Decizia nr. 350/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.024/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 37.077/3/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, acestea din urmă neformulând un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 25 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 37.077/3/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept constând în interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 36 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru a stabili dacă încadrarea personalului instituțiilor de medicină legală pe funcția de "șofer" se realizează potrivit lit. c.2. - Anatomia patologică și medicina legală, personal auxiliar sanitar din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 2. - (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică: (...) b) personalului din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale; (...) Art. 36. - Reîncadrarea personalului (...) (2) În cazul în care funcția deținută nu se regăsește în prezenta lege, reîncadrarea se face pe una dintre funcțiile prevăzute în anexe." Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul I Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială 2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate medicosanitar și auxiliar sanitar din unități sanitare și unități de asistență medico-socială - lit. c) Salarii de bază pentru personalul auxiliar sanitar - c.2. Anatomia patologică și medicina legală Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor Anatomia patologică și medicina legală Salariul de bază - lei Gradația 0 Coeficient Anul 2022 1. Brancardier, băieș, nămolar, spălătoreasă, îngrijitoare 3.835 1,53 III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acțiunea înregistrată la 29 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 37.077/3/2022, reclamanții T.I., C.D.M. și M.M.C. i-au chemat în judecată pe pârâții Institutul Național de Medicină Legală (I.N.M.L.) "Mina Minovici" și Ministerul Sănătății, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici": - să efectueze încadrarea corectă a reclamanților ca șoferi autosanitară începând cu 29.12.2019, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală (Hotărârea Guvernului nr. 917/2017); - la includerea corectă a activității șoferilor angajați în rețeaua de medicină legală pe anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 și în statul de funcții corespunzător începând cu 29.12.2019, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - la acordarea tuturor sporurilor, drepturilor și remunerațiilor ce li se cuvin ca urmare a încadrării corecte a reclamanților ca șoferi autosanitară conform activității desfășurate, respectiv orele de gardă weekend și orele regie să fie înlocuite conform graficului de gărzi la care să se adauge sporul de noapte de 25% și sporul de toxicitate de 55% în loc de 50%, începând cu 29.12.2019 și în continuare până la încadrarea efectivă în funcția corespunzătoare, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a)-d), art. 4 și 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 și Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentuluicadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" (Hotărârea Guvernului nr. 153/2018); - la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de garanții începând cu 29.12.2019; - la armonizarea sporurilor în sistemul medico-legal la nivelul maxim admis de lege, precum și la atribuirea sporurilor atribuite grupurilor de personal medical implicat în lupta cu SARS-CoV-2 începând cu 11.03.2020 și în continuare până la data de 7.03.2022, în baza articolului unic lit. A pct. 9 din anexa nr. 2 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; - la acordarea sporului de 25% aferent orelor de noapte și a sporului de toxicitate de 55% - astfel cum este comunicat Poliției, Serviciului Omoruri, Poliției Rutiere, Poliției Trafic Feroviar - și obligarea la plata acestora de la data încheierii contractului de muncă și în continuare până la schimbarea sau încetarea raporturilor de muncă, în baza art. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017; - la rectificarea carnetelor de muncă sau la eliberarea unor adeverințe care să conțină mențiuni corespunzătoare grupei de muncă conform capetelor de cerere anterioare, conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (Codul muncii); - la plata diferențelor dintre cotele CAS plătite și cele aferente pentru activitatea desfășurată de reclamanți în condiții deosebite de muncă în perioada 29.12.2019 - prezent, la depunerea declarațiilor nominale rectificative aferente, la plata corespunzătoare a cotelor CAS în cazul reclamanților care își desfășoară în continuare activitatea în condiții deosebite în cadrul I.N.M.L., precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele privind activitatea salariaților, în baza art. 34 din Codul muncii; - la efectuarea cuvenitelor mențiuni la casa de pensii și inspectoratul teritorial de muncă în conformitate cu capetele de cerere 1-8, în baza art. 34 din Codul muncii.

Prin Sentința civilă nr. 3.539 din 10 mai 2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul la încadrarea reclamanților ca șoferi de autosanitară începând cu 29.12.2019, cu includerea corespunzătoare în statul de funcții, în conformitate cu cap. I pct. 2 lit. c) subpct. c.1. - salarii de bază pentru personalul auxiliar sanitar din unități clinice; a obligat pârâtul la acordarea către reclamanți, începând cu 29.12.2019, a sporurilor cuvenite conform graficului de gărzi, la care să se adauge sporul de noapte de 25%; a obligat pârâtul la acordarea către reclamanți, pentru perioada 11.03.2020-7.03.2022, a unui spor de 55% din salariul de bază potrivit art. unic lit. A pct. 9 din anexa nr. 2 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; a obligat pârâtul la eliberarea unei adeverințe pentru fiecare dintre reclamanți, în care să fie menționate drepturile acordate prin sentința primei instanțe; a obligat pârâtul la depunerea declarațiilor nominale rectificative și plata diferențelor de CAS și la rectificarea mențiunilor în registrul electronic al salariaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 26.11.2024, cu numărul de dosar 37.077/3/2022. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept menționate la paragraful nr. 7 din prezenta decizie. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanței de trimitere, salarizarea funcției de "șofer" în cadrul instituțiilor de medicină legală trebuie să se realizeze potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cap. I, pct. 2 lit. c) subpct. c.2. - Anatomia patologică și medicina legală, personal auxiliar sanitar, pentru care rubrica menționează brancardier, băieș, nămolar, spălătoreasă, îngrijitoare.

Susține că în Legea-cadru nr. 153/2017 nu există o dispoziție specială pentru șoferii care, deși își exercită obiectul muncii în condiții similare din punctul de vedere al factorilor caracteristici și de risc care dau specificul activității de medicină legală, chiar identici când transportă cadavre, fiind ținuți, în mod excepțional, să răspundă solicitării medicului legist pentru activitățile concrete de manipulare a cadavrelor, care intră în mod curent în atribuția brancardierilor, aceștia fiind însă menționați expres în calitate de personal auxiliar sanitar salarizat potrivit pct. 2, lit. c) subpct. c.2. din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Ca atare, apreciază că, pe de o parte, încadrarea nu este simplu realizabilă conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar, pe de altă parte, obiectul, destinația transportului, deplasărilor și al sarcinilor conexe creează un specific aparte al activității în raport cu transportul public obișnuit, însăși autoutilitara - denumită astfel pentru că nu este vorba despre o ambulanță dotată cu aparatura și personalul necesar transportului bolnavilor - nefiind o mașină obișnuită, ci una adaptată transportului de cadavre. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

În raport cu obiectul sesizării, nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu a fost identificată jurisprudență relevantă. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluarea elementelor prezentei sesizări relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.

Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect obligarea angajatorului, pârâtul Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", la reîncadrarea reclamanților - șoferi, în baza art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, și acordarea, în consecință, a tuturor drepturilor salariale aferente funcției deținute, aspecte ce determină concluzia în sensul că litigiul respectiv se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât privește drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se judecă în ultimă instanță, fiind în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București.

Cât privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, respectiv ca sesizarea să privească o "chestiune de drept", aceasta nu este îndeplinită.

În legătură cu acest din urmă aspect, se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 are un conținut aproape identic cu cel al art. 519 din Codul de procedură civilă, distincția raportându-se la două condiții specifice acestuia din urmă, referitoare la noutatea chestiunii de drept și la titularul sesizării.

Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, se constată că, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de "chestiune de drept", prevăzută de Codul de procedură civilă, și a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți referitoare la procedura prevăzută de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății.

Totodată, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.

În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare nu reiese existența unui text legal îndoielnic, lacunar, care să se impună a fi interpretat pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței, modalitatea de formulare a întrebării prealabile ducând la concluzia că, în realitate, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să identifice, în concret, norma legală aplicabilă contextului litigios.

În esență, curtea de apel solicită instanței supreme să stabilească dacă situația reclamanților, care dețin funcția de șofer în cadrul I.N.M.L., dar care, în fapt, alături de brancardieri participă la manipularea cadavrelor, fiind nevoie chiar de aptitudini, precum cea de examinare externă a cadavrelor și de recoltare a diferitelor probe de la fața locului, permite încadrarea potrivit pct. 2 lit. c) subpct. c.2. - Anatomia patologică și medicina legală din cap. I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aspect factual ce poate fi tranșat doar în raport cu datele concrete ale speței, care relevă modalitatea de stabilire a atribuțiilor șoferilor din cadrul instituției pârâte.

Așadar, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, identificarea normei juridice aplicabile situației de fapt, în vederea soluționării pe fond a litigiului.

Se mai impune a se observa că, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere face referire la prevederile anexei nr. II, cap. I, pct. 2 lit. c) subpct. c.2 din Legeacadru nr. 153/2017, rezumându-se la a arăta că dificultatea problemei juridice rezultă din faptul că nu există o dispoziție specială pentru șoferii care își exercită obiectul muncii în condiții similare din punctul de vedere al factorilor caracteristici și de risc care dau specificul activității de medicină legală, chiar identici când transportă cadavre, fiind ținuți, în mod excepțional, să răspundă solicitării medicului legist pentru activitățile concrete de manipulare a cadavrelor, care intră în mod curent în atribuția brancardierilor, dar și că, din punct de vedere obiectiv, încadrarea nu este simplu realizabilă conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Instanța de trimitere nu a exprimat însă opiniile divergente cu privire la modalitatea de interpretare a acestor dispoziții legale, ci a indicat doar o îndoială referitoare la norma aplicabilă situației juridice concrete a reclamanților - în sensul stabilirii posibilității de a fi încadrați potrivit pct. 2 lit. c) subpct. c.2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în considerarea exercitării, în fapt, a atribuției de manipulare a cadavrelor.

Or, după cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege circumstanțelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raționamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile (a se vedea Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Așadar, sesizarea formulată de instanța de trimitere are ca scop determinarea normei incidente și a modului de aplicare a acesteia în situația litigioasă expusă în actul de sesizare, aspecte care însă excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Întrebarea adresată instanței supreme nu se circumscrie necesității unei interpretări in abstracto a unor dispoziții legale, reprezentând, în realitate, o problemă de determinare a normei aplicabile, în funcție de cadrul judecății, contrar exigențelor procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile, care impun ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii la nivel de principiu. Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o "delegare" a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății) către instanța supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme norma de drept incidentă raportului juridic litigios (a se vedea Decizia nr. 85 din 18 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 27 ianuarie 2025).

A rezolva pretinsa chestiune preliminară de către Înalta Curte, în cadrul prezentei hotărâri, ar constitui, în cele din urmă, chiar un act de judecată a speței, prin aplicarea normelor incidente la situația de fapt, ceea ce este nepermis în cadrul prezentei proceduri de unificare.

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,