Decizia nr. 41 din 9 martie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 632/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.280/86/2023.

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 11 februarie 2025, în Dosarul nr. 3.280/86/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii? II. Dispoziţiile supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) ” Art. 106. – (…) (2) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare. (…) Art. 107. – (…) (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. (…) Art. 153. – Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: (…) g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii; (…)”

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011) ” Art. 124. – (…) (2) Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia I civilă cu nr. 3.280/86/2023, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând instanţei să dispună: a) anularea deciziei din 17 august 2023 privind refuzul pârâtei de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă justificat de împrejurarea că art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000) nu este transpus în Legea nr. 263/2010; b) obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă ca urmare a valorificării stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, potrivit adeverinţelor emise la 8 iunie 2023 şi la 19 iunie 2023 de Direcţia Silvică Suceava, respectiv reducerea vârstei standard de pensionare şi majorarea punctajelor lunare de pensie; c) obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre drepturile cuvenite şi cele încasate, începând cu 1 iulie 2023 şi în continuare, până la punerea în plată a pensiei recalculate.

Reclamantul a contestat refuzul pârâtei de a-i recalcula pensia pentru limită de vârstă, motivat de împrejurarea că art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 nu este transpus corelativ în prevederile art. 30 din Legea nr. 263/2010 şi că nu există temei pentru recalcularea drepturilor sale de pensie.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a justificat refuzul său de recalculare a pensiei reclamantului şi prin aceea că adeverinţele a căror valorificare se solicită nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 124 alin. (2) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, deoarece lipseşte semnătura celui care angajează unitatea, în condiţiile în care angajatorul reclamantului a fost Direcţia Silvică Suceava, iar acestea sunt semnate de şeful Ocolului Silvic Crucea şi şeful Ocolului Silvic Broşteni.

Prin Sentinţa civilă nr. 463 din 24 aprilie 2024, Tribunalul Suceava – Secţia I civilă a admis contestaţia, a anulat decizia contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea stagiului de cotizare realizat de reclamant în condiţii speciale de muncă potrivit adeverinţelor emise la 8 iunie 2023 şi la 19 iunie 2023 de Direcţia Silvică Suceava, examinând toate motivele invocate de parte.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel prin care a reiterat criticile privind viciile formale ale adeverinţelor mai sus arătate.

Intimatul a susţinut că instanţa de judecată are a verifica doar motivele de fapt şi de drept menţionate în decizia de respingere emisă de pârâtă, printre care nu se regăsesc cele referitoare la faptul că adeverinţele nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 124 alin. (2) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 şi împrejurarea că nu s-a uzat de procedura reglementată de art. 158 alin. (6) din Legea nr. 263/2010. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că procesul este în curs de judecată pe rolul Curţii de Apel Suceava şi are ca obiect contestaţia formulată împotriva modului de soluţionare a cererii de recalculare a drepturilor de pensie pretinse de reclamantul care a fost pădurar în cadrul unei instituţii publice.

Totodată, a menţionat că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei având în vedere că reclamantul susţine că numai motivele înscrise în decizia contestată pot fi verificate de instanţă, în timp ce unul dintre motivele de apel invocate de pârâtă nu se regăseşte în decizia respectivă.

De asemenea, instanţa de trimitere a apreciat că această chestiune de drept este una veritabilă, fiind posibile două interpretări justificate de argumente pertinente apte a genera o practică judiciară neunitară.

A mai arătat că instanţa supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta a apreciat că nu este îndeplinită condiţia dificultăţii chestiunii de drept, întrucât simpla dilemă a instanţei cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanşarea mecanismului hotărârii prealabile.

Intimatul a apreciat că, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziei emise în soluţionarea cererii de recalculare a pensiei, verificările instanţei sunt limitate la motivele pentru care cererea a fost respinsă de casa judeţeană de pensii. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că o posibilă interpretare a normelor de drept incidente este aceea că verificările instanţei sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.

În acest sens a arătat că decizia respectivă are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual, care împiedică instituţia emitentă să îl completeze cu alte motive de fapt şi de drept cu ocazia contestării sale în faţa instanţei de judecată.

O altă interpretare a dispoziţiilor supuse analizei este aceea că verificările instanţei nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii, întrucât o astfel de limitare nu este prevăzută în Legea nr. 263/2010. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de instanţele consultate au rezultat două opinii asupra chestiunii de drept.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.

S-a arătat că decizia emisă de casa judeţeană de pensii are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004). Împrejurarea că decizia respectivă se atacă în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiile de asigurări sociale nu înlătură natura juridică a actului contestat, care împiedică instituţia emitentă să îl completeze cu alte motive de fapt şi de drept cu ocazia examinării sale de instanţa de judecată. Ca atare, numai temeiurile de fapt şi de drept menţionate în decizia emisă de casa judeţeană de pensii în soluţionarea cererii de recalculare a pensiei pot fi supuse controlului jurisdicţional.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.

S-a argumentat că analiza legalităţii deciziei contestate presupune verificarea documentelor pe care s-a fundamentat cererea de recalculare a pensiei, fără a fi limitată la motivul de respingere menţionat în decizie. În concret, înscrisurile depuse în justificarea cererii de recalculare a pensiei trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune recalcularea pensiei, iar existenţa unei neconformităţi nu poate fi acoperită doar prin faptul că, în decizia contestată, casa judeţeană de pensii nu a făcut referire la neconformitatea respectivă. S-a mai arătat că stabilirea drepturilor la pensie achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat este reglementată prin norme de interes general, astfel încât nerespectarea prevederilor legale referitoare la întocmirea actelor doveditoare ale stagiului de cotizare/veniturilor realizate este sancţionată cu nulitatea absolută, care poate fi invocată de instanţa de judecată din oficiu.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 20 din 20 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestaţia administrativă. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Unul dintre judecătorii-raportori a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, propunând dezlegarea chestiunii de drept în sensul că, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii. Ceilalţi judecători-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect anularea deciziei din 17 august 2023 şi emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, cu reducerea vârstei standard de pensionare şi majorarea punctajelor lunare de pensie.

Astfel, obiectul dedus judecăţii priveşte recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului care a fost plătit din fonduri publice înainte de pensionare, în calitate de pădurar în cadrul unei instituţii publice, fiind astfel îndeplinită condiţia impusă de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia I civilă, care judecă în ultimă instanţă, fiind îndeplinită şi condiţia privitoare la titularul sesizării.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Verificând această condiţie, se constată că instanţa de trimitere solicită interpretarea dispoziţiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă, în cadrul controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanţei sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.

Întrebarea priveşte o chestiune de drept veritabilă al cărei grad ridicat de dificultate rezidă în efectele negative pe care interpretarea greşită a normei prevăzute de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 le produce în privinţa limitelor judecăţii în litigiile având ca obiect deciziile de recalculare a pensiei emise de casele teritoriale de pensii, cu consecinţe grave asupra duratei de soluţionare a acestor litigii şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil.

De lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, dat fiind că în una dintre interpretările date normei de drept se concluzionează că instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, are competenţa restrânsă la a verifica exclusiv motivele de fapt şi de drept expuse în decizia emisă de casa teritorială de pensii.

Încheierea de sesizare cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor legale, interpretările diferite ce pot fi date normelor legale incidente, punctul de vedere al completului de judecată, care identifică hotărâri judecătoreşti definitive prin care problema de drept ce face obiectul sesizării a fost rezolvată deja diferit, fiind respectate şi exigenţele impuse de art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă.

Divergenţa aflată momentan în stare incipientă impune activarea mecanismului hotărârii prealabile în scopul de a preîntâmpina riscul generalizării practicii judiciare neunitare asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Împrejurarea că întrebarea priveşte o chestiune de procedură nu constituie un impediment pentru activarea mecanismului de unificare, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, asemenea Codului de procedură civilă, nu distinge între chestiunile de drept material şi cele de drept procesual ce pot forma obiectul acestui mecanism.

Se constată şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept şi că aceasta nici nu formează obiect al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, fiind astfel îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prin raportare la cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă. XI.2. Asupra fondului sesizării

În considerarea celor expuse în precedent, rezultă că în practica judiciară se conturează soluţii divergente, în fază incipientă, în aplicarea dispoziţiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 cu privire la limitele controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat de către instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea contestaţiilor îndreptate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise de casele judeţene de pensii.

Dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 263/2010 prevăd la alin. (1) că admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii, iar la alin. (2) că decizia cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

Dispoziţiile legale menţionate sunt incidente şi cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, normă potrivit căreia: „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.”

Potrivit art. 153 din aceeaşi lege, litigiile privind: „g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii” se soluţionează în primă instanţă de tribunale.

În aplicarea prevederilor legale menţionate, într-o primă interpretare, se consideră că verificările instanţei de judecată sunt limitate la motivele de fapt şi de drept indicate în decizia emisă de casa judeţeană de pensii.

Într-o altă interpretare se consideră că verificările nu sunt limitate la aceste motive, instanţa de judecată având a se pronunţa asupra tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate, în apărare în cadrul procedurii jurisdicţionale, de contestator în susţinerea pretenţiei de calculare/recalculare a pensiei, respectiv de casele teritoriale de pensii, în justificarea soluţiei de respingere a cererii şi de menţinere a deciziei atacate.

Această din urmă interpretare este conformă normelor de drept.

Astfel, se constată că pensia, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, se acordă la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), care se depune personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială, potrivit alin. (2), la casa teritorială de pensii competentă.

Pensia se recalculează în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu sau la solicitarea titularului dreptului de pensie, situaţie în care titularul are a depune, în aceleaşi condiţii prevăzute de norma de drept anterior evocată, cerere la casa de pensii competentă.

În privinţa recalculării, indiferent că se realizează din oficiu sau la cerere, casele de pensii se pronunţă, în conformitate cu art. 106 din Legea nr. 263/2010, prin decizie motivată în fapt şi în drept, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

Prin dispoziţiile art. 152 din aceeaşi lege s-a statuat expres că: „Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel”, iar prin cele ale art. 156 că prevederile referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Cum legiuitorul a statuat prin art. 152 din Legea nr. 263/2010 cu privire la jurisdicţia litigiilor generate de faptul emiterii unor decizii de respingere a unor astfel de cereri de către casele de pensii, rezultă că instanţa judecătorească, cenzurând decizia contestată, în măsura în care constată că nu corespunde cerinţelor legii în raport cu motivele reţinute, o va anula, dispunând ea însăşi, în mod direct, asupra dreptului subiectiv civil invocat prin cerere de către reclamant, prin examinarea tuturor apărărilor invocate în proces cu privire la existenţa sau inexistenţa acestui drept.

Atribuţia instanţei judecătoreşti de a soluţiona pe fond cererea reclamantului nu poate fi restrânsă pe cale de interpretare a legii doar la prerogativa formală de a verifica exclusiv motivele de fapt şi de drept indicate în decizia de respingere a cererii adresate casei de pensii.

Dimpotrivă, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicţie, instanţa de judecată poate dispune direct cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de recalculare a pensiei.

În cazul contestării deciziei de respingere a cererii de recalculare emise de casa judeţeană de pensii, protecţia judiciară a dreptului la pensie nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicţiei (a se vedea Decizia nr. IX din 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006, în care este evocat un considerent similar).

Soluţia se impune şi în considerarea faptului că judecătorul, în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale, are a chibzui şi asupra eficienţei soluţiei pe care o adoptă (a se vedea Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, în care este expus acelaşi raţionament).

Or, retrimiterea cererii de recalculare casei de pensii pentru a verifica în procedura administrativă alte motive de fapt şi de drept decât cele analizate prin decizia atacată, cu posibilitatea declanşării de către reclamant a unei noi proceduri jurisdicţionale având ca obiect noua decizie, conduce, neîndoielnic, la prelungirea nejustificată a procedurilor instituite de către legiuitor pentru recalcularea dreptului la pensie, în condiţiile prevăzute de legile succesive din materia sistemului public de pensie, drept garantat de stat prin art. 47 alin. (2) din Constituţie.

Reluarea procedurii în faţa organului administrativ în considerarea omisiunii casei teritoriale de pensii de a analiza prin decizia de respingere îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege pentru recalcularea pensiei pune în discuţie, deopotrivă, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat părţilor prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi consacrat prin art. 6 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

Referitor la dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în Cauza Fischer contra Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este necesar ca, în determinarea „drepturilor şi obligaţiilor civile”, deciziile luate de autorităţile administrative care nu satisfac ele înseşi cerinţele articolului 6 paragraful 1 din Convenţie să fie supuse unui control adiţional din partea unei „instanţe judiciare cu jurisdicţie deplină” (paragraful 28).

De asemenea, în Cauza A. Menarini Diagnostics împotriva Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că: respectarea articolului 6 paragraful 1 din Convenţie nu exclude ca într-o procedură de natură administrativă să fie aplicată o „pedeapsă” mai întâi de către o autoritate administrativă. Aceasta presupune însă ca decizia unei autorităţi administrative care nu îndeplineşte ea însăşi condiţiile prevăzute la articolul 6 paragraful 1 din Convenţie să facă obiectul controlului ulterior al unui organ judiciar învestit cu competenţă de fond. Printre caracteristicile unui astfel de organ se numără posibilitatea de a reforma sub toate aspectele, atât de fapt, cât şi de drept, decizia atacată, pronunţată de organul inferior. Organul judiciar trebuie să aibă în special competenţa de a examina toate problemele de fapt şi de drept pertinente pentru litigiul cu care este sesizat (paragraful 59).

În aplicarea acestor considerente cu caracter de principiu, având în vedere că procedura administrativă de recalculare a pensiei de către casele judeţene de pensii, din oficiu sau la cerere, nu poate fi considerată a întruni garanţiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, se impune ca aceste garanţii, inclusiv plenitudinea de competenţă, să fie asigurate de către instanţa de judecată învestită cu realizarea controlului jurisdicţional al deciziilor emise de casele judeţene de pensii în soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 521 din Codul de procedură civilă şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024,