Decizia nr. 50 din 24 februarie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.430/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.075/97/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 23 septembrie 2024, în Dosarul nr. 1.075/97/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din aceeaşi lege-cadru şi raportat la art. 7, 8 şi 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 şi lit. a) din anexa la regulamentul amintit, respectiv art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice locale care ocupă un loc de muncă cu factori de risc, expertizat ca atare, în conformitate cu art. 3, 4 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare prevăzut în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 1 şi următoarele din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (respectiv sporul de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament), în contextul în care ordonatorul de credite nu a aprobat locurile de muncă şi categoriile de personal care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare în conformitate cu dispoziţiile art. 7, 8 şi 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 şi cu referire la art. 11 alin. (3), art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 1 lit. B capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, la care face referire art. 9 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nici nu prevăd sumele necesare acordării sporului de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament şi între timp au intervenit dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi cele ale art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) ” Art. 11. – (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV. (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (…) Art. 23. – Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. (…) Art. 25. – (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (…)” Anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” Capitolul I – lit. B Reglementări specifice funcţionarilor publici ” Art. 1. – (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017) ” Art. 7. – Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute la art. 2 alin. (1), potrivit anexei la prezentul regulament. Art. 8. – Locurile de muncă, categoriile de personal şi stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare se aprobă de ordonatorul principal de credite, la propunerea structurii cu atribuţii în domeniul resurselor umane, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. Art. 9. – Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezentul regulament, se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.” Anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 ” (…) a) Spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018) Art. 34 (forma iniţială) – „(…) (2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” Art. 34 (forma modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative) – „(…) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020) ” Art. I. – (…) (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara cu nr. 1.075/97/2023, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la calculul şi plata sporului lunar de 15% la salariul de bază datorat pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în conformitate cu lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, începând cu data de 6 martie 2020 şi pentru viitor, cât timp sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea acestui spor, precum şi la actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin Sentinţa nr. 102 din 3 aprilie 2024, Tribunalul Hunedoara – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să acorde reclamantei sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă de până la 15% din salariul de bază, începând cu data de 7 martie 2020, cu excluderea perioadei în care raportul de muncă a fost suspendat, cu respectarea plafonului reglementat de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cât timp sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui spor, precum şi să actualizeze sumele datorate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare.

Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, respingerea acţiunii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În motivarea căii de atac a susţinut că prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 23 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât personalul nou-angajat nu a mai beneficiat de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare din luna iulie 2017. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menţionat că procesul vizează fondurile publice prin raportare la obiectul acţiunii şi funcţia reclamantei de şef serviciu gradul I în cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

A mai arătat că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzei din moment ce disputa poartă asupra sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare pretins de reclamantă, începând cu data de 6 martie 2020 şi pentru viitor, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la aceeaşi lege raportat la lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

A mai reţinut că este îndeplinită şi ultima condiţie de admisibilitate, întrucât instanţa supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate şi aceasta nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că acordarea sporului pentru condiţii de muncă deosebite în limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.

Lipsa fondurilor necesare plăţii sporului pentru condiţii de muncă deosebite reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate înlătura acordarea acestui spor de vreme ce dispoziţiile art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc că funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat şi nu se face dovada depăşirii limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Nici prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu sunt de natură a împiedica acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, deoarece acesta este stabilit în procent de până la 15% din salariul de bază, iar limitarea la care face referire textul de lege menţionat porneşte de la raportarea sporurilor la salariul brut lunar.

Ca atare, nu se poate nega procentul sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, de până la 15% din salariul de bază, prin invocarea unei norme legale care limitează sau menţine, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar, cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Curţile de apel Alba Iulia şi Ploieşti au transmis hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, pronunţate în fond.

În considerentele acestora s-a reţinut că, în urma expertizării locurilor de muncă, au fost identificaţi factori de risc; în aceste condiţii, constatându-se că reclamanţii fac parte din categoria personalului care poate beneficia de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi că aceştia îşi desfăşoară activitatea sub influenţa acestor factori, se impune acordarea sporului cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform art. 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, şi atât timp cât sunt îndeplinite cerinţele din lege. S-a apreciat că stabilirea concretă a cuantumului sporului nu este atributul instanţei de judecată, ci al ordonatorului principal de credite, pe baza propunerii structurii cu atribuţii în domeniul resurselor umane. S-a considerat că acordarea sporului nu este condiţionată de includerea în bugetul de venituri şi cheltuieli a unor fonduri cu destinaţie specială, art. 8 din regulamentul anterior menţionat instituind obligaţia ordonatorului principal de credite de a aproba locurile de muncă, categoriile de personal şi stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare.

Curţile de apel Bucureşti, Iaşi şi Ploieşti au comunicat punctele de vedere teoretice ale judecătorilor asupra aceleiaşi chestiuni, din care a rezultat că recunoaşterea şi acordarea sporului pentru condiţii de muncă deosebite în limitele prevăzute de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat. S-a opinat că lipsa fondurilor necesare plăţii sporului pentru condiţii de muncă deosebite reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate justifica refuzul acordării acestui spor de vreme ce dispoziţiile art. 1 lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc că funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, şi nu se face dovada incidenţei art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege. S-a mai arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu pot fi interpretate în sensul că se opun recunoaşterii retroactive a acestui drept, deoarece plafonarea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă deosebite porneşte de la premisa acordării acestui spor în anul de referinţă 2018, respectiv că sporul în cauză este stabilit în procent de până la 15% din salariul de bază, pe când limitarea la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 porneşte de la raportarea sporului la salariul brut, noţiuni juridice cu conţinut diferit.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În considerentele de la paragraful 28 din această decizie s-a statuat că: „Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiţii de muncă prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea reţine că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opţiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiţii de muncă, fără a încălca dispoziţiile art. 61 din Constituţie. Astfel, marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice în privinţa stabilirii mărimii sporului pentru condiţii de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condiţiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.” Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizările conexate şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, a stabilit că: „Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite.”

Prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis 3 sesizări conexate şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că: „La acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează, în mod corespunzător, cu dispoziţiile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se şi statuează expres prin art. 4 din ordonanţă.

În contextul normativ indicat, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; (iii) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificându-se întrunirea acestor cerinţe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că nu sunt îndeplinite toate exigenţele procedurale menţionate pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele două condiţii legale se reţine că Dosarul nr. 1.075/97/2023 se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care judecă pricina în recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 536 din Codul administrativ, obiectul litigiului fiind circumscris domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În legătură cu cea de-a treia condiţie enunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept dacă, prin consecinţele pe care le produce, interpretarea normei are aptitudinea de a determina soluţionarea cauzei pe fond, adică rezolvarea raportului juridic dedus judecăţii.

Plecând de la situaţia factuală a existenţei buletinului de expertizare a factorilor de risc pentru locul de muncă ocupat de un funcţionar public al administraţiei publice locale, se constată că instanţa de trimitere solicită a se stabili dacă, în interpretarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la anexa nr. VIII capitolul I lit. B şi art. 11 alin. (1)-(3) din aceeaşi lege şi raportat la dispoziţiile art. 7, 8 şi 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 şi anexa la regulament – lit. a), reclamantul beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază în condiţiile în care ordonatorul de credite nu a aprobat locurile de muncă şi categoriile de personal care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, iar bugetul de venituri şi cheltuieli al angajatorului nu cuprinde sumele necesare acordării sporului şi, de asemenea, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, respectiv cele ale art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 limitează, începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În opinia instanţei de trimitere, disputa poartă asupra posibilităţii acordării sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, pretins de reclamantă în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi al art. 1 din capitolul I lit. B al anexei nr. VIII din aceeaşi lege cu trimitere la lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, prin raportare la punctul de vedere al pârâtei conform căruia sumele prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli de personal aprobate au fost insuficiente până la sfârşitul anului 2018, astfel încât nu a putut fi stabilit şi nici acordat sporul pentru condiţii de muncă la nivelul prevăzut de regulament.

Conform opiniei exprimate în încheierea de sesizare, acordarea sporului pentru condiţii de muncă deosebite în limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 intră în responsabilitatea ordonatorului de credite, care trebuie să respecte dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi să se încadreze în sumele prevăzute pentru cheltuielile de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, iar lipsa fondurilor necesare plăţii sporului reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii dreptului, care nu poate înlătura acordarea lui, după cum prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu sunt de natură a plafona acest spor.

Se observă că instanţa de trimitere nu punctează divergenţa de interpretare şi/sau aplicare a textelor de lege supuse analizei, nu invocă în concret o ambiguitate de conţinut a vreunei norme juridice, din cele invocate, ci solicită o îndrumare pentru a gestiona soluţionarea cauzei pe fond.

Întrebarea adresată instanţei supreme nu are în vedere lămurirea condiţiilor legale pentru stabilirea şi acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare cuprinse în lege şi regulament (de exemplu, stabilirea categoriilor de personal destinatare ale normei ce se cere a fi interpretată, stabilirea criteriilor de identificare a locurilor de muncă periculoase etc.), ci posibilitatea instanţei de trimitere de a stabili acordarea acestui spor exclusiv în funcţie de buletinele de expertizare emise de autorităţile abilitate în lipsa finalizării procedurii instituite prin Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, deşi prin aceasta se încalcă principiului legalităţii prevăzut de art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform căruia „drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege”.

În cauză, verificarea premiselor sesizării, determinate de circumstanţele concrete ale litigiului şi de modalitatea în care a fost formulată întrebarea, şi anume dacă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare poate fi stabilit şi acordat de către instanţa de judecată în cazul în care ordonatorul principal de credite nu a emis un act administrativ prin care să stabilească locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului prevăzut în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 şi condiţiile de acordare a acestuia confirmă faptul că instanţa care a formulat întrebarea prealabilă nu are o dificultate de interpretare punctuală, de principiu, a normelor de drept substanţial indicate în sesizare, ci urmăreşte identificarea soluţiei ce urmează a o adopta prin raportare la finalizarea sau nu a procedurii administrative impuse de lege în sarcina ordonatorului de credite.

Or, procedura reglementată de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 priveşte interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept care poate conduce la apariţia unei practici neunitare, stabilită ca incidentă în cauză de către instanţa de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanţa supremă, a elementelor care conturează raţionamentul juridic, prin care să se recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecăţii, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare.

Deşi lămurirea modalităţii de interpretare şi aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor unor texte de lege, în lipsa unor asemenea ipoteze care să reflecte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, împrejurări ce nu au fost prezentate nici de către instanţa de trimitere, rămâne atributul exclusiv al acesteia din urmă să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern.

De altfel, Legea-cadru nr. 153/2017 prevede, la art. 23, că locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.

Anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 priveşte familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”.

Potrivit art. 1 din capitolul I lit. B – Reglementări specifice funcţionarilor publici din anexa nr. VIII anterior menţionat, funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat; locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

În aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost adoptat Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

Acest regulament stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, respectiv a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, precum şi condiţiile de acordare a acestora, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, prin art. 8 fiind instituită obligaţia ordonatorului principal de credite de aprobare a locurilor de muncă, a categoriilor de personal şi de stabilire concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare.

În lumina celor expuse se reţine că sesizarea formulată nu priveşte o problemă de drept aptă să devină sursa unor interpretări divergente şi, pe cale de consecinţă, a unei jurisprudenţe neunitare.

Alte argumente de inadmisibilitate a cererii de sesizare decurg din: – Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că: „În conformitate cu aceste prevederi din regulamentul-cadru emis în baza dispoziţiilor din legea-cadru care au impus stabilirea pentru fiecare familie ocupaţională a condiţiilor concrete de acordare a sporurilor, prin care sunt stabilite limitele minime şi maxime ale cotei procentuale a sporului, criteriile pentru stabilirea concretă a cotelor de spor în cadrul procentelor aprobate, revine ordonatorului de credite, cu respectarea acestora, obligaţia să stabilească mărimea concretă a sporului. Instanţa de judecată nu poate proceda la stabilirea unui cuantum concret al sporului, ci poate doar să cenzureze refuzul nejustificat al ordonatorului de credite de acordare a sporului în limitele reglementate şi să stabilească în sarcina acestuia obligaţii specifice pentru determinarea cuantumului concret, în conformitate cu dispoziţiile care prevăd acordarea sporului din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. () În condiţiile în care sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu este reglementat într-un cuantum fix, însă sunt stabilite limita minimă şi limita maximă, iar personalul prevăzut de lege are dreptul la spor din momentul îndeplinirii condiţiilor specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a celor prevăzute de regulamentulcadru emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor care prevăd acordarea sporului, legea conferă ordonatorului de credite un drept de apreciere pentru determinarea mărimii concrete a sporului, însă dreptului ordonatorului de credite îi corespunde obligaţia corelativă de a-l exercita cu respectarea prevederilor legale”. (paragrafele 122, 124); – Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Trebuie însă remarcat, astfel cum rezultă şi din opinia instanţei de trimitere, dar şi din punctele teoretice exprimate, că problema lipsei fondurilor necesare plăţii sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare (generată de nebugetarea cuantumului necesar de către ordonatorul de credite), precum şi cea a plafonării cuantumului sporului (care a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) sunt chestiuni subsecvente stabilirii şi recunoaşterii dreptului, care însă nu se opun recunoaşterii sale şi care nu pot fi examinate în lipsa stabilirii legăturii cu cauza.

Ca atare, se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi valorificat atât timp cât condiţiile restrictive de admisibilitate nu sunt cumulativ îndeplinite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,