CASE OF BEZRUKOV v. RUSSIA

HOTĂRÂREA CAUZA DE BEZRUKOV/RUSSIA (Documentul nr. 76344/12) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bezrukov/Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 23 octombrie 2012. Reclamantul a fost reprezentat de doamna I.V. Zhuravleva, un avocat care practică în Perm. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare, de asemenea, a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 3 AL CONVENȚIEIULUI. Reclamantul s-a plâns că detenția anterioară a fost nerazonabilă. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazul principal al Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului a fost excesivă. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZATĂ 11. Reclamantul a depus o altă plângere care, de asemenea, a ridicat probleme în temeiul articolului 5 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). Prezenta plângere nu este evident nefondată în sensul articolului (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în lumina constatărilor sale în cazurile principale: Idalov v. Rusia, [GC], nr. 5826/03, §§ 154‐58 și 161-65, 22 mai 2012, Khodorkovskiy c. Rusia, nr. 5829/04, §§§ 219 48, 31 mai 2011, și Lebedev v. Rusia , nr. 4493/04, §§ 75-115, 25 octombrie 2007. REZULTAREA COMPLAINTE 12. Reclamantul a formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolului 8 din Convenție. 13. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, ele nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. 14. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. 17. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind lungimea excesivă a detenției anterioare și plângerea în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul apendice, admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că această plângere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind lungimea excesivă a detenției anterioare; că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește plângerea formulată în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungătate excesă a detenției preliminare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Perioada de detenție Curtea care a emis un ordin de detenție/apel examinat Durată a detenției Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Suport atribuit pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli pentru reclamant (în euro) [1] 76344/12 23/10/2012 Konstantin Kirillovich BEZRUKOV 1973 14/12/2011 până la 21/08/2013 Curtea de District Leninskiy de Perm 1 an(s) și 8 luni(s) și 8 zile(s) Fragilitatea motivelor utilizate de instanțe; fragilitatea și repetitivitatea raționării utilizate de instanțe ca urmare a procesului a progresat Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției – recurs împotriva ordinului de detenție din 21 mai 2014 examinat numai la 15 septembrie 2014 – 3 luni întârziere 2.800 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

BEZRUKOV v. RUSSIA

(Application no. 76344/12)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bezrukov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 23 October 2012.

2.

The applicant was represented by Ms I.V. Zhuravleva, a lawyer practising in Perm.

3.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article

5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

5

§

3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article

5 §

3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, § 110, ECHR 2000

‑

XI, and

McKay v. the United Kingdom

[GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006

‑

X, with further references).

8.

In the leading case of

Dirdizov v. Russia,

no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant lodged another complaint which also raised issues under Article 5

§

4

of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in leading cases:

Idalov v. Russia

, [GC], no. 5826/03, §§ 154‑58 and 161-65, 22

May 2012,

Khodorkovskiy v. Russia

, no. 5829/04, §§ 219

‑

48, 31

May 2011, and

Lebedev v. Russia

, no. 4493/04, §§ 75-115, 25 October 2007.

REMAINING COMPLAINTS

12.

The applicant also raised complaints under Article 8 of the Convention.

13.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

14.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pastukhov and Yelagin v. Russia,

no. 55299/07, 19

December 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and rejects the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

17.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint concerning the excessive length of pre-trial detention and the complaint under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this complaint discloses a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Rejects

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Period of detention

Court which issued detention order/examined appeal

Length of detention

Specific defects

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

76344/12

23/10/2012

Konstantin Kirillovich BEZRUKOV

1973

14/12/2011 to

21/08/2013

Leninskiy District Court of Perm

1 year(s) and 8 month(s) and 8 day(s)

fragility of the reasons employed by the courts;

fragility and repetitiveness of the reasoning employed by the courts as the case progressed

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention – appeal against detention order of 21 May 2014 examined only on 15

September 2014 – 3

months delay

2,800

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.