Decizia nr. 382 din 27 octombrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.612/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă în Dosarul nr. 345/30/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Timiş – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 10 iulie 2025, în Dosarul nr. 345/30/2025, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în sensul de a se stabili: a) dacă activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor şi infrastructurii, nr. 1.561/2022 privind lista funcţiilor şi meseriilor cu atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare sau cu metroul; b) dacă încadrarea în condiţii speciale de muncă a acestor activităţi este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare, pentru obţinerea avizului de încadrare în condiţii speciale şi indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator; c) dacă aceste dispoziţii se aplică şi perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuţii sociale plătite şi de declaraţiile nominale de asigurare depuse de angajator. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023) Art. 28. – ” (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) l) activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – Secţia I civilă cu nr. 345/30/2025, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei: – să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limita de vârstă din 8 ianuarie 2025, pentru refuzul valorificării perioadei cuprinse între 1 aprilie 2001 şi 23 septembrie 2024, ca fiind realizată în condiţii speciale; – să dispună obligarea pârâtei la recunoaşterea acestei perioade atestate prin adeverinţa din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. – S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiţii speciale conform art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023; – să constate că reclamanta îndeplinea condiţiile privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă la data depunerii cererii de acordare a pensiei şi să dispună obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limita de vârstă.

În motivare a arătat că pârâta a refuzat acordarea pensiei solicitate în baza adeverinţei din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. – S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic pentru activitatea desfăşurată, deşi aceasta atestă că funcţiile exercitate de reclamantă implicau atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare, care au fost încadrate în grupa I de muncă până în anul 2001 şi, ulterior, în condiţii speciale de muncă, în sensul art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În apărare a susţinut că funcţiile înscrise în adeverinţa menţionată nu se regăsesc în cuprinsul anexei nr. 2 la Legea nr. 360/2023. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că obiectul învestirii este reprezentat de raportul de asigurări sociale dintre reclamantă care se prevalează de dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 pentru a obţine pensia pentru limită de vârstă şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş care consideră că reclamanta nu poate beneficia de reducerea vârstei de pensionare.

În acest context a arătat că încadrarea obiectului procesului în categoria celor vizate de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este evidentă de vreme ce procesul priveşte stabilirea drepturilor de pensie.

Soluţionarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, având în vedere că prin decizia contestată a fost respinsă cererea de pensionare cu motivarea că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare.

Instanţa de trimitere a apreciat că problemele de drept prezintă un grad de dificultate care justifică intervenţia instanţei supreme, în condiţiile în care norma de drept analizată nu stabileşte vreun criteriu pe care angajatorul să îl aibă în vedere la încadrarea unei activităţi în cadrul celor care vizează siguranţa circulaţiei feroviare.

Astfel, trebuie lămurit dacă dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează în corelare cu prevederile Ordinului viceprim-ministrului, ministrul transporturilor şi infrastructurii, nr. 1.561/2022, denumit în continuare Ordinul nr. 1.561/2022, respectiv dacă activităţile reglementate de textul de lege sunt cele aferente funcţiilor şi meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022.

Instanţa de trimitere a mai arătat că problemele de drept invocate nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a instanţei supreme. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Numai reclamanta a prezentat un punct de vedere prin care a apreciat că intenţia legiuitorului la edictarea art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 a fost aceea de a completa art. 28 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege ce trebuie corelat cu Ordinul nr. 1.561/2022, în care sunt menţionate activităţile ce implică atribuţii şi responsabilităţi în siguranţa circulaţiei feroviare. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanţa de sesizare a apreciat că activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare nu se limitează la cele aferente funcţiilor de mecanic locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor prevăzute la punctul 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 360/2023, deoarece activităţile din această anexă sunt reglementate ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă la art. 28 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2023.

În aprecierea instanţei de trimitere, dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare la cele aferente funcţiilor de mecanic locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor nu ar mai fi fost necesară introducerea literei l) la alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023, fiind suficientă norma de la lit. d).

Instanţa de trimitere a mai apreciat că trebuie să se răspundă afirmativ şi la ultimele două întrebări, invocând în acest sens raţionamentul expus în Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Faţă de conţinutul întrebărilor adresate instanţei supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanţelor judecătoreşti pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate în exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.

Prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale. Personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000. Obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de declanşare şi derulare a procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun, reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal şi (…) în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) „, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, ” (…) prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept; d) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din analiza art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că în domeniul de aplicare a acestui act normativ cu caracter special intră procesele privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigiile referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal (personalul plătit din fonduri publice).

Aşadar, litigiile privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale, care se circumscriu sferei de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sunt doar acele litigii de asigurări sociale care privesc personalul care, anterior pensionării, a fost plătit din fonduri publice (paragraful 46 din Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 7 martie 2025).

În cauza în care a fost formulată prezenta sesizare, reclamanta contestă decizia de respingere a pensiei pentru limită de vârstă din 8 ianuarie 2025, pentru refuzul valorificării perioadei cuprinse între 1 aprilie 2001-23 septembrie 2024, atestate de adeverinţa din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. – S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiţii speciale, conform art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Aşadar, obiectul procesului priveşte stabilirea dreptului la pensie al reclamantei prin valorificarea perioadei în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate C.F.R. – S.A. – Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara – Divizia Trafic.

Or, personalul angajat în cadrul Companiei Naţionale de Căi Ferate – C.F.R. – S.A. şi a sucursalelor acestei companii nu se încadrează în categoria personalului plătit din fonduri publice.

În acest sens trebuie subliniat că salarizarea personalului plătit din fonduri publice este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, iar în anexele la această lege-cadru, numerotate de la I la IX, sunt incluse, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „Justiţie” şi Curtea Constituţională (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi funcţiile de demnitate publică (anexa nr. IX) ].

În anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt incluse reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului, însă aceste dispoziţii nu sunt incidente şi în ceea ce priveşte societăţile pe acţiuni ori companiile naţionale de drept privat la care statul este unic acţionar sau acţionar majoritar.

În jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat deja cu privire la forma juridică a Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” – S.A., subliniind că aceasta nu are calitatea de autoritate ori instituţie publică, ci este organizată sub forma juridică a unei societăţi pe acţiuni. Din analiza cadrului legislativ care reflectă modalitatea în care a fost înfiinţată Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” – S.A. rezultă că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998), s-a decis ca Societatea Naţională a Căilor Ferate Române să fie reorganizată, prin divizare, într-o companie naţională, în societăţi naţionale şi societăţi comerciale (considerentele de la paragrafele 38 şi 39 din Decizia nr. 175 din 19 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 3 iulie 2025).

Tot în jurisprudenţa sa anterioară (considerentele de la paragrafele 40-45 din Decizia nr. 175 din 19 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), instanţa supremă a subliniat că: ” Articolul 47 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 prevede că aceste entităţi noi sunt: Compania Naţională de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea infrastructurii feroviare; Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă – «C.F.R. – Marfă» – S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri; Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători – «C.F.R. – Călători» – S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători; Societatea de Administrare Active Feroviare – «S.A.A.F.» – S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea excedentului de active rezultat din divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, şi Societatea de Servicii de Management Feroviar – «S.M.F.» – S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-contabile, administrarea creditelor externe şi asigurarea serviciilor juridice. Articolul 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 a impus necesitatea emiterii de hotărâri ale Guvernului care să reglementeze organizarea şi funcţionarea companiei naţionale, a societăţilor naţionale şi a celor comerciale prevăzute la art. 47 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. În aplicarea acestui text a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, care în art. 1 stabileşte că forma de organizare a Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A. este aceea de «societate comercială pe acţiuni», iar în art. 6 şi 7 prevede că scopul înfiinţării acestei companii naţionale este desfăşurarea activităţilor de interes public naţional în vederea realizării transportului feroviar public şi a satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, asigurând funcţionarea infrastructurii feroviare publice. Analiza dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 relevă faptul că veniturile Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A. provin din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii şi din valorificarea, la intern şi la export, a deşeurilor refolosibile rezultate din reparaţii, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu şi din alte activităţi proprii, venituri care sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a infrastructurii feroviare publice, fiind destinate, între altele, şi plăţii salariilor personalului angajat. Art. 22 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 stabileşte în mod explicit că sumele alocate de la bugetul de stat se utilizează exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de investiţii, modernizări, dezvoltări, reparaţii capitale, lucrări ocazionate de repunerea în funcţiune a infrastructurii feroviare publice, afectată ca urmare a unor calamităţi naturale sau dezastre, precum şi pentru investiţii, pentru realizarea proiectelor de importanţă naţională care asigură integrarea României în sistemul de transport european. Totodată, în art. 24 al Hotărârii Guvernului nr. 581/1998 se stabileşte că personalul necesar desfăşurării activităţii Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A. beneficiază de drepturile de salarizare şi celelalte drepturi de personal prevăzute în contractul colectiv de muncă, drepturi de salarizare care sunt stabilite de către consiliul de administraţie pentru personalul de conducere şi prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuţie, actul normativ excluzând astfel alocarea de fonduri publice pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile personalului angajat de această companie naţională. În concluzie, întrucât salariile angajaţilor Companiei Naţionale de Căi Ferate «C.F.R.» – S.A. sunt stabilite prin negociere directă în baza contractului colectiv de muncă şi a contractului individual de muncă, fiind exclusă, prin lege, alocarea de fonduri publice pentru plata acestor salarii, finanţarea lor fiind realizată exclusiv din veniturile private ale societăţii, rezultă că nu sunt întrunite premisele prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.”

De asemenea, statuarea privind neîncadrarea litigiilor având ca obiect sume pretinse de salariaţii Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” – S.A. în categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a fost consacrată deja şi în alte decizii care configurează jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (spre exemplu, Decizia nr. 65 din 28 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1281 din 18 decembrie 2024).

Ca atare, constatând că procesul nu se încadrează în domeniul specific de reglementare instituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât instanţa de trimitere nu a fost învestită cu soluţionarea unei cereri privind stabilirea şi/sau plata unor drepturi de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,