ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 389/2025

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1152 din 11 decembrie 2025

Mariana Constantinescu

- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Carmen Elena Popoiag

- președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Beatrice Ioana Nestor

- judecător la Secția I civilă

Diana Florea Burgazli

- judecător la Secția I civilă

Maricel Nechita

- judecător la Secția I civilă

Liviu Eugen Făget

- judecător la Secția I civilă

Cristina Dobrescu

- judecător la Secția I civilă

Mărioara Isailă

- judecător la Secția a II-a civilă

Minodora Condoiu

- judecător la Secția a II-a civilă

Ianina Blandiana Grădinaru

- judecător la Secția a II-a civilă

Ștefan Ioan Lucaciuc

- judecător la Secția a II-a civilă

Mihaela Mîneran

- judecător la Secția a II-a civilă

Cristinel Grosu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Veronica Dumitrache

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Mihnea Adrian Tănase

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Andra Monica Asănică

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Emilian-Constantin Meiu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.021/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.373/99/2024*.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

6.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.

Titularul și obiectul sesizării

7.

Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, prin încheierea din 19 septembrie 2025, în Dosarul nr. 2.373/99/2024*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

a)

Dacă prevederile art. 185 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că pentru numirea în funcțiile de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical, avizul managerului spitalului public are caracter consultativ sau decizoriu.

b)

În cazul în care avizul managerului spitalului are caracter decizoriu, privește chestiuni de legalitate sau/și de oportunitate a numirii?

II.

Dispozițiile legale supuse interpretării

8.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 95/2006)

"

Art. 185. -

(...)

(5)

La numirea în funcție, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 4 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați. Contractul de administrare poate fi prelungit la expirarea acestuia pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a funcției. Contractul de administrare poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale sau în cazurile prevăzute de lege. Evaluarea este efectuată pe baza criteriilor de performanță generale stabilite prin ordin al ministrului sănătății, precum și pe baza criteriilor specifice și a ponderilor stabilite și aprobate prin act administrativ al conducătorilor ministerelor sau instituțiilor cu rețea sanitară proprie, al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean sau prin hotărârea senatului universității de medicină și farmacie, după caz. În cazul în care la numirea în funcție șeful de secție, de laborator sau de serviciu medical se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate sau de conflict de interese în termen de maximum 30 de zile de la numirea în funcție. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.

(...)

(7)

În secțiile clinice, laboratoarele clinice și serviciile medicale clinice, funcția de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical se ocupă de către cadrul didactic universitar medical cu gradul cel mai mare de predare, la propunerea senatului universității în care se află instituția de învățământ medical superior, cu avizul managerului. (...)

(8)

În cazul în care contractul de administrare, prevăzut la alin. (5), nu se semnează în termen de 7 zile de la data stabilită de manager pentru încheierea acestuia, se va constitui o comisie de mediere numită prin decizie a consiliului de administrație. În situația în care conflictul nu se soluționează într-un nou termen de 7 zile, postul va fi scos la concurs, în condițiile legii." (...)

III.

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

9.

Prin cererea înregistrată în urma declinării pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă cu nr. 2.373/99/2024*, reclamanta C.C.F. a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Clinic de Urgență din Iași și managerul acestui spital, solicitând instanței să dispună:

a)

anularea procesului-verbal de mediere din 11 octombrie 2023, precum și a deciziilor Consiliului de administrație din 27 iulie 2023 și din 5 octombrie 2023, prin care s-a dispus întrunirea comisiei de mediere;

b)

obligarea managerului spitalului la emiterea avizului prevăzut de art. 185 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 pentru numirea reclamantei în funcția de șef al Secției de Oftalmologie din cadrul spitalului;

c)

obligarea pârâtului Spitalul Clinic de Urgență din Iași la încheierea contractului de administrare cu reclamanta pentru funcția de șef al Secției de Oftalmologie din cadrul spitalului;

d)

obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale de care reclamanta ar fi trebuit să beneficieze pentru funcția de șef secție începând cu 21 noiembrie 2023, când trebuia numită funcția respectivă.

10.

În motivare, reclamanta a susținut că este angajată la Spitalul Clinic de Urgență din Iași începând din anul 2010, având în prezent funcția de medic primar oftalmolog în cadrul secției de oftalmologie și, totodată, calitatea de profesor universitar doctor la disciplina Oftalmologie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași.

11.

A mai arătat că a fost propusă pentru funcția de șef secție prin Hotărârea Senatului Universității din 21 iunie 2023, însă managerul spitalului a refuzat să aplice dispozițiile art. 185 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 și să încheie contractul de administrare cu reclamanta pentru această funcție.

12.

Pârâții au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

13.

În apărare, au susținut că decizia de a emite avizul favorabil, care precedă semnarea contractului de administrare, aparține exclusiv managerului spitalului. Or, acesta a luat act de propunerea Senatului Universității de Medicină și Farmacie din Iași și a ales să urmeze procedura instituită de art. 185 alin. (8) din Legea nr. 95/2006.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

14.

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

15.

În acest sens a arătat că procesul are ca obiect obligarea pârâților la încheierea unui contract de administrare în cadrul unei instituții publice reprezentate de o unitate medicală aflată în subordinea Consiliului Județean Iași.

16.

Instanța de sesizare a constatat că reclamanta, în calitate de cadru didactic al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, a fost propusă (unica propunere) de Senatul Universității pentru a fi numită în funcția de șef al Secției Oftalmologie în cadrul Spitalului Clinic de Urgență din Iași. Primind propunerea, managerul unității medicale a convocat-o pe reclamantă (alături de alte persoane propuse pentru a ocupa funcția de șef de clinică) pentru "semnarea" contractului de administrare la 7 iulie 2023, dată la care a fost emis procesulverbal prin care s-a prevăzut că managerul are la dispoziție 7 zile pentru a analiza propunerile Senatului Universității. După expirarea acestui termen, nu a fost încheiat contractul de administrare cu reclamanta, managerul spitalului convocând o comisie de mediere, în temeiul art. 185 alin. (8) din Legea nr. 95/2006.

17.

A mai arătat că de lămurirea chestiunilor de drept depinde parțial soluționarea pe fond a cauzei și că instanța supremă nu a statuat asupra acestor chestiuni care nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

18.

Părțile au formulat puncte de vedere conforme cu susținerile formulate în cauză.

VI.

Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

19.

Instanța de trimitere a apreciat că avizul managerului spitalului are caracter decizoriu, propunerea și avizul prevăzute de art. 185 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 fiind condiții cumulative pentru încheierea contractului de administrare.

20.

Cu privire la chestiunea subsecventă, instanța de sesizare a considerat că managerul spitalului este ținut să verifice îndeplinirea cerințelor referitoare la criteriile de numire în funcția propusă, motiv pentru care avizul său vizează numai legalitatea numirii, iar nu oportunitatea acesteia care rămâne în atribuția exclusivă a Senatului Universității.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale

21.

Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme s-a apreciat că nu este necesară consultarea instanțelor pentru comunicarea practicii judiciare relevante.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

22.

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării și nici în mecanismele de unificare a practicii judiciare.

IX.

Raportul asupra chestiunilor de drept

23.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

X.

Înalta Curte de Casație și Justiție

24.

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă și cea de contencios administrativ ce vizează raporturile de serviciu ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

25.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

26.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

27.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:

a)

existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024;

b)

completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c)

existența unei chestiuni de drept;

d)

soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

e)

chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

28.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea managerului Spitalului Clinic de Urgență din Iași la emiterea avizului pentru numirea reclamantei în funcția de șef al Secției de Oftalmologie și la încheierea contractului de administrare cu reclamanta.

29.

Astfel, obiectul dedus judecății privește stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

30.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă, care judecă în primă instanță în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Codul muncii.

31.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

32.

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

33.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

34.

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin adoptarea căreia s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

35.

În acest context, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex.

36.

În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza funcția constituțională a instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

37.

Pentru a se verifica îndeplinirea acestei condiții este necesar ca sesizarea să respecte exigențele impuse de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

38.

Autorul sesizării este ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului de lege, care implică riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, prezentând diferitele variante de interpretare posibile și argumentele de natură să le susțină.

39.

Pentru a exista însă certitudinea că normele a căror interpretare se solicită sunt aplicabile în cauza în care a fost formulată sesizarea este necesar ca în actul de sesizare să fie expuse aspectele factuale relevante reținute de instanța de trimitere în baza probatoriului administrat în cauză.

40.

Aceasta deoarece instanța supremă nu poate fi învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept invocate într-un proces în care situația de fapt sau cauza acțiunii cu care instanța este învestită nu este deplin lămurită prin încheierea de sesizare.

41.

Cu alte cuvinte, întrebarea adresată instanței supreme nu poate fi disociată de contextul procesual care a generat-o, care trebuie să fie întotdeauna unul cazual și să cuprindă exhaustiv toate elementele determinante ale cauzei, după administrarea probatoriului necesar lămuririi situației de fapt.

42.

De aceea, se impune o anumită claritate a sesizării, care să nu afecteze precizia analizei, pentru a exclude o interpretare dată pe tărâmul ipotezelor sau aparențelor.

43.

Ca atare, instanța supremă nu poate fi învestită în mecanismul hotărârii prealabile cu interpretarea de principiu a unor norme de drept dacă circumstanțele cauzei care influențează incidența normelor supuse interpretării nu sunt pe deplin lămurite prin actul de sesizare și nici rezolvate, în prealabil, incidentele procedurale care fac inutilă cercetarea fondului cauzei.

44.

Verificând respectarea acestor exigențe, se constată că o primă neregularitate a actului de sesizare vizează neprezentarea posibilelor interpretări diferite de care ar fi susceptibile dispozițiile legale invocate de autorul sesizării.

45.

Or, completul de judecată care formulează sesizarea prealabilă este ținut să demonstreze existența unei probleme de interpretare a normelor de drept, care implică riscul unor dezlegări divergente în practica judiciară.

46.

Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul de judecată asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare a jurisprudenței reprezentat de hotărârea prealabilă.

47.

Ca atare, neprezentarea interpretărilor diferite de care ar fi susceptibile normele invocate de autorul sesizării conduce, în mod implicit, la concluzia că instanța de trimitere nu a demonstrat existența unor chestiuni de drept veritabile apte a primi dezlegări de principiu în mecanismul hotărârii prealabile.

48.

De asemenea, se observă că instanța de trimitere a expus în cuprinsul încheierii de sesizare anumite elemente factuale reținute în baza probatoriului administrat în cauză, însă acestea nu sunt suficiente pentru a se putea stabili cu certitudine aplicabilitatea în cauză a normelor a căror interpretare se solicită.

49.

Astfel, din situația factuală reținută de tribunal în baza probatoriului nu rezultă dacă managerul spitalului a emis un aviz negativ sau nu a emis niciun aviz cu privire la propunerea de numire a reclamantei în funcția de șef al Secției de Oftalmologie și nici care a fost motivul pentru care a fost convocată comisia de mediere.

50.

Or, în absența expunerii exhaustive a elementelor factuale relevante reținute de instanța de trimitere în baza probelor administrate în cauză nu poate fi decelat caracterul esențial al chestiunii antamate prin prima întrebare referitoare la caracterul consultativ sau decizoriu al avizului managerului spitalului public pentru numirea în funcțiile de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical.

51.

Nefiind certă existența unei dependențe dintre lămurirea primei chestiuni de drept și soluționarea pe fond a cauzei, rezultă că această condiție nu este îndeplinită nici cu privire la întrebarea subsecventă, care presupune stabilirea, în prealabil, a caracterului decizoriu al avizului dat de managerul spitalului.

52.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate a sesizării și nici respectate exigențele instituite de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din același act normativ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.373/99/2024*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

a)

Dacă prevederile art. 185 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că pentru numirea în funcțiile de șef de secție, șef de laborator și șef de serviciu medical, avizul managerului spitalului public are caracter consultativ sau decizoriu.

b)

În cazul în care avizul managerului spitalului are caracter decizoriu, privește chestiuni de legalitate sau/și de oportunitate a numirii?

Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2025.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

MARIANA CONSTANTINESCU

Magistrat-asistent,

Cristian Balacciu