1ra-1622/22 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-1622/22 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1622/22

1-20097218-01-1ra-30112022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie

2022, în cauza penală în privința lui

Cvasiuc Nicolai xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.01.2021 – 29.10.2021;

Instanța de apel: 24.11.2021 – 12.09.2022;

Instanța de recurs: 30.11.2022 – 15.02.2023.

A C O N S T A T A T

2021, Cvasiuc Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost adăugată pedeapsa stabilită în baza

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 17 noiembrie 2020,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă lui Cvasiuc Nicolai prin prisma art. 87

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni 15

(cincisprezece) zile, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul Taban Dmitri, însă în

privința acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs.

Cvasiuc Nicolai, la 19 iulie 2020, aproximativ ora 20:00, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu o altă persoană și o persoană în privința căreia cauza

penală a fost desjunsă, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, au pătruns în curtea casei xxxxx, de unde în mod tainic au sustras mai

multe bunuri, cauzând astfel părții vătămate Jalbă Pavel, un prejudiciu material

considerabil în sumă de 1 850 lei.

1

Astfel, acțiunile lui Cvasiuc Nicolai, au fost încadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, acțiuni săvârșite de trei persoane prin pătrundere în încăpere și

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

contestat sentința cu apel, solicitând a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Cvasiuc Nicolai să fie achitat de învinuirea înaintată.

În motivarea apelului a indicat, că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe care să demonstreze necesitatea aplicării unei pedepse

privative de libertate. În cadrul ședinței de judecată, partea vătămată nu a avut

careva pretenții de ordin material sau moral în privința inculpatului.

Astfel, partea apărării a susținut că nevinovăția lui Cvasiuc Nicolai se

dovedește prin declarațiile martorului Gușan Pavel.

Prin urmare, invocând prevederile art. 7, 75 Cod penal, partea apărării a

menționat că inculpatul Cvasiuc Nicolai, la evidența medicului narcolog și

psihiatru, nu se află.

De asemenea, a susținut că prima instanță eronat a calificat acțiunile lui

Cvasiuc Nicolai, încadrându-le în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

or, în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate,

și anume nu s-a stabilit existența sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane. Mai mult, a precizat că lipsește și latura subiectivă, care se

caracterizează prin intenție directă și scop de profit.

În opinia părții apărării, condamnarea lui Cvasiuc Nicolai este bazată pe

presupuneri și o interpretare eronată a faptelor și prevederilor legale,

menționând că învinuirea adusă persoanei nu trebuie să fie generală și

abstractă, dar trebuie să se refere la fapte concrete și pe personalitatea

persoanei (cauza Panchenko c. Rusiei din 08 februarie 2005).

12 septembrie 2022, a fost admis apelul depus de avocatul Mihalache Iurie în

numele inculpatului Cvasiuc Nicolai, casată parțial sentința primei instanțe

inclusiv din alte motive conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care s-a constatat deținerea lui Cvasiuc Nicolai în

perioada 04 septembrie 2021 – 29 octombrie 2021 în Penitenciarul nr. 13, în

calitate de prevenit, cu încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 CEDO, conform jurisprudenței CtEDO, art. 3 CEDO, fiindu-i

explicat dreptul la solicitarea despăgubirilor prin înaintarea unei acțiuni civile

în cadrul unui proces judiciar civil.

A fost dispusă eliberarea imediată din detenție a inculpatului

Cvasiuc Nicolae, dacă nu este arestat în baza altor hotărâri judecătorești sau

temeiuri legale, în legătură cu executarea pedepsei penale pe această cauză.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

2

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Cvasiuc Nicolai, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Codul penal, furtul, adică,

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane,

prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cu referire la motivele invocate de partea apărării potrivit cărora prima

instanță a adoptat o soluție greșită privind condamnare inculpatului

Cvasiuc Nicolai, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva

erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii incriminate, or, prima instanță

corect și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului

Cvasiuc Nicolai în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză

penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

apreciindu-le just potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia justă cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

incriminate.

În ceea ce privește detenția inculpatului Cvasiuc Nicolai în condiții

contrare art. 3 CEDO, reținând prevederile art. 219 alin. (1), 306 alin. (1) Cod

de executare, instanța de apel a precizat că în prezenta cauză penală, inculpatul

Cvasiuc Nicolai a fost deținut în Penitenciarul nr. 13, în perioada 04 septembrie

2021 – 29 octombrie 2021.

Astfel, instanța de apel a susținut că potrivit prevederilor art. 225 alin. (4)

Cod de executare, norma de spațiu locativ stabilit pentru un condamnat nu

poate fi mai mică de 4 m2, însă contrar acestei norme, din materialele

prezentate de administrația penitenciarului, se constată că această prevedere

legală nu a fost respectată, deoarece lui Cvasiuc Nicolai nu i-a fost asigurată

norma spațiului locativ de minim 4 m2, în cadrul deținerii sale în celulele din

Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău. Totodată mai multe persoane fiind deținute

pe suprafața vizată, care include mai multe paturi, masă, lavoar și closet.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut prevederile raportului privind

vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, la data de 04

ianuarie 2018, întocmit de către Consiliul pentru Prevenirea Torturii (CPT);

constatările efectuate de către Amnesty International – Moldova, în urma vizitei

de monitorizare la Penitenciarul nr. 13, din data de 07 septembrie 2016;

rapoartele anterioare emise de către Promo-LEX, prin care s-a atenționat

asupra condițiilor de detenție proaste din Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău,

și alte penitenciare din Republica Moldova, precum și practica CEDO, în cauzele

privind condițiile inumane și degradante de detenție în Penitenciarele din

Republica Moldova, și anume: cauza Baștovoi c. Republicii Moldova, cauza Miron

c. Republicii Moldova, cauza Malai c. Republicii Moldova, precum și cauza

Holomiov c. Republicii Moldova.

Prin urmare, reiterând prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură

3

penală, instanța de apel a constatat deținerea lui Cvasiuc Nicolai, în condiții

inumane și degradante de detenție, contrare prevederilor art. 3 CEDO, drepturi

care rezultă din obligația statului de a asigura condițiile de detenție.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că la caz, în privința lui

Cvasiuc Nicolai nu poate fi aplicat mecanismul compensator, urmare a faptului

că acesta a executat pedeapsa penală stabilită lui pentru fapta prejudiciabilă pe

care a săvârșit-o, acesta urmând a fi eliberat din detenție imediat dacă nu este

deținut în baza altor hotărâri judecătorești sau alte temeiuri legale, totodată

fiindu-i explicat dreptul de a solicita despăgubiri în ordinea civilă, într-un

proces civil aparte.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea calculării perioadei de deținere a lui Cvasiuc Nicolai, în

Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, în calitate de prevenit, cu încălcarea

drepturilor privind condițiile de detenție garantate de art. 3 CEDO, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința lui Cvasiuc Nicolai

să fie recunoscute condițiile precare de detenție în Penitenciarul nr. 13,

mun. Chișinău, pentru perioada 08 septembrie 2021 (data la care începe

termenul de detenție în Penitenciarul nr. 13), până la pronunțarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2022.

În argumentarea recursului menționează, că decizia instanței de apel este

neîntemeiată în partea ce se referă la calcularea perioadei de detenție a lui

Cvasiuc Nicolai, în Penitenciarul nr. 13, în calitate de prevenit, cu încălcarea

drepturilor privind condițiile de detenție.

Astfel, susține că instanța de apel greșit a calculat doar perioada

04 septembrie 2021 – 29 octombrie 2021, de deținere a lui Cvasiuc Nicolai în

Penitenciarul nr.13, în calitate de prevenit cu încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție, deoarece această perioadă de fapt este mai mare.

Prin urmare, partea apărării precizează că la caz, s-a solicitat instanței de

judecată să constate încălcarea drepturilor lui Cvasiuc Nicolai privind condițiile

de detenție conform alin. (5) art. 385 Cod de procedură penală, cu reducerea

pedepsei pentru perioada 08 septembrie 2021 – prezent, cerere care a fost

respinsă neîntemeiat de către instanța de apel.

În acest sens, consideră partea apărării că instanțele de fond nu au

respectat dispozițiile art. 385 Cod de procedură penală, iar la pronunțarea

sentinței, prima instanță urma să ia în considerație faptul că Cvasiuc Nicolai și

apărătorul acestuia, au solicitat recunoașterea condițiilor precare de detenție

contrare art. 3 CEDO, pentru întreaga perioadă, de la data de 08 septembrie

2021 – prezent.

De asemenea, indică faptul că ședința de pronunțare a deciziei instanței

de apel, s-a desfășurat la data de 12 septembrie 2022, iar la aceeași dată a fost

depusă și cererea apărătorului privind recunoașterea condițiilor precare de

detenție contrare art. 3 CEDO, în privința lui Cvasiuc Nicolai, în Penitenciarul

4

nr.13, însă instanța de apel nu a ținut cont de această solicitare.

Consideră partea apărării că instanța de apel neîntemeiat a constatat o

perioadă mai redusă pentru deținerea lui Cvasiuc Nicolai, în Penitenciarul

nr. 13, în calitate de prevenit, cu încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 CEDO, doar pentru perioada 04 septembrie 2021 –

29 octombrie 2021, în contextul în care la data pronunțării deciziei instanței de

apel, inculpatul Cvasiuc Nicolae se afla în detenție la Penitenciarul nr. 13,

mun. Chișinău. Or, instanța de apel urma să recunoască condițiile precare de

detenție pentru perioada 08 septembrie 2021 și până la data pronunțării

dispozitivului deciziei instanței de apel, și anume până la data de 12 septembrie

2022.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor, se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de

apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu perioada

calculată în privința lui Cvasiuc Nicolae, pentru deținerea acestuia în condiții

precare, contrar prevederilor art. 3 CEDO, temei care se subscrie pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în partea

ce ține de aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în

privința inculpatului Cvasiuc Nicolae, întrucât celelalte temeiuri de casare

nominalizate în recurs, nu au fost motivate de către apărare, iar în

5

circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de

casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În sensul vizat, Colegiul penal atestă că în opinia părții apărării, instanța

de apel greșit a constatat perioada de detenție în privința lui Cvasiuc Nicolai, în

Penitenciarul nr. 13, în calitate de prevenit, cu încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție, garantate de art. 3 CEDO, și anume 04 septembrie 2021

– 29 octombrie 2021, invocând faptul că instanța urma să constate de fapt

această perioadă de detenție cu încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 CEDO, din 08 septembrie 2021 până la data

pronunțării dispozitivului deciziei instanței de apel – 12 septembrie 2022.

Însă, sub acest aspect, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a

ajuns la concluzia că în privința lui Cvasiuc Nicolae, nu poate fi aplicat

mecanismul compensator, deoarece acesta a executat pedeapsa penală stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal, pentru care în prezenta cauză penală a fost recunoscut vinovat și

condamnat la 6 luni 15 zile închisoare, astfel stabilind perioada de deținere a

inculpatului Cvasiuc Nicolae, în Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, în calitate

de prevenit, cu încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate

de art. 3 CEDO, din 04 septembrie 2021 și până la 29 octombrie 2021.

Mai mult, instanța de recurs evidențiază faptul că anume din acest

considerent, instanța de apel a dispus și eliberarea imediată din detenție a

inculpatului Cvasiuc Nicolai, în legătură cu executarea pedepsei penale în

prezenta cauză penală, precizând condiția – doar dacă inculpatul nu se deține

în baza altor hotărâri judecătorești sau temeiuri legale.

Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea

pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de

arest preventiv.

Reieșind din prevederile legale precitate, aplicabile la caz, Colegiul penal

conchide că instanța de apel corect a constatat deținerea lui Cvasiuc Nicolai în

perioada 04 septembrie 2021 – 29 octombrie 2021, în Penitenciarul nr. 13, în

calitate de prevenit, cu încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 CEDO, conform jurisprudenței CtEDO, art. 3 CEDO,

circumstanțe asupra cărora instanța de apel s-a expus, complet, argumentat și

motivat.

În acest sens, Colegiul penal consideră necesar să menționeze că la pct. 37

din hotărârea CtEDO din 16 februarie 2010, în cauza Albert vs. România, Curtea

a statuat că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile,

nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare

6

argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că în speță

nu au fost stabilite careva erori care ar justifica necesitatea casării deciziei

contestate, care este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Mihalache Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Cvasiuc Nicolai xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

7