Decizia nr. 426 din 24 noiembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.932/118/2023**.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Direcţia Generală de Protecţie Internă a depus un punct de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 9 aprilie 2025 pronunţată în Dosarul nr. 4.932/118/2023**, Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi alte modificări fiscal-bugetare, aprobată cu completări prin Legea nr. 280/2020, coroborat cu art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 194/2017, cu modificările ulterioare, sintagmele „se aplică în mod corespunzător” şi „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective” din cuprinsul art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 trebuie interpretate în sensul că sporul de fidelitate de care personalul a beneficiat anterior în calitate de poliţist se aplică şi după dobândirea calităţii de cadru militar?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 mai 2025 cu nr. 1.122/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 24 noiembrie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018) ” Art. 34 2 . – (1) Prevederile art. 34 1 se aplică în mod corespunzător şi personalului militar în activitate, în măsura în care a beneficiat de drepturile respective. (2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) conducătorii instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională emit norme metodologice aprobate prin ordin al conducătorilor instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi alte modificări fiscal-bugetare, aprobată cu completări prin Legea nr. 280/2020 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020) ” Art. I. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează: 1. După articolul 34 se introduce un nou articol, articolul 34 1 cu următorul cuprins: ” Art. 34 1 . – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (1) şi prin derogare de la prevederile art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările ulterioare, se recalculează cuantumurile/valorile salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti din structurile Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la care se acordă majorările salariale din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, având în vedere, după caz, următoarele: a) valoarea corespunzătoare sporului de fidelitate prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, prin raportare la nivelul aferent perioadelor de activitate ale poliţiştilor desfăşurate şi după această dată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, după caz. Aceasta se include în valoarea salariilor de funcţie ale poliţiştilor; b) valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009. Aceasta se include doar în valoarea salariilor de funcţie ale agenţilor de poliţie care îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, în mod asemănător cu situaţiile în care agenţii de poliţie beneficiază de această valoare; c) valoarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare; d) valoarea sporului pentru complexitatea muncii prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2010, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare. (2) Recalcularea prevăzută la alin. (1) vizează şi perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020. În cazul personalului în activitate recalcularea se efectuează şi după data respectivă, lunar, corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (3) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (2), după recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti în condiţiile alin. (1) şi (2), se recalculează şi cuantumurile sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar, inclusiv pentru perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020, ţinând cont în mod corespunzător de evoluţia legislativă a măsurilor fiscal-bugetare adoptate cu privire la aceste drepturi. (4) Cuantumurile/Valorile brute ale salariilor de funcţie recalculate în condiţiile alin. (1) şi (2), prin preluarea, după caz, a valorilor sporului de fidelitate, sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, sporului pentru condiţii de pericol deosebit şi sporului pentru complexitatea muncii prevăzute de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009/31 decembrie 2010, dar şi a altor valori pentru unele elemente abrogate la data de 1 ianuarie 2010/1 ianuarie 2011, în conformitate cu legislaţia-cadru de salarizare unitară, la care se adaugă şi majorările salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, reprezintă cuantumurile/valorile brute aflate în plată care fac obiectul comparaţiei reglementate la art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pe întreaga perioadă de aplicare etapizată a legii-cadru. (5) În situaţia personalului ale cărui raporturi de serviciu au încetat, recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie şi, după caz, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar se realizează până la data încetării raporturilor de serviciu, în cadrul perioadei prevăzute la alin. (2).» 1 1 . După articolul 34 1 se introduce un nou articol, articolul 34 2 , cu următorul cuprins: ” Art. 34 2 . – (1) Prevederile art. 34 1 se aplică în mod corespunzător şi personalului militar în activitate, în măsura în care a beneficiat de drepturile respective. (2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) conducătorii instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională emit norme metodologice aprobate prin ordin al conducătorilor instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.»”.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 194/2017, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016) ” Art. 16. – (1) Personalul Direcţiei Generale de Protecţie Internă se compune din cadre militare şi personal contractual. (…)” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă la 11.07.2024 cu nr. 4.932/118/2023**, reclamantul ABC a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI), obligarea acesteia din urmă la acordarea soldei/salariului funcţiei de bază şi a sporurilor începând cu anul 2017, la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare, respectiv acordarea sporului de fidelitate de 20%, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, reclamantul a arătat că a primit drepturi salariale mai mici (prin raportare la data de 31.12.2009), iar, conform statului de funcţii şi Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 284/2010), era îndreptăţit să i se acorde sporul de 20% – spor de fidelitate, defalcat pe fiecare lună.

A susţinut că această situaţie de discriminare în ceea ce îl priveşte pe reclamant a avut un caracter continuu de la momentul în care s-a dispus ca aceste drepturi să fie menţinute şi să aibă ca reper drepturile salariale acordate la 31.12.2009 [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012), Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar (Legea nr. 283/2011), Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 285/2010), Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009) ].

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, ale art. 453 din Codul de procedură civilă şi deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016), şi nr. 51 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 51/2019).

Pârâta DGPI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că reclamantul, locotenent-colonel (r) ABC, a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) în perioada 15.07.2004-7.05.2023, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă/Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă/Direcţiei Generale de Protecţie Internă, în perioada 23.11.2016-2.02.2017. Reclamantul s-a aflat la dispoziţia MAI, ca urmare a desfiinţării Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă.

În această perioadă, reclamantul a avut calitatea de poliţist – funcţionar public cu statut special şi a beneficiat de drepturile salariale aferente acestei categorii profesionale, iar, ulterior înfiinţării Direcţiei Generale de Protecţie Internă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016, acesta a fost numit în cadrul noii structuri astfel formate, dobândind calitatea de cadru militar, iar, la 7.05.2023, prin Ordinul directorului general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă nr. aa/20.275 din 3.05.2023, i-au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie, ca urmare a clasării „apt limitat în timp de pace şi război”.

Începând cu 1.01.2010, sporul de fidelitate a fost abrogat şi nu a mai existat ca element salarial distinct, cuantumul acestuia fiind cuprins, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, respinsă prin Legea nr. 30/2012 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010), în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, care a fost inclusă în salariul funcţiei de bază, conform tezei a II-a a aceluiaşi articol, iar, după 1.01.2011, sporul de fidelitate s-a regăsit în salariul de funcţie care reprezintă în plan practic o sumă a cuantumurilor unor elemente salariale avute la data de 31.12.2009.

Având în vedere invocarea dispoziţiilor art. 34 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, pârâta a învederat că normele în cauză nu sunt aplicabile situaţiei juridice a reclamantului, raportat la calitatea acestuia de cadru militar, în perioada de referinţă a acţiunii.

În considerarea pretenţiei reclamantului, privind recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 30.01.2017-7.05.2023 (trecerea în rezervă), timp în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul DGPI, având statutul de cadru militar în activitate, rezultă că pentru situaţia acestuia trebuie analizată incidenţa prevederilor art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Art. 34 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu poate fi interpretat decât prin raportare la prevederile art. 34 1 din acelaşi act normativ, iar, prin menţionarea expresă de către legiuitor a faptului că dispoziţiile se aplică şi personalului militar în activitate, „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”, se poate concluziona că s-a dorit ca la recalcularea soldelor de funcţie ale militarilor să fie avute în vedere doar sporurile prevăzute de art. 34 1 alin. (1) aplicabile şi acestei categorii.

Astfel, în enumerarea cuprinsă în art. 34 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, dintre cele patru sporuri la care s-a raportat recalcularea salariilor poliţiştilor, cele prevăzute la literele a) – sporul de fidelitate şi b) – sporul pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, sunt specifice strict poliţiştilor, aceste sporuri nefiind regăsite în legislaţia privind salarizarea militarilor până la 31.12.2009 sau ulterior.

Prin urmare, în cadrul recalculării vizate de prevederile art. 34 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, instituţiile şi autorităţile publice angajatoare din cadrul MAI au avut în vedere, pentru fiecare categorie de personal, exclusiv drepturile salariale de care au beneficiat acestea, în cazul cadrelor militare nefiind aplicabile drepturile prevăzute de literele a) şi b) din articolul indicat.

Acest aspect reiese şi din normele de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 34 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/21 din 8.02.2021 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, clasificat secret de serviciu, document emis în temeiul art. 34 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 4.188 din 11 decembrie 2024, Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă: a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile deduse judecăţii scadente în perioada 31.01.2017-13.07.2020 şi a respins cererea privind pretenţiile anterioare datei de 13.07.2020, ca fiind prescrisă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul ABC în contradictoriu cu pârâta DGPI şi a obligat pârâta la recalcularea soldei funcţiei de bază cuvenite reclamantului, începând cu 13.07.2020 şi până la data trecerii în rezervă, prin acordarea sporului de fidelitate în cuantumul cuvenit conform pct. 5.1 din anexa 1 aprobată prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 132/2004, prin raportare la vechimea în funcţie a reclamantului.

Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut că reclamantul a avut calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă/Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, respectiv de poliţist – funcţionar public cu statut special până la 2.02.2017, când, ca urmare a desfiinţării Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi înfiinţării Direcţiei Generale de Protecţie Internă, a fost numit în cadrul acestei noi structuri, dobândind calitatea de cadru militar. Astfel, începând cu 2.02.2017 şi până la data trecerii în rezervă cu drept de pensie, 3.05.2023, reclamantul a avut statutul de cadru militar în cadrul structurilor MAI.

Raportat la considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016, prima instanţă a reţinut că reclamantul se încadrează în categoria beneficiarilor dispoziţiilor legale reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, sub acest aspect constatându-se că, prin neacordarea sporului de fidelitate în raport de vechimea în muncă, acesta a fost salarizat, ulterior anului 2015, la un nivel inferior în comparaţie cu angajaţii pârâtului care desfăşoară muncă de valoare egală, în condiţii identice de pregătire profesională şi vechime.

Reclamantul din prezenta cauză a fost încadrat în cadrul MAI din anul 2004, având, anterior anului 2017, calitatea de poliţist – funcţionar public cu statut special şi fiind salarizat conform dispoziţiilor speciale prevăzute în normele de salarizare corespunzătoare acestei categorii profesionale, aplicându-i-se dispoziţiile art. 34 1 alin. (1) lit. a) şi ale art. 34 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Nu a fost reţinută susţinerea pârâtei conform căreia aceste dispoziţii nu sunt incidente în cazul reclamantului, întrucât ele au, în mod evident, în vedere situaţia personalului militar încadrat în structurile MAI care, anterior, a avut calitatea de poliţist şi a beneficiat de sporul în discuţie.

În măsura în care textul art. 34 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu s-ar aplica personalului militar încadrat în structurile MAI care, anterior, a avut calitatea de poliţist şi a beneficiat de sporul în discuţie, atunci acesta nu se aplică nimănui, or normele legale trebuie interpretate în sensul în care produc efecte.

În situaţia de faţă este evidentă intenţia legiuitorului de a repara inechitatea generată prin schimbarea statutului anumitor salariaţi ai MAI care, ca urmare a reorganizării structurii în care funcţionează, au fost reîncadraţi din poliţişti în cadre militare, cu consecinţa reducerii drepturilor salariale de care beneficiaseră anterior.

Împotriva Sentinţei civile nr. 4.188 din 11 decembrie 2024 a Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă a formulat apel pârâta DGPI, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului referitoare la pretenţiile calculate începând cu data de 13.07.2020 până la data trecerii în rezervă, ca neîntemeiată, reluând argumentele expuse în cadrul întâmpinării depuse în etapa procesuală a fondului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2025, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: a) completul de judecată a fost învestit cu soluţionarea unei cauze în apel, acţiunea de fond privind plata unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice – recalcularea soldei funcţiei de bază prin acordarea sporului de fidelitate conform pct. 5.1 din anexa 1 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 132/2004; b) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, având în vedere faptul că apelul este, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, cale de atac devolutivă, iar dezlegarea chestiunii de drept vizează însăşi temeinicia pretenţiilor reclamantului. Astfel, în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii la fond şi al criticilor formulate în apel, este necesar a se stabili modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale invocate în susţinerea cererilor, respectiv apărărilor părţilor; c) din verificarea centralizatoarelor privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi a litigiilor de muncă, nu a fost identificată nicio hotărâre privind chestiunea de drept care face obiectul cauzei.

Titularul sesizării a reţinut, totodată, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură parţial derogatorie de la cea reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanţa de trimitere nu trebuie să mai evalueze caracterul de noutate al chestiunii de drept invocate, din preambulul ordonanţei rezultând fără echivoc că scopul urmărit a fost cel al eliminării diferenţelor de practică judiciară la nivelul instanţelor judecătoreşti care soluţionează procese privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigii referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal, astfel că orice chestiune de drept care se circumscrie sferei de reglementare a art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în condiţiile acolo descrise, generează obligaţia, din partea completului de judecată, de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile sau cu referire la fondul chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanţa de trimitere, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 34 1 şi ale art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, rezultă că prevederile art. 34 1 aplicabile poliţiştilor sunt în egală măsură aplicabile şi personalului militar în activitate, sintagmele ce necesită interpretare fiind „în mod corespunzător” şi „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”.

Ceea ce se impune a fi lămurit este dacă cele două sintagme instituie o dublă condiţionare, şi anume, pe de o parte, că normele se aplică „în mod corespunzător” – adică doar pentru acele sporuri corespunzătoare fiecărei categorii (poliţişti/militari), iar, pe de altă parte, că se aplică personalului „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”.

Analizând considerentele hotărârii primei instanţe, prin care s-a reţinut că este evidentă intenţia legiuitorului de a repara inechitatea generată de schimbarea statutului anumitor salariaţi ai MAI care, ca urmare a reorganizării structurii în care funcţionează, au fost reîncadraţi din poliţişti în cadre militare, cu consecinţa reducerii drepturilor salariale de care beneficiaseră anterior, titularul sesizării a apreciat că intenţia la care face referire prima instanţă nu reiese din cuprinsul actului normativ. Mai mult, art. 34 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 reprezintă o excepţie de la reglementările art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Aşadar, în opinia instanţei de trimitere, intenţia legiuitorului a fost de a deroga de la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), cu prevederi specifice în funcţie de fiecare categorie de personal, rezultând astfel mai multe ipoteze de reglementare, cuprinse în art. 34 1 şi art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate a rezultat o orientare jurisprudenţială unanimă, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020, coroborat cu art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016, cu referire la sintagmele „se aplică în mod corespunzător” şi „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective” din cuprinsul art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, sporul de fidelitate de care personalul a beneficiat anterior în calitate de poliţist nu se aplică şi după dobândirea calităţii de cadru militar.

În acelaşi sens au fost exprimate şi puncte de vedere formulate la nivelul instanţelor de judecată consultate.

S-a argumentat că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se realizează prin raportare la prevederile art. 34 1 din acelaşi act normativ, iar normele instituite de textul legal anterior citat prevăd expres că dispoziţiile se aplică şi personalului militar în activitate, „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”, context în care, la recalcularea soldelor de funcţie ale militarilor, se impun a fi avute în vedere doar sporurile prevăzute de art. 34 1 alin. (1) incidente în cazul acestei categorii profesionale.

Enumerarea cuprinsă în art. 34 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care include şi sporul de fidelitate, este specifică strict poliţiştilor, nefiind un spor reglementat în materia salarizării militarilor, potrivit legislaţiei relevante. Aşadar, în cazul procedurii de recalculare prevăzute de art. 34 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, se impune a fi avută în vedere fiecare categorie de personal exclusiv prin raportare la drepturile salariale de care a beneficiat aceasta, în cazul cadrelor militare nefiind aplicabile drepturile prevăzute de literele a) şi b) din textul legal precitat.

Dispoziţiile art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se interpretează şi se aplică prin raportare la prevederile art. 34 1 din ordonanţă, fiind indicat în mod expres faptul că art. 34 1 se aplică şi personalului militar în activitate, „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”, argumente de text din care rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca, la recalcularea soldelor de funcţie ale militarilor, să fie luate în calcul exclusiv sporurile prevăzute de art. 34 1 alin. (1) aplicabile şi acestei categorii.

S-a apreciat că au fost instituite prevederi de excepţie de la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, cu norme specifice în funcţie de fiecare categorie de personal, sens în care aceste norme au fost reglementate în art. 34 1 şi art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Începând cu 1.01.2010 a fost instituit un sistem de salarizare, prin Legea-cadru nr. 330/2009, care prevedea ca anumite sporuri (printre care şi cel de fidelitate) să fie introduse într-o sumă compensatorie şi care, adăugată la soldele de încadrare, să conducă la menţinerea cuantumului drepturilor avute la 31.12.2009. De la această dată, sporul de fidelitate nu a mai existat ca element salarial distinct.

Dispoziţiile art. 34 1 şi ale art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt norme derogatorii de la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017. Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi s-a mai apreciat că dispoziţiile art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se referă exclusiv la beneficierea de aceste drepturi în cadrul funcţiei sau calităţii actuale, întrucât aceste prevederi nu pot fi extinse prin raportare la drepturi obţinute anterior în cadrul unei alte structuri sau funcţii, având în vedere caracterul de normă specială a reglementării.

La nivelul unei singure instanţe de judecată a fost exprimat un punct de vedere teoretic în sensul că sporul de care a beneficiat o persoană în calitate de poliţist trebuie luat în calcul la recalcularea soldei funcţiei de bază, pe care a încasat-o ulterior în calitate de cadru militar, ca urmare a schimbării statutului anumitor salariaţi ai MAI care, ca urmare a reorganizării structurii în care funcţionează, au fost reîncadraţi din poliţişti în cadre militare.

S-a considerat că raţionamentul contrar ar conduce la aplicarea normelor respective doar pentru acele sporuri corespunzătoare fiecărei categorii (poliţişti/militari). O interpretare contrară strict formală a textului de lege s-ar îndepărta flagrant de scopul legiuitorului şi ar genera o situaţie de inechitate pentru poliţiştii deveniţi cadre militare, nejustificată obiectiv şi rezonabil.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la soluţionarea sesizării. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin dispoziţiile art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi al art. 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă sus-menţionate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziţii arată că se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: existenţa unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; instanţa de trimitere să judece cauza în primă instanţă ori în calea de atac; sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Referitor la prima condiţie se reţine că sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanţei, întrucât vizează stabilirea unor drepturi de natură salarială (acordarea soldei/salariului funcţiei de bază şi a sporurilor începând cu anul 2017, la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare, cu includerea sporului de fidelitate de 20%).

Este îndeplinită şi condiţia potrivit căreia instanţa de trimitere să fie legal învestită cu soluţionarea cauzei în apel.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei chestiuni prin mecanismele de unificare a practicii judiciare.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, este de reţinut că, potrivit jurisprudenţei constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, astfel că subzistă condiţia existenţei unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, exclusiv în scopul satisfacerii dezideratului afirmat în preambulul ordonanţei de a se asigura unificarea practicii judiciare în această problemă de drept, nefiind posibilă învestirea instanţei supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acţiunii deduse judecăţii instanţei de trimitere.

Prin urmare, cerinţa ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condiţiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât şi în raport cu dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă îşi păstrează raţiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanţele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenţei neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest context rămân valabile cazurile conturate în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă în care s-a stabilit că nu se verifică condiţia dificultăţii chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate; b) când se solicită instanţei supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuţie au primit, într-o majoritate covârşitoare, aceeaşi interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se cere lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranşate în jurisprudenţa constantă şi clară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curţii Constituţionale ori a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin jurisprudenţa sa obligatorie, a arătat că, pentru a fi în prezenţa unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile de a genera în viitor interpretări diferite ale unui text de lege, se cere ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, necorelată cu alte dispoziţii legale. Aşadar, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească fie posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte, fie incidenţa unor principii generale, al căror conţinut sau sferă de aplicare sunt discutabile ori pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.

În cauza dedusă judecăţii se solicită ca, pe calea mecanismului prejudicial, să se stabilească dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020, coroborat cu art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016, sintagmele „se aplică în mod corespunzător” şi „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective” din cuprinsul art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 trebuie interpretate în sensul că sporul de fidelitate de care personalul a beneficiat anterior în calitate de poliţist se aplică şi după dobândirea calităţii de cadru militar.

Instanţa de trimitere, în combaterea raţionamentului juridic avut în vedere de instanţa de fond la pronunţarea hotărârii apelate, a apreciat că art. 34 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 reprezintă o excepţie de la reglementările art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ, respectiv că, prin modificarea operată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020, intenţia legiuitorului a fost aceea de a deroga de la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 cu prevederi specifice în funcţie de fiecare categorie de personal, rezultând, astfel, mai multe ipoteze de reglementare, cuprinse în art. 34 1 şi art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Conform jurisprudenţei indicate la cap. VII, instanţele naţionale nu au pronunţat soluţii contradictorii cu privire la chestiunea litigioasă dedusă judecăţii, iar opiniile teoretice formulate, cu o singură excepţie, au fost în acelaşi sens exprimate, şi anume că sporul de fidelitate de care personalul a beneficiat anterior în calitate de poliţist nu se aplică şi după dobândirea calităţii de cadru militar.

Procedând, în concret, la examinarea normelor juridice ce se cer a fi interpretate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt îndoielnice, lacunare sau neclare, fiind necesară o simplă corelare a acestora cu alte dispoziţii legale.

Astfel, prevederile art. 34 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 sunt aplicabile exclusiv poliţiştilor din structurile Ministerului Afacerilor Interne, iar cele ale art. 342 din acelaşi act normativ vizează personalul militar în activitate, în măsura în care a beneficiat de drepturile recunoscute în temeiul art. 34 1 , dat fiind că dispoziţiile acestui text de lege se aplică „în mod corespunzător”. Enumerarea cuprinsă în art. 34 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, care include şi sporul de fidelitate, este specifică strict poliţiştilor, nefiind un spor reglementat în materia salarizării militarilor, potrivit legislaţiei relevante.

Dispoziţiile art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se interpretează prin raportare la art. 34 1 , fiind indicat în mod expres faptul că prevederile art. 34 1 se aplică şi personalului militar în activitate, „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective”, argumente de text din care rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca la recalcularea soldelor de funcţie ale militarilor să fie avute în vedere exclusiv sporurile prevăzute de art. 34 1 alin. (1) aplicabile acestei categorii.

Astfel, procedura de recalculare reglementată de normele de drept în discuţie trebuie să ţină seama de fiecare categorie de personal exclusiv prin raportare la drepturile salariale de care a beneficiat aceasta, în cazul cadrelor militare nefiind aplicabile drepturile prevăzute de lit. a) şi b) din textul legal precitat.

Mai mult, potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege, or, în cuprinsul acestui act normativ, nu se regăseşte reglementat în favoarea cadrelor militare sporul de fidelitate.

În acest context, sintagmele „se aplică în mod corespunzător” şi „în măsura în care a beneficiat de drepturile respective” din cuprinsul art. 34 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018 nu pot fi interpretate în sensul că sporul de fidelitate de care personalul a beneficiat anterior în calitate de poliţist se aplică şi după dobândirea calităţii de cadru militar.

Prin urmare, rezultă că nu se identifică o problemă dificilă de interpretare a normelor de drept ce constituie obiect al sesizării, care să impună pronunţarea unei dezlegări de principiu, în condiţiile în care dispoziţiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete sau neclare şi există o prevedere specială care derogă de la norma generală, fiind suficientă aplicarea coroborată a acestora, în sensul clar şi evident care transpare din simpla lor edictare, cu respectarea principiului specialia generalibus derogant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,