3ra-278/19 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă deținut anterior

3ra-278/19 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă deținut anterior (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-278/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – D. Sîrbu

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Țurcan, I. Cotruță, N. Simciuc

DECIZIE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Ion Cazac, reprezentat de avocatul Petru

Balan,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ion Cazac împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului,

restabilirea la locul de muncă deținut anterior, încasarea salariului pentru absența

forțată, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis apelul declarat de către Serviciul Vamal, s-a casat hotărârea din

29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea unei noi hotărâri

privind respingerea acțiunii,

constată:

La 29 martie 2018 Ion Cazac a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 198-p din data de 13

martie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu începând cu data

concedierii 13 martie 2018, repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii

medii lunare și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că începând cu data de 12 martie

2012 a activat în cadrul organelor vamale. În temeiul art. 15 alin. (1) lit. a), c), d), h)

și i) al Legii serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 a fost

emis ordinul nr. 198-p din 13 martie 2018, prin care lui Ion Cazac i s-a aplicat

sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu.

Serviciul Vamal în motivarea ordinului a indicat că la 30 ianuarie 2018, ora

02:10, de către angajații Serviciului echipe mobile al Poliției de Frontieră a fost

stopat pentru verificare microbuzul de model Mercedes Sprinter cu numărul de

1

înmatriculare xxxxx, în care au depistat lotul de marfă de larg consum, fără acte de

însoțire.

În urma verificării Sistemului Informațional „Unipass” s-a stabilit că unitatea

de transport a traversat frontiera de stat prin postul vamal Sculeni la data de 30

ianuarie 2018, ora 02:09. Controlul vamal a fost efectuat de către Ion Cazac, care la

ora 03:10 a mai procesat o intrare cu mențiunea „retur”.

Astfel, colaboratorul serviciului vamal Ion Cazac nu a întreprins toate măsurile

de rigoare pentru a nu admite introducerea frauduloasă a unui lot de marfă pe

teritoriul țării.

În opinia reclamantului acesta nu a încălcat atribuțiile sale de serviciu și

legislația în vigoare, ori în procesul efectuării controlului vamal al microbuzului de

model Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare xxxxx a observat că în acesta

se aflau mai multe bunuri în cantități comerciale. În aceste condiții, nu а permis

mijlocului de transport intrarea în țară și a perfectat actul de retur, prin care a dispus

scoaterea mărfii și mijlocului de transport respectiv din zona de control vamal și

interzicerea introducerii ei în țară. Însă, conducătorul mijlocului de transport, fără a

executa indicația legală a colaboratorului vamal de scoatere a mărfii de pe teritoriul

vamal, a părăsit zona de control vamal și a intrat ilegal pe teritoriul țării.

Ion Cazac a indicat că după ce a observat că mijlocul de transport de model

Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare xxxxx a părăsit zona de control

vamal și a intrat ilegal în țară, a depus prin fax un raport pe numele șefului Biroului

Vamal Centru și l-a informat despre faptul că poliția de frontieră a permis ieșirea de

pe teritoriul zonei de control vamal a mijlocului de transport cu numărul de

înmatriculare xxxxx, fără a-i fi dat liber de vamă, fapt confirmat prin Sistemul

Informațional „Unipass”.

Prin urmare, ordinul Serviciului Vamal nr. 198-p din 13 martie 2018 cu privire

la sancționarea lui Ion Cazac este ilegal și abuziv, ori acesta nu a comis abaterea

disciplinară care i-a fost încriminată. Mai mult, angajatului i s-a stabilit arbitrar o

sancțiune disciplinară exagerat de dură, ori acesta nu a avut anterior sancțiuni

disciplinare, iar Serviciul Vamal altor colaboratori vamali pentru o abatere

disciplinară similară le-a aplicat o sancțiune disciplinară mai blândă (mustrare),

decât sancțiunea disciplinară aplicată acestuia.

Reclamantul a mai invocat că ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare este emis cu încălcarea legislației muncii, ori la emiterea acestuia

angajatorul nu a luat în considerație faptul că nu se admite concedierea salariatului

în perioada aflării lui în concediu medical cu excepția cazurilor de lichidare a

unității. La caz, angajatul, începând cu 12 februarie 2018 și până la 28 martie 2018

s-a aflat în concediu medical.

În opinia reclamantului pct. 7 al ordinului contestat, potrivit căruia ordinul intră

în vigoare la data semnării, iar în cazul aflării persoanei sancționate în concediu

(toate tipurile) – la data revenirii în serviciu, nu exclude faptul că reclamantul a fost

concediat ilegal, în perioada când se afla în concediu medical.

Reclamantul în susținerea ilegalității ordinului contestat a menționat că

presupusa abatere disciplinară a fost comisă la data de 30 ianuarie 2018, atunci când

microbuzul de model Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare xxxxx a trecut

neautorizat frontiera vamală, pe când, ordinul privind aplicarea sancțiunii

2

disciplinare a fost emis la 13 martie 2018, adică peste o lună și 13 de zile de la data

trecerii neautorizate a mărfii peste frontiera vamală.

Astfel, angajatorul a luat decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare peste

termen, fapt prin care a încălcat prevederile legale cu privire la aplicarea sancțiunilor

disciplinare.

În susținerea solicitării de reparare a prejudiciului moral cauzat, reclamantul a

indicat că este căsătorit și are la întreținere doi copii minori, soția sa se află în

concediu pentru îngrijirea copilului minor și primește lunar indemnizație în sumă de

3 500 lei pentru ambii copii, ceea ce reprezintă un venit insuficient. Astfel, lipsirea

ilegală a reclamantului de locul său de muncă, constituie o lipsire de un venit lunar

pe care acesta îl avea sub formă de salariu, premii și sporuri.

Deci, acțiunile ilegale ale angajatorului, prin care l-a lipsit de surse de

întreținere, i-au provocat o stare de stres, de neliniște și incertitudine.

Prin hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul Serviciului

Vamal nr. 198-p din data de 13 martie 2018, s-a încasat din contul Serviciului Vamal

în beneficiul lui Ion Cazac salariul mediu pentru absența forțată de la locul de muncă

pentru perioada 28 martie 2018 - 29 iunie 2018, în sumă totală de 34 320,81 lei și

prejudiciul moral în sumă de 11 440,27 lei. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind

nefondate. (f.d. 114, 118-129)

În opinia instanței de fond la emiterea ordinului privind aplicarea sancțiunii

disciplinare Serviciul Vamal a omis termenul de aplicare a sancțiunii, ori abaterea

disciplinară a avut loc la data de 31 ianuarie 2018, iar sancțiunea disciplinară a fost

aplicată la data de 13 martie 2018, fapt care prin prisma art. 209, alin. (1) al Codului

muncii, constituie o încălcare a angajatorului la emiterea ordinului, precum și faptul

că Ion Cazac nu a comis abaterea disciplinară de care este învinuit.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 noiembrie 2018 a admis

apelul declarat de către Serviciul Vamal, a casat hotărârea din data de 29 iunie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a emis o nouă hotărâre prin care a respins ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Cazac. ( f.d.

162, 163-172)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 14 ianuarie 2019 a depus recurs

Ion Cazac, reprezentat de avocatul Petru Balan, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de

fond. ( f.d. 178-182)

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel a apreciat

arbitrar probele prezentate la materialele dosarului, a admis erori ce au condus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de apel a dat o apreciere incorectă informației din Sistemul

informațional „Unipass” și nu a luat în calcul că însuși conducătorul microbuzului

de model Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare xxxxx a declarat că din

propria inițiativă a părăsit zona de control și ilegal a intrat pe teritoriul țării.

Recurentul insistă asupra faptului că nu a fost perfectată nici o intrare fictivă în

baza de date, ori reflectarea înregistrărilor este făcută fără a se respecta

consecutivitatea, instanța de apel a reținut din afirmațiile angajatorului că salariatul

ar fi introdus fictiv o înregistrare, fără a avea la bază careva probe.

3

De asemenea, instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material,

ori ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare – eliberarea din serviciu a

fost emis în perioada când salariatul s-a aflat în concediu medical. Mai mult, ancheta

de serviciu urma să fie efectuată în interiorul termenului de 30 de zile de la data

comiterii abaterii disciplinare, termen în care urma să fie emis și ordinul cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare, la caz angajatorul a omis acest termen.

La 21 februarie 2019 Serviciul Vamal a depus referință la cererea de recurs

înaintată de către Ion Cazac, reprezentat de avocatul Petru Balan, prin care a solicitat

declararea recursului ca fiind inadmisibil, ori acesta este nefondat și nu se încadrează

în temeiurile prevăzute de codul de procedură civilă. Recurentul prin argumentele

invocate în recurs și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și nu

specifică încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că litigiul a fost examinat de instanțele de judecată ierarhic

inferioare în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10

februarie 2000 și a Codului de procedură civilă.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost aprobat Codul administrativ

al Republicii Moldova, care conform art. 257 alin. (1) a intrat în vigoare la 01 aprilie

2019 și respectiv a fost abrogată Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

data de 10 februarie 2000.

În conformitate cu prevederile art. 258, alin. (3) al Codului administrativ,

procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a

prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului

cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare

până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor

aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs

a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, Colegiul

lărgit va judeca recursul în conformitate cu prevederile art. 258, alin. (3) al Codului

administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a noilor

reglementări procedurale.

În conformitate cu prevederile art. 195 al Codului administrativ procedura

acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Astfel, în conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 28 noiembrie 2018, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 13 decembrie 2018, a

expediat-o participanților la proces la data de 17 decembrie 2018.

Recurentul a depus recurs la data de 14 ianuarie 2019, în termen.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din data de 13 martie 2019 a considerat recursul

admisibil.

Prin prisma art.248 alin.(1) lit. c) al Codului administrativ Curtea Supremă de

Justiție examinând recursul, este în drept să caseze integral decizia instanței de apel

și emite o nouă decizie.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul depus de către Ion Cazac, reprezentat de

avocatul Petru Balan întemeiat și care urmează să fie admis din considerentele ce

preced.

În conformitate cu art. 118, alin. (3) al Codului de procedură civilă,

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate

definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și

ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.

Potrivit art. 130, alin. (1-3) al Codului de procedură civilă instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 3, alin. (1), lit. a) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000 ( în vigoare până la 01 aprilie 2019)

obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu

caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al

unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile

asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Obiect al litigiului în prezenta speță este anularea ordinului emis de Serviciul

Vamal cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare concedierea lui Ion Cazac

inspector superior, Post vamal Leușeni (PVFI rutier) Biroul Vamal Centru.

La caz, Ion Cazac invocă atât încălcarea de către Serviciul Vamal a procedurii

de emitere a ordinului privind sancționarea și concedierea acestuia, cât și

interpretarea eronată a normelor de drept material.

În consecutivitatea celor invocate de către Ion Cazac, Colegiul lărgit va

examina încălcarea de către Serviciul Vamal a procedurii de emiterea a ordinului,

ori în dependență de acest fapt vor putea fi supuse controlului și celelalte argumente

invocate de către Ion Cazac.

Ion Cazac a contestat ordinul nr. 198-p din data de 13 martie 2018, prin care i

s-a aplicat sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu, indicând că acesta a fost

emis cu încălcarea legislației muncii și anume că la data eliberării din serviciu

colaboratorul vamal se afla în concediu medical.

Potrivit legislației ce reglementează raporturile de muncă, sunt enumerate o

serie de principii, care, în opinia legiuitorului sunt cele mai de vază pentru această

ramură a dreptului, dintre care obligația atât a salariatului, cât și a angajatorului de

5

a respecta clauzele contractuale, respectarea legislației muncii și a altor acte ce

conțin norme ale dreptului muncii.

Prin prisma art. 86, alin. (2) al Codului muncii și art. 43, alin. (3) al Legii

serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iunie 2000 (în vigoare la data emiterii

ordinului de sancționare) nu se admite eliberarea din serviciu în timpul aflării

colaboratorului vamal în concediu anual sau medical.

Instanța de recurs menționează că în caz de concediere a salariatului indiferent

de comportamentul acestuia, legea nu admite concedierea acestuia în perioada aflării

în concediu medical.

În conformitate cu prevederile art. 106 al Codului muncii angajatorul este

obligat să țină, în modul stabilit, evidența timpului de muncă prestat efectiv de

fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus

și în zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Din norma de drept sus- citată rezultă că Serviciul Vamal are obligația de a ține

evidența timpului de lucru pentru fiecare salariat, inclusiv în perioada în care

salariatul se află în concediu medical.

În speță, se constată că Ion Cazac în baza certificatelor seria 01, nr. 3005058 și

seria 01, nr. 3005621 s-a aflat în concediu medical, începând cu data de 12 februarie

2018 și până la data de 27 martie 2018. ( f.d.26-27)

Serviciul Vamal la data de 13 martie 2018 a emis ordinul nr. 198-p privind

aplicarea sancțiunii disciplinare concediere lui Ion Cazac, inspector superior, Post

vamal Leușeni (PVFI rutier) Biroul Vamal Centru. ( f.d. 6-7)

Ion Cazac insistă că a fost eliberat în timpul aflării acestuia în concediu

medical, Serviciul Vamal neagă acest fapt.

Pentru a elucida această circumstanță instanța de recurs reține că prin prisma

art. 81, alin. (2) al Codului muncii ziua încetării contractului individual de muncă se

consideră ultima zi de muncă.

Argumentul Serviciului Vamal precum că Ion Cazac a fost eliberat din funcție

după revenirea acestuia din concediul medical, fapt inserat în pct. 7 al ordinul nr.

198-9 la data de 13 martie 2018, nu poate fi reținut de instanța de recurs ca fiind

întemeiat, ori ordinul nu indică concret care este ziua încetării contractului

individual de muncă.

La caz, Serviciul Vamal, având obligația prevăzută de art. 106 al Codului

muncii de a ține evidența timpului de muncă, nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care ar confirma cum a fost pontat salariatul în perioada de la emiterea

ordinului, adică 13 martie 2018, și până la data la care susține că a fost încetat

contractului individual de muncă cu Ion Cazac.

Totodată, Colegiul reține că în conformitate cu prevederile art. 66, alin. (3) al

Codului muncii (în vigoare la momentul emiterii ordinului) înscrierile cu privire la

motivele încetării contractului individual de muncă se efectuează în strictă

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, indicându-se articolul, alineatul,

punctul și litera corespunzătoare din lege.

În speță, Serviciul Vamal la eliberarea din funcție a colaboratorului vamal Ion

Cazac urma să completeze carnetul de muncă în strictă conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1449 din data de 24 decembrie 2007, care era în vigoare la

acel moment.

6

În conformitate cu prevederile pct. 61 Regulamentul completarea, păstrarea și

evidența carnetului de muncă aprobat prin al Hotărârea Guvernului nr. 1449 din data

de 24 decembrie 2007 (în vigoare la momentul emiterii ordinului) înscrierile cu

privire la încetarea contractului individual de muncă se efectuează cu respectarea

următoarelor reguli: la capitolul V coloana 1 se indică numărul de ordine al înscrierii,

în coloana 2 – data eliberării, în coloana 4 – motivul eliberării. În coloana 5 se indică

actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea (ordinul (decizia, dispoziția, hotărârea)

angajatorului), numărul și data emiterii acestuia, înscrierea fiind legalizată prin

aplicarea ștampilei unității și a semnăturii persoanei care a făcut înscrierea.

În acest context instanța de recurs reține că data înserată în coloana 2 a

capitolului V al carnetului de muncă, prin prisma art. 81, alin. (2) al Codului muncii

este ultima zi de muncă și ziua încetării contractului individual de muncă.

Potrivit copiei carnetului de muncă AB 682330, completat pentru colaboratorul

vamal Ion Cazac, rezultă că acesta a fost eliberat din funcție la data de 13 martie

2018, ori în coloana 2 a capitolului V este înserată data eliberării din funcție. (f.d.

15)

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că Serviciul Vamal a emis ordinul nr. 198-p privind

aplicarea sancțiunii disciplinare concedierea lui Ion Cazac și a încetat raporturile de

muncă cu acesta la data de 13 martie 2018, cânt salariatul se afla în concediu

medical, fapt ce contravine legislației ce reglementează raporturile de muncă, ori

dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, libertatea muncii este garantată, fiecare

persoană este liberă să-și aleagă locul de muncă.

În urma celor constatate rezultă că argumentul Serviciului Vamal precum că

Ion Cazac a fost eliberat după revenirea din concediu medical este combătut prin

probele prezentate la materialele dosarului, iar pct. 7 al ordinul nr. 198-9 la data de

13 martie 2018 nu stabilește o dată concretă de eliberare din funcție și contravine

prevederilor art. 81 alin (2) al Codului Muncii.

În acest context Colegiul lărgit conchide întemeiată pretenția lui Ion Cazac cu

privire la anularea ordinului nr. 198-p din data de 13 martie 2018 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare, ca fiind emis cu încălcarea procedurii.

Ion Cazac a solicitat restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu începând cu data concedierii 13 martie 2018.

Prin prisma art. 89, alin. (1) în colaborare cu art. 90, alin. (1) ale Codului muncii

salariatul eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin

hotărârea instanței de judecată, iar în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului

eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat

acestuia.

Reieșind din faptul admiterii pretenției cu privire la anularea ordinului nr. 198-

p din data de 13 martie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare concediere

și solicitarea lui Ion Cazac cu privire la restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu începând cu data concedierii 13 martie

2018, instanța de recurs le consideră întemeiate, ori acestea sunt subsecvente

pretenției cu privire la anularea ordinului privind concedierea și corect au fost

admise prin hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

7

Cu referire la pretenția lui Ion Cazac cu privire la repararea prejudiciului moral

în mărime de 5 salarii medii lunare, instanța de recurs reține că prin prisma art. 90,

alin. (2), lit. c) al Codului muncii angajatorul repară prejudiciul moral cauzat

salariatului, pentru eliberarea nelegitimă din serviciu.

Prin urmare, suma admisă de instanța de fond cu titlul de prejudiciul moral în

mărime de 11 440,27 lei, ceea ce reprezintă echivalentul a unui salariu mediu lunar,

este rezonabilă, reală și echitabilă în raport cu prejudiciul suferit de către Ion Cazac

în legătură cu eliberarea nelegitimă din funcție.

În concluzie, instanța de recurs relevă că în cadrul judecării cauzei, instanța de

fond corect a soluționat litigiul și a dispus admiterea parțială a pretențiilor solicitate

de către Ion Cazac, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile,

pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al

Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Astfel, având în vedere faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele

de drept material în raport cu circumstanțele cauzei, a apreciat greșit probele

administrate, iar hotărârea primei instanțe ca soluție este corectă Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din data de 28 noiembrie 2018,

cu menținerea hotărârii din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 248, alin. (1), lit. c) al Codului

administrativ, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se casează decizia din data de 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

emisă în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ion Cazac împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului,

restabilirea la locul de muncă deținut anterior, încasarea salariului pentru absența

forțată, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată și se

menține hotărârea din data de 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

8