CASE OF SHESTAKOV v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE SHESTAKOV v. RUSSIA (Cererea nr. 23537/19) HOTĂRÂREA Strasburg 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shestakov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința ca compusă în: Darian Pavli , Președinte , Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina , Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 1 aprilie 2019. Guvernul rus (“Convenția”) Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile și informațiile aplicabile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale. HOTĂRÂREA GOVERNULUI DECIZIE DE CĂTREGAREA PARTEA DECIZIE ÎN ARTICOLUL 37 § 1 AL CONVENȚIEI În ceea ce privește plângerile reclamantului privind condițiile de detenție în colonia correctională nr. IK-10, regiunea Sverdlovsk, din 24 martie până la 20 septembrie 2016, Guvernul Rus („Guvernul”) a prezentat o declarație în vederea rezolvării problemelor formulate de aceste plângeri. Guvernul a recunoscut că condițiile de detenție a reclamantului în colonia correctională nr. IK-10, regiunea Sverdlovsk, nu au fost în conformitate cu art. 3 din convenție și au recunoscut, de asemenea, că reclamantul nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 în contravenție cu art. 13 din convenție. Acestea au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a acceptat propunerea Guvernului. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. 10. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii în partea acoperită de soluționarea prietenoasă. 11. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine această parte a cererii. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale în colonia de corecție nr. IK-8, Bashkortostan. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” 13. Curtea remarcă că reclamantul a fost reținut în condiții proaste. Detaliile de detenție a reclamantului sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Kud Polonia [GC], nr. 30210/96, §§ 94, CEDO 2000 XI, și Ananyev și alții c. Rusia , nos , 42525/07 și 60800/08 , §§ 139 65, 10 ianuarie 2012 . Reafirmă, în special, că lipsa extremă de spațiu într-o celulă de închisoare sau suprapopularea cântărește în mare măsură ca un aspect care trebuie luat în considerare în scopul de a stabili dacă condițiile de detenție impugnate erau „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și însoțită de alte deficiențe (a se vedea, printre numeroasele autorități, Karalevičius c. Lituania , nr. 53254/99, §§ 36-40, 7 aprilie 2005). 14. În cazul principal al Serghei Babushkin c. Rusia, nr. 5993/08, 28 noiembrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 15. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 16. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Sergey Babushkin c. Rusia, (justă satisfacție), nr. 5993/08, 16 octombrie 2014 și Mozharov și alții c. Rusia, nr. 16401/12 și alți 9 alți, 21 martie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește constatarea unei încălcări a articolului 3 din Convenție în acest caz. 19. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. de a lovi cererea în conformitate cu art. 39 din Convenție, în măsura în care se referă la condițiile de detenție în colonia corecțională nr. IK-10, regiunea Sverdlovsk, din lista de cazuri; declară restul cererii admisibile; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate ale detenției reclamantului în colonia corecțională nr. IK-8, Bashkortostan; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul neîndeplinirii perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. {signature_p_1} {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție după condamnare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Facilitatea de începere și încheiere Durata Deținuții per brigadă Sq. m per detenție Numărul de toalete per brigadă Acuzații specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 23537/19 01/04/2019 Andrey Aleksandrovich SHESTAKOV 1990 IK-8 Bashkortostan 04/10/2016 – în așteptare Mai mult de 5 ani (s) și 10 luni (s) și 14 zile (s) 1,5 m2 de calitate slabă a alimentelor, nu sau acces limitat la apă caldă, temperatura inadecvată 4.500 (în conformitate cu declarația unilaterală prezentată de Guvern și acceptată de solicitant) 8,000 (în ceea ce privește încălcarea articolului 3 din Convenție) [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

SHESTAKOV v. RUSSIA

(Application no. 23537/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Shestakov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 April 2019.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the inadequate conditions of his detention.

THE LAW

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT PART OF THE APPLICATION UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

5.

As regards the applicant’s complaints concerning the conditions of his detention in correctional colony no.

IK-10, Sverdlovsk Region, from 24

March to 20

September 2016, the Russian Government (“the Government”) submitted a declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out this part of the application.

6.

The Government acknowledged that the conditions of the applicant’s detention in correctional colony no.

IK-10, Sverdlovsk Region, had not been in compliance with Article

3 of the Convention. They further acknowledged that the applicant had not had an effective remedy in respect of his complaint under Article

3 in contravention of Article

13 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

7.

The payment will constitute the final resolution of the case.

8.

The applicant accepted the Government’s proposal.

9.

The Court finds that, following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

10.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of the application in the part covered by the friendly settlement.

11.

In view of the above, it is appropriate to strike out this part of the application.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

3 OF THE CONVENTION

12.

The applicant complained of the inadequate conditions of his on

‑

going detention in correctional colony no.

IK-8, Bashkortostan. He relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

13.

The Court notes that the applicant has been kept in detention in poor conditions. The details of the applicant’s detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case

‑

law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance,

Kud

ła

v.

Poland

[GC], no.

30210/96, §§

90

‑

94, ECHR 2000

‑

XI, and

Ananyev and Others v.

Russia

, nos.

42525/07 and

60800/08, §§

139

‑

65, 10

January 2012). It reiterates in particular that extreme lack of space in a prison cell or overcrowding weighs heavily as an aspect to be taken into account for the purpose of establishing whether the impugned detention conditions were “degrading” from the point of view of Article

3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see, amongst many authorities,

Karalevičius v.

Lithuania

, no.

53254/99, §§

36–40, 7 April 2005).

14.

In the leading case of

Sergey Babushkin v. Russia,

no. 5993/08, 28

November 2013, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

15.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.

16.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

17.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Sergey Babushkin v. Russia,

(just satisfaction), no. 5993/08, 16 October 2014 and

Mozharov and Others v.

Russia,

no.

16401/12 and 9 others, 21 March 2017), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table in respect of its finding a violation of Article 3 of the Convention in the present case.

19.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to strike the application in accordance with Article 39 of the Convention, insofar as it relates to the conditions of detention in correctional colony no.

IK-10, Sverdlovsk Region, out of its list of cases;

Declares

the remaining part of the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention concerning the inadequate conditions of the applicant’s on

‑

going detention in correctional colony no.

IK-8, Bashkortostan;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

{signature_p_1}

{signature_p_2}

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate conditions of detention after conviction)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Facility

Start and end date

Duration

Inmates per brigade

Sq. m per inmate

Number of toilets per brigade

Specific grievances

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

23537/19

01/04/2019

Andrey Aleksandrovich SHESTAKOV

1990

IK-8 Bashkortostan

04/10/2016 – pending

More than 5 year(s) and

10 month(s) and 14 day(s)

1.5 m²

poor quality of food, no or restricted access to warm water, inadequate temperature

4,500

(under the unilateral declaration submitted by the Government and accepted by the applicant)

8,000

(in respect of a violation of Article 3 of the Convention)

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.