1ra-209/2023 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-209/2023 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-209/2023

1-22008502-01-1ra-01022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători –Eremciuc Ghenadie și Talpă Boris,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2022, în cauza

penală în privința lui

Calaraș Nicolai XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 21.01.2022 – 12.07.2022;

Instanța de apel: 09.08.2022 – 08.11.2022;

Instanța de recurs: 01.02.2023 − 24.05.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în baza procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Calaraș

Nicolai XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de 2 (doi) an și 8 (opt) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui

Calaraș Nicolai XXXXX i s-a adăugat parțial 10 (zece) luni de închisoare din partea

neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

06 aprilie 2021 și i s-a stabilit definitiv o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a reținut că la 01 august

2021, în intervalul orelor 17:46 - 19:52, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

prin deteriorarea gratiilor la geam, inculpatul Calaraș Nicolai XXXXX a pătruns în secția

de producere a părții vătămate SRL ,,Viruland”, situată pe str. Uzinelor, 105, mun.

Chișinău, de unde, pe ascuns, a sustras un perforator Ingco RCH 9528 la prețul de 1 100,50

lei, un ferestrău circular Ingco CSI8538 la prețul de 896 lei, un ferestrău pendular Ingco

JS6508 la prețul de 650,50 lei, un încărcător baterie Ingco FCLI 2001E la preț de 418 lei, 2

bucăți baterie Ingco 24V 2A la prețul total de 598,50 lei, set bituri diferite mărimi la prețul

de 150 lei, set burghie de diferite mărimi la prețul de 200 lei, șuruburi de diferite mărimi

la prețul de 800 lei, care aparțin ultimei, cauzându-i daune în proporții considerabile în

sumă totală de 4 813,50 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate juridic în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu pătrunderea în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

- inculpatul Calaraș Nicolai, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, considerând că instanța

de fond i-a stabilit o pedeapsa prea aspră pentru fapta comisă;

- avocatul Pavel Grițco în numele inculpatului Calaraș Nicolai, care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, inculpatului să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului s-a indicat că pedeapsa penală trebuie să răspundă atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod penal și se apreciază

că este dozată corespunzător atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei

aplicate. Sub acest aspect, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor

reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale condamnatului, suspendarea

executării pedepsei este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii.

Mai mult, s-a menționat că pedeapsa este echitabilă când ea impune

condamnatului lipsuri și restricții ale drepturilor lor, proporționale cu gravitatea

infracțiunii savârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Astfel, apelantul a ținut să remarce că scopul corectării și reeducării condamnatului

poate fi atins și fără izolarea acestuia de societate pe un termen atât de mare precum cel

stabilit de către instanța de fond, acordându-i astfel posibilitate reală lui Calaraș Nicolai

XXXXX să demonstreze că este apt de a se corecta prin comportament exemplar și muncă

cinstită.

2

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a relevat că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a

săvârșit anume infracțiunea imputată prin actul de învinuire, aplicând o pedeapsă

echitabilă și proporțională faptei comise. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu − din punct de vedere

al coroborării lor.

Concomitent, prima instanță a apreciat corespunzător circumstanțele reale și

personale ale inculpatului și a stabilit o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei

comise.

În privința argumentelor apelanților în vederea aplicării unei pedepse mai blânde,

instanța de apel a remarcat că, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului

Calaraș Nicolai, instanța de fond a făcut uz de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod

penal și le-a aplicat corespunzător.

Astfel că, în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) Cod penal, pedeapsa penală este

o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar, potrivit alin. (2) al

aceleiași dispoziții legale, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Iar potrivit alin. (2) al aceleiași dispoziții legale o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, se ține cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

3

ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele

fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal al RM.

Iar, individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

După această clarificare, instanța de apel a accentuat că pedeapsa aplicată

inculpaților trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului Penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că infracțiunea incriminată, în conformitate

cu art. 16 Cod penal, se referă la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, drept circumstanță atenuantă s-

a reținut căința activă.

Conform prevederilor art. 77 Cod penal, drept circumstanță agravantă s-a reținut

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o

infracțiune similară.

Prin urmare, la stabilirea felului și cuantumului pedepsei, instanța a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite (care face parte din categoria celor mai puțin grave), de

prezenta circumstanțelor agravante și atenuante și de persoana inculpatului Calaraș

Nicolai XXXXX, care anterior a fost de trei ori condamnat.

Având în vedere personalitatea și tendința inculpatului Calaraș Nicolai XXXXX de

a comite infracțiuni în timp, care a devenit unica îndeletnicire pentru acesta, neavând nici

loc de muncă și nici o altă ocupație social-utilă, instanța de fond întemeiat a considerat că

stabilirea unei pedepse alternative, non-privative de libertate sub formă de amendă sau

muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzute de sancțiunea art. 186 alin.(2) Cod

penal, nu este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei penale de prevenție

generală și prevenție specială, iar stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, în privința unei persoane, care anterior a fost condamnată de mai multe ori la

pedepse sub formă de închisoare, inclusiv, pentru infracțiuni similare, dar a continuat

activitatea criminală, inclusiv, a comis infracțiuni similare după o perioadă scurtă de timp

de la executarea pedepsei precedente sub formă de închisoare, la moment executând

pedeapsă sub formă de închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 06 aprilie 2021, nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a acesteia,

din care motiv, în privința primului este necesară aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare în limitele maximale ale sancțiunii art. 186 alin.(2) Cod penal, ținând cont și de

4

prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal coroborate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Pe aceeași linie de considerente, instanța de apel a conchis că circumstanțele speței

indică asupra faptului că inculpatul nu a conștientizat graviditatea faptelor săvârșite

anterior, nu și-a schimbat atitudinea față de valorile ocrotite de legea penală, de pericolul

social, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, ceea ce formează concluzia că pedeapsa penală individualizată de către

prima instanță este una corectă, echitabilă și proporțională faptei comise.

ordinar de către avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Calaraș Nicolai, care

invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatului Calaraș Nicolai să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă.

În susținerea recursului se afirmă că inculpatul s-a căit sincer de cele comise, a

conștientizat gravitatea infracțiunii comise, a relatat cu exactitate atât în cadrul urmăririi

penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești cum, unde și în ce circumstanțe a fost

comisă infracțiunea. Aceste împrejurări certifică faptul că inculpatul s-a corectat și în

privința sa este posibilă stabilirea unei pedepse mai blânde.

Totodată, se susține că scopul corectării și reeducării condamnatului poate fi atins

și fără izolarea acestuia de societate pe un termen atât de mare precum cel stabilit de către

instanța de fond, dându-i astfel posibilitate reală lui Calaraș Nicolai să dovedească

corectarea sa prin comportament exemplar și muncă cinstită.

Or, efectuând o analiză complexă și minuțioasă a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii observăm că comiterea faptelor infracționale se datorează unui concurs

accidental de împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este necesară

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen atât de mare.

Totodată, observăm faptul că instanța de fond, la stabilirea pedepsei lui Calaraș

Nicolai i-a aplicat ultimului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit.

c),d) Cod penal pedeapsa maximă, care putea fi aplicată în cazul inculpatului și anume

de 2 ani 8 luni închisoare. Acest fapt creează impresia că instanța de fond la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și rolul său s-a rezumat doar la

desfășurarea unor articole din Codul penal și de procedură penală, iar instanța de apel a

preluat această poziție fără a oferi o argumentare plauzibilă.

4.1. Procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție a depus referință privind

opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

5

materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de recurent se întemeiază, în drept,

pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent. Reieșind din textul recursului, partea apărării semnalează temeiurile

pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent sunt nefondate.

La caz, reieșind din alegațiile expuse de recurent se constată că, în esență, decizia

instanței de apel este criticată prin prisma modului de individualizare a pedepsei penale

stabilite inculpatului, pe care o consideră neproporțională și greșit individualizată.

La capitolul dat, instanța de recurs este solidară cu soluția pronunțată de instanța

ierarhic inferioară, și constată că la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului s-a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7 Cod penal, reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise și pericolul social a acesteia în raport cu persoana vinovată

și circumstanțele cauzei, fapt pentru care, Colegiul penal o acceptă, ca fiind întemeiată,

motivată și bazată pe prevederile art. 61 și 75 Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Subsidiar, instanța de apel just a subliniat că categoria și mărimea pedepsei penale

trebuie să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din

partea statului ce vine să prevină antrenarea viitoare în activități prejudiciabile din partea

inculpatului - în primul rând, dar și din partea altor justițiabili - în al doilea rând.

La caz, se atestă că instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut

faptele imputate prin actul de învinuire, a recunoscut vina în comiterea faptelor reținute

prin rechizitoriu, din care motiv a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată,

beneficiind astfel de o reducere a ambelor limite de pedeapsă, la individualizarea

pedepsei cu închisoarea.

6

Concomitent, instanța de apel corect a concluzionat că în privința unei persoane,

care anterior a fost condamnată de mai multe ori la pedepse sub formă de închisoare,

inclusiv, pentru infracțiuni similare, dar care a continuat activitatea criminală, inclusiv, a

comis infracțiuni similare după o perioadă de timp scurtă de la executarea pedepsei

precedente sub formă de închisoare, la moment executând pedeapsă sub formă de

închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 06 aprilie

2021, este necesară aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare în limitele maximale

ale sancțiunii art. 186 alin. (2) Cod penal, avându-se în vedere rigorile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală. Reieșind din cele punctate, alegația prin care se afirmă că

instanțele de fond au stabilit inculpatului o pedeapsă în limitele maxime ale sancțiunii

prevăzute de norma de incriminare, fără a acorda o motivare plauzibilă în acest sens,

Colegiul penal o apreciază ca fiind declarativă și lipsită de suport juridic.

Reiterând asupra punctelor de reper expuse mai sus în prezenta decizie, Colegiul

penal constată că în cauza penală dedusă judecății nu a fost admisă nici o eroare de drept,

ce ar constitui temei pentru instanța de recurs de a interveni în decizia recurată, mai mult,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată. Din aceste motive, se impune inadmisibilitatea recursului

de pe rol, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grițco Pavel în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui Calaraș Nicolai XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

7