Decizia nr. 71 din 3 martie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.322/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.674/90/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 septembrie 2024, în Dosarul nr. 2.674/90/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizând interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dacă persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 ulterior datei de 1 aprilie 2001, fiind încadrate în condiţii deosebite de muncă, sunt îndreptăţite, ca efect al aplicării dispoziţiilor sus-menţionate, la beneficiile încadrării în condiţiile speciale de muncă, respectiv majorarea punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): ” Art. 30. – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui. (…)” ” Art. 100. – Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă la data de 24 august 2023, cu nr. 2.674/90/2023, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta casa teritorială de pensii, solicitând anularea deciziei emise de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii ca urmare a recalculării pensiei, precum şi obligarea la plata sumelor reprezentând diferenţele dintre pensia legal cuvenită şi cea efectiv încasată, începând cu luna următoare depunerii adeverinţei la casa teritorială de pensii şi până la emiterea unei noi decizii.

Prin Sentinţa civilă nr. 513 din 27 februarie 2024, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea, a anulat decizia contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie, prin care la calculul pensiei reclamantului să ia în considerare majorarea punctajelor lunare cu 50% pentru perioada asimilată în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, conform adeverinţei eliberate de Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, fiind respinsă în rest acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea şi a desfăşurat activităţi din categoria celor menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv a desfăşurat direct şi nemijlocit activităţi în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei electrice şi extracţiei cărbunelui, în cadrul unităţii, în perioada 1.04.2001-19.06.2019. Cererile de deschidere a dreptului la pensie cu care au fost sesizate instanţele judecătoreşti reprezintă un efect viitor al activităţii desfăşurate în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. Prima instanţă a constatat că nu există temei legal pentru ca pârâta să nu valorifice beneficiul majorării cu 50% a punctajelor lunare realizate de reclamant în perioada asimilată condiţiilor speciale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta casa teritorială de pensii, susţinând că stagiul realizat de intimatul-contestator în perioada 1.04.2001-19.06.2019 a fost încadrat în condiţii deosebite, că, ulterior datei de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual se stabilesc pe baza declaraţiei nominale de asigurare şi că, din dispoziţiile Legii nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021), rezultă că singurele beneficii acordate persoanelor care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 sunt reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani şi utilizarea la determinarea punctajului a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Prin întâmpinare, intimatul-contestator a susţinut că adoptarea Legii nr. 197/2021 reprezintă cu certitudine expresia voinţei legiuitorului în sensul încadrării în condiţii speciale de muncă şi a activităţilor de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui. Deşi nu retroactivează, Legea nr. 197/2021 are în vedere perioadele deja lucrate, pentru că numai în raport cu acestea se poate verifica dacă asiguratul îndeplineşte sau nu condiţiile impuse de lege. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanţei de trimitere a reţinut caracterul admisibil al prezentului demers, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 raportat la art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: – obiectul prezentului dosar se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere prevederile art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă; – sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – există o cauză aflată în curs de judecată, în ultimă instanţă, în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă; – chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, prin raportare la dispoziţiile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, deoarece normele legale nu sunt clare în ceea ce priveşte beneficiile ce ar putea fi acordate prin valorificarea stagiului încadrat ope legis în condiţii speciale; – chestiunea de drept ce necesită intervenţia instanţei supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi controversate; – de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor amintite depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât apelul priveşte recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea stagiului încadrat ope legis în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, respectiv majorarea punctajelor lunare cu 50% potrivit art. 100 lit. b) din aceeaşi lege, în contextul în care stagiul realizat în aceeaşi perioadă ce face obiectul acţiunii, 1.04.2001-19.06.2019, a fost încadrat deja în condiţii deosebite, în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării, opiniile părţilor fiind contrare în ceea ce priveşte acordarea beneficiului prevăzut de art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010; – chestiunea de drept este nouă, întrucât dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 sunt recent intrate în vigoare, nefiind identificată o jurisprudenţă conturată a instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea acestor texte legale în situaţii similare celei deduse judecăţii; – asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o decizie de recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra chestiunii privind interpretarea art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, referitor la asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, neexistând însă identitate între problema de drept în discuţie în speţa de faţă şi cea analizată în decizia amintită; – problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept pusă în discuţie, însă, potrivit încheierii de sesizare, se poate decela opinia părţilor în această privinţă din motivarea cererii de apel, respectiv a întâmpinării.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a reţinut că normele de drept incidente în speţă sunt susceptibile de interpretări diferite, sub aspectul valorificării stagiului încadrat ope legis în condiţii speciale, la recalcularea drepturilor de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021, prin care a fost introdusă lit. i) la art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele care au desfăşurat activităţi ulterior datei de 1 aprilie 2001 în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.

Cu alte cuvinte, problema care se ridică este aceea dacă pot fi acordate beneficiile prevăzute de lege pentru stagiul realizat în condiţii speciale în situaţia expusă, în care pensionarul a beneficiat în perioada invocată în acţiune de majorarea punctajelor lunare cu 25% conform art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010, prin raportare la principiul neretroactivităţii legii şi ţinând cont de faptul că Legea nr. 197/2021 nu cuprinde o normă similară celei de la art. II din Legea nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022), care prevede expres posibilitatea recalculării drepturilor de pensie deschise anterior intrării în vigoare a art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, normă ce permite asimilarea în condiţii speciale a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.

În aceste condiţii, se pune problema dacă recalcularea drepturilor de pensie în baza art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 pentru activitatea desfăşurată ulterior datei de 1 aprilie 2001 are ca efect doar acordarea beneficiilor aplicării stagiului complet de cotizare redus la 25 de ani şi al reducerii vârstei standard de pensionare, potrivit art. 56 alin. (3) lit. d), respectiv art. 56 2 din Legea nr. 263/2010, sau conduce şi la aplicarea beneficiului majorării punctajului cu 50%, potrivit art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, în condiţiile în care, anterior adoptării Legii nr. 197/2021, persoanei în cauză i s-a recunoscut încadrarea activităţii în condiţii deosebite, în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării, beneficiind de majorarea punctajelor cu 25% conform art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Instanţa de trimitere a apreciat că problema ridicată nu îşi găseşte rezolvarea în Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta vizând interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă.

Punctul de vedere al instanţei de sesizare este în sensul că valorificarea stagiului realizat în condiţii speciale de muncă potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 are ca efect nu doar reducerea stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare, ci şi majorarea punctajelor lunare cu 50% conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, chiar şi în ipoteza în care, drepturile de pensie fiind deschise anterior adoptării Legii nr. 197/2021, activitatea salariatului, pentru aceeaşi perioadă pentru care se solicită aplicarea art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, a fost încadrată în condiţii deosebite, în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării, iar pensionarul a beneficiat de majorarea punctajelor cu 25% conform art. 100 lit. a) din Legea nr. 263/2010. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a rezultat o opinie majoritară, prin care s-a apreciat că persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, ulterior datei de 1 aprilie 2001, fiind încadrate în condiţii deosebite de muncă, sunt îndreptăţite, ca efect al dispoziţiilor sus-menţionate, la beneficiile încadrării în condiţiile speciale de muncă, respectiv majorarea punctajelor lunare cu 50% conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Într-o opinie minoritară s-a considerat că nu sunt întrunite condiţiile de la art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, respectiv activitatea să fi fost desfăşurată anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru ca această activitate să fie asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale şi, implicit, pentru a i se recunoaşte reclamantului beneficiul majorării punctajelor lunare cu 50% în conformitate cu art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante: – Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, că „dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator”; – Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (44) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 562 din Legea nr. 263/2010”; – Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis în parte sesizarea Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, a stabilit că „drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condiţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiţii speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010”. A fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în ceea ce priveşte următoarea chestiune de drept: „Recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. II din Legea nr. 351/2022, permite acordarea tuturor beneficiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru stagiul realizat în condiţii speciale sau este limitată la beneficiul prevăzut de art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010?”. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.”

Art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”, iar, potrivit art. 4, „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

În contextul normativ expus, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificându-se îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele sunt îndeplinite doar parţial, nefiind îndeplinite toate exigenţele procedurale menţionate pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, se constată că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de pensionare şi obligarea la emiterea unei noi decizii ca urmare a recalculării pensiei, având în vedere că reclamantul a desfăşurat activităţi din categoria celor menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021.

Procesul se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în calea de atac a apelului.

Reclamantul din dosarul aflat pe rolul instanţei de sesizare a fost angajat în perioada 10.03.1983-19.06.2019 la Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, care este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni, aşa cum rezultă din statutul prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 759/1997 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 759/1997).

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 759/1997, s-a aprobat „înfiinţarea Societăţii Comerciale «CET Govora» – S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate «Renel», persoană juridică cu capital social integral de stat, societate pe acţiuni”, iar prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002 privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni al Societăţii Comerciale „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea în proprietatea privată a judeţului Vâlcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vâlcea (Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002) s-a aprobat „transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni al Societăţii Comerciale «CET Govora» – S.A. Râmnicu Vâlcea, (…), din proprietatea privată a statului şi din administrarea Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în proprietatea privată a judeţului Vâlcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vâlcea”.

Articolul 22 din Statutul Societăţii „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, referitor la personalul societăţii, prevede că „(…) Plata salariilor, a impozitelor pe acestea şi a cotei pentru asigurări sociale se va face potrivit legii. Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii comerciale sunt stabilite de către consiliul de administraţie prin contractul colectiv de muncă. (…)”.

Se observă că personalul Societăţii „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017).

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile legii se aplică: „a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, unităţile teritoriale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii; d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituţii publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă; e) persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică”.

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „Justiţie” şi Curtea Constituţională (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi funcţiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului.

Aşadar, soluţionarea acestei cauze nu pune în discuţie condiţia ca reclamantul să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerinţa ca litigiul să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Or, în această situaţie se constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate ce rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, potrivit cărora ordonanţa de urgenţă „se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)”.

În consecinţă, reţinând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condiţiile restrictive şi cumulative de admisibilitate reglementate de art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi că, în cazul prezentei sesizări, una dintre aceste condiţii, respectiv cea prevăzută de art. 1 alin. (2), referitoare la drepturile la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, nu este îndeplinită, sesizarea va fi respinsă, ca inadmisibilă.