Decizia nr. 382/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 345/30/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.612/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiș - Secția I civilă în Dosarul nr. 345/30/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Timiș - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 10 iulie 2025, în Dosarul nr. 345/30/2025, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în sensul de a se stabili: a) dacă activitățile care vizează siguranța circulației feroviare sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor și infrastructurii, nr. 1.561/2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul; b) dacă încadrarea în condiții speciale de muncă a acestor activități este ope legis, fără a fi necesar ca angajatorul să urmeze procedura administrativă prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, pentru obținerea avizului de încadrare în condiții speciale și indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator; c) dacă aceste dispoziții se aplică și perioadelor de activitate prestată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de tipul de contribuții sociale plătite și de declarațiile nominale de asigurare depuse de angajator. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023) Art. 28. - " (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) l) activitățile care vizează siguranța circulației feroviare." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția I civilă cu nr. 345/30/2025, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței: - să dispună anularea deciziei de respingere a pensiei pentru limita de vârstă din 8 ianuarie 2025, pentru refuzul valorificării perioadei cuprinse între 1 aprilie 2001 și 23 septembrie 2024, ca fiind realizată în condiții speciale; - să dispună obligarea pârâtei la recunoașterea acestei perioade atestate prin adeverința din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. - Sucursala Regională Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiții speciale conform art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023; - să constate că reclamanta îndeplinea condițiile privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă la data depunerii cererii de acordare a pensiei și să dispună obligarea pârâtei la acordarea pensiei pentru limita de vârstă.

În motivare a arătat că pârâta a refuzat acordarea pensiei solicitate în baza adeverinței din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. - Sucursala Regională Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic pentru activitatea desfășurată, deși aceasta atestă că funcțiile exercitate de reclamantă implicau atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare, care au fost încadrate în grupa I de muncă până în anul 2001 și, ulterior, în condiții speciale de muncă, în sensul art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În apărare a susținut că funcțiile înscrise în adeverința menționată nu se regăsesc în cuprinsul anexei nr. 2 la Legea nr. 360/2023. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că obiectul învestirii este reprezentat de raportul de asigurări sociale dintre reclamantă care se prevalează de dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 pentru a obține pensia pentru limită de vârstă și pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș care consideră că reclamanta nu poate beneficia de reducerea vârstei de pensionare.

În acest context a arătat că încadrarea obiectului procesului în categoria celor vizate de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este evidentă de vreme ce procesul privește stabilirea drepturilor de pensie.

Soluționarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023, având în vedere că prin decizia contestată a fost respinsă cererea de pensionare cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare.

Instanța de trimitere a apreciat că problemele de drept prezintă un grad de dificultate care justifică intervenția instanței supreme, în condițiile în care norma de drept analizată nu stabilește vreun criteriu pe care angajatorul să îl aibă în vedere la încadrarea unei activități în cadrul celor care vizează siguranța circulației feroviare.

Astfel, trebuie lămurit dacă dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 se interpretează în corelare cu prevederile Ordinului viceprim-ministrului, ministrul transporturilor și infrastructurii, nr. 1.561/2022, denumit în continuare Ordinul nr. 1.561/2022, respectiv dacă activitățile reglementate de textul de lege sunt cele aferente funcțiilor și meseriilor prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.561/2022.

Instanța de trimitere a mai arătat că problemele de drept invocate nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a instanței supreme. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Numai reclamanta a prezentat un punct de vedere prin care a apreciat că intenția legiuitorului la edictarea art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 a fost aceea de a completa art. 28 alin. (1) lit. d) din aceeași lege ce trebuie corelat cu Ordinul nr. 1.561/2022, în care sunt menționate activitățile ce implică atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanța de sesizare a apreciat că activitățile care vizează siguranța circulației feroviare nu se limitează la cele aferente funcțiilor de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor prevăzute la punctul 7 din anexa nr. 2 la Legea nr. 360/2023, deoarece activitățile din această anexă sunt reglementate ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă la art. 28 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2023.

În aprecierea instanței de trimitere, dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze activitățile care vizează siguranța circulației feroviare la cele aferente funcțiilor de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor nu ar mai fi fost necesară introducerea literei l) la alin. (1) al art. 28 din Legea nr. 360/2023, fiind suficientă norma de la lit. d).

Instanța de trimitere a mai apreciat că trebuie să se răspundă afirmativ și la ultimele două întrebări, invocând în acest sens raționamentul expus în Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor judecătorești pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 562 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.

Prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale. Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de declanșare și derulare a procedurii pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun, reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal și (...) în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) ", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, " (...) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din analiza art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că în domeniul de aplicare a acestui act normativ cu caracter special intră procesele privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigiile referitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal (personalul plătit din fonduri publice).

Așadar, litigiile privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale, care se circumscriu sferei de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sunt doar acele litigii de asigurări sociale care privesc personalul care, anterior pensionării, a fost plătit din fonduri publice (paragraful 46 din Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 7 martie 2025).

În cauza în care a fost formulată prezenta sesizare, reclamanta contestă decizia de respingere a pensiei pentru limită de vârstă din 8 ianuarie 2025, pentru refuzul valorificării perioadei cuprinse între 1 aprilie 2001-23 septembrie 2024, atestate de adeverința din 23 septembrie 2024, eliberată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. - Sucursala Regională Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic, ca fiind realizată în condiții speciale, conform art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023.

Așadar, obiectul procesului privește stabilirea dreptului la pensie al reclamantei prin valorificarea perioadei în care și-a desfășurat activitatea în cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate C.F.R. - S.A. - Sucursala Regională Căi Ferate Timișoara - Divizia Trafic.

Or, personalul angajat în cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate - C.F.R. - S.A. și a sucursalelor acestei companii nu se încadrează în categoria personalului plătit din fonduri publice.

În acest sens trebuie subliniat că salarizarea personalului plătit din fonduri publice este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017, iar în anexele la această lege-cadru, numerotate de la I la IX, sunt incluse, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție" și Curtea Constituțională (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX) ].

În anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt incluse reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, a ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului, însă aceste dispoziții nu sunt incidente și în ceea ce privește societățile pe acțiuni ori companiile naționale de drept privat la care statul este unic acționar sau acționar majoritar.

În jurisprudența sa anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat deja cu privire la forma juridică a Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., subliniind că aceasta nu are calitatea de autoritate ori instituție publică, ci este organizată sub forma juridică a unei societăți pe acțiuni. Din analiza cadrului legislativ care reflectă modalitatea în care a fost înființată Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. rezultă că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998), s-a decis ca Societatea Națională a Căilor Ferate Române să fie reorganizată, prin divizare, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale (considerentele de la paragrafele 38 și 39 din Decizia nr. 175 din 19 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 3 iulie 2025).

Tot în jurisprudența sa anterioară (considerentele de la paragrafele 40-45 din Decizia nr. 175 din 19 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), instanța supremă a subliniat că: " Articolul 47 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 prevede că aceste entități noi sunt: Compania Națională de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea infrastructurii feroviare; Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - «C.F.R. - Marfă» - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri; Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători - «C.F.R. - Călători» - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători; Societatea de Administrare Active Feroviare - «S.A.A.F.» - S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea excedentului de active rezultat din divizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, și Societatea de Servicii de Management Feroviar - «S.M.F.» - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-contabile, administrarea creditelor externe și asigurarea serviciilor juridice. Articolul 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 a impus necesitatea emiterii de hotărâri ale Guvernului care să reglementeze organizarea și funcționarea companiei naționale, a societăților naționale și a celor comerciale prevăzute la art. 47 din aceeași ordonanță de urgență. În aplicarea acestui text a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, care în art. 1 stabilește că forma de organizare a Companiei Naționale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A. este aceea de «societate comercială pe acțiuni», iar în art. 6 și 7 prevede că scopul înființării acestei companii naționale este desfășurarea activităților de interes public național în vederea realizării transportului feroviar public și a satisfacerii nevoilor de apărare a țării, asigurând funcționarea infrastructurii feroviare publice. Analiza dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 relevă faptul că veniturile Companiei Naționale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A. provin din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii, venituri care sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a infrastructurii feroviare publice, fiind destinate, între altele, și plății salariilor personalului angajat. Art. 22 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 stabilește în mod explicit că sumele alocate de la bugetul de stat se utilizează exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de investiții, modernizări, dezvoltări, reparații capitale, lucrări ocazionate de repunerea în funcțiune a infrastructurii feroviare publice, afectată ca urmare a unor calamități naturale sau dezastre, precum și pentru investiții, pentru realizarea proiectelor de importanță națională care asigură integrarea României în sistemul de transport european. Totodată, în art. 24 al Hotărârii Guvernului nr. 581/1998 se stabilește că personalul necesar desfășurării activității Companiei Naționale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A. beneficiază de drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal prevăzute în contractul colectiv de muncă, drepturi de salarizare care sunt stabilite de către consiliul de administrație pentru personalul de conducere și prin contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție, actul normativ excluzând astfel alocarea de fonduri publice pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile personalului angajat de această companie națională. În concluzie, întrucât salariile angajaților Companiei Naționale de Căi Ferate «C.F.R.» - S.A. sunt stabilite prin negociere directă în baza contractului colectiv de muncă și a contractului individual de muncă, fiind exclusă, prin lege, alocarea de fonduri publice pentru plata acestor salarii, finanțarea lor fiind realizată exclusiv din veniturile private ale societății, rezultă că nu sunt întrunite premisele prevăzute de dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024."

De asemenea, statuarea privind neîncadrarea litigiilor având ca obiect sume pretinse de salariații Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. în categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a fost consacrată deja și în alte decizii care configurează jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (spre exemplu, Decizia nr. 65 din 28 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1281 din 18 decembrie 2024).

Ca atare, constatând că procesul nu se încadrează în domeniul specific de reglementare instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât instanța de trimitere nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind stabilirea și/sau plata unor drepturi de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,