Shaforost împotriva Rusiei

Traducere în română Auto

SECȚIUNEA III CAUZĂ DE SHAFOROST v. RUSSIA (Aplicații nos. 1797/20 și 26518/20) JUDGMENT Strasburg 14 aprilie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shaforost v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Peeter Roosma, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradodina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 10 martie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu privire la diferitele date indicate în tabelul anexat.

Guvernul rus („Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTE Detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. De asemenea, el a formulat plângeri suplimentare (a se vedea mai jos) care rezultă din același set de fapte. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 3 AL CONVENȚIEI. Reclamantul s-a plâns că detenția sa prealabilă a fost nerazonabilă. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. “3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare.

Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazul principal al Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului a fost excesivă. 10. Această plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. Alte VIOLĂȚII ALEGATE în temeiul jurisprudenței 11 bine stabilite. Reclamantul se plânge de asemenea de deficiențele procedurilor de revizuire a legalității detenției. El a invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 5 § 4 din Convenție (a se vedea tabelul adăugat). Această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă.

După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Idalov c. Rusia) [GC], nr. 5826/03, §§ 154-58, 161-65, 22 mai 2012). 12. Această plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție.

APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin v. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013, Oravec v. Croația, nr. 51249/11, §§ 78-80, 11 iulie 2017, Ayboğa și alții v. Turcia, nr. 35302/08, §§ 28-30, 21 iunie 2016, Doherty v. Regatul Unit, nr. 76874/11, §§ 113-15, 18 februarie 2016, Albrechtas v. Lituania, nr. 1886/06, §§ 87-89, 19 ianuarie 2016 și Karaosmanoglu și Özden v. Turcia, nr. 4807/08, §§ 89-91, 17 iunie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.

15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Declară că cererile sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului § 3 din Convenție din cauza unei lungimi excesive de detenție anterioară; declară că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 14 aprilie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preventive) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Perioada de detenție Curții care a eliberat ordinul de detenție/apel examinat Lungimea detenție Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 1797/20 27/04/2020 ȘI 26518/20 28/03/2020 Viktor Aleksandrovich SHAFOROST 1979 06/06/2018 până la 28/10/2019 Curtea de oraș din Moscova, Curtea de district Chertanovskiy din Moscova 1 an(s) și 4 luni(s) și 23 zile care nu au putut examina posibilitatea aplicării altor măsuri de reținere; nerespectarea situației personale a reclamantului, care reduce riscurile de recidivă, de coluzie sau de abscizie; fragilitate a motivelor angajate de instanțe; art. 5 alin. (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției: instanța de primă instanță și data ordinii de detenție Curții de district Chertanovskiy din Moscova, 16/09/2019; instanța de recurs și data hotărârii Curții de Orașul Moscova, 01/11/2019 lipsa vitezei de revizuire a detenției (Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-158, 22 mai 2012). 1 950 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF SHAFOROST v. RUSSIA (Applications nos. 1797/20 and 26518/20) JUDGMENT STRASBOURG 14 April 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Shaforost v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Peeter Roosma, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 10 March 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also made additional complaints (see below) stemming from the same set of facts. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

3 OF THE CONVENTION

6. The applicant complained that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 3 “3. Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 110, ECHR 2000 ‑ XI, and McKay v. the United Kingdom [GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 ‑ X, with further references).

In the leading case of Dirdizov v. Russia, no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

10.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention. other ALLEGED VIOLATIONs under well-established case-law

11.

The applicant also complained of the deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention. He relied, expressly or in substance, on Article 5 § 4 of the Convention (see the appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-58, 161-65, 22 May 2012).

12.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 5 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pastukhov and Yelagin v. Russia, no. 55299/07, 19 December 2013, Oravec v. Croatia, no. 51249/11, §§ 78-80, 11 July 2017, Ayboğa and Others v. Turkey, no. 35302/08, §§ 28-30, 21 June 2016, Doherty v. the United Kingdom, no. 76874/11, §§ 113-15, 18 February 2016, Albrechtas v. Lithuania, no. 1886/06, §§ 87-89, 19 January 2016 and Karaosmanoglu and Özden v. Turkey, no. 4807/08, §§ 89-91, 17 June 2014) the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that there has been a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of an excessive length of pre-trial detention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see the appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 14 April 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (excessive length of pre-trial detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Period of detention Court which issued detention order/examined appeal Length of detention Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 1797/20 27/04/2020 AND 26518/20 28/03/2020 Viktor Aleksandrovich SHAFOROST 1979 06/06/2018 to 28/10/2019 Moscow City Court, Chertanovskiy District Court of Moscow 1 year(s) and 4 month(s) and 23 day(s) failure to examine the possibility of applying other measures of restraint; failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding; fragility of the reasons employed by the courts; Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention: First instance court and date of detention order Chertanovskiy District Court of Moscow, 16/09/2019; Appeal instance court and date of decision Moscow City Court, 01/11/2019 lack of speediness of review of detention (Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-158, 22 May 2012). 1,950 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.