Decizia nr. 350 din 6 octombrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.024/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 37.077/3/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, acestea din urmă neformulând un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 25 aprilie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 37.077/3/2022, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept constând în interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 36 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a stabili dacă încadrarea personalului instituţiilor de medicină legală pe funcţia de „şofer” se realizează potrivit lit. c.2. – Anatomia patologică şi medicina legală, personal auxiliar sanitar din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) ” Art. 2. – (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică: (…) b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; (…) Art. 36. – Reîncadrarea personalului (…) (2) În cazul în care funcţia deţinută nu se regăseşte în prezenta lege, reîncadrarea se face pe una dintre funcţiile prevăzute în anexe.” Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” Capitolul I Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială 2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate medicosanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-socială – lit. c) Salarii de bază pentru personalul auxiliar sanitar – c.2. Anatomia patologică şi medicina legală Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor Anatomia patologică şi medicina legală Salariul de bază – lei Gradaţia 0 Coeficient Anul 2022 1. Brancardier, băieş, nămolar, spălătoreasă, îngrijitoare 3.835 1,53 III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acţiunea înregistrată la 29 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 37.077/3/2022, reclamanţii T.I., C.D.M. şi M.M.C. i-au chemat în judecată pe pârâţii Institutul Naţional de Medicină Legală (I.N.M.L.) „Mina Minovici” şi Ministerul Sănătăţii, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”: – să efectueze încadrarea corectă a reclamanţilor ca şoferi autosanitară începând cu 29.12.2019, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică centrală (Hotărârea Guvernului nr. 917/2017); – la includerea corectă a activităţii şoferilor angajaţi în reţeaua de medicină legală pe anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi în statul de funcţii corespunzător începând cu 29.12.2019, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; – la acordarea tuturor sporurilor, drepturilor şi remuneraţiilor ce li se cuvin ca urmare a încadrării corecte a reclamanţilor ca şoferi autosanitară conform activităţii desfăşurate, respectiv orele de gardă weekend şi orele regie să fie înlocuite conform graficului de gărzi la care să se adauge sporul de noapte de 25% şi sporul de toxicitate de 55% în loc de 50%, începând cu 29.12.2019 şi în continuare până la încadrarea efectivă în funcţia corespunzătoare, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a)-d), art. 4 şi 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentuluicadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” (Hotărârea Guvernului nr. 153/2018); – la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de garanţii începând cu 29.12.2019; – la armonizarea sporurilor în sistemul medico-legal la nivelul maxim admis de lege, precum şi la atribuirea sporurilor atribuite grupurilor de personal medical implicat în lupta cu SARS-CoV-2 începând cu 11.03.2020 şi în continuare până la data de 7.03.2022, în baza articolului unic lit. A pct. 9 din anexa nr. 2 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; – la acordarea sporului de 25% aferent orelor de noapte şi a sporului de toxicitate de 55% – astfel cum este comunicat Poliţiei, Serviciului Omoruri, Poliţiei Rutiere, Poliţiei Trafic Feroviar – şi obligarea la plata acestora de la data încheierii contractului de muncă şi în continuare până la schimbarea sau încetarea raporturilor de muncă, în baza art. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017; – la rectificarea carnetelor de muncă sau la eliberarea unor adeverinţe care să conţină menţiuni corespunzătoare grupei de muncă conform capetelor de cerere anterioare, conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (Codul muncii); – la plata diferenţelor dintre cotele CAS plătite şi cele aferente pentru activitatea desfăşurată de reclamanţi în condiţii deosebite de muncă în perioada 29.12.2019 – prezent, la depunerea declaraţiilor nominale rectificative aferente, la plata corespunzătoare a cotelor CAS în cazul reclamanţilor care îşi desfăşoară în continuare activitatea în condiţii deosebite în cadrul I.N.M.L., precum şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţele privind activitatea salariaţilor, în baza art. 34 din Codul muncii; – la efectuarea cuvenitelor menţiuni la casa de pensii şi inspectoratul teritorial de muncă în conformitate cu capetele de cerere 1-8, în baza art. 34 din Codul muncii.

Prin Sentinţa civilă nr. 3.539 din 10 mai 2024, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul la încadrarea reclamanţilor ca şoferi de autosanitară începând cu 29.12.2019, cu includerea corespunzătoare în statul de funcţii, în conformitate cu cap. I pct. 2 lit. c) subpct. c.1. – salarii de bază pentru personalul auxiliar sanitar din unităţi clinice; a obligat pârâtul la acordarea către reclamanţi, începând cu 29.12.2019, a sporurilor cuvenite conform graficului de gărzi, la care să se adauge sporul de noapte de 25%; a obligat pârâtul la acordarea către reclamanţi, pentru perioada 11.03.2020-7.03.2022, a unui spor de 55% din salariul de bază potrivit art. unic lit. A pct. 9 din anexa nr. 2 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; a obligat pârâtul la eliberarea unei adeverinţe pentru fiecare dintre reclamanţi, în care să fie menţionate drepturile acordate prin sentinţa primei instanţe; a obligat pârâtul la depunerea declaraţiilor nominale rectificative şi plata diferenţelor de CAS şi la rectificarea menţiunilor în registrul electronic al salariaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 26.11.2024, cu numărul de dosar 37.077/3/2022. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au exprimat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept menţionate la paragraful nr. 7 din prezenta decizie. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanţei de trimitere, salarizarea funcţiei de „şofer” în cadrul instituţiilor de medicină legală trebuie să se realizeze potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cap. I, pct. 2 lit. c) subpct. c.2. – Anatomia patologică şi medicina legală, personal auxiliar sanitar, pentru care rubrica menţionează brancardier, băieş, nămolar, spălătoreasă, îngrijitoare.

Susţine că în Legea-cadru nr. 153/2017 nu există o dispoziţie specială pentru şoferii care, deşi îşi exercită obiectul muncii în condiţii similare din punctul de vedere al factorilor caracteristici şi de risc care dau specificul activităţii de medicină legală, chiar identici când transportă cadavre, fiind ţinuţi, în mod excepţional, să răspundă solicitării medicului legist pentru activităţile concrete de manipulare a cadavrelor, care intră în mod curent în atribuţia brancardierilor, aceştia fiind însă menţionaţi expres în calitate de personal auxiliar sanitar salarizat potrivit pct. 2, lit. c) subpct. c.2. din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Ca atare, apreciază că, pe de o parte, încadrarea nu este simplu realizabilă conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar, pe de altă parte, obiectul, destinaţia transportului, deplasărilor şi al sarcinilor conexe creează un specific aparte al activităţii în raport cu transportul public obişnuit, însăşi autoutilitara – denumită astfel pentru că nu este vorba despre o ambulanţă dotată cu aparatura şi personalul necesar transportului bolnavilor – nefiind o maşină obişnuită, ci una adaptată transportului de cadavre. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

În raport cu obiectul sesizării, nu a fost necesară consultarea instanţelor naţionale. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziţii arată că se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – sesizarea să privească o chestiune de drept; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluarea elementelor prezentei sesizări relevă întrunirea doar în parte a condiţiilor de admisibilitate mai sus enunţate.

Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect obligarea angajatorului, pârâtul Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, la reîncadrarea reclamanţilor – şoferi, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi acordarea, în consecinţă, a tuturor drepturilor salariale aferente funcţiei deţinute, aspecte ce determină concluzia în sensul că litigiul respectiv se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât priveşte drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se judecă în ultimă instanţă, fiind în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, respectiv ca sesizarea să privească o „chestiune de drept”, aceasta nu este îndeplinită.

În legătură cu acest din urmă aspect, se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 are un conţinut aproape identic cu cel al art. 519 din Codul de procedură civilă, distincţia raportându-se la două condiţii specifice acestuia din urmă, referitoare la noutatea chestiunii de drept şi la titularul sesizării.

Prin urmare, văzând şi norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al ordonanţei de urgenţă, se constată că, şi în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noţiunea autonomă de „chestiune de drept”, prevăzută de Codul de procedură civilă, şi a cărei semnificaţie a fost conturată în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi referitoare la procedura prevăzută de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanţei supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept”, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenţia instanţei supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia şi înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor deduse judecăţii.

Totodată, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înţelesuri şi aplicări divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară.

În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare nu reiese existenţa unui text legal îndoielnic, lacunar, care să se impună a fi interpretat pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenţei, modalitatea de formulare a întrebării prealabile ducând la concluzia că, în realitate, instanţa de trimitere solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să identifice, în concret, norma legală aplicabilă contextului litigios.

În esenţă, curtea de apel solicită instanţei supreme să stabilească dacă situaţia reclamanţilor, care deţin funcţia de şofer în cadrul I.N.M.L., dar care, în fapt, alături de brancardieri participă la manipularea cadavrelor, fiind nevoie chiar de aptitudini, precum cea de examinare externă a cadavrelor şi de recoltare a diferitelor probe de la faţa locului, permite încadrarea potrivit pct. 2 lit. c) subpct. c.2. – Anatomia patologică şi medicina legală din cap. I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aspect factual ce poate fi tranşat doar în raport cu datele concrete ale speţei, care relevă modalitatea de stabilire a atribuţiilor şoferilor din cadrul instituţiei pârâte.

Aşadar, instanţa de trimitere solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe calea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, identificarea normei juridice aplicabile situaţiei de fapt, în vederea soluţionării pe fond a litigiului.

Se mai impune a se observa că, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanţa de trimitere face referire la prevederile anexei nr. II, cap. I, pct. 2 lit. c) subpct. c.2 din Legeacadru nr. 153/2017, rezumându-se la a arăta că dificultatea problemei juridice rezultă din faptul că nu există o dispoziţie specială pentru şoferii care îşi exercită obiectul muncii în condiţii similare din punctul de vedere al factorilor caracteristici şi de risc care dau specificul activităţii de medicină legală, chiar identici când transportă cadavre, fiind ţinuţi, în mod excepţional, să răspundă solicitării medicului legist pentru activităţile concrete de manipulare a cadavrelor, care intră în mod curent în atribuţia brancardierilor, dar şi că, din punct de vedere obiectiv, încadrarea nu este simplu realizabilă conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Instanţa de trimitere nu a exprimat însă opiniile divergente cu privire la modalitatea de interpretare a acestor dispoziţii legale, ci a indicat doar o îndoială referitoare la norma aplicabilă situaţiei juridice concrete a reclamanţilor – în sensul stabilirii posibilităţii de a fi încadraţi potrivit pct. 2 lit. c) subpct. c.2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în considerarea exercitării, în fapt, a atribuţiei de manipulare a cadavrelor.

Or, după cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operaţiunile de identificare, interpretare şi aplicare a textelor de lege circumstanţelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raţionamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile (a se vedea Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Aşadar, sesizarea formulată de instanţa de trimitere are ca scop determinarea normei incidente şi a modului de aplicare a acesteia în situaţia litigioasă expusă în actul de sesizare, aspecte care însă excedează competenţelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Întrebarea adresată instanţei supreme nu se circumscrie necesităţii unei interpretări in abstracto a unor dispoziţii legale, reprezentând, în realitate, o problemă de determinare a normei aplicabile, în funcţie de cadrul judecăţii, contrar exigenţelor procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile, care impun ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii la nivel de principiu. Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o „delegare” a funcţiei jurisdicţionale a instanţei de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecăţii) către instanţa supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme norma de drept incidentă raportului juridic litigios (a se vedea Decizia nr. 85 din 18 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 27 ianuarie 2025).

A rezolva pretinsa chestiune preliminară de către Înalta Curte, în cadrul prezentei hotărâri, ar constitui, în cele din urmă, chiar un act de judecată a speţei, prin aplicarea normelor incidente la situaţia de fapt, ceea ce este nepermis în cadrul prezentei proceduri de unificare.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,