2ra-48/20 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului moral

2ra-48/20 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-48/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Muruianu, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Vladislav Coșpormac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladislav

Coșpormac împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Grigore Stoian cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de către Vladislav Coșpormac și a fost menținută

hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 22 mai 2018 Vladislav Coșpormac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 2011 s-a adresat cu o

cerere de chemare în judecată împotriva lui Artur Șpak cu privire la încasarea sumei

restante în mărime de 50000 de Euro, echivalentul sumei de 893500 de lei, a

dobânzii de întârziere în mărime de 151361,85 de lei și a tuturor cheltuielilor de

judecată suportate, iar prin hotărârea din 13 decembrie 2011 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău acțiunea a fost admisă parțial și au fost încasate de la Artur Șpak în

beneficiul său suma de 61042,75 de Euro și cheltuielile de judecată în mărime de

8000 de lei, în rest acțiunea fiind respinsă.

A menționat că, ulterior, prin decizia din 14 martie 2012 a Curții de Apel

Chișinău, care a devenit irevocabilă prin neatacare, a fost respins apelul declarat de

către el și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

A susținut că, în temeiul hotărârii judecătorești enunțate, a primit titlul

executoriu din 13 decembrie 2011, în vigoare din 14 martie 2012, eliberat de către

1

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, prin care a fost dispusă încasarea din contul

lui Artur Șpak în beneficiul său a sumei de 61042,75 de Euro și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 8000 de lei și acest titlu a fost prezentat executorului

judecătoresc, Grigore Stoian, care a intentat procedura de executare nr. 176-1790/12

în conformitate cu încheierea de intentare a procedurii de executare din 22 iunie

2012.

A afirmat că, prin altă încheiere emisă la aceeași dată executorul judecătoresc

Grigore Stoian a dispus obligarea anumitor organe și, anume, a Serviciului Fiscal de

Stat, Camerei Înregistrării de Stat, Ministerului Tehnologiilor Informaționale de a

pune la dispoziție o anumită informație privind veniturile, bunurile debitorului,

întreprinderile deținute, inclusiv de a aplica anumite interdicții prevăzute de lege în

scopul executării titlului executoriu. Totodată, executorul judecătoresc a expediat în

adresa sa borderoul de calcul a cheltuielilor de executare.

A relevat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian din 13

august 2012 s-a dispus anunțarea în căutare a unui automobil de model Dacia, ce

aparține debitorului Artur Șpak.

A mai relevat că, executorul judecătoresc a solicitat informația privind ieșirea

și intrarea în țară a debitorului, informație care i-a fost pusă la dispoziție de

președintele Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, Roman Talmaci la 21

august 2012.

A invocat că, conform răspunsului registratorului independent „Registru-

Corect” SA din 10 septembrie 2012, executorului judecătoresc Grigore Stoian i-a

fost comunicată o anumită informație privind valoarea mobiliară deținută de Artur

Șpak, din care reiese că, aceste valori mobiliare sunt sechestrate, există anumite

litigii judiciare și chiar o cauză penală pornită în privința debitorului Artur Șpak

pentru anumite acțiuni infracționale comise de el cu valori mobiliare și cu

patrimoniul unei societăți comerciale. Debitorul Artur Șpak la acel moment mai

dispunea de mai multe datorii față de mai mulți debitori și în acest sens existau câteva

proceduri de executare cu privire la încasarea de la acesta în beneficiul unor alte

persoane creditori a unor sume de bani mai mici decît suma ce urma să o achite lui,

pe care acesta le executa parțial, iar unele chiar le executa integral.

A declarat că, debitorul Artur Șpak nu a executat până în prezent titlul

executoriu și intenționat se eschivează de la executarea acestei hotărâri prin diferite

acțiuni ilegale.

A relatat că, Artur Șpac a fost prietenul și nașul său de cununie și, având

încredere în el, i-a împrumutat banii adunați și câștigați la nuntă.

A menționat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian din

30 august 2012, reieșind din considerentul că Artur Șpak a achitat datoria față de

Victor Vieru în sumă de 52396,07 lei, s-a dispus obligarea anumitor organe să

anuleze anumite măsuri de asigurare, inclusiv s-a dispus obligarea ÎS „Cadastru” să

anuleze sechestrul aplicat pe bunurile imobile ale debitorului.

A susținut că, în cadrul procedurii de executare s-a constatat că, debitorul

Artur Șpak împreună cu soția sa, Lilia Șpak sunt proprietarii bunului imobil cu

nr.cadastral xxxx, cu suprafața totală de 69,5 m. p., ce constituie proprietatea lor

2

comună în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 371 din 16 ianuarie 2007.

De asemenea, debitorul Artur Șpak împreună cu părinții săi, Ana Șpak și Efim Șpak

și cu fratele său Vlad Șpak sunt proprietarii bunului imobil cu nr. cadastral xxxx, cu

suprafața totală de 52,5 m. p., ce constituie proprietatea lor comună în temeiul

contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată nr. 2785 din 07 iulie 1999.

A afirmat că, în vederea executării hotărârii judecătorești enunțate, în anul

2013, a depus împotriva lui Artur Șpak, soției Lilia Șpak, părinților și fratelui

acestuia, Vlad Șpak cerere de chemare în judecată cu privire la determinarea cotelor-

părți ideale din bunurile imobile, ce le aparțineau cu drept de proprietate.

A relevat că, prin hotărârea din 26 martie 2014 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău a fost admisă acțiunea și a fost recunoscut după Artur Șpak dreptul de

proprietate asupra ¼ cotă-parte ideală din apartamentul nr. xxxx și asupra ½ cotă-

parte ideală din apartamentul nr. xxxx. Această hotărâre a intrat în vigoare și a

devenit irevocabilă.

A invocat că, a prezentat hotărârea respectivă executorului judecătoresc

Grigore Stoian în cadrul procedurii de executare intentată în baza titlului executoriu

enunțat.

A mai invocat că, conform dispoziției Camerei teritoriale a executorilor

judecătorești Centru nr. 79 din 08 august 2014, s-a dispus conexarea procedurilor de

executare la executorul judecătoresc Grigore Stoian.

A declarat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian din 22

octombrie 2014 s-a dispus petrecerea licitației publice a ¼ cotă-parte din bunul

imobil cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața totală de 52,5 m. p., la prețul indicat în

încheiere, precum și la ½ cotă-parte din apartamentul nr. xxxx, însă licitația nu a dat

nici un rezultat, deoarece nu au fost înregistrați careva participanți.

A relatat că, ulterior, a aflat prin intermediul executorului judecătoresc că, la

11 noiembrie 2014 banca a înstrăinat Ninei Turtureanu apartamentul nr. xxxx, cu

suprafața totală de 69,.5 m.p., ce constituie proprietatea comună în devălmășie a lui

Artur Șpak și a Lidiei Șpak la prețul de numai 510000 de lei, achitat în rate.

A mai relatat că, conform procesului-verbal de vânzare-cumpărare a bunului

la licitație publică, executorul judecătoresc Grigore Stoian a efectuat această licitație.

A notat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian din 05

decembrie 2014 s-a dispus admiterea sa în calitate de creditor și transmiterea

creditorului urmăritor a ¼ cotă-parte din bunul imobil cu nr. cadastral xxxx cu

suprafața totală de 52,5 m. p. la prețul de 145626,40 lei. Această încheiere, conform

prevederilor art. 22 din Legea privind formarea bunurilor imobile și ale art. 28 din

Legea cadastrului bunurilor imobile, servește temei pentru înregistrarea dreptului de

proprietate.

A specificat că, prin hotărârea din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău s-a dispus transmiterea în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA a

bunului imobil ipotecat - apartamentul nr. xxxx cu suprafața totală de 69,5 m.p., ce

constituie proprietate comună a lui Artur Șpak și a Liliei Șpak, iar în temeiul acestei

hotărâri a fost inițiată procedura de executare de către executorul judecătoresc, Petru

3

Chirtoacă, care, conform procesului-verbal privind transmiterea bunului din 28 iulie

2014, a transmis în posesia BC „Moldova-Agroindbank” SA bunul imobil ipotecat

- apartamentul nr. xxxx cu suprafața totală de 69,5 m. p., în scopul comercializării

și stingerii datoriei și plăților aferente la contractul de credit nr.C07083 din 24

ianuarie 2007.

A menționat că, ulterior, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din

16 decembrie 2014, conform căruia BC „Moldova-Agroindbank” SA în persoana

reprezentantului N. Chitic, în numele Liliei Șpak și a lui Artur Șpak, conform

hotărârii din 15 ianuarie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, în calitate de

vânzător, a vândut, iar Nina Turturea, în calitate de cumpărător, a cumpărat bunul

imobil cu nr. cadastral xxxx cu suprafața totală de 69,5 m. p., ce constituie

proprietate comună a lui Artur Șpak și a Liliei Șpak, la prețul de 510000 de lei, cu

achitarea în rate.

A susținut că, în cadrul procedurii de executare privind încasarea sumei au

fost întreprinse măsuri numai în privința apartamentului nr. xxxx.

A afirmat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian din 29

ianuarie 2015 s-a dispus anularea încheierilor nr. 2-639/719/08 din 28 octombrie

2008 emisă de executorul judecătoresc Emilian Bandalac din cadrul Oficiului de

executare Botanica, nr. 8-89r/10 din 08 februarie 2010 emisă de executorul

judecătoresc Vergiliu Prodan din cadrul Oficiului de executare Botanica, nr. 063-

153r/12 din 29 martie 2012 emisă de executorul judecătoresc Emil Nichitoi, nr. 176-

379/12 din 22 iunie 2012 emisă de executorul judecătoresc Emil Nichitoi, nr. 022-

493/14 din 13 iunie 2014 emisă de executorul judecătoresc Petru Chirtoacă, prin care

a fost aplicată interdicția de înstrăinare a bunului imobil cu nr. cadastral xxxx.

A relevat că, la 04 februarie 2015 a depus o cerere în adresa OCT Chișinău,

prin care a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra ¼ cotă-parte din

apartamentul nr. xxxx cu suprafața totală de 52,5 m.p., cu nr. cadastral xxxx în

temeiul încheierii executorului judecătoresc nr. 176-379/12 din 05 decembrie 2014.

Concomitent cu cererea privind intabularea dreptului de proprietate, a depus o

cerere, pin care a solicitat în conformitate cu încheierea executorului judecătoresc

Grigore Stoian din 29 ianuarie 2015 anularea măsurii de asigurare a acțiunii și a

interdicției aplicate de către mai mulți executori judecătorești.

A invocat că, prin decizia registratorului OCT Chișinău din 13 februarie 2015

a fost refuzată înregistrarea dreptului său de proprietate asupra ¼ cotă-parte din

bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, deoarece la 15 august 2014 în Registrul bunurilor

imobile a fost notată încheierea privind transmiterea bunului nr. 2-7r/8r/26r/46/10

din 24 februarie 2010 emisă de către executorul judecătoresc Emilian Bandalac, prin

care aceeași cotă-parte a fost transmisă de la debitorul Artur Șpak către debitorul

urmăritor Fiodor Moldovan, acest motiv fiind unul neîntemeiat pe motiv că datoria

dată deja a fost stinsă. Ulterior, prin decizia registratorului din cadrul ÎS „Cadastru”

din 02 iunie 2015 a fost menținută decizia enunțată.

A mai invocat că, în anul 2015 a depus împotriva ÎS „Cadastru” cerere de

chemare în judecată cu privire la anularea deciziilor enunțate și obligarea

înregistrării dreptului său de proprietate, iar prin hotărârea din 03 noiembrie 2016 a

4

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău acțiunea a fost respinsă.

A declarat că, prin decizia din 09 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău a

fost respins apelul declarat de către el și a fost menținută hotărârea primei instanțe,

iar prin încheierea din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de el.

A relatat că, în anul 2015 BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus în

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva lui

Artur Șpak, Liliei Șpak, lui Tudor Moldovan și Vladislav Coșpormac cu privire la

ridicarea sechestrului, prin care a solicitat ridicarea interdicției de înstrăinare a

apartamentului nr. xxxx.

A specificat că, pe parcursul examinării acestei cauze civile a depus cerere

reconvențională împotriva BC „Moldova-Agroindbank” SA, Ninei Turtureanu, lui

Artur Șpak și Liliei Șpak, intervenient accesoriu Oleg Gladiș cu privire la

recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 2014.

A notat că, prin hotărârea din 21 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău a fost admisă acțiunea inițială și a fost anulată interdicția de

înstrăinare a apartamentului nr. xxxx, aplicată prin încheierea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 05 martie 2008, încheierea executorului judecătoresc Grigore

Stoian din 22 iunie 2012, încheierea executorului judecătoresc Emilian Bandalac din

28 octombrie 2008 și încheierile executorului judecătoresc Emil Nichitoi din 29

martie 2012 și 19 aprilie 2012. Totodată, a fost respinsă acțiunea reconvențională.

A menționat că, pin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a

fost respins apelul declarat de către el și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Ulterior, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, însă din cauza lipsei

de bani pentru a achita taxa de stat, recursul a fost respins.

A susținut că, la 07 octombrie 2015 a depus o cerere la Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești, prin care a comunicat faptul neexecutării hotărârii

judecătorești și a solicitat intervenirea unui organ și întreprinderea a cărorva acțiuni

necesare în scopul executării acestei hotărâri judecătorești, însă la cererea respectivă

nu a primit nici un răspuns în termenul stabilit de lege.

A afirmat că, a mai depus careva cereri, demersuri executorului judecătoresc

Grigore Stoian cu privire la întreprinderea anumitor acțiuni, în special în luna

octombrie 2015, a depus 2 cereri cu privire la întreprinderea anumitor acțiuni în

privința debitorului Artur Șpak, iar prin altă cerere a solicitat calcularea dobânzii de

întârziere pentru neexecutarea hotărârii judecătorești conform prevederilor art. 24

din Codul de executare.

A relevat că, la aceste două cereri a primit de la executorul judecătoresc

Grigore Stoian răspunsul nr. 176-379/12 din 20 octombrie 2015, prin care a fost

informat că, urmează să achite anumite sume de bani pentru întreprinderea și

efectuarea anumitor acțiuni solicitate de el.

A considerat că, este neîntemeiat răspunsul executorului judecătoresc cu

privire la achitarea unor sume cu titlu de cheltuieli de executare restante în mărime

de 10241,27 de lei conform unei încheieri din 05 decembrie 2014, emise de către

acesta, pe care nu a primit-o.

5

A invocat că, în luna decembrie 2014 a achitat executorului judecătoresc, cu

titlu de avans, cheltuielile de executare în sumă mai mare de 4000 de lei și consideră

că, cerința respectivă de achitare este neîntemeiată.

A afirmat că, la 25 februarie 2016, nefiind de acord cu inacțiunile executorului

judecătoresc Grigore Stoian, prin intermediul avocatului Igor Gheorghiță, a depus o

cerere, prin care a solicitat strămutarea titlului executoriu spre executare altui

executor judecătoresc, însă la 09 martie 2016 executorul judecătoresc Grigore Stoian

a refuzat printr-un răspuns, fiind invocat că creditorul mai are de achitat careva sume

bănești. Ulterior, a contestat refuzul executorului judecătoresc Grigore Stoian în

instanța de judecată.

A relevat că, prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău a fost respinsă cererea sa.

A mai relevat că, la 17 mai 2017 a depus la executorul judecătoresc Grigore

Stoian o cerere, prin care a solicitat să-1 invite pe Fiodor Moldovan pentru a

confirma că, debitorul Artur Șpak s-a achitat cu acesta și, astfel, numai există nici o

necesitate în menținerea acestei notificări în Registrul bunurilor imobile. Mai mult

ca atât, a solicitat întocmirea în privința lui Artur Șpak a unui proces-verbal cu

privire la contravenție conform art. 318 din Codul contravențional și, anume, pe

faptul neexecutării intenționate a documentului executoriu și expedierea spre

examinare Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, după competență. Ulterior, a

solicitat depunerea unei sesizări la Procuratura Rîșcani conform prevederilor art. 247

CPP cu privire la atragerea la răspundere penală a debitorului Artur Șpak în temeiul

art. 320 din Codul penal.

A invocat că, a mai solicitat executorului judecătoresc să depună un demers

în cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, prin care să solicite anunțarea

debitorului Artur Șpak în căutare, un demers cu privire la aplicarea față de Artur

Șpak a interdicției de a nu părăsi țara pe un termen de 6 luni de zile și un demers cu

privire la aplicarea interdicției de perfectare a pașaportului pentru plecarea peste

hotare, dar nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite de lege de la executorul

judecătoresc Grigore Stoian.

A declarat că, la 23 iunie 2017 agentul constatator și executorul judecătoresc

Grigore Stoian au întocmit în privința lui Artur Șpak un proces-verbal cu privire la

contravenție în baza art. 318 alin. (l) din Codul contravențional, pentru faptul că

ultimul nu a executat hotărârea judecătorească din 13 noiembrie 2011, iar la 14 iulie

2017 executorul judecătoresc Grigore Stoian a expediat spre examinare, conform

competenței, procesul-verbal cu privire la contravenție în instanța de judecată.

A notat că, în temeiul procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit de

către executorul judecătoresc Grigore Stoian în privința lui Artur Șpak, prin

hotărârea din 18 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acesta a fost

recunoscut culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 din Codul

contravențional și a fost sancționat cu amendă. Hotărârea respectivă a fot contestată

cu recurs de către debitor, însă prin decizia din 31 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost respins și a fost menținută hotărârea enunțată.

A considerat că, documentul executoriu aflat în procedura executorului

6

judecătoresc Grigore Stoian nu a fost executat de către acesta până în prezent, deși

în această perioadă de timp, în calitate de creditor, a pretins de la debitorul Artur

Șpak executarea acestei hotărâri judecătorești și a întreprins anumite acțiuni

necesare în vederea executării acesteia.

A menționat că, în cadrul procedurii de executare, după mai multe încercări

întreprinse și cereri depuse către executorul judecătoresc Grigore Stoian, a fost

inițiată o procedură de conciliere, însă în cadrul acestei proceduri Artur Șpak a

încercat să-1 șantajeze și a solicitat să-și retragă titlul executoriu, deoarece în acest

caz suma de bani poate va fi returnată.

A susținut că, prin neexecutarea hotărârii judecătorești în perioada 14 martie

2012-21 mai 2018 i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și i-a fost cauzat prejudiciu moral.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 13 decembrie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

și încasarea din bugetul de stat a sumei de 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și a cheltuielilor de judecată în sumă de 8000 de lei.

Prin încheierea din 03 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost atras în proces executorul judecătoresc Grigore Stoian în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Vladislav Coșpormac și reprezentantul acestuia, avocatul

Sergiu Coptu, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Vladislav Coșpormac a fost admisă

parțial, a fost constatat încălcat dreptul lui Vladislav Coșpormac la executarea în

termen rezonabil a hotărârii din 13 decembrie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău și a fost încasată din bugetul de stat, gestionat de către Ministerul

Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Vladislav

Coșpormac suma de 30000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile declarate de către Vladislav Coșpormac, reprezentat de către avocatul

Sergiu Coptu și Ministerul Justiției, a fost casată decizia instanței de apel și a fost

trimisă cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Vladislav Coșpormac și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, întru asigurarea executării

documentului executoriu în cauză, executorul judecătoresc Grigore Stoian a aplicat

măsurile de asigurare corespunzătoare și a manifestat diligență față de obligațiile

sale, întreprinzând toate acțiunile necesare executării documentului executoriu, și

chiar precum reiese din argumentele apelantului-reclamant, a colaborat cu

7

creditorul în fiecare sesizare înaintată lui.

Făcând o apreciere a circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei, instanța de

apel a menționat că, în acțiunile executorului judecătoresc nu s-a constatat

tergiversarea executării hotărârii judecătorești și, respectiv, nu s-a constatat

existența încălcărilor de procedură, care ar fi imputabile autorității învestite cu

executarea hotărârii judecătorești, or, respectând normele legale, executorul

judecătoresc a primit spre executare documentul executoriu la data depunerii

acestuia de către creditor și a întreprins acțiunile necesare executării. Mai mult ca

atât, executorul judecătoresc Grigore Stoian a fost și este în imposibilitate de a

întreprinde careva acțiuni de executare a hotărârii judecătorești, prin care s-a dispus

încasarea de la Artur Șpak în beneficiul lui Vladislav Coșpormac a sumei de

61042,75 de euro și a cheltuielilor de judecată în sumă de 8000 de lei, în condițiile

în care bunurile imobile - apartamentele nr. xxxx, în care Artur Șpak dispune de

cote-părți, urmărite de executor în vederea executării documentului executoriu

deținut de Vladislav Coșpormac, au fost înstrăinate altui creditor urmăritor, pentru

a stinge alte datorii ale lui Artur Șpak.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a considerat neîntemeiate

argumentele și cerințele apelantului-reclamant cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 13 decembrie 2011 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin prisma inacțiunilor executorului

judecătoresc, or, reieșind din datele cuprinse în conținutul raportului motivat,

conduita executorului judecătoresc Grigore Stoian este în conformitate cu legislația

în vigoare și nu relevă indicii privind lipsa de diligență sau tergiversarea executării

ordonanței judecătorești, din culpa executorului.

Tot aici, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe și,

respectiv, neîntemeiate pretențiile apelantului-reclamant cu privire la repararea

prejudiciului moral pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești. Or, conform jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile

Omului, responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri pronunțate

împotriva unui privat nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor

de stat în procedurile de executare (cauza Shestakov versus Russia). În acest sens,

instanța de apel a reținut că, în speță, purtătorul obligației pecuniare față de

Vladislav Coșpormac este debitorul Artur Șpak și nu Ministerul Justiției, or,

încasarea datoriei din contul Ministerului Justiției prin schimbarea debitorului este

inadmisibilă.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, conform

jurisprudenței CEDO, statul poate răspunde pentru o datorie neexecutată de un

privat doar dacă nu a depus o diligență întru asigurarea executării. Nerecuperarea

unei datorii din cauza că, debitorul nu posedă bunuri, nu poate fi imputată statului

pârât, decît în măsura în care această omisiune este imputabilă autorităților

naționale.

La 02 octombrie 2019 Vladislav Coșpormac a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

8

admiterea acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești au

interpretat eronat normele de drept material, reiterând aceleași circumstanțe de fapt

și de drept ca și cererea de apel și cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la 17 septembrie 2019.

Astfel, recursul declarat de către Vladislav Coșpormac la 02 octombrie 2019

este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

9

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Vladislav Coșpormac

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de către Vladislav Coșpormac, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursul declarat de către Vladislav Coșpormac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Vladislav Coșpormac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

10

11