ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 386/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.901/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Buzău - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.267/114/2020*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere la raport de către pârâți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Buzău - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 2 iunie 2025, în Dosarul nr. 1.267/114/2020*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Modalitatea de aplicare a definiției date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii termenului de "diurnă", conform Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022, la misiunile internaționale pentru care s-au încheiat acorduri tehnice specifice, potrivit art. 3 și art. 10 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare, și, ulterior, art. 3 și art. 10 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, comportă o aplicare directă, de drept, în raport cu art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă sau o aplicare de fapt, care impune, conform art. 1.266-1.269 din Codul civil, respectiv art. 309 alin. (4) pct. 6 din Codul de procedură civilă, lămurirea clauzelor acordurilor tehnice de către părțile semnatare, care nici măcar nu sunt părți în litigiile deduse judecății? Are caracter facultativ sau obligatoriu pentru instanțe chestiunea lămuririi clauzelor acordurilor tehnice, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii sau ale art. 1.266-1.269 din Codul civil, în contextul în care părțile semnatare ale acordului tehnic nu au calitate procesuală în litigiile în cauza ce vizează această chestiune de drept, iar în astfel de cauze, conform pct. 6 alin. (3) al Acordului tehnic aferent misiunii din Kosovo Eulex, se interzice intervenția instanței naționale sau internaționale de interpretare a clauzelor acordului tehnic? II. Dispozițiile invocate de autorul sesizării II.1. Dispozițiile legale

Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare (Legea nr. 42/2004) " Art. 3. - Forțele armate pot participa la misiunile prevăzute la art. 2 în condițiile legii și potrivit obligațiilor asumate de România prin tratate, acorduri și alte înțelegeri internaționale la care este parte." " Art. 10. - (1) În vederea stabilirii elementelor de detaliu privind participarea la misiuni a unor unități și subunități în cadrul unor forțe internaționale sau în cadrul unor unități ale altor state, structurile de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale încheie înțelegeri/acorduri tehnice. (2) Procedura de încheiere a înțelegerilor/acordurilor tehnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 121/2011) " Art. 3. - (1) Forțele armate pot participa la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în condițiile legii și potrivit obligațiilor asumate de România prin tratate. (2) Forțele armate participă la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) cu structurile și personalul necesar îndeplinirii obiectivelor asumate, precum și cu armamentul, tehnica și echipamentele corespunzătoare. (3) În vederea pregătirii și participării la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), forțele armate pot lua parte la exerciții, antrenamente, ceremoniale și alte activități conexe organizate în țară și în afara teritoriului statului român." " Art. 10. - (1) În vederea stabilirii elementelor de detaliu privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în cadrul unor forțe internaționale sau în cadrul unor unități ale altor state, structurile de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale încheie înțelegeri tehnice. (2) Procedura de încheiere a înțelegerilor tehnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Codul civil " Art. 1.266. - (1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului." " Art. 1.267. - Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului." " Art. 1.268. - (1) Clauzele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului contractului. (2) Clauzele îndoielnice se interpretează ținând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părți, de sensul atribuit în general clauzelor și expresiilor în domeniu și de uzanțe. (3) Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4) Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiți. (5) Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute." " Art. 1.269. - (1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2) Stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus."

Codul de procedură civilă " Art. 309. - (...) (4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care: ( ) 6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic." II.2. Dispozițiile infralegale

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român (Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004) " Art. 1. - (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații, beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire în funcție, de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară, după executarea misiunii: a) ofițerii - 40 de dolari SUA/zi/persoană; b) alte categorii de personal - 35 de dolari SUA/zi/persoană." " Art. 3. - Pe durata misiunii, personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/ persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere."

Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român (Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008) " Art. 1. - (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) -d) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații, beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire sau de detașare în funcție, de la data părăsirii teritoriului național și până la data intrării în țară după executarea misiunii, astfel: a) ofițerii - 45 de euro/zi/persoană; b) alte categorii de personal - 35 de euro/zi/persoană ( ) " " Art. 3. - Pe durata misiunii personalul beneficiază de 1 euro/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și pentru recreere." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu nr. 1.267/114/2020, mai mulți reclamanți au solicitat obligarea pârâților Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei la calcularea și plata echivalentului în lei al drepturilor pecuniare reprezentate de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere și transport, precum și la actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Reclamantul C.C. a precizat că pretențiile sale vizează misiunile UNMIK derulate sub egida Națiunilor Unite în perioadele 4 martie 2003-5 martie 2004, 4 martie 2005-6 martie 2006, 21 martie 2007-16 mai 2008 și misiunea EULEX derulată sub egida Uniunii Europene în perioada 7 decembrie 2009-11 mai 2010.

Ulterior, acesta a renunțat la pretențiile aferente misiunilor care nu sunt guvernate de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 și celor desfășurate anterior datei de 18 iulie 2004.

În urma disjungerii dispuse prin Încheierea din 26 noiembrie 2020, C.C. a rămas singurul reclamant în Dosarul nr. 1.267/114/2020.

Prin Sentința civilă nr. 375 din 19 mai 2023, Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a diurnei în valută în cuantumul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și a sumelor pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere în cuantumul prevăzut de art. 3 raportat la art. 4 alin. (3) din același act normativ, pentru participarea la misiunile UNMIK derulate sub egida Națiunilor Unite în perioadele 4 martie 2005-6 martie 2006, 21 martie 2007-16 mai 2008 și misiunea EULEX derulată sub egida Uniunii Europene în perioada 7 decembrie 2009-11 mai 2010.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.

Prin Decizia nr. 1.144 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre a fi judecată de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Buzău - Secția I civilă.

Cauza a fost reînregistrată cu nr. 1.267/114/2020* pe rolul Tribunalului Buzău - Secția I civilă, în fața căruia reclamantul a precizat că solicită plata diurnei în valută și sumele pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că procesul are ca obiect acordarea sumei cu titlu de diurnă în valută, prevăzută de art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, și a sumei pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere, instituită de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, pentru participarea la misiunea EULEX în Kosovo în perioada 7 decembrie 2009-11 mai 2010.

În acest context, instanța de trimitere a apreciat că obiectul procesului se încadrează în domeniul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

A mai arătat că de lămurirea chestiunilor de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, în condițiile în care, în perioada cuprinsă între 7 decembrie 2009-11 mai 2010, era încheiat Acordul tehnic privind participarea la misiunea EULEX în Kosovo. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Numai pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a exprimat un punct de vedere asupra chestiunilor de drept, apreciind că, în contextul în care la data semnării acordurilor tehnice nu exista o definiție a noțiunii de "diurnă", părțile semnatare având libertate de exprimare și apreciere asupra scopului și naturii termenilor acordului, definiția dată diurnei ulterior de instanța supremă se poate aplica în urma evaluării situației de fapt. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Cu privire la prima chestiune de drept, instanța de trimitere a apreciat că modalitatea de aplicare a definiției date termenului de "diurnă" prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, la misiunile internaționale pentru care s-au încheiat acorduri tehnice specifice, comportă o aplicare de fapt.

Aceasta impune o comparație între drepturile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 și drepturile conferite de către partenerii externi, în baza unor acorduri tehnice, pentru a se stabili dacă există corespondență între acestea.

A mai apreciat că, în cauză, sunt relevante considerentele de la paragrafele 73-75 din Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și cel de la paragraful 50 din Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Cu privire la a doua chestiune de drept, referitoare la caracterul facultativ sau obligatoriu al lămuririi clauzelor acordurilor tehnice, comparația ce trebuie efectuată de către instanța de judecată comportă o analiză obligatorie a clauzelor acordurilor tehnice, în vederea clarificării scopului și conținutului drepturilor acordate.

În acest sens a fost evocat pct. 6 alin. (3) din Acordul tehnic aferent misiunii din Kosovo EULEX, care stabilește că orice diferend privind interpretarea sau implementarea acordului tehnic va fi soluționat numai prin consultări bilaterale între participanți, fără a implica un tribunal național sau internațional ori o organizație terță.

Deși semnatarii acordurilor tehnice nu sunt părți în prezentul proces, instanța nu este învestită cu acordarea drepturilor prevăzute de aceste acorduri. Aceasta trebuie să stabilească dacă acordurile tehnice conțin drepturi corespondente celor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, în vederea evitării unei duble plăți. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme, s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor judecătorești pentru comunicarea practicii judiciare relevante. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de instanța de contencios constituțional cu privire la dispozițiile legale supuse interpretării. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop."

Prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că procesul are ca obiect drepturi bănești decurgând din raporturile de serviciu ale reclamantului cu pârâții, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004.

Așadar, obiectul dedus judecății privește plata unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Buzău - Secția I civilă, care judecă în primă instanță.

Așadar, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin adoptarea căreia s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În acest context se cuvine subliniată împrejurarea că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex.

În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza funcția constituțională a instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, se constată că problemele antamate de instanța de trimitere nu se circumscriu exigențelor evocate anterior, care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, având în vedere că acestea nu vizează interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale, ci modul de aplicare a unor statuări anterioare, cu caracter de principiu, la circumstanțele particulare ale cauzei deduse judecății. Această concluzie rezultă din chiar conținutul întrebărilor adresate instanței supreme.

Astfel, prima întrebare pune în discuție modul de aplicare a definiției date de instanța supremă termenului de "diurnă", conform Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022, la misiunile internaționale pentru care s-au încheiat acorduri tehnice specifice care ar comporta fie o aplicare directă, de drept, fie o aplicare de fapt, ce impune lămurirea clauzelor acordurilor tehnice de către părțile semnatare.

Întrebarea subsecventă presupune a se stabili caracterul facultativ sau obligatoriu pentru instanțe al chestiunii lămuririi clauzelor acordurilor tehnice, prin raportare la considerentele aceleiași decizii sau ale art. 1.266-1.269 din Codul civil, în contextul în care părțile semnatare ale acordului tehnic nu au calitate procesuală în litigiile ce vizează această chestiune de drept, iar, în astfel de cauze, conform pct. 6 alin. (3) din Acordul tehnic aferent misiunii din Kosovo Eulex, se interzice intervenția instanței naționale sau internaționale de interpretare a clauzelor acordului tehnic.

Or, instanța supremă nu poate fi învestită în mecanismul hotărârii prealabile cu lămurirea modului de aplicare a unor dezlegări anterioare cu caracter de principiu în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei deduse judecății.

Această operațiune intră și rămâne în atribuția exclusivă a instanțelor de judecată care nu pot delega funcția jurisdicțională de a soluționa litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile [art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă] și nici pe aceea de a identifica și aplica statuările cu caracter de principiu care prezintă relevanță în soluționarea cauzei.

De altfel, din simpla lecturare a punctului de vedere al instanței de trimitere rezultă că întrebările adresate instanței supreme nu pun în discuție dezlegarea unor chestiuni de drept veritabile deduse din interpretarea unor norme de drept lacunare sau neclare de natură a justifica activarea mecanismului hotărârii prealabile.

Astfel, instanța de trimitere a apreciat că modalitatea de aplicare a definiției date termenului de "diurnă" prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii la misiunile internaționale pentru care s-au încheiat acorduri tehnice specifice comportă o aplicare de fapt.

Referitor la întrebarea subsecventă, autorul sesizării a apreciat că se impune o analiză obligatorie a clauzelor acordurilor tehnice în vederea clarificării scopului și conținutului drepturilor acordate.

Or, lămurirea aspectelor factuale ale cauzei și clarificarea înțelesului unor clauze contractuale nu pot fi deduse spre rezolvare instanței supreme în cadrul unui mecanism conceput de legiuitor pentru rezolvarea de principiu a unor chestiuni de drept veritabile în vederea prevenirii/sistării divergențelor jurisprudențiale.

Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o "delegare" a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere - aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății - către instanța supremă, îndrituită legal să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme modul de aplicare a normelor de drept și a unor statuări anterioare cu caracter obligatoriu pentru rezolvarea raportului juridic litigios.

Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,