2ra-139/18 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen a hotărârii, repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) Dosarul nr. 2ra-139/18

Judecător: L. Pruteanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ciloci-Doni

Aurel împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea de către stat a prejudiciului material și moral cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2017 Ciloci-Doni Aurel a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea de către stat a prejudiciului material și moral cauzat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2009 (cauza nr. 3-2044/09) a fost admisă cererea de

chemare în judecată a lui Ciloci-Doni Aurel înaintată împotriva Consiliului

municipal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

asigurării cu spațiu locativ, s-a obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure

pe Aurel Ciloci-Doni împreună cu membrii familiei să-i acorde spațiu locativ, în

conformitate cu normele legislative în vigoare.

Hotărârea respectivă a fost expediată pentru executare în adresa Oficiului de

Executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului de Justiție.

A invocat că la 28 iulie 2009 de către executorul judecătoresc a fost emisă

încheierea nr. 12-969/09 cu privire la primirea spre executare a documentului

executoriu, intentarea și stabilirea termenului pentru executare benevolă, aceasta

fiind expediată în adresa Primăriei mun. Chișinău.

La 20 aprilie 2009, prin scrisoarea nr. 08-4721/09 Primăria mun. Chișinău a

informat executorul judecătoresc că hotărârea Curții de Apel Chișinău cu privire

la asigurarea reclamantului Ciloci-Doni Aurel cu spațiu locativ nu poate fi

executată, din motiv că Guvernul nu alocă mijloace financiare pentru construcția

caselor cu destinație socială pentru anumite categorii de funcționari.

A susținut că așteptând executarea hotărârii mai mult de doi ani de zile, la

data de 02 octombrie 2010, a înaintat o cerere către Primăria mun. Chișinău, cu

scopul de a soluționa pe cale amiabilă problema de asigurare cu spațiu locativ,

însă până la data depunerii cererii de chemare în judecată, nu a primit nici un

răspuns.

Astfel, consideră că, prin acțiunile directe ale autorităților statului, îi sunt

încălcate drepturile garantate de lege prin neexecutarea hotărârii în termen

rezonabil.

A remarcat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor și a

spațiului locativ alternativ, ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri a instanței

judecătorești. Întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi justificată de

circumstanțe speciale, însă întârzierea nu poate fi altfel încât să prejudicieze

esența dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenției. A considerat că

termenul de peste cinci ani de neexecutare a hotărârii instanței de judecată nu este

termen rezonabil, iar conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat

dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa in

instanța de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei

astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în

condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

A menționat că deși cuantumul prejudiciului moral urmează a fi apreciat de

către instanța de judecată, consideră că suma solicitată este proporțională în raport

cu caracterul încălcării dreptului, timpul și reacția autorităților, totodată admiterea

integrală a sumei date îi va oferi o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul adus,

precum și va determina direct Statul să-i asigure respectarea dreptului, iar

diminuarea prejudiciului moral va prezenta doar formalitate a executării cererii și

lipsa reacției corespunzătoare a Statului de a întreprinde toate măsurile posibile în

vederea asigurării executării hotărârii judecătorești.

A subliniat faptul că statul (în persoana organului de executare) după

inițierea procedurii de executare, nu a întreprins absolut nici o măsură în vederea

executării hotărârii judecătorești sau alte măsuri legale față de debitor pentru

neexecutarea actului executoriu. A indicat că instanța urmează să țină cont de

următoarele argumente: locuirea împreună cu familia în cămin, pentru care achită

chirie lunară; stresul permanent din cauza lipsei suficiente a spațiului locativ și a

surselor financiare în legătură cu achitarea chiriei; pregătirea, întocmirea și

adresarea diferitelor plîngeri, cereri, demersuri către autorități, ca rezultat al

neexecutării unei hotărâri definitive și irevocabile și expedierea unor răspunsuri

formale de către Consiliul municipal Chișinău privind imposibilitatea executării

hotărârii; frustrarea reclamantului, care având statut de polițist și activând în

poliție, în limita atribuțiilor și competenței, apără interesele generale ale societății,

ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor.

A afirmat că, neexecutarea hotărârii judecătorești îl lipsește pe reclamant de

beneficiile acesteia, acest fapt îi cauzează și un prejudiciu material, prin care a

fost obligat să închirieze o cameră în cămin pentru care achită chiria lunară, după

cum urmează: 01 septembrie 2011 – 31 august 2012, plata lunară 750,08 lei, plata

anuală constituind 9 000,96 lei, conform contractului de locațiune nr. 22/11 din

27 septembrie 2011; 01 septembrie 2012 – 31 august 2013, plata lunară 812 lei,

plata anuală constituind 9 744 lei, conform contractului de locațiune nr. 14/12 din

23 octombrie 2012; 01 septembrie 2013 – 31 august 2014, plata lunară 920,28 lei,

plata anuală constituind 11 043,36 lei, conform contractului de locațiune nr. 06/13

din 30 septembrie 2013; 01 septembrie 2014 – 31 august 2015, plata lunară 1

218,75 lei, plata anuală constituind 14 625 lei, conform contractului de locațiune

nr. 24/4 din 15 decembrie 2014; 01 septembrie 2015 – 31 august 2016, plata

lunară 1 131,27 lei, ce constituie 11 312,70 lei, total 55 726,02 lei.

Solicită reclamantul constatarea încălcării art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale,

urmare a omisiunii Statului de a asigura executarea hotărârii judecătorești

definitive și art. 13 din Convenție, urmare a lipsei unei căi efective de recurs

intern pentru prevenirea continuării încălcărilor drepturilor garantate prin

hotărîrea nr. 3-2044/09 din 10 noiembrie 2008; încasarea din contul Statului prin

intermediul Ministerului Finanțelor a sumei de X lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat, urmare a nerespectării drepturilor garantate atît de legislația națională, cât

și Convenție și prejudiciul material în sumă de X lei, încasarea cheltuielilor de

judecată și de asistență juridică suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 mai 2017

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului reclamantului

Ciloci-Doni Aurel la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

pronunțate de Curtea de Apel Chișinău la data de 15 iunie 2009 (dosar nr. 3-

20044/09) și s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

RM în beneficiul reclamantului Ciloci-Doni Aurel prejudiciul material cauzat în

mărime de X lei și prejudiciul moral în mărime de X lei (f.d.69, f.d.74-83).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 mai 2017 (f.d.101,

f.d.102-115).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 18 octombrie 2017, în termenul

prevăzut de lege Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 mai

2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

decizia instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe sunt ilegale și

neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

La 11 ianuarie 2018 intimatul Ciloci-Doni Aurel a prezentat referință pe

marginea recursului înaintat, solicitând respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată

și nefondată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță