) din Codul

administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în

vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a

prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare,

admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face

conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de

apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018. Or, din înțelesul

logico-juridic al articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ rezultă cert că,

procedurile de contencios administrativ care au fost inițiate până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ, însă nu au fost finalizate, se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a Codului administrativ, conform prevederilor

Legii nr. 116 din 19 iulie 2018.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Art. 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite

de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

5

Colegiul constată că la 29 martie 2018, Adrian Tudos a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea ordinului

de sancționare prin eliberarea din fucnție, restabilirea în funcție, plata salariului

pentru absența forțată de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 11 iunie 2018, în cadrul ședinței de judecată, reclamantul Adrian Tudos a

depus cerere de concretizare și mărire a cuantumului pretențiilor din acțiune,

solicitând anularea pct. 3 din partea dispozitivă a ordinului directorului Serviciului

Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 cu privire la sancționarea disciplinară a unor

colaboratori ai Biroului Vamal Nord și anume, în partea ce se referă la sancționarea

disciplinară a lui Adrian Tudos prin eliberarea din serviciu în organele vamale,

restabilirea în funcție anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de

la serviciu în sumă de 36 094, 5 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15 000

lei și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 90-93; 102-103).

Prin hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Adrian Tudos împotriva

Serviciului Vamal cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare prin

eliberarea din funcție, restabilirea în funcție, plata salariului pentru absența forțată

de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a anulat ca fiind ilegal pct. 3 din partea dispozitivă a ordinului directorului

Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 cu privire la sancționarea

disciplinară a unor colaboratori ai Biroului Vamal Nord și anume, în partea ce se

referă la sancționarea disciplinară a lui Adrian Tudos prin eliberarea din serviciu în

organele vamale. S-a dispus reintegrarea lui Adrian Tudos în funcția deținută până

la emiterea ordinului directorului Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal, în beneficiul lui Adrian Tudos, salariul

pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada 14 martie 2018 – 11 iunie 2018.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal, în folosul lui Adrian Tudos, cu titlu de

compensare a prejudiciului moral, suma în mărime de 11 791 lei și cu titlu de

cheltuieli de judecare a cauzei, suportate de reclamant pentru asistența juridică, suma

în mărime de 5 000 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 109-119).

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Serviciul Vamal și menținută hotărârea din 11 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 175-185).

Colegiul relevă că după cum rezultă din materialele cauzei, în baza

contractului individual de muncă nr. 1019 din 13 martie 2017, Adrian Tudos a fost

angajat, pe un termen de 1 an, în funcția de inspector superior în subdiviziunea Postul

vamal Lipcani (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal (f.d. 22).

În baza contractului individual de muncă nr. 1277 din 09 februarie 2018,

Adrian Tudos a fost angajat, pe un termen de 5 ani, în funcția de inspector superior

în subdiviziunea Postul vamal Lipcani (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord al

Serviciului Vamal (f.d. 23).

Prin pct. I din din ordinul directorului general al Serviciului Vamal nr. 165-p

din 28 februarie 2018 „Cu privire la exercitarea atribuțiilor de serviciu de către unii

colaboratori ai Biroului Vamal Nord“, în perioada 01 martie 2018 – 31 martie 2018,

6

Adrian Tudos a fost detașat pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul

Postului Vamal Costești (PVFI, rutier) (f.d. 80-82).

Prin pct. 3 din ordinul directorului general al Serviciului Vamal nr. 200-p din

14 martie 2018 „Cu privire la sancționarea unor colaboratori Biroul Vamal Nord“,

în temeiul art. 26 lit. a) și g) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din

20 iulie 2000, lui Adrian Tudos, inspector superior în Postul vamal Costești (PVFI,

rutier), Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal, i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de eliberare din serviciu în organele vamale.

Conform art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, în vigoare la data relevantă speței, actul administrativ contestat

poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis

contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; c)

este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Anulând pct. 3 din ordinul directorului general al Serviciului Vamal nr. 200-

p din 14 martie 2018 „Cu privire la sancționarea unor colaboratori Biroul Vamal

Nord“, prima instanță a concluzionat că în partea anulată, acest act administrativ a

fost emis contrar prevederilor legii, deoarece lui Adrian Tudos nu-i poate fi imputată

încălcarea prevederilor art. 1841 alin. (1) lit. c) din Codul vamal, ceea ce înseamnă

că Adrian Tudos nu a admis încălcarea gravă a disciplinei de serviciu, prevăzută la

art. 46 lit. a) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000.

Totodată, prima instanță a indicat că pct. 3 din ordinul directorului general al

Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 „Cu privire la sancționarea unor

colaboratori Biroul Vamal Nord“ urmează a fi anulat și din motivul că Adrian Tudos

a fost eliberat dintr-o funcție pe care nu o deținea.

Aici, prima instanță a specificat că în baza contractului individual de muncă

nr. 1277 din 09 februarie 2018, Adrian Tudos a fost angajat în funcția de inspector

superior în Postul vamal Lipcani (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord al Serviciului

Vamal, dar din ordinul de sancționare rezultă că Adrian Tudos a fost eliberat din

funcția de inspector superior în Postul vamal Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal

Nord al Serviciului Vamal.

În context, Colegiul observă că prima instanță nu a indicat la care temei

anume, prevăzut la art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, a încadrat motivul precum că Adrian Tudos a fost eliberat

dintr-o funcție pe care nu o deținea.

Potrivit art. 69 alin. (1) din Codul muncii, prin derogare de la prevederile art.

68 alin. (1), locul de muncă al salariatului poate fi schimbat temporar de către

angajator, fără efectuarea modificărilor în contractul individual de muncă, în cazul

deplasării sau detașării conform art. 70 și 71.

Art. 71 alin. (1) din Codul muncii stipulează că detașarea poate fi dispusă

numai cu acordul scris al salariatului pentru o perioadă de cel mult un an și se

efectuează în temeiul unui contract individual de muncă distinct pe durată

determinată.

Art. 69 alin. (2) din Codul muncii prevede că pe durata deplasării în interes de

serviciu sau a detașării la alt loc de muncă, salariatul își menține funcția, salariul

mediu și alte drepturi prevăzute de contractul colectiv și de cel individual de muncă.

Colegiul evidențiază că în cererea sa de apel, Serviciul Vamal a invocat

7

netemeinicia concluziei primei instanțe privind eliberarea lui Adrian Tudos dintr-o

funcție pe care nu o deținea, facând trimitere la ordinul directorului general al

Serviciului Vamal nr. 165-p din 28 februarie 2018 „Cu privire la exercitarea

atribuțiilor de serviciu de către unii colaboratori ai Biroului Vamal Nord“, cât și la

aceea că Adrian Tudos a comis abaterea disciplinară anume în exercitarea atribuțiilor

de serviciu în Postul vamal Costești (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord al Serviciului

Vamal (f.d. 128-131).

Astfel, apelantul Serviciul Vamal a criticat și încadrarea acestei concluzii de

către prima instanță în calitate de temei pentru anularea pct. 3 din ordinul directorului

general al Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 „Cu privire la sancționarea

unor colaboratori Biroul Vamal Nord“.

Însă, din conținutul deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

rezultă că instanța de apel a omis cu desăvârșire să examineze acest argument al

apelantului Serviciul Vamal, deși colaboratorul vamal Adrian Tudos a fost eliberat

anume din funcția deținută la data concedierii în baza ordinului directorului general

al Serviciului Vamal nr. 165-p din 28 februarie 2018 „Cu privire la exercitarea

atribuțiilor de serviciu de către unii colaboratori ai Biroului Vamal Nord“.

Mai mult, Colegiul constată că instanța de apel nici nu a inclus argumentul

nominalizat în sumarul argumentelor apelantului Serviciul Vamal din decizia

recurată, cu toate că în conformitate cu art. 373 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În succesiunea celor constatate, Colegiul decelează că în contradicție cu

prevederile art. 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel nu a

reacționat în modul corespunzător la argumentul apelantului Serviciul Vamal

privind netemeinicia concluziei primei instanțe ce ține de eliberarea lui Adrian

Tudos dintr-o funcție pe care nu o deținea, în calitate de temei pentru anularea actului

administrativ contestat.

În ceea ce privește motivarea hotărârilor, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat că rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au

fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,

precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță superioară. Doar

prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (hotărârea Suominen v. Finlanda din 01 iulie 2003).

În viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, deși motivarea care stă la

baza deciziei date în apel nu trebuie să trateze separat, în mod obligatoriu, fiecare

dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte, există o excepție, și anume

situația când argumentul respectiv era de natură să influențeze definitiv rezolvarea

chestiunii privind legalitatea hotărârii primei instanțe.

În speță, Colegiul consideră că argumentul invocat de Serviciul Vamal în apel,

la care instanța de apel nu a reacționat în niciun fel, este de natură să influențeze

definitiv rezolvarea chestiunii privind legalitatea hotărârii primei instanțe, cu atât

mai mult că prima instanță nu a indicat la care temei anume, prevăzut la art. 26 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, a încadrat

motivul precum că Adrian Tudos a fost eliberat dintr-o funcție pe care nu o deținea.

Această eroare procedurală a instanței de apel dictează necesitatea trimiterii

8

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, deoarece instanța de recurs nu poate

efectua un control efectiv al legalității deciziei recurate, nefiind examinată una dintre

cele mai importante întrebări pertinente cauzei, și anume temeiul anulării pct. 3 din

ordinul directorului general al Serviciului Vamal nr. 200-p din 14 martie 2018 „Cu

privire la sancționarea unor colaboratori Biroul Vamal Nord“.

În continuare, Colegiul relevă că, conform art. 1841 alin. (1) din Codul vamal,

prin derogare de la prevederile art. 20, persoanele fizice rezidente și cele nerezidente

au dreptul de a introduce pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără achitarea

drepturilor de import, cu achitarea vinietei în condițiile art. 3481 alin.(1) din Codul

fiscal, în scopuri personale, mijloace de transport clasificate la pozițiile tarifare

8702, 8703, 8711 și remorcile atașate la acestea (poziția tarifară 8716), indiferent de

termenul lor de exploatare, doar în cazul în care vor fi declarate prin acțiune și

plasate sub regim vamal de admitere temporară pe un termen de pînă la 180 de zile

dintr-o perioadă de 12 luni consecutive, cu respectarea următoarelor condiții:

a) mijloacele de transport să se afle la evidență permanentă în alte state;

b) persoanele fizice rezidente să dețină în proprietate sau să aibă drept de

folosință asupra mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare;

persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport și să

locuiască temporar în Republica Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele

corespunzătoare;

c) mijloacele de transport să fie scoase de pe teritoriul vamal până la expirarea

termenului acordat, conform prevederilor prezentului cod;

d) mijloacele de transport să nu fie folosite pentru prestarea serviciilor de

transport al mărfurilor și al pasagerilor;

e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de

ședere pe teritoriul Republicii Moldova, documentele confirmative să fie prezentate

organului vamal în vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport

declarat prin acțiune, informația respectivă fiind inclusă în Registrul de stat al

transporturilor.

Așadar, pentru ca o persoană fizică nerezidentă să beneficieze de dreptul de a

introduce pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără achitarea drepturilor de

import, cu achitarea vinietei în condițiile art. 3481 alin.(1) din Codul fiscal,

legiuitorul a instituit inclusiv condiția ca mijloacele de transport să fie scoase de pe

teritoriul vamal până la expirarea termenului acordat, conform prevederilor Codului

Vamal.

Totodată, în conformitate cu art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, prin derogare

de la alin. (1) lit. c), mijloacele de transport auto introduse pe teritoriul vamal de

către persoanele fizice cu domiciliul în orice stat străin și care dețin permis de

conducere emis în țara în care au domiciliu, declarate prin acțiune, se pot afla pe

teritoriul vamal al Republicii Moldova pe un termen mai mare decât cel stabilit de

prezentul articol.

Astfel, Colegiul notează că în scopul evaluării modalității de aplicare de către

colaboratorul vamal Adrian Tudos a prevederilor art. 1841 alin. (1) lit. c) în

coroborare cu prevederile art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, încălcarea cărora a

servit drept temei pentru eliberarea din funcție a acestui colaborator vamal,

instanțele ierarhic inferioare urmau să stabilească cu certitudine dacă statutul juridic

9

al lui Andrei Melenti se încadrează în dispoziția normelor legale citate, și anume

dacă acesta este sau nu cetățean al Republicii Moldova, dacă are domiciliul într-un

stat străin și dacă deține permis de conducere în țara în care are domiciliu.

Însă, instanțele ierarhic inferioare s-au rezumat la constatarea că Andrei

Melenti nu este rezident al Republicii Moldova, fapt dedus doar din extrasul din

sistemul informațional UNIPASS, anexat la materialele cauzei, deși anume

colaboratorul vamal Adrian Tudos, concediat inclusiv pe baza avantajării lui Andrei

Melenti la introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mijloacelor de

transport fără achitarea drepturilor de import, a introdus datele respective în sistemul

informațional UNIPASS (f.d. 72).

După cum este indicat în Hotărârea Curții Constituționale nr. 18 din

22 mai 2017, libera apreciere a probelor nu înseamnă arbitrariu, ci libertatea de a

aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt

expuse de către instanța de judecată în acte procedurale, care trebuie să fie motivate

în mod obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii, motivarea exprimându-se prin

faptul că la admiterea unor probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să

indice motivele unei asemenea soluții.

Astfel, Colegiul relevă că extrasul din sistemul informațional UNIPASS are

forță probantă vădit insuficientă pentru a stabili cu certitudine dacă statutul juridic

al lui Andrei Melenti se încadrează în dispoziția prevederilor art. 1841 alin. (1) lit. c)

în coroborare cu prevederile art. 1841 alin. (4) din Codul vamal, și anume dacă acesta

este sau nu cetățean al Republicii Moldova, dacă are domiciliul într-un stat străin și

dacă deține permis de conducere în țara în care are domiciliu.

Or, instanțele ierarhic inferioare urmau să-și bazeze constatarea respectivă pe

copiile corespunzătoare ale documentelor lui Andrei Melenti, și anume pe actul de

identitate, pașaportul străin și permisul de conducere ale lui Andrei Melenti, ceea ce

nu a fost efectuat.

În contextul dat, Colegiul reține că cele descrise cert indică la examinarea

superficială a apelului Serviciului Vamal, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, pornind de la specificul acestuia, presupune

prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, care este

diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate, se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitate să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia

instanței de apel nu satisface standardele procedurale ale temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și a restitui cauza

instanței de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul

10

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se casează integral decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Adrian Tudos împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea ordinului de

sancționare prin eliberarea din fucnție, restabilirea în funcție, plata salariului pentru

absența forțată de la serviciu, compensarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată, și se restituie cauza Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

11