1ra-1179/2022 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1179/2022 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1179/2022

1-16049085-01-1ra-04082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diacaonu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

Bejenaru Iurie

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Tampei Tatiana, în comun cu partea vătămată Petroșevschi Alexandr, și

a avocatului Ababei Lilia, în numele inculpatului Borșci Vadim, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2022, în cauza

penală a lui

Borșci Vadim xxxxxxx, xxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:28.12.2016-14.08.2019;

Instanța de apel: 09.09.2019-27.10.2020;

21.06.2021-14.06.2022;

Instanța de recurs: 20.01.2021-20.04.2021;

04.08.2022-22.11.2022.

C O N S T A T Ă

2019, Borșci Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe termen 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În conformitate cu art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

A fost admisă, în principiu, acțiunea civilă a părții vătămate Petroșevschi

Alexandru privind încasarea prejudiciului material.

A fost încasat din contul lui Borșci Vadim în beneficiul lui Petroșevschi

Alexandru, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

3 685 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Borșci Vadim în noaptea de 08.03.2015 spre 09.03.2015, fiind în stare de

ebrietate, în incinta barului SRL „xxxxxxx " amplasat în xxxxxxx, în rezultatul

unui conflict cu cet. Petroșevschi Alexandru a.n. xxxxxxx, cu scopul cauzării

leziunilor corporale, în mod intenționat, l-a lovit pe ultimul cu o garafă din sticlă

în regiunea capului.

Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.30 din 10.02 2016

în rezultatul examinării la cet. Petrșevschi Alexandru au fost constatate traume

1

cranio-cerebrală cu contuzie gravă a creierului și hematom subdural (90 ml), ce

se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață.

3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Borșci Vadim să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod

penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, precum și să fie admisă integral

acțiunea civilă înaintate de către partea vătămată cât și să fie dispusă încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei 3 685 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În susținerea apelului, procurorul a menționat că:

- prima instanță greșit a ajuns la concluzia de a-i aplica inculpatului o

pedeapsă prin prisma prevederilor art.90 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei, instanța nu a luat în considerație faptul, că aplicarea

art.90 Cod penal în privința inculpatului nu este suficientă pentru corectarea și

reeducarea lui, în scopul prevenirii comiterii altor infracțiuni, precum și pentru

restabilirea echității sociale, nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil al

faptei comise de inculpat și circumstanțelor cauzei;

- conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată

cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului (art.229 alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca

cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată

neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat

suma de 3 685 lei, costul rapoartelor de expertiză;

- prejudiciul cauzat părții vătămate în urma comiterii infracțiunii, nu a fost

recuperat.

3.2. Partea vătămată Petrosevschi Alexandru, prin care a solicitat

casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cât și în latura civilă, indicând că

expunerea deslușită a obiecțiilor împotriva acesteia le va prezenta ulterior prin

depunerea apelului suplimentar motivat.

3.3. Avocatul Lupacescu Veaceslav în numele inculpatului, solicitând

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

În motivarea apelului a invocat că:

- fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, inculpatul nu a recunoscut vinovăția, iar prima instanță a apreciat

unilateral declarațiile martorilor audiați pe marginea prezentei cauze penale, care

vin să defavorizeze situația inculpatului, fără a da o apreciere corectă

declarațiilor părții vătămate Petroșevschi Alexandru;

- toate probele și cronologia evenimentelor indică la faptul că Bîrlad

Octavian a comis infracțiunea, însă acuzarea insistă că anume Borșci Vadim a

săvârșit infracțiunea;

2

- la materialele cauzei au fost anexate secvențele video din barul din

xxxxxxx, din noaptea de 08 spre 09.03.2015, din care reiese că, partea vătămată

iese din cabina barului și din urma lui a alergat Bîrlad Octavian, care lovește

partea vătămată, îl îmbrâncește și drept rezultat Petroșevschi Alexandru cade și

se lovește cu capul de ușa de la intrare după care fuge afară. După care se

observă cum Petroșevschi Alexandru, se uită în urmă la începerea barului și se

îndepărtează de la bar. În continuare se vede cum în direcția lui Petroșevschi

Alexandru, se îndreaptă Bîrlad Octavian;

- în procesul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii apărerii Banari

Valeria și Glavan Tatiana, care au declarat că conflictul a avut loc anume între

Petroșevschi Alexandru și Bîrlad Octavian, declarațiile cărora instanța nu le-a

dat apreciere;

- declarațiile părții vătămate nu sunt veridice și urmează a fi apreciate critic,

deoarece inițial a indicat că nu cunoaște cine i-a provocat leziunile corporale, ca

mai apoi să menționeze despre conflictul cu Rusu Oleg în cabina barului, după

care a fost lovit din spate cu sticla (garafa) de rachiu peste cap, însă nu ține

minte cine l-a lovit. Ulterior afirmă că din spate a fost lovit cu sticla de șampanie

de către Borșci Vadim;

- afirmațiile părții vătămate precum că a fost lovit cu sticla peste cap în bar

sunt doar declarative, deoarece nu sunt confirmate și nu coroborează cu

declarațiile martorilor. Respectiv, nimeni nu a văzut ca partea vătămată să fi fost

lovit cu sticla peste cap, în schimb martorii au văzut cum Bîrlad Octavian l-a

lovit pe Petroșevschi Alexandru cu pumnul și acesta a căzut jos, după care l-a

mai lovit și cu picioarele peste cap, în rezultatul cărui fapt partea vătămată a

pierdut cunoștința;

- concluziile expertizelor medico-legale din 10.02.2016 și 15.07.2016 sunt

neclare și se contrazic între ele, conform concluziei primului raport nu se

exclude că vătămările corporale puteau fi provocate cu minele, picioarele sau cu

sticla, pe când în al doilea raport de expertiza se afirmă că vătămările corporale

puteau fi provocate mai mult ca rezultat al lovirii cu un obiect dur contondent de

formă alungită;

- în instanță au fost audiați experții Capcelea V. și Corbu C., ultimul a

declarat că vătămările corporale grave puteau fi cauzate cu sticla, pe când

expertul Capcelea V. nu exclude posibilitatea provocării leziunilor corporale ca

rezultat al loviturii cu piciorul. Astfel, declarațiile experților din cadrul ședinței

de judecată se contrazic între ele;

- prima instanță neîntemeiat a respins cererea apărării privind dispunerea

unei expertize medico-legale repetate și a unei expertize psihologice-psihiatrice;

- expertizele s-au dispus în lipsa inculpatului cât și a avocatului acestuia,

prin ce au fost încălcate drepturile inculpatului la un proces echitabil garantat de

Convenție;

- nu au fost prezentate probe care ar indica că anume Borșci Vadim ar fi

comis infracțiunea incriminată, deoarece toți martorii și toate probele constatate

în instanță indică la ceia că Borșci Vadim nu a comis infracțiunea incriminată,

infracțiunea fiind săvârșită de altă persoană, care și-a recunoscut vina, fiind

3

recunoscut și audiat în calitate de învinuit (f.d.58-59), care ulterior, ilegal și

neîntemeiat a fost scos de sub urmărire penală.

3.4. Avocatul Procopciuc Angela în numele inculpatului, solicitând casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că:

- nevinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor:

Petroșevschi Aurica, Cristea Marina, Darii Iurii, Proca Diana, Glavan Tatiana,

Banari Valeria, precum și prin declarațiile experților Corbu Chiril, Capcelea

Victor;

- prima instanță nu a dat apreciere din punct de vedere al pertinentei și

concludenții declarațiilor depuse de martorii menționați, nu le-a apreciat prin

coroborare cu alte probe în corespundere cu art.101 Cod de procedură penală;

- declarațiile părții vătămate nu combat depozițiile inculpatului și nu indică

sub nici o formă că inculpatul ar fi vinovat de comiterea infracțiunii incriminate;

- simpla enumerare a probelor în sentință, fără a le aprecia în parte,

constituie încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 CEDO.

În sensul art.93 Cod de procedură penală, nu constituie probe: plângerea lui

Petroșevschi Catalina, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată,

procesul-verbal de examinare a corespondenți Odnoklassniki, nu sunt probe care

demonstrează vinovăția inculpatului, fișa medicală și raportul de expertiză nu

dovedesc cine a cauzat vătămarea corporală; înregistrarea video denotă că

victima și Bîrlad Octavian au ieșit din bar, fără a fi observat ca victima să fi avut

vătămări corporale;

- din conținutul ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din

16.03.2015 și ordonanța de punere sub învinuire din 22.04.2015 reiese că, Bîrlad

Octavian a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1)

Cod penal, în prezența avocatului A. Covdii, prin ordonanța din 12.09.2016,

Bîrlad Octavian a fost scos de sub urmărire penală;

- la 18.03.2015 Borșci Vadim a fost audiat în calitate de martor, la

22.06.2016 a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la 19.09.2016 a fost pus

sub învinuire în baza art.151 alin.(1) Cod penal, pe faptul lovirii lui Petroșevschi

Alexandru cu garafa în cap, astfel, fiind încălcate prevederile art.63 alin.(7) Cod

de procedură penală. Or, prin prisma art.251 Cod de procedură penală, probele

dobândite în perioada de timp cât Borșci Vadim avea statut de martor, ultimul

nu putea avea statut de bănuit sau învinuit, iar actele întocmite în privința

acestuia, în special ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit și de punere

sub învinuire, nu pot fi puse la baza acuzației;

- nu a fost demonstrată legătura cauzală dintre acțiunile făptuitorului și

urmările survenite, lipsa concluziilor privind vechimea vătămărilor corporale,

aprecierea gradului vătămărilor în dependență de traumele avute în anul 2002 și

2015;

- prima instanță examinând cauza a pus la baza sentinței de condamnare

doar declarațiile părții vătămate, însă nu a analizat probele obiectiv și sub toate

aspectele, or, prin ordonanța din 19.03.2015 s-a constatat lipsa capacității de

exercițiu a victimei și admiterea reprezentantului legal;

4

- instanța de judecată nu a luat în considerație toate probele pertinente la

dosar, conducându-se doar de poziția acuzării.

2020, au fost respinse ca nefondate apelurile apărării, admise apelurile declarate

de către procuror și de către partea vătămată, casată parțial sentința, în latura

pedepsei și în partea cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, prin care, Borșci Vadim a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Borșci Vadim în beneficiul statului,

suma de 3 685 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, precum și în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Borșci Vadim în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (1)

Cod penal.

Analizând în ansamblu probele administrate, prin prisma art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile

inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal,

potrivit elementelor, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, periculoasă pentru viață, săvârșirea infracțiunii fiind dovedită prin

următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate

suplimentar și verificate în ședința instanței de apel, și anume: declarațiile părții

vătămate Petroșevschi Alexandru, declarațiile martorilor Petroșevschi Aurica,

Darii Iurii, Cristea Mariana, Proca Diana, Glavan Tatiana, Banari Valeria,

Caterev Vasile, date în ședința primei instanțe, declarațiile expertului Corbu

Chiril (f.d.149-152, vol. II), declarațiile expertului Capcelea Victor (f.d.153-157,

vol. II), date în ședința primei instanțe, precum și materiale anexate la cauza

penală, care au fost recercetate și verificate în instanța de apel, cum ar fi:

plângerea Petroșevschi Catalina din 10.03.2015, prin care solicită organelor de

poliție de a lua măsuri cu persoanele necunoscute care în noaptea de 08.03.2015

spre 09.03.2015, l-au bătut pe soțul ei Petroșevschi Alexandru în s. Sofia r-nul

Drochia (f.d.6); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.03.2015

(f.d.7-8); foto tabel anexat la procesul-verbal de cercetare la fața locului din

10.03.2015 (f.d.9-10); raportul de expertiză medico-legală nr.40 D din

13.03.2015 (f.d.32); ordonanță de recunoaștere în calitate de parte civilă a cet.

Petroșevschi Alexandru (f.d.86); fișa medicală a bolnavului de staționar nr.3459

(f.d.97-109); procesul-verbal de examinare a web site-ului Odnoklassniki din

05.08.2015 (f.d.125); ordonanță din 05.08.2015 de recunoaștere și anexare a

corpurilor delicte la cauza penală (f.d.145); procesul-verbal de ridicare din

5

25.08.2015, prin care s-a consemnat acțiunea procesuală de ridicare a unui hard

de la camera video de model H-264 (f.d.147); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 25.08.2015 (f.d.148); ordonanță din 25.08.2015 de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte la cauza penală (f.d.150); procesul-verbal de

verificare a declarațiilor lui Bîrlad Octavian la locul infracțiunii (f.d.151);

raportul de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.119 a - 2016 (f.d.221-

224); raportul de expertiză medico-legală nr.30 din 09.12.2015 (f.d.226-229);

raportul de expertiză medico-legală nr.221 din 09.12.2015 (f.d.15-16, vol. II).

Instanța de apel a apreciat că nerecunoașterea vinovăției reprezintă o

metodă de apărare a inculpatului, care se combate prin cumulul de probe

cercetat și care demonstrează vina inculpatului deplin.

Cu referire la apelurile apărării, instanța de apel a menționat că acestea sunt

nefondate, iar argumentele privind achitarea nu corespund cu împrejurările

stabilite de instanță.

Astfel, instanța de apel a considerat că probele cercetate în cumul confirmă

deplin vina inculpatului în faptele stabilite de instanța de fond și temeiuri de

intervenire a instanței de apel în aspectul propus nu sunt, în același timp,

apelurile declarate sunt contradictorii circumstanțelor stabilite pe cauză, de fapt

fiind o relatare a celor întâmplate în versiunea apărării, care se contrazice total

cu probele cercetate pe caz.

La fel, instanța de apel a respins ca declarative afirmațiile invocate de

partea apărării precum că instanța a apreciat unilateral declarațiile martorilor

audiați pe marginea prezentei cauze penale, care vin să defavorizeze situația

inculpatului, fără a da o apreciere corectă declarațiilor părții vătămate cât și a

martorilor.

Instanța de apel a respins invocarea apărării că infracțiunea a fost comisă de

altă persoană, făcând referire la Bîrlad Octavian, menționând că din declarațiile

martorilor Glavan Tatiana și Banari Valeria, rezultă că între Petroșevschi

Alexandru și Bîrlad Octavian s-a iscat un conflict, deoarece Petroșevschi

Alexandru l-a murdărit pe ultimul de sânge, or, din declarațiile martorilor

menționați nu rezultă că Bîrlad Octavian l-a lovit pe Petroșevschi Alexandru cu

garafa de sticlă, astfel fiind respinse afirmațiile apărării în sensul invocat.

În același timp, din declarațiile martorilor Glavan Tatiana și Banari Valeria

rezultă, că până la iscarea conflictului dintre Petroșevschi Alexandru și Bîrlad

Octavian, la integritatea corporală a părții vătămate deja s-a atentat, astfel, pe

corpul lui Petroșevschi Alexandru deja erau urme de vătămări soldate cu

sângerare, vătămări care s-au dovedit a fi produse prin lovirea acestuia de către

Borșci Vadim cu garafa de sticlă în cap. Mai mult, din declarațiile martorilor nu

rezultă că Bîrlad Octavian l-ar fi lovit pe Petroșevschi Alexandru cu garafa, ci i-

a aplicat lovituri cu pumnul, picioarele și l-a împins în ușă.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate de apărare, precum că

partea vătămată se încurcă în declarații, deoarece prin declarațiile acestuia au

fost enunțate circumstanțe, completând cele declarate anterior. Partea vătămată

concretizând cine a fost agresorul și menționând că a fost lovit cu garafa de

rachiu, ulterior arătând că a fost lovit cu garafa de șampanie, în fiecare caz

indicând că obiectul de lovire a fost garafa.

6

Instanța de apel a respins argumentele apărării care a susținut că declarațiile

părții vătămate urmează a fi apreciate critic, deoarece nu coroborează cu probele

cercetate în ședința de judecată, or reieșind din declarațiile părții vătămate care

coroborează cu concluziile formulate în raportul de expertiză nr.221 din

09.12.2015, potrivit căruia, traumatismul craniu-cerebral acut închis și plaga

contuzionată în regiunea temporar-occipitală dreapta indică la lovirea cu un

obiect contondent-dur de formă alungită (garafa din sticlă).

În acest sens, instanța de apel a notat că potrivit raportului nr.30 din

09.12.2015, urmează că la examinarea medico-legală s-au depistat traumatism

craniu-cerebral acut închis manifestat prin contuzie gravă a creierului, urmată de

hematom sudoral (90 ml) emisferal pe dreapta și para pareză pe stânga; plagă

contuzionată (5x3 cm) în regiunea temporar-occipitală dreapta, excoriație și

edem pe buza inferioară a gurii; echimoze și edeme pe antebrațul și mâna

stângă. La examinarea medico-legală conform raportului de expertiză nr.221 din

09.12.2015 s-au depistat localizarea plăgii contuzionate (5x3 cm) în regiunea

temporar-occipitală dreapta, care indică mai mult la lovirea cu un obiect

contondent-dur de formă alungită (garafa din sticlă).

În consecință instanța de apel a statuat, că vina inculpatului anume se

confirmă prin rapoartele de expertiză nominalizate, totodată și prin declarațiile

părții vătămate, care a declarat cine a fost agresorul și că anume obiectul de

lovire a fost garafa.

În acest context instanța de apel a respins argumentul apărării prin care

încearcă să pună la dubiu declarațiile părții vătămate, or, potrivit concluziei din

raportul nr.119 a - 2016 (f.d.221-224, vol. I) urmează că „la momentul comiterii

acțiunilor asupra sa victima a căreia el este, după cum rezultă din studiul

dosarului penal și examenul psihiatric curent, Petroșevschi Alexandru dereglări

psihice temporare nu manifesta, putea percepe și corect recepționa evenimentele

ce se petreceau asupra lui și în prezent le poate reda".

A mai reținut instanța de apel, că acuzația adusă lui Borșci Vadim se

limitează la lovirea cu o garafă din sticlă în regiunea capului părții vătămate și

este dovedită în baza concluziilor formulate de experți în limita constatării

cauzei care a provocat trauma craniu-cerebrală cu contuzie gravă a creierului și

hematom sudoral (90 ml). Celelalte vătămări corporale la Petroșevschi

Alexandru nu au fost puse în sarcina inculpatului.

Instanța de apel a notat, că legătura de cauzalitate este dovedită, or, experții

au formulat concluzia reieșind din întrebările puse, indicându-se în ordonanță

circumstanțele de fapt în care au fost produse traumele, or, în raportul de

expertiză medico-legală nr.40 D din 13.03.2015, s-au depistat „plaga contuză a

părții pieloase a capului pe dreapta, hematom sudoral pe dreapta, care puteau

apărea în urma acțiunii unui(-or), corp (-uri), dur (-re), contondent (-te), sau prin

lovire de el, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică către

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în timpul primirii lor", prin

ce se este exclusă cauzarea vătămării corporale grave în alte circumstanțe decât

cele indicate în actul de acuzare și constatate de prima instanță.

Instanța de apel a mai indicat, că potrivit procesului-verbal de cercetare la

fața locului din 10.03.2015 (f.d.7-8, vol.I), care este o probă relevantă, astfel,

7

aceasta dovedește veridicitatea declarațiilor martorilor audiați. Aceste probe

dovedesc că partea vătămată Petroșevschi Alexandru, ulterior maltratării, era în

stare de conștiință și se putea deplasa, iar partea vătămată dispunea de starea

fizică de a percepe împrejurările de după incidentul produs, inclusiv să înțeleagă

cine a fost agresorul.

Instanța de apel a considerat că este neîntemeiată versiunea apărării precum

că, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea incriminată, această versiune fiind

declarativă, iar probatoriul a fost administrat și cercetat cu respectarea legislației

procesuale penale.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal

pentru casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art.7, 61,75 Cod penal, pedeapsa

stabilită de prima instanță fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept

și de fapt stabilite pe cauză, precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale

săvârșite de către inculpatul Borșci Vadim.

Instanța de apel a reiterat că modalitatea de executare a pedepsei penale

stabilită de instanța de fond inculpatului este una în dezacord cu principiul

proporționalității și anume că infracțiunea se atribuie la categoria infracțiunii

grave, care în opinia instanței de apel duc la imposibilitatea stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, care este prea blândă și nu va fi

suficientă pentru corectarea inculpatului și nici pentru prevenirea de noi

infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a reținut că în privința lui Borșci Vadim, în baza

art.151 alin.(1) Cod penal, urmează a fi stabilită pedeapsa cu închisoare, cu

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

Cu referire la solicitarea procurorului despre încasarea din contul lui Borșci

Vadim, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.119 a - 2016 (f.d.221-

224, vol. I) în sumă de 1 187 lei; raportului de expertiză medico-legală nr.30 din

09.12.2015 (f.d.226-229, vol. I) în sumă de 1 317 lei și raportului de expertiză

medico-legală nr.221 din 09.12.2015 (f.d.15-16, vol. II), în sumă de 1 317 lei,

instanța de apel a menționat prevederile art.229 alin.(1), (2), 227 alin.(1), (3)

Cod de procedură penală, precizând că prevederea alin.(3) art.227 Cod de

procedură penală, este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul

rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, este întemeiată solicitarea

privind încasarea din contul inculpatului Borșci Vadim, în beneficiul statului, a

cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciară, în sumă de 3 685 lei.

5.1 Avocatul Ababei Lilia în numele inculpatului, prin care invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată în vederea pronunțării unei sentințe de achitare.

8

În argumentarea recursului menționează că:

- instanța de apel s-a pronunțat superficial asupra motivelor invocate în

apelul apărării, dându-le o apreciere evazivă și confuză, și a indicat formal că

probatoriul administrat dovedește vinovăția inculpatului, fără a-și expune

punctul de vedere asupra fiecărei probe în parte, inclusiv asupra aspectelor de

admisibilitate a probelor, așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală;

- instanța de apel nu a atras atenție la argumentele apărării, privind dubiile

în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, limitându-se la

aprecierea critică a probelor apărării, însă fără a motiva această poziție;

- instanța de apel nu a efectuat analiza probelor prezentate, acumulate pe

parcursul examinării cauzei, precum și faptul, din ce cauză respinge anumite

probe și circumstanțe;

- un alt moment esențial apărarea îl consideră, că învinuirea nu a prezentat

nici o probă, ce cu certitudine, ar fi demonstrat faptul, că infracțiunea dată, a fost

săvârșită de către inculpat;

- a reiterat argumentele expuse în apel și a indicat că instanța de apel nu a

reacționat în modul cuvenit la erorile sesizate, repetându-le întocmai și

menținând o sentință de condamnare neîntemeiată și nemotivată;

5.2. Partea vătămată Petroșevschi Alexandru, a contestat decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia din motiv că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, menționând

că: instanța de apel nu a verificat versiunea că infracțiunea ar fi putut comisă de

o altă persoană, făcând referire la Bîrlad Octavian.

în recursul apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În opinia acuzării, instanța de apel just a constatat vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei incriminate de către organul de urmărire penală și a judecat

cauza în ordine de apel cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură

penală, nefiind identificate careva erori de drept care ar genera casarea deciziei

atacate.

20 aprilie 2021, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 octombrie 2020 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

Borșci Vadim a fost eliberat din penitenciar, dacă în privința acestuia nu a

fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe altă cauză sau acesta nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

7.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că:

- deși instanța de apel a consemnat în descriptivul deciziei argumentele

esențiale expuse de către apelant, în partea motivată a deciziei a omis aprecierea

și expunerea asupra acestora și anume în apelul părții apărării a fost invocat că:

9

* în ședința de judecată a primei instanțe a fost audiat și partea vătămată

Petroșevschi Alexandru, care a depus declarații contradictorii celor făcute de

ultimul la faza de urmărire penală;

* declarațiile părții vătămate nu coroborează cu declarațiile inculpatului,

precum și martorilor Petroșevschi Aurica, Cristea Marina, Darii Iurii, Proca

Diana, Glavan Tatiana, Banari Valeria, Catera Vasile, fapt care ridică semne de

întrebare, însă instanța de apel a omis de a se expune argumentat pe marginea

declarațiilor acestora;

- este neîntemeiate și neargumentate constatările instanței de apel precum

că, ... partea vătămată pe întreg procesul penal a susținut că a fost lovit cu

garafa de rachiu, ulterior arătând că a fost lovit cu garafa de șampanie, în

fiecare caz indicând că obiectul de lovire a fost garafa și că nu ține minte cine i-

a aplicat lovitura cu garafa";

- instanța de apel nu a dat un răspuns clar, precum și nu s-a verificat

versiunea că infracțiunea ar fi putut comisă de o altă persoană. Or, reieșind din

prevederile art.385 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat;

- instanța de apel, fiind învestită cu atribuții de judecarea cauzei conform

normelor stabilite pentru prima instanță, urma să analizeze toate aspectele

învinuirii înaintate, atât în baza probelor administrate în speță cât și prin prisma

argumentelor invocate de partea apărării în apelul declarat.

declarate de avocatul Veaceslav Lupacescu și cel suplimentar al avocatului

Angela Procopciuc în numele inculpatului Borșci Vadim s-au respins ca

nefondate.

Apelurile procurorului, cel comun al părții vătămate Alexandr Petroșevschi

și avocatului Tatiana Tampei declarate împotriva sentinței în latura civilă și

cheltuieli judiciare, s-au admis parțial, cu casarea ei în această parte și

pronunțarea unei soluții noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care s-a admis, în parte, acțiunea civilă inițiată în procesul penal de către partea

vătămată și civilă Alexandr Petroșevschi, cu încasarea în beneficiul lui de la

Vadim Borșci a prejudiciului material formată din cheltuieli pentru tratament în

mărime de 14 737,55 lei, costul implantului procurat cu 800 euro în echivalentul

valutei naționale la data executării și a daunei morale în cuantum de 100 000 lei.

De la Vadim Borșci s-a încasat și cheltuieli judiciare în mărime de 3585

lei.

În rest dispozițiile sentinței în latura penală privind condamnarea lui Borșci

Vadim pe art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pentru perioada probațiunii de 3 (trei) ani,

cu obligația în temeiul alin. (6) art. 90 Cod penal de a nu părăsi domiciliul și/sau

reședința fără acordul organului competent, precum și în latura corpurilor

delicte, s-au menținut fără modificări.

8.1. În motivarea deciziei, instanța de apel efectuând o cercetare

suplimentară a probatoriului administrat pe caz, ce a servit obiect de cercetare

10

judecătorească, a reținut, caracterul motivat a soluției de condamnare a

inculpatului pe art. 151 alin. (1) Cod penal, prin constatarea certă de către

instanța de fond a aspectelor faptice a cauzei și aplicarea corectă pe parcursul

judecării ei a normelor legislației procesual-penale ce se referă la examinarea

obiectivă, multilaterală și completă, cu respectarea principiului nemijlocirii,

oralității și contradictorialității procesului penal (art. 314 Cod pr. penală); în

limita învinuirii formulate în rechizitoriu (art. 325 alin. (1) Cod pr. penală); cu

aprecierea obiectivă a probatoriului administrat la faza urmăririi penale din

punct de vedere al pertinenții, utilității, veridicității, concludenții și coroborării

reciproce (art. art. 100¬101 Cod pr. penală).

Respectiv, întru verificarea temeiniciei argumentelor formulate de apelanți

în raport cu lucrările cauzei penale și în respectarea principiului nemijlocirii și

contradictorialității procesului penal, instanța de apel, la solicitarea părților, a

dispus cercetarea suplimentară în instanța de apel a probatoriului administrat în

faza de urmărire penală și judecare a cauzei, și anume:

- declarațiile inculpatului Vadim Borșci date în instanța de fond, fiind

audiat suplimentar în instanța de apel, a negat comiterea faptei imputate a

declarat, că în seara de 08.03.2015 pe la orele 22:00 se afla împreună cu Motoc

Dorin în cabina din mijloc a barului din localitatea xxxxxxx, când îl auzi pe

moșul său Rusu Oleg strigând în cabina de alături, unde stând în picioare se

bătea cu partea vătămată A. Petroșevschi, care avea scurgere sanguină din nas, și

care l-a îmbrâncit, când încercase să-i despartă, motiv pentru care l-a împins

înapoi, aflând, că cearta dintre cei doi s-a iscat, pentru, că victima pe banii luați

de la Rusu Oleg și-a permis fără acordul lui, să deschidă și să bea din sticlă de

vodcă pe care o procurase, deschizând și pachetul cu țigări. Ieșind în holul

barului A. Petroșevschi, i-a murdărit lui O. Bîrlad scurta de sânge, motiv pentru

care acesta l-a lovit peste față, de la ce victima căzu jos, apoi ridicându-se s¬a

îndreptat spre ieșire, O. Bîrlad îmbrâncindu-l cu capul spre ușa de ieșire, de care

el s-a lovit din nou căzând jos, apoi ridicându-se s-a îndreptat spre ieșire fiind

urmat de O. Bîrlad, care probabil l-a mai lovit, pentru, că deja îl văzuse afară

sub un pom, fiind însângerat și cu spumă la gură, Valeria Banari spunându-i

proprietarului Iu. Darii să cheme ambulanța, iar pe O. Bîrlad câteva persoane

ținându-l. Neagă folosirea în acea seară a șampaniei, pe masa din cabina unde se

afla victima și Rusu Oleg fiind doar o sticlă cu vodcă, pe care nu a atins-o, ne

lovindu-l cu ea pe A. Petroșevschi, unica acțiune întreprinsă împotriva lui, fiind

răspunsul prin îmbrânceală, motiv pentru care nu se consideră vinovat de

vătămarea acestuia și nici nu este de acord să-i achite prejudiciile solicitate (f.d.

144-148 v.3; 154-155 v.5);

- declarațiile părții vătămată Alexandr Petroșevschi date în instanța de

fond a declarat, că în seara de 08.03.2015 a intrat în barul din localitate, unde la

tejghea a servit 50 gr. de vodcă, fiind chemat de cineva în una din cabine, în

drum spre care, la- observat pe Vadim Borșci cu sticla de șampanie de culoare

întunecată în mână, în cabina de alături aflându-se Octavian Bîrlad și Oleg Rusu

care i-a formulat pretenții, că ar fi deschis și servit din sticla de vodă pe care a

procurat-o din banii lui, urmare a cărui fapt între ei începu un conflict, pe

parcursul cărui Oleg Rusu l-a lovit cu palma peste față sau în piept, el lovindu-l

11

înapoi, iar Vadim Borșci din spate i-a aplicat o lovitură cu sticla pe care o ținea

în mână peste partea dreaptă a capului de la care căzu peste masa, iar când a

încercat să se ridice, acesta l-a mai lovit odată, fiind ajutat de cineva să iasă

afară, fiind îmbrâncit din spate spre ușa de ieșire, de care s-a lovit cu umărul

stâng, după care Octavian Bîrlad l-a lovit cu palma peste față, afară aflându-se și

V. Borși, revenindu-și deja la spital, unde a fost vizitat de fratele lui O. Bîrlad,

cu solicitarea aplanării conflictului, colaboratorii poliției încredințându-l, că

persoanele vinovate vot fi atrase la răspunderea penală și tot odată propunându-i

bani de la inculpat și O. Bîrlad de la care a refuzat, cheltuielile pentru tratament,

inclusiv implantul procurat din România, suportându-le părinții săi, nefiindu-i

recuperate, nefiind lovit cu sticla de vodcă din care ar fi băut, neamintindu-și

dacă pe masa din cabină ar mai fi fost și alte sticle, la vârsta de 13¬14 ani

suportând un traumatism cerebral.

Audiat suplimentar în instanța de apel, A. Petroșevschi a concretizat, că la

tejghea cineva l-a servit cu vodcă probabil Moșin, după care și el l-a servit cu

vodcă din sticla procurată pe banii lui Oleg Rusu, neamintindu-și cum a ajuns în

cabina în care din acest motiv, începu conflictul cu Oleg Rusu care l-a lovit, el

îmbrâncindu-l înapoi, iar Vadim Borși apropiindu-se din spate, l-a lovit peste

partea dreaptă a capului cu sticla de sub vodcă de 0,5 litri, probabil cu cea pe

care o aduse și din care băuse, de la ce căzu jos, iar când s-a ridicat, acesta i-a

aplicat din spate încă o lovitură cu respectiva sticlă peste aceeași parte a capului,

de la ce ea nu s-a spart, ne observând momentul când el a luat-o de pe masa,

după care cineva l-a ajutat să se ridice, așezându-l pe scaun, iar inculpatul i-a

mai aplicat o lovitură cu pumnul în nas în prezența rudei sale Oleg Rusu care a

văzut cele întâmplate. Ulterior din înregistrarea video ridicată din bar și

vizionată în instanța de fond, a văzut, că după loviturile aplicate în cabină de V.

Borși, a fost scos din sală de către Octavian Bîrlad, care ținându-l din spate l-a

scos afară, unde a mers vreo cinci metri, căzând jos și pierzând cunoștința, ne

amintindu-și dacă acesta l-ar fi lovit, deși ulterior i-a recunoscut că i-a aplicat o

lovitură cu palma peste față, ne fiind bătut și de alte persoane, dar după cum

auzi-se când și-a revenit, a fost găsit sub un pom lângă șosea, fiind chemată

ambulanța. În rezultatul traumei, a primit gradul doi de dezabilitate, insistând la

recuperarea daunei materiale și celei morale în cuantum de 500 000 lei (f. d.

104-114 v.3; 152-153 v.4; 134-139 v.5);

- declarațiile martorilor Glavan Tatiana și Banari Valeria, audiați în

instanța de fond și apel, au declarat, că în seara de 08.03.2015 se aflau în bar

împreună cu Sergiu și Ion Borș, văzând momentul în care din cabină ieși A.

Petroșevschi care a procurat o sticlă cu vodcă, cu care s-a reîntors în aceeași

cabină, ne văzând cele petrecute în ea, doar, că peste puțin timp, el din nou ieși

din cabină fiind urmat prin sală de O. Bîrlad a cărui scurtă era murdară de sânge

și care l-a îmbrâncit spre ieșire, victima lovindu-se cu capul de ușa de intrare,

afară O. Bîrlad aplicându-i lovituri cu mâna, iar când acesta căzu jos, lovindu-l

și cu picioarele, ulterior aflând, că A. Petroșevschi a fost lovit și cu sticla peste

cap, deși pe Borșci Vadim în acea seară în bar nu-l văzuseră și nici nu auzise-ră

atunci despre careva conflict între el și victimă. (f.d. 135-138 v.3; 169-170 v.5;

138-141 v.3; 171-173 v.5);

12

- declarațiile martorului Darii Iurii, audiat în instanța de fond și apel, a

declarat, că în seara de 08.03.2015, în bar venise A. Petroșevschi cu O. Rusu,

primul procurând o sticlă cu vodcă, ca care ambii au intrat într-o cabină, ce se

petrecu-se acolo nu cunoaște, doar, că peste puțin timp îl văzu pe A.

Petroșevschi ieșind din bar, având urme de sânge pe față, el fiind urmat de A.

Bîrlad și alte persoane, după care de la Valeria Banari aflase că A. Petroșevschi

a fost bătut afară și este inconștient, fapt pentru care luase o sticlă cu apă, ieșind

din bar, unde la vreo 50 metri distanță, lângă oficiul asociații de împrumut, sub

un pom îl găsi pe A. Petroșevschi, care era plin de sânge, spălându-l și chemând

ambulanța, pentru, că era fără cunoștință, având traumă la cap. Făcând curat în

cabina în care anterior s-au aflat A. Petroșevschi și O. Rusu, a văzut urme de

sânge și șervețele umede la fel murdare de sânge, ridicând de acolo sticlă din

plastic și una cu vodcă, lipsind careva cioburi, precum și sticlă de sub șampanie,

care nu era nici în cabina unde până la cele întâmplate se aflau A. Petroșevschi,

O. Rusu, O. Bîrlad și V. Borșci, și nici în cabina de alături, ne amintindu-și ca

ultimul să fi procurat în acea seară șampanie. Momentul în care victima a fost

lovită în cabină nu l-a văzut și nu știe cine ar fi făcut-o, afară după el ieșind toți

cei cu care el s-a aflat într-o cabină și înapoi nimeni ne revenind; pe imaginele

video văzându-se doar momentul în care victima iese din cabină îndreptându-se

spre ieșire și cel când acesta iese din bar. (f.d. 121-126 v.3; 174-176 v.5);

- declarațiile martorului Proca Diana, audiată în instanța de fond și apel, a

relatat, că în seara de 08.03.2015 aflându-se în bar în calitate de barman,

cunoaște, că în una din cabine se afla V. Borșci cu alte persoane, care probabil

procurase bere, între timp făcându-și apariția A. Petroșevschi care a comandat o

sticlă de vodcă pe care a deschis-o, servind pe cineva din ea și un plastic cu apă

gazată, cu care intrase în una din cabine, ne cunoscând dacă tocmai în cea unde

se afla inculpatul și ne văzând ce s-a petrecut acolo, fiind liniște și neauzind

zgomote, însă după ceva timp Petroșevschi ținându-se cu mâna de față a trecut

pe lângă tejghea spre ieșire, fiind îmbrâncit de O. Bîrlad, de la ce se lovise cu

capul de ușă, peste ceva timp aflând de la V. Banani, că e fără cunoștință, fapt

pentru care Iu. Darii luase o sticlă cu apă și ieși afară, unde l-a spălat, apoi a

chemat salvarea, făcând regulă în cabina în care s¬a aflat victima, de unde a scos

șervețele murdare de sânge și sticla de sub vodcă cu conținut în ea, nefiind

deteriorate careva lucruri și lipsind cioburi (f.d. 131-134 v.3; 178-179 v.5).

La fel, în susținerea argumentelor privind vinovăția lui V. Borșci, acuzarea

a dat citire declarațiilor acuzatorii din instanța de fond a martorilor:

- Petroșevschi Aurica, potrivit cărei a fost anunțată, că fiul se află în stare

gravă la spital, unde l-a găsit deja după intervenția chirurgicală, având echimoze

și excoriații la umăr, buze, nas, cap, spunându-i, că a fost lovit de mai multe ori

de către V. Borșci din spate cu o sticlă peste cap, O. Bîrlad aplicându-I o singură

lovitură în față pentru, că i-a murdărit scurta de sânge; părinții și fratele acestui

propunându-I bani doar, ca să retragă cererea, însă după ce li-a comunicat, că

feciorul i-a spus doar de o singură lovitură, na-u mai apărut, pe când

colaboratorii de poliție ce instrumentau cauza, l-a del i-au propus retragerea

cererii pentru a nu-l expertiza pe fecior, pentru, că ar putea fi recunoscut bolnav

psihic, pentru tratamentul cărui, inclusiv operații, investigații, implant a cheltuit

13

peste 100 000 lei (f.d. 115-120 v.3); declarații analogice formulând și sora părții

vătămate Cristea Marina (f.d. 127-130 v.3);

- Catarev Vasile, potrivit cărui în seara de 08.03.2015 se află în apropierea

barului, văzând cum din el a ieșit A. Petroșevschi fiind urmat de O. Bîrlad, peste

ceva timp, observându-l pe primul la pământ, și cineva spălându-l pe față, dar nu

s-a apropiat de ei, aflând ulterior de la Motoc Dorin despre conflictul dintre cei

doi, pe parcursul cărui, O. Bîrlad l-a lovit pe A. Petroșevschi, de la ce acesta

căzu jos, lovindu-se cu capul de bordură (f.d. 142-143 v.3).

Instanța de apel a reținut că de rând cu probele verbale, supra expuse, care

au fost statuate la baza sentinței de condamnare a inculpatului V. Borși, instanța

corect a reținut, că vinovăția lui se confirmă și prin probele material scrise

administrate pe caz și anume:

- comunicarea telefonică parvenita la IP din punctul traumatologic a

spitalului municipal Bălți referitor la internarea lui A. Petroșevschi cu diagnoza:

contuzie cerebrală, hemoragie subdurală (f.d. 3 v.1), soția lui sesizând OUP

referitor la pornirea cauzei penale (f.d. 6 v.1);

- proces verbal de cercetare la fața locului din 10.03.2015 prin care, pe

suprafața carosabilului din fața asociației de împrumut, s-a depistat o pată brună

- roșietică, uscată, asemănătoare cu sânge (f.d. 7-9 v.1);

- proces verbal de verificarea a declarațiilor O. Bîrlad la locul infracțiunii

din 25.08.2015, prin care ultimul a susținut, locul infracțiunii, indicând la fel

intrarea în bar și deplasarea spre cabină, unde a avut loc conflictul, la fel și ușa

de care s-a lovit A. Petroșvschi, ieșirea din bar și drumul spre locul infracțiunii

pe suprafața asfaltată a cărui a și fost depistată pata de sânge, precum și locul

sub pom unde l-au depistat pe A. Petroșevschi (f.d. 151-154 v.1);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui

Petroșevschi Alexandr din 19.03.2015, cu audierea lui, comunicând, că nu

cunoaște de cine a fost bătut, la bar având un conflict cu O. Rusu, O. Bîrlad și V.

Borșci, fiind recunoscut în baza cererii depuse și în calitate de parte civilă la

suma de 3500 lei (f.d. 16-19; 81-82 v.1);

- proces verbal de audiere a părții vătămate Petroșevschi Alexandr din

18.05.2015 care a declarat, că pe banii lui Oleg Rusu a procurat o sticlă cu vodcă

și un pachet cu țigări, din care l-a servit pe un cunoscut de al său, ne amintindu-

și pe cine anume, ceea ce l-a supărat pe Oleg Rusu, care a început să strige la el,

lovindu-l în față, după care a primit câteva lovituri puternice din spate peste cap,

pierzându-și cunoștința, ulterior de la fratele său aflând, că a fost găsit fără

cunoștință sub un pom (f.d. 83-84 v.1);

- proces verbal de confruntare din 06.09.2015, în cadrul căreia, A.

Petroșevschi a declarat, că nu cunoaște cine l-a lovit din spate cu sticla peste cap

și nici câte lovituri i-a aplicat O. Bîrlad, care a la rândul său a comunicat, că l-a

scos pe A. Petroșevschi din cabină, dorind să evite declanșarea de mai departe a

conflictului între el și Rusu Oleg pentru, că a deschis fără voia lui sticla cu

vodcă și pachetul de țigări și pentru ca el să nu fie bătut în continuare, ne văzând

ca Borșci Vadim să-l fi lovit cu sticla peste cap, l-a scos din cabină, îndreptându-

l din spate spre ușa de ieșire, de care acesta s-a lovit și ieșind afară l-a înjurat,

motiv pentru care l-a îmbrâncit, el căzând jos pe suprafața asfaltată a șoselei, nu

14

departe de incinta asociației de împrumut, ulterior văzându-l sub un pom,

personal ne aplicându-i lovituri. (f.d. 168-172 v.1);

- proces verbal de ridicare a obiectului, examinarea, recunoaștere și

anexare la dosar pe suport electronic a înregistrării video în incinta barului din

25.08.2015, din care se observă cum la 09.03.2015 ora 22:10:17 A. Petroșevschi

intră în bar, purtând blugi de culoare albastru închis, scurtă neagră, cu un rucsac

în spate de culoare negru, se apropie de taraba barului unde discută cu două

persoane, după care se duce de la tarabă, apoi din nou se apropie. La ora

22:11:14 în bar intră fumând Oleg Rusu care se așază în colțul drept al tarabei

pe un scaun. La 22:12:49 A. Petroșevschi comandă o sticlă cu vodcă și pahare

de unică folosință peste vreo două minute cumpără apă, după care deschide

sticla cu vodcă, turnându-și lui în pahar și unei persoane cu care discuta la

tarabă. În acest moment, Oleg Rusu se ridica de pe scaun și se îndreaptă spre

cabină, peste puțin timp revenind la tarabă, luând sticla cu apă, discutând ceva

cu A. Petroșevschi care nu reacționează. La 22:17:54 O. Rusu din nou se apropie

de A. Petrișevschi făcând gesturi de nemulțumire la adresa lui, smulgându-i din

mână sticla de vodcă și pleacă spre cabină, după ceva timp din nou apropiindu-

se de el , împreună îndreptându-se spre cabină, din care A. Petroșevschi a ieșit

peste puțin timp discutând cu o persoană, apoi se apropie de o masă, discutând

cu o altă persoană îmbrăcată în scurtă gri cu mânici negre și cu chipiu alb pe

cap, cu care se îndreaptă spre cabină, apoi A. Petroșevschi la ora 23:12:11 iese

de unul singur din cabină, la ora 23:25:30 din cabină ieșind O. Rusu care se

așază pe scaunul de lângă tarabă, apoi se întoarce în cabină, de unde la 23:33:40

iese A. Petroșevschi fiind urmat de O. Bîrlad care îl împinge cu capul de ușă,

ieșind din bar. Din înregistrarea camerei din exteriorului barului, se vede cum la

ora 23:34:10 afară iese A Petroșevschi mergând pe picioare și ținând rucsacul în

spate, îndreptându-se spre incinta asociației de împrumut; la 23:34:22 din bar

iese O. Bîrlad cu mai multe persoane, îndreptându-se spre victimă, după care la

23:35:40 se deplasează spre incinta asociației de împrumut, iar la 23:36:29 O.

Bîrlad revine la bar (f.d. 147-150 v.1);

- conform raportului de expertiză medico-legală nr. 40 "D", efectuată la

13.03.2015 în baza documentelor medicale și reieșind din împrejurările faptei,

indicate în ordonanța de numirea ei, la A. Petroșevschi s-a depistat plagă

contuză a părții pieloase a capului pe dreapta, hematom subdural pe dreapta,

care puteau apărea în urma acțiunii unui corp (uri) dur/e contondent/e sau prin

lovire de el/e, posibil în circumstanțele indicate, calificându-se ca vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață în timpul primirii lor (f.d. 32; 96-11

v.1);

- potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 30 din

10.02.2016, întocmit în baza documentelor medicale prezentate, la A.

Petroșevschi au fost depistate următoarele leziuni corporale: traumatism cranio-

cerebral acut închis, manifestat prin contuzie gravă a creierului, urmată de

hematom subdural (90 ml)în regiunea temporo - occipitală pe dreapta; plagă

contuzionată (5x3 cm) în regiunea temporo-occipitală dreapta; excoriație și

edem pe buza inferioară a gurii; echimoze și edeme pe antebrațul și mâna

stângă, în ansamblu se califică ca vătămare gravă periculoasă pentru viață; iar

15

separate reieșind din declarațiile victimei în modul următor: traumatism cranio-

cerebral acut închis, manifestat prin contuzie gravă a creierului, urmată de

hematom subdural (90 ml)în regiunea temporo -occipitală pe dreapta, drept

vătămare gravă periculoasă pentru viață; plaga contuzionată (5x3 cm) în

regiunea temporo-occipitală dreapta, ca vătămare ușoară cu dereglarea de scurtă

durată a sănătății, iar excoriație și edem pe buza inferioară a gurii, echimoze și

edeme pe antebrațul și mâna stângă, ca vătămări neînsemnate.

În cadrul radiografiei nu s-a constatat fractura oaselor nazale sau craniene.

Leziunile corporale au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin

mecanism de lovire cu obiect/e dur/e contondent/e, fiind imposibilă stabilirea

consecutivității lor, dat fiind că în fișa medicală lipsesc date referitor la toate

leziunile corporale, cu excepția traumei cranio-cerebrale și plăgii în țesuturile

moi pericraniene, indicând numai prezența și tipul excoriației, echimozei,

edemelor, localizate pe diferite regiuni anatomice, fără precizarea lor totală, a

dimensiunilor, formei, aspectului morfologic, culoarea. Prezența și localizarea

leziunilor corporale, consemnate în documentația medicală, denotă că ultimele

au fost cauzate prin aplicarea mai multor lovituri (nu mai puțin de 4-5) cu

diferite obiect/e dur/e contondent/e, proprietățile căreia le posedă garafa din

sticlă, pumnul, piciorul și alte obiecte cu particularități similare. Poziționarea

victimei în timpul cauzării leziunilor corporale putea fi oricare, dar neapărat la o

distanță accesibilă pentru mâna și obiectul/ele traumatizante a agresorului/lor;

- prin raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 221 din 12-

15.07.2016 s-a constatat că, cauzarea leziunilor corporale numai în rezultatul

lovirii victimei cu palma în față, de către învinuitul O. Bîrlad, chiar și la o cădere

ulterioară se exclude, deoarece localizarea plăgii contuzionate (5x3 cm) în

regiunea temporo-occipitală dreapta indică mai mult la lovirea cu un obiect

contondent-dur de formă alungită (garafă din sticlă), dar nu la căderea accelerată

pe un plan dur uniform, precum este traseul asfaltat. Până la pierderea temporară

a cunoștinței și agravarea simptomaticii neurologice, cauzate de evaluarea

hematomului subdural (comă, parapareză), victima era în stare să manifeste

acțiuni coordonate, inclusiv și să se deplaseze de sine stătător (f.d. 15-16 v.2);

- potrivit expertului legist care a participat la efectuarea expertizei medico-

legale în comise Chirii Corbu, audiat în instanța de fond, în baza documentelor

medicale a concluzionat, că trauma depistată la victimă, i-a fost cauzată prin

aplicarea loviturii cu partea cilindrică a sticlei, posibil de sub șampanie, cum se

indica în ordonanță, indiferent dacă purta ceva pe cap, pentru, că nu a influențat

la amortizarea loviturilor, lăsând o plagă contuză și liniară; a cărei apariția în

rezultatul aplicării loviturilor cu pumnul sau piciorul se exclude, pentru, că

aceste corpuri contondente nu pot cauza o plagă cu dimensiunea de 5x3 cm.

Conform literaturii de specialitate, persoana cu trauma cranio cerebrală gravă, în

perioada până când hemoragiile intracraniene nu provoacă disfuncție a centrelor

de coordonare și statice, poate efectua careva acțiuni pe o perioadă scurtă de

timp, fiind unul individual; însă când hematomul subdural atinge masa critică

40-50 ml de sânge, persoana devine inaptă de orice acțiune, adică pierde

cunoștința; la victimă depistându-se o singură plagă contuză, trauma fiind

proaspătă, potrivit documentelor medicale au fost aplicate 4-5 lovituri; căderea

16

pe bordură sau asfalt, implicând mai întâi amortizarea umărului și după ceea

lovirea capului, în speță hematomul fiind depistat în interior (f.d. 149-152 v.3);

- potrivit celui de-al doilea expert legist Capcelea Victor, la fel audiat în

instanța de fond, circumstanțele producerii vătămărilor corporale li-au selectat

din lucrările cauzei, efectuând expertiza în baza documentelor medicale și

constatând, că plaga în regiunea tempo-occipitală dreapta cu dimensiunile 5/3

poartă caracter contuz, fiind produsă în rezultatul acțiunii traumatice prin lovire

cu un obiect dur, contondent de formă alungită, cum ar putea fi și piciorul

încălțat în bocanci sau partea cilindrică a sticlei, ce nu s-a stricat, indiferent dacă

victima purta ceva pe cap, plaga liniară depistată la el urmare a traumei primite,

îi permitea să se deplaseze și să efectueze mișcări coordonate, deoarece

hematoma subdurală care provoacă simptomatica neurologică cu pierderea

cunoștinței se formează lent și nu brusc; fiindu-I aplicate conform documentelor

medicale 4-5 lovituri, a căror consecutivitate nu s-a soluționat, la suprapunerea

leziunilor, fiind imposibilă stabilirea numărului acestora, plaga de la cădere

având un alt caracter, decât cea depistată la victimă (f.d. 153-157 v.3);

- potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 119 a-

2016, comisia de experți a constatat, că în timpul producerii evenimentelor și pe

parcursul urmăririi penale nu se desemnează particularități psihologice

individuale, care ar fi avut impact direct asupra lui A. Petroșevschi; el având

deplina capacitate de a înțelege caracterul și sensul acțiunilor de urmărire

penală; reieșind din tabloul clinic psihologic, expertizatul nu manifestă semne de

sugestibilitate sporită, agresivitate necontrolată, predispunere spre nesinceritate

sau fantezie, fapt ce denotă, că el nu suferă de tulburări psihice, dar prezintă

diagnoza tulburare organică de personalitate, ceea ce se confirmă prin date

anamnestice despre suportarea traumelor cranio-cerebrale repetate din copilărie

și pe parcursul vieții, care au condiționat dezvoltarea particularităților de tip

exploziv (...) cât și examenul psihiatric clinic curent, depistează la el diminuarea

memoriei, labilitate emoțională, fenomene cerebrastenice și devieri

psihocomportamentale, gândire lentă vâscoasă cu tendințe spre detaliere. Însă

gradul particularităților caracteristice, depistate la el, nu este atât de pronunțat și

nu echivalează cu noțiunea de alienație mentală. La momentul comiterii

acțiunilor asupra sa, după cum rezultă din studiul dosarului penal și examenului

psihiatric curent, dereglări psihice temporare nu manifesta, putea percepe și

corect recepționa evenimentele ce se petreceau asupra lui și în prezent le poate

reda, după stare psihică fiind capabil de a depune mărturii și poate fi audiat în

calitate de parte vătămată în cauză (f.d. 221-223 v.1);

- ordonanța OUP din 22.06.2016 prin care Vadim Borșci a fost recunoscut

în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 151 alin. (2) lit. d)

Cod penal, fiindu-i aduse la cunoștință drepturile procesuale, el refuzând

depunerea declarațiilor (f.d. 239-243 v.1);

- ordonanța din 19.09.2016 prin care Vadim Borșci a fost pus sub învinuire

pe art. 151 alin. (1) Cod penal, cu aducerea la cunoștință a drepturilor

procesuale, la fel refuzând depunerea declarațiilor (f.d.37-43 v.2);

- verificările OUP a acțiunilor lui Octavian Bîrlad, recunoscându-l la

16.03.2015 în calitate de bănuit, iar la 22.04.2015 în calitate de învinuit,

17

audiindu-l pe marginea cauzei, în care a recunoscut doar aplicarea unei lovituri

cu palma peste fața lui A. Petroșevschi, în timp ce se aflau în drum, după

evenimentele produse în incinta barului, în care nu a fost implicat, decât a

intervenit în conflictul dintre victimă și Oleg Rusu, susținând, că loviturile din

cabină și sala barului i-au fost aplicate de către V. Borșci (f.d. 40; 45; 58-59);

- proces verbal de examinare a profilului lui A. Petroșevschi de pe WEB-

site "Odnoklassniki"din 05.08.2015, în care s-a păstrat conversația lui cu O.

Bîrlad referitor la urmările survenite, adresarea la organele de resort, recuperarea

prejudiciului cauzat ca urmare a intervențiilor chirurgicale și tratamentului la

care este supus (f.d. 125-146 v.1);

- ordonanța procurorului Lilia Bucătaru din 12.09.2016 prin care a fost

dispusă scoaterea lui Octavian Bîrlad de sub urmărire penală pe art. 151 alin.

(2) lit. d) Cod penal, care la moment este în vigoare, ca urmare a constatărilor

experților legiști din cele două rapoarte de expertiză medico-legală în comisie

nr. 30 și nr. 221, prin care s-a exclus cauzarea leziunilor corporale ca urmare a

loviturii aplicate victimei cu palma în față, chiar și la o cădere ulterioară, apariția

traumei rezultând din lovirea cu un obiect contondent-dur de formă alungită

(garafă din sticlă), dar nu la căderea accelerată pe un plan dur uniform, precum

este traseul asfaltat, precum și rezultând din declarațiile suplimentare a lui A.

Petroșevschi prin care a susținut, că inițial a fost lovit de către Oleg Rusu în față,

după care de V. Borșci cu o garafă din sticlă peste cap, ne amintindu-și cine l-a

mai lovit(f.d. 29-30 v.2);.

- verificările OUP a acțiunilor lui Oleg Rusu, recunoscându-l în calitate de

bănuit și dispunând prin p/v din 26.08.2015 audierea lui, pe parcursul cărei a

recunoscut conflictul pe care l-a avut în seara de 08.03.2015 cu A. Petroșevschi

pentru, că din banii ce i-a dat a procurat o sticlă cu vodcă și țigări pe care le

începu cu o altă persoană, motiv pentru care i-a smuls sticla din mâni intrând în

cabină, fiind urmat de victimă, cu care începu un conflict, pe parcursul cărui

acesta sări la bătaie, el îmbrâncindu-l și victima ieșind în salon, necunoscând

despre cele ce au urmat (f.d. 162), ulterior prin ordonanța din 26.11.2015 el

fiind scos de sub urmărirea penală (f.d. 163 v.1);

În baza probelor suplimentar cercetate în instanța de apel la solicitarea

părților, instanța de apel a reținut caracterul obiectiv a soluției judiciare privind

condamnarea lui Vadim Borșci pe art. 151 alin. (1) Cod penal pentru vătămarea

intenționat gravă a integrității corporale a lui A. Petroșevschi, fapt ce rezultă

din declarațiile celui din urmă prin care susține, că în cabina barului, pe

parcursul conflictului cu Oleg Rusu, după ce a fost lovit de către acesta cu palma

peste față, anume inculpatul l-a lovit din spate peste partea dreaptă a capului cu

sticla de sub vodcă, probabil cea de la care se inițiase conflictul. Și chiar dacă,

apărarea a invocat lipsa unei consecutivități în declarațiile victimei, precum și

expunerea de fiece dată a unor împrejurări noi, esența celor relatate de el în ce

privește autorul cauzării vătămărilor corporale, a rămas neschimbată de la faza

urmăririi penale până la examinarea în apel a cauzei.

De altfel, instanța de apel a menționat că, reieșind din gravitatea traumei

primite, este absolut justificat faptul, că victima la primele audieri, nu a putut

relata amănunțit derularea evenimentelor, pe care ulterior totuși li-a completat,

18

indicând asupra inculpatului drept persoana care i-a aplicat lovituri peste cap,

urmate de trauma cranio-cerebrală.

La acest capitol, instanța de apel decurgând din concluziile expertizei

psihiatrico-legală ambulatorie nr. 119 a-2016 a lui A. Petroșevschi, prin care s-a

constatat că, ultimul, reieșind din tabloul clinic psihologic, nu manifestă semne

de sugestibilitate sporită, agresivitate necontrolată, predispunere spre

nesinceritate sau fantezie, la momentul comiterii acțiunilor asupra sa, după cum

rezultă din studiul dosarului penal și examenului psihiatric curent, dereglări

psihice temporare nu manifesta, putea percepe și corect recepționa evenimentele

ce se petreceau asupra lui și în prezent le poate reda, după stare psihică fiind

capabil de a depune mărturii.

Tot aici, deși nimeni din cei audiați pe parcursul urmăririi penale și în

instanța de judecată n-au declarat, că anume inculpatul V. Borșci l-ar fi lovit pe

A. Petroșevschi cu sticla peste cap, totuși reieșind din concluziile experților

legiști V. Capcelea și Ch. Corbu, potrivit căror mecanismul apariției plăgii în

regiunea tempo-occipitală dreapta este rezultatul acțiunii traumatice prin lovire

cu un obiect dur, contondent de formă alungită cum ar putea fi garafa din sticlă,

precum și în baza declarațiilor victimei care susține cauzarea ei de către inculpat

în interiorul cabinei, în prezența lui Oleg Rusu, cu care el se află în relații de

rudenie și O. Bârlad, instanța de apel a constatat ca fiind dovedit faptul, că

anume în aceste circumstanței lui A. Petroșevschi i-au fost cauzate vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață.

Or, deși inculpatul a susținut, că plaga ar putea fi produsă în rezultatul

lovirii victimei de ușa de intrare în bar cu ulterioara cădere, fiind împins din

spate de către O. Bîrlad, aceasta versiune instanța nu a acceptat-o dat fiind, că

localizarea acestei este în regiunea tempo-occipitală dreapta și nu în față, iar din

înregistrarea video rezultă, că victima după ce se lovește cu capul de ușă, fiind

împins din spate de către O. Bîrlad, nu cade jos ci iese afară, niciunul martorii

audiați neconfirmând că el ar fi căzut în sala barului.

Totodată, versiunea apariției vătămărilor corporale grave ca urmare a

loviturilor aplicate de O. Bîrlad, în special cu palma sau pumnul peste față, cu

ulterioara cădere, fie și accelerată a victimei, experții legiști au exclus-o,

deoarece localizarea plăgii contuzionate (5x3 cm) în regiunea temporo-

occipitală dreapta indică mai mult la lovirea cu un obiect contodent-dur de

formă alungită (garafă din sticlă), dar nu la căderea accelerată pe un plan dur

uniform, precum este traseul asfaltat; care ar implica mai întâi amortizarea

umărului și după ceea lovirea capului, în speță hematomul fiind depistat în

interior.

Potrivit experților până la pierderea temporară a cunoștinței și agravarea

simptomaticii neurologice, cauzate de evaluarea hematomului subdural (comă,

parapareză), victima era în stare să manifeste acțiuni coordonate, inclusiv și să

se deplaseze de sine stătător; hematoma subdurală care provoacă simptomatica

neurologică cu pierderea cunoștinței formându-se lent și nu brusc, situație care

exclude versiunea apariției ei timp de două minute în care potrivit înregistrării

video A. Petroșevschi și O. Bîrlad s-au aflat în exteriorul barului: primul ieșind

la ora 23:34:10 mergând pe picioare și ținând rucsacul în spate, iar al doilea cu

19

mai multe persoane la 23:34:22 plecând în spatele barului, după care reveni și la

23:35:40 se îndreaptă spre incinta asociației de împrumut înspre care vine și

victima, iar la 23:36:29 O. Bîrlad revenind în bar.

De rând cu aceasta, reieșind din documentația medicală, experții legiști au

stabilit, că pe lângă trauma cranio-cerebrală și plaga în țesuturile moi

pericraniene, la victimă au mai fost depistate excoriații, echimoze, edeme,

localizate pe diferite regiuni anatomice, fără precizarea lor totală, a

dimensiunilor, formei, aspectului morfologic, culoarea, ceea ce denotă că

ultimele au fost cauzate prin aplicarea mai multor lovituri (nu mai puțin de 4-5)

cu diferite obiect/e dur/e contondent/e, proprietățile căreia le posedă garafa din

sticlă, pumnul, piciorul și alte obiecte cu particularități similare. Poziționarea

victimei în timpul cauzării leziunilor corporale putea fi oricare, dar neapărat la o

distanță accesibilă pentru mâna și obiectul/ele traumatizante a agresorului/lor.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, respectivele împrejurări nu

exclud faptul, că victimei i-au fost cauzate mai multe lovituri, inclusiv cu pumnii

și picioarele, posibil și de alte persoane fapt relatat de martorele Glavan Tatiana

și Banari Valeria, însă vătămarea gravă a integrității corporale, ce a determinat

încadrarea juridică a faptei la art. 151 alin. (1) Cod penal, rezultă din

traumatismul cranio-cerebral acut închis, manifestat prin contuzie gravă a

creierului, urmată de hematom subdural (90 ml) în regiunea temporo - occipitală

pe dreapta, ca fiind una periculoasă pentru viață, care potrivit lucrărilor cauzei,

i-a fost cauzată de către inculpatul V. Borșci prin aplicarea loviturii cu sticla din

spate pe partea dreaptă a capului, lipsind probe veridice ce ar confirma cauzarea

ei de către O. Bârlad. Celelalte vătămări corporale cum ar fi: plaga contuzionată

(5x3 cm) în regiunea temporo-occipitală dreapta fiind calificată ca vătămare

ușoară cu dereglarea de scurtă durată a sănătății, iar excoriație și edemul pe buza

inferioară a gurii, echimoze și edeme pe antebrațul și mâna stângă, ca vătămări

neînsemnate.

Astfel, instanța de apel a constatat ca fiind dovedită, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, cercetate în instanța de fond și suplimentar

în cea de apel, vinovăția lui Vadim Borșci în vătămarea intenționat gravă a

integrității corporale a lui A. Petroșevschi, care este periculoasă pentru viață și

sănătate, precum și încadrarea corectă în limita învinuirii aduse prin rechizitoriu,

a faptei la art. 151 alin. (1) Cod penal.

Referitor la respingerea solicitărilor de achitare a inculpatului pe art. 151

alin. (1) Cod penal, pentru, că nu ar fi comis fapta ce i se impută, instanța de

apel a reținut, că nerecunoașterea de către el a vinovăției nu este altceva decât o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Codul

de procedură penală și art. 6 CEDO, pentru, că persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și această

împrejurare nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale.

De aceea poziția inculpatului V. Borșci, susținută pe tot parcursul

instrumentării și judecării cauzei penale, referitor la nerecunoașterea vinovăției,

în situația confirmării ei, a fost apreciată ca fiind una declarativă și formală,

20

exprimată cu scopul evitării răspunderii penale. Instanța de fond corect și

întemeiat respingând argumentele apărării privind achitarea lui, deoarece

probele cercetate în ședința de judecată îi dovedesc cu certitudine vinovăția în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, adică cauzarea

vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața și sănătatea lui A.

Petroșevschi.

În respingerea argumentelor apărătorului Tatiana Tampei în numele părții

vătămate A. Petroșevschi, referitor la constatarea faptului, că infracțiunea din

speță a fost comisă de Vadim Borșci prin complicitate cu Octavian Bîrlad, ilegal

scos de sub urmărire penală, precum și obligarea procurorului de a modifica

învinuirea în sensul agravării, conform art. 326 Cod penal, cu reținerea în

acțiunile celor doi a elementelor componenței de infracțiune, prevăzută la art.

151 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a reținut următoarele:

* în sensul art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu;

* potrivit alin. (2) modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite

dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul

lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se

admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod;

* conform art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul care

participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în instanța de apel este

în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul

urmăririi penale în sensul agravării ei, dacă probele cercetate în ședința de

judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă

decât cea incriminată anterior, aducând la cunoștință inculpatului, apărătorului

lui și, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În

asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a apărătorului lui, acordă

termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea

cauzei continuă. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în

sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel;

* în Hotărârea nr. 5 din 17.03.2009 pentru controlul constituționalității

prevederilor alin. (1) art. 326 din Codul de procedura penală, Curtea a reiterat,

că scopul procesului penal este protejarea persoanei, societății și statului

împotriva infracțiunilor, fiind unul primordial pe parcursul întregului proces, de

la declanșare până la ispășirea pedepsei, la el în contrabalanță adăugându-se un

alt scop și anume cel al protejării persoanei și societății de faptele ilegale ale

persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea

infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel încât orice persoană care a săvârșit

o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată, ceea ce nu este

mai puțin important;

* curtea relevă, că modificarea învinuirii în sensul agravării situației

inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul

Cod, prevederile alin. (1) art. 326 CPP fiind aplicabile doar cu condiția, că

21

probele cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil, că inculpatul a

săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior;

* în decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 118g/2016 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 325 alin. (2) din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova, Curtea a menționat, că legiuitorul a

prevăzut în art. 325 din Codul de procedură penală dreptul procurorului de a

depune o ordonanță de modificare a învinuirii în ședința de judecată, ceea ce

permite modificarea învinuirii în instanța de judecată dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul la apărare;

* totuși, în Hotărârea sa anterioară nr. 5 din 17 martie 2009, Curtea a

menționat că este „[...] inadmisibilă practica aducerii neîntemeiate de noi capete

de acuzare în procesul judecării cauzei penale, însă [...] este la fel de inadmisibil

ca reprezentantul acuzării de stat, care descoperă în cadrul procesului penal noi

circumstanțe incriminatoare, să nu poată aplica pârghiile justiției pentru

calificarea corectă și echitabilă a faptelor comise de inculpat. În acest caz s-ar

încălca dreptul la un proces echitabil al părții vătămate și al societății, care acuză

persoana prin intermediul procurorului.";

*în acest sens CtEDO a recunoscut, că o instanță de apel are dreptul

incontestabil de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie

compatibilă cu Convenția, acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a-

și exercita drepturile la apărare în mod concret, efectiv și mai ales în timp util.

În contextul celor expuse și în respingerea argumentului privind

reîncadrarea faptei inculpatului pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

constatarea comiterii ei împreună cu O. Bîrlad, instanța de apel a reiterat, că

această cerință depășește limitele învinuirii cu care a fost sesizată instanța în

ordinea art. 325 Cod pr. penală, fiind inaplicabilă inclusiv pentru, faptul, că în

sensul art. 436 alin. (4) Cod pr. penală, la rejudecarea cauzei este interzisă

aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă, decât numai dacă hotărârea

inițială a fost casată în baza recursului declarat de procuror care a solicitat

aplicarea legii pentru o infracțiune mai gravă.

În ce privește, solicitarea anulării în ordine de apel a ordonanței de

scoaterea lui O. Bîrlad de sub urmărirea penală, instanța de apel a reținut, că din

momentul în care acesta a fost scos de sub urmărirea penală pe art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal, apărătorul T. Tampei în numele părții vătămate a depus mai

multe plângeri pe numele procurorului șef al raionului și Procurorului General

prin care și-a motivat dezacordul cu modalitatea în care se instrumentează cauză

penală, formulând cereri de recuzare a procurorilor ce au participat, inclusiv la

examinarea ei în fond și apel, dar așa și nu a nu a contestat în ordinea art. art.

299/1 și 313 Cod procedură penală, legalitatea respectivei ordonanțe, care a

rămas neschimbată pe tot parcursul examinării prezentei cauze, având puterea

lucrului judecat, ceea ce exclude atragerea lui la răspunderea penală, pentru a nu

se admite încălcarea principiului non bis în idem, garantat de Convenție,

Constituție și art. 22 Cod de procedură penală.

În acest sens instanța de apel a menționat, că nerespectarea termenului

stabilit de art. 230 alin. (2) Cod de procedură. penală, pentru contestarea actelor

procesuale, în speță ordonanța de scoatere a lui O. Bîrlad de sub urmărirea

22

penală, rămasă neschimbată pe tot parcursul soluționării cauzei în instanța de

fond, apel și recurs, impune pierderea acestui drept, inclusiv în situația în care

cauza se rejudecă în condițiile art. 436 alin. (4) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, la rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei (...) legi privind

o infracțiune mai gravă decât numai dacă hotărârea inițială a fost casată în baza

recursului declarat de procuror (.), care a solicitat aplicarea legii privind o

infracțiune mai gravă.

Pe motivele supra nominalizate, instanța de apel nu a acceptat nici

solicitarea emiterii unei încheieri interlocutorii în privința procurorului ce a

condus urmărirea penală în cauză și a reprezentat învinuirea în instanța de fond

L. Bucataru, legalitatea acțiunilor cărei au fost deplânse de avocatul T. Tampei

procurorilor ierarhic superiori, de competența cărora ține verificarea activității

acesteia.

Cât privește procesul verbal de audiere a lui Borșci Vadim în calitate de

martor, la etapa în care cauza se administra în privința altor două persoane, prin

care el nu s-a autodenunțat și nici nu s-a auto incriminat, respectivul nu a afectat

derularea de mai departe a procesului penal.

Referitor la respingerea cerințelor de înăsprire a pedepsei penale, instanța

de apel a considerat, că constatările instanței de fond ce au stat la baza soluției

adoptate în această parte, sunt suficient de justificate și argumentate, reieșind din

prevederile art. 61 Cod penal, potrivit căror, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea lui,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în raport cu prevederile art. 75

Cod penal și recomandările Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8

din 11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului V. Borșci, care

dispune de caracteristica psihopedagogică pozitivă a absolventului IP Gimnaziul

"Viorel Cantemir"; caracteristica satisfăcătoare de la locul de trai și cea de la

Federația Moldovenească de fotbal, potrivit cărei a absolvit școala tânărului

arbitru, făcând parte din rândul tinerilor arbitri din regiunea "Nord" (f.d. 216 -

226 v. 2), nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru (f.d. 236¬237 v.

1), potrivit revendicării (f.d. 235 v. 1), este la prima sa abatere de lege, fiind

căsătorit și angajat în câmpul muncii, fapt pentru care just s-a aplicat în privința

lui dispozițiile art. 90 Cod penal, dispunând executarea condiționată a pedepsei

închisorii pentru perioada de probațiune de 3 ani.

În acest aspect, instanța de apel a considerat, că aplicarea în privința lui V.

Borșci a prevederilor art. 90 Cod penal, ce se referă la suspendarea executării

pedepsei închisorii, va contribui activ la corectarea și reeducarea lui, asigurând

prevenirea comiterii pe viitor al altor fapte penale, acordându-i posibilitatea de

a-și revedea acțiunile și șansa de a demonstra corectarea sa prin conștientizarea

caracterului educativ și preventiv serios al pedepsei penale, astfel încât să fie

asigurat principiul umanismului garantat de art. 4 Cod pr. penală, potrivit cărui

legea penală nu urmărește scopul cauzării suferințelor fizice sau lezarea

demnității umane, ci doar cel de corectare și prevenirea activității criminale.

23

Tot odată, verificând temeinicia sentinței în latura civilă în raport cu

solicitările părții vătămate A. Petroșevschi, instanța de apel a considerat posibil

de a o desființa în această parte, cu adoptarea unei soluții noi de admitere

parțială a acțiunii civile prin încasarea în beneficiul lui de la V. Borșci a

întregului volum al prejudiciului cauzat prin infracțiune, rezultat din cheltuielile

suportate pentru tratament și implant, cu admiterea în parte a cerințelor referitor

la cuantumul daunei morale suportate, urmare a celor întâmplate.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că fiind recunoscut de către OUP în

calitate de parte civilă, A. Petroșevschi la examinarea în fond a cauzei, a

formulat la 03.05.2017 acțiune civilă în ordinea art. 219-221 Cod de procedură

penală, solicitând încasarea de la Borșci Ruslan în beneficiul său a prejudiciului

material în sumă de 14 737,55 lei o parte din cheltuielile pentru tratament, la

care s-au păstrat bonurile, 800 euro în echivalentul valutei naționale, cu care s-a

procurat din România implantul și dauna morală în cuantum de 500 000 lei,

pentru suferințele suportate urmare a traumatizăm lui în timpul infracțiunii din

08.03.2015, până la care a fost o persoană sănătoasă, aptă de muncă cu un viitor

frumos, iar după această data a primit gradul doi accentuat de dezabilitate,

devenind inapt de muncă, dependent fizic de ajutorul părinților săi, zilnic

administrând medicamente pentru ameliorarea durerilor insuportabile, timp de

două săptămâni aflându-se în stare de comă și o lună în cea de precoma,

suportând două intervenții chirurgicale, fiindu-I introdus implant la oasele

craniului, pe care organismul îl respinge, acumulându-se lichid, de la care suferă

dureri puternice (f.d. 104-105 v.2).

În motivarea cerințelor din acțiunea civilă fiind prezentată concluzia

Centrului Național de Epileptologie al IMSP Institutul de Medicină Urgentă din

05.04.2017 rezultând că, la A. Petroșevschi funcția cognitivă este reprezentată

de conștiință clară, gândire logică, consecventă, orientare bună în timp, spațiu și

propria persoană, oferind date personale depline, având capacitate de

concentrare și atenție bună, comunicarea și limbajul fluent, coherent, articulat, în

dialog, la întrebări răspunde fără alunecări de la subiect, raționament matematic

intact, procesele de generalizare și abstractizare dezvoltate, funcționare și

performanță socială - deficitară, extrasele din fișa medicală și bonurile de plată

în confirmarea cheltuielilor suportate (f.d. 137 - 160' v.2).

Soluționând latura civilă a cauzei, instanța de apel a reținut că, potrivit art.

219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi

inițiată la cererea persoanelor fizice (...) cărora li-au fost cauzate prejudicii

materiale, morale sau (...), prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea

penală sau în legătură cu săvârșirea ei, dispoziția art. 220 alin. (1) și (2) Cod pr.

penală stipulând, că acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în

conformitate cu prezentul cod, normele procedurii civile fiind aplicabile dacă ele

nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu

prevăd asemenea reglementări.

La fel, instanța de apel a făcut referire și la jurisprudența CtEDO în cauza

cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), în care Curtea a statuat, în principiu, că

atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a

24

cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobîndirea calității de

parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a

autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil (în varianta legii aplicabile la data

comiterii faptei), cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În confirmarea cheltuielilor suportate în legătură cu tratamentul, inclusiv

procurarea implantului, partea vătămată A. Petroșevschi, pe lângă imaginile ce

reprezintă denaturarea craniului în locul traumei primite, pentru înlăturarea

cărora a suportat intervenții chirurgicale pe parcursul cărora i-a fost pus implant,

procurat în România cu 800 euro, a prezentat și un șir de bonuri de plată,

anexate la extrasele din fișa medicală ce confirmă cheltuielilor suportate pentru

tratament, solicitate de el pentru încasare în mărime de 14 737,55 lei, pe care

instanța de apel le-a admis pentru încasare cu titlu de prejudiciu material (f.d.

137 - 160 v.2).

La fel, instanța de apel a reiterat că, dispozițiile art. 1422 alin. (l) și (2) Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe

psihice sau fizice) pin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului

prin echivalent bănesc, iar potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată

în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de

măsura în care această compensație poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg suferințele psihice sau fizice

cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce

aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile dobândite prin lege

(viața, sănătatea, demnitatea și reputația profesională, inviolabilitatea vieții

personale, secretul de familie și personal), prin fapte ce atentează la drepturile

personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de autor

etc).

Astfel, că cuantumul despăgubirilor de ordin moral supus încasării,

urmează a fi evaluat în raport cu suferințele de ordin moral și psihologic suportat

de partea vătămată A. Petroșevschi în legătură cu leziunile primite și

consecințele survenite, pe care suficient de clar li-a menționat în acțiunea civilă,

și care au fost preluate de instanța de apel ca motiv de acceptarea a cuantumului

încasat a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, considerându-l pe cel

solicitat de 500 000 lei fiind exagerat de mare reieșind din capacitatea reală de

plată a inculpatului în raport cu veniturile pe care le are și salariul mediu pe

economie, la fel ca și starea lui familiară și cea socială.

Tot odată, acceptând cererea procurorului de încasare de la inculpat a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor în mărime de 3685 lei,

instanța de apel a reiterat că, norma art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede cazurile când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod

25

obligatoriu, ea fiind aplicabilă cazului din speță, dat fiind constatarea gradului

vătămărilor corporale a părții vătămate.

În susținerea acestei concluzii și cu referire la prevederile art. 227 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut că, cheltuielile judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, alin. (2) a normei visate indicând la sumele plătite sau care

urmează a fi plătite (...) experților, (...) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală, care potrivit alin. (3) aceleași norme se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, cea din

ultima, fiind considerată o normă generală, neobligând statul să suporte

cheltuielile ci doar să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

De rând cu aceasta dispozițiile art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură

penală, statuează că, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau

trecute în contul statului, instanța de judecată având marja aprecierii posibilității

de ai impune condamnatului recuperarea cheltuielilor judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării lui cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat (...) sau să-

l elibereze de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, (...) atunci când plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Respectiv, lecturând materialele cauzei, instanța de apel a reținut că, la

cauza diferită spre examinare au fost atașate rapoartele de expertiză judiciară nr.

30 din 08-10.02 2016 pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 1317

lei; nr. 221 din 12¬15.07.206 pentru care s-au suportat cheltuieli în mărime de

1317 lei și nr. 119 a -2016 din 14.03.2016 pentru care s-au suportat cheltuieli în

mărime de 1187 lei, ce urmează a fi încasate din contul inculpatului, pentru

retribuția cuvenită experților, or spre deosebire de procesul civil, unde sumele

necesare acestor cheltuieli sânt avansate de către reclamant, prin plata taxei de

timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciara se

desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată

sânt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza

penală.

Aceasta pentru, că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare,

cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile

lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile

26

judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea

unei hotărâri de condamnare de către prima instanță.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea

condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu

regulă.

9.1 Avocatul Tâmpei Tatiana în interesele părții vătămate și partea

vătămată Petrosevschi Alexandr, prin care solicită casarea deciziei din motiv că

faptele constatate în partea constatatoare sunt contradictorii, iar dispozitivul

emis nu coincide cu faptele constatate.

În conținutul cererii de recurs, recurentul menționează că, instanța de apel

nu a motivat și nu a răspuns la întrebarea cu privire la trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond ca să fie, respectată procedura și dreptul la apărare

inculpaților, doar se evidențiază o motivare haotică a deciziei a "nevinovăției"

lui Bârlad Octavian, persoana care a comis infracțiunea prevăzută de art.151

alin.(2) Cod Penal, deoarece conflictul a apărut inițial în incinta barului "

xxxxxxx” partea vătămată fiind lovită de inculpatul Borșci Vadim, care a

continuat afară, partea vătămată fiind scoasă din bar de Bîrlad Octavian, care a

continuat să-1 lovească pe Petroșevschi Alexandr până acesta a căzut jos și nu s-

a mai ridicat. Din aceste considerente consideră oportună:

- emiterea unei încheieri interlocutorii în privința procurorului Procuraturii

r.Drochia care a condus urmărirea penală și a reprezentat acuzarea în instanța de

fond dna Lilia Bucătaru, care nu a făcut uz de prevederile art.326 din Codul de

Procedură penală, ținând cont că la etapa cercetării judecătorești a cauzei penale

în instanța de fond au apărut circumstanțe noi conform cărora martorii Banari

Valeria, Darii Iurie au declarat că au văzut cum Bîrlad Octavian 1-a lovit cu

pumnii și picioarele pe Petrosevschi Alexandr;

- emiterea unei încheieri interlocutorii în privința procurorilor Formusati

Andrei și Gavdiuc Valentina care au reprezentat acuzarea în instanța Curții de

Apel Bălți care nu au intervenit cu solicitări noi, în sensul completării cererii de

apel declarată de procurorul Lilia Bucătaru care a declarat apel doar în privința

încasării cheltuielilor de judecată și blândeții pedepsei solicitând pedeapsă sub

formă de închisoare pentru inculpatul Borșci Vădim învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(l) Cod penal;

- casarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.09.2016

emisă de procurorul în procuratura r.Drochia, Lilia Bucătaru, din motive că au

apărut circumstanțe noi, necunoscute pană la acel moment de către procuror,

fiind evidente doar la etapa cercetării judecătorești și de fapt, în acțiunile lui

Bîrlad Octavian se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(2)CP;

- constatarea că cauza penală a fost judecată în prima instanță, cât și în

instanța de Apel în lipsa unui învinuit (persoană interesată) - Bîrlad Octavian,

fiind examinată cererea înaintată de partea vătămată cu privire la dreptul

procurorului de a face uz de prevederile art.326 din Codul de procedură penală

27

de a fi pus sub învinuire cet. Bîrlad Octavian cât și cererea cu privire la anularea

Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12 septembrie 2016.

În drept, avocatul întemeiază recursul pe art. 444 alin.(1) .Cod de

procedură penală și anume, hotărârile judecătorești pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond în cazurile în care:

pct.1) nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie

sau după calitatea persoanei;

pct.5) cauza a fost judecată în primă instanță fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate;

pct.6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul

pronunțat după deliberare;

pct. 11) inculpatul a fost achitat greșit pentru motivul că fapta săvârșită de

el nu este prevăzută de legea penală sau când procesul penal a fost încetat

greșit din motivul că exista o hotărâre judecătorească definitivă în privința

aceleiași fapte sau că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau

aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o lege nouă sau anulată de un act de

amnistie ori că a intervenit decesul inculpatului;

pct.12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

9.2. Avocatul Ababei Lilia, în numele inculpatului, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea integrală a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu dispunerea achitării lui Borșci

Vadim, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin.(1)

Cod penal, pe temeiul că fapta nu a fost săvârșită de către condamnat.

În conținutul cererii de recurs, recurentul menționează că:

- instanța de apel nu a verificat că declarațiile părții vătămate nu

coroborează cu declarațiile inculpatului, precum și martorilor Petroșevschi

Aurica, Cristea Marina, Darii Iurii, Proca Diana, Glavan Tatiana, Banari Valeria,

Catera Vasile, fapt care ridică semne de întrebare, însă instanța de apel a omis

repetat de a se expune argumentat pe marginea declarațiilor acestora , limitîndu-

se să expună , că Borșci V. nu recunoaște vina, ca fiind o metodă de apărare;

- nimeni din cei audiați pe parcursul urmăririi penale și în instanța de

judecată n-au declarat, că anume inculpatul V. Borșci l-ar fi lovit pe A.

Petroșevschi cu sticla peste cap;

- instanța de apel nu a dat un răspuns clar, precum și nu s-a verificat

versiunea că infracțiunea ar fi putut comisă de o altă persoană. Or, reieșind din

prevederile art.385 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată trebuie să soluționeze dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat;

- ceia ce ține de admiterea în totalitate a pretențiilor de ordin material,

această concluzie al instanței la fel o consideră neîntemeiată , deoarece instanța

nu și-a motivat si nu a distins prescrierile medical , perioada administrată și

pentru care afecțiuni, primind o decizie nefondată și nemotivată la acest capitol

28

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul,

pledând pentru inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit neîntemeiate și

argumentând că instanța de apel, judecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate, corect a

încadrat acțiunile făptuitorului, și a apreciat fiecare probă prin prisma art. 101

Cod de procedură penală.

cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea

urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

este întemeiat legal.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

11.1 Cu referire la recursul declarat Avocatul Tâmpei Tatiana în

interesele părții vătămate și partea vătămată Petrosevschi Alexandr.

În primul rând, Conform art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în

proces.(2) Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea

de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității hotărârii contestate în acest sens

Mai mult, recursul ordinar este fondat, neclar și confuz, pe prevederile art.

444-CPP, ce constituie, însă, temeiuri pentru un recurs împotriva hotărârilor

judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, deci sunt

improprii speței (pct. 9.1. din decizie).

Totodată, instanța de recurs fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

29

În al doilea rând, recursul declarat se referă la persoana lui Bîrlad

Octavian, care a fost scos de sub urmărirea penală prin ordonanța din

12.09.2016.

Aici, Colegiul menționează că potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în privința persoanei puse sub

învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. (2)

Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai

în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

În acest context, și într-u evitarea unei motivări repetate referitor la

respingerea motivelor invocate în recurs, Colegiul reține că partea vătămată și

avocatul acestuia își expun dezacordul în recurs cu decizia contestată, invocând

aceleași motive ca și în apelul suplimentar declarat ( la f.d.160, v. 5), în privința

cărora instanța de apel s-a expus în mod argumentat, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea

CtEDO García Ruiz versus Spania).

Astfel, cu referire la alegațiile recurenților precum că instanța de apel nu a

răspuns clar la solicitarea acestora cu privire la trimiterea cauzei la rejudecare în

instanța de fon deoarece și în acțiunile lui Bîrlad Octavian se întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) Cod penal,

Colegiul statuează că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul Penal lărgit menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări

a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Reieșind din esența criticilor invocate în recurs, Colegiul Penal lărgit reține

că acesta se referă în mare parte la chestiunea de apreciere a probelor,

expunându-se o proprie evaluare a materialului probator, prezentând versiunea

potrivit căreia probele administrate la caz confirmă vinovăția lui Borșci Vadim

și a lui Bîrlad Octavian în comiterea infracțiunii în baza art. 151 alin. (2) Cod

penal.

30

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Colegiul reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în

temeiurile prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală

hotărârea contestată, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială și competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, nu se examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci doar se verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, verificate și apreciate de instanța de apel, prin continuarea

judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei,

întrucât instanța de apel corect a coordonat procesul de examinare a probelor, or,

la caz nu a fost stabilită discrepanța dintre conținutul mijloacelor de probă și

aprecierile primei instanțe.

În acest sens, se atestă că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Borși Vadim în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (1) Cod penal.

În al treilea rând, Colegiul reține că, în speță, fiind rejudecată cauza, nu a

avut loc o modificare a învinuirii potrivit art. 325 și 326 Cod de procedură

penală, în sensul agravării, or, instanța de apel corect a statuat referitor la

respingerea argumentului privind reîncadrarea faptei inculpatului pe art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal, cu constatarea comiterii ei împreună cu O. Bîrlad, și

anume că, această cerință depășește limitele învinuirii cu care a fost sesizată

instanța în ordinea art. 325 Cod de procedură penală, fiind inaplicabilă, inclusiv,

pentru faptul, că în sensul art. 436 alin. (4) Cod de procedură penală, la

rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă,

31

decât numai dacă hotărârea inițială a fost casată în baza recursului declarat de

procuror care a solicitat aplicarea legii pentru o infracțiune mai gravă.

Tot aici, Colegiul menționează că, instanța de judecată nu poate să dispună

modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului, dacă procurorul

nu a emis în prealabil (la etapa cercetării judecătorești) o ordonanță în acest

sens. Procurorul este singurul în măsură să ceară instanței de judecată

modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului și, totodată, să

dispună prin ordonanță asupra modificării.

Or, potrivit art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar instanța de apel a reținut săvârșirea

infracțiunii, așa cum este indicat în învinuire.

În același context, cu referire la alegațiile recurenților privind casarea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 12.09.2016 emisă de

procurorul în procuratura r.Drochia, Lilia Bucătaru, din motive că au apărut

circumstanțe noi, necunoscute pană la acel moment de către procuror, fiind

evidente doar la etapa cercetării judecătorești și că, de fapt, în acțiunile lui

Bîrlad Octavian se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.151 alin.(2) Cod penal, Colegiul reține:

a) potrivit art.287 alin (2) Cod de procedură penală, urmărirea penală

poate fi reluată și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii, potrivit

art. 313, a plângerii împotriva ordonanței de încetare a urmăririi penale, de

scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau de clasare a cauzei și a plângerii

împotriva ordonanței de menținere a celei contestate în ordinea controlului

ierarhic superior.

În speță, după cum s-a menționat și în decizia contestată, apărătorul T.

Tâmpei în numele părții vătămate a depus mai multe plângeri pe numele

procurorului șef al raionului și Procurorului General prin care și-a motivat

dezacordul cu modalitatea în care se instrumentează cauză penală, formulând

cereri de recuzare a procurorilor ce au participat, inclusiv la examinarea ei în

fond și apel, dar așa și nu a contestat în ordinea art. art. 299/1 și 313 Cod

procedură penală, legalitatea respectivei ordonanțe, care a rămas neschimbată pe

tot parcursul examinării prezentei cauze, având puterea lucrului judecat, ceea ce

exclude atragerea lui la răspunderea penală, pentru a nu se admite încălcarea

principiului non bis în idem, garantat de Convenție, Constituție și art. 22 Cod de

procedură penală.

b) - principiului non bis în idem, impune autoritățile publice competente nu

doar interdicția de a judeca repetat o persoană, dar și interdicția de a urmări

penal de mai multe ori persoana pentru aceiași faptă;

Pronunțarea și intrarea în vigoare a unei sentințe judecătorești sau

emiterea unei hotărâri de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmării penale împiedică reluarea urmării penale, punerea sub o învinuire mai

gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceiași faptă săvârșită de

aceiași persoană;

Principiului non bis în idem urmează a fi aplicat numai atunci când a fost

emis un act cu caracter definitiv, fie ca este vorba de ordonanțata de încetare a

32

urmării penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub

urmărirea penală, fie de o hotărâri judecătorească definitivă.

Deci, în concluzie, Colegiul menționează că, în speță nu este cazul

încălcării procedurii, legată de modificarea învinuirii sau a emiterii unor

încheieri interlocutorii asupra acțiunilor organului de urmărire penală, acest fapt

nu poate constitui temei de casare a hotărârii. Mai mult ca atât examinarea

plângerilor depuse împotriva actelor și acțiunilor procurorilor ierarhic inferiori

se efectuează în baza art. 531, art. 298, 299, 2991, 300 alin (2), (3), art. 313 Cod

de procedură penală.

De asemenea, în virtutea considerentelor expuse, constatând că, în cauză,

există o concordanță deplină între dovezile administrate și situația de fapt

stabilită de instanța de apel cu privire la inculpatul Borși Vadim, nefiind

identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi

fost în mod eronat apreciată de instanța de apel sau al cărei conținut să fi fost

redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă

11.2 Cu referire la recursul declarat de avocatul Ababei Lilia, în numele

inculpatului.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, se atestă, că recurenul invocă în

calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile, când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

În prezenta speță nici un temei din cele menționate supra nu și-au găsit

confirmarea, iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs va

purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma

temeiurilor pentru recurs nominalizate.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Referitor la pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, și asupra cărora

Colegiul s-a mai expus supra într-u respingerea recursului inițial și anume că,

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, expunând următoarele motive.

Critica de bază care se conturează din conținutul recursului declarat se

referă la o apreciere greșită efectuată de către instanțele de fond a probelor

administrate în prezenta cauză, recurenta insistând asupra faptului că cauza a

fost judecată superficial de către instanțele de fond.

Colegiul penal nu poate fi de acord cu o asemenea poziție, or, lecturând

textul deciziei și verificând lucrările instanței de apel, constată că vinovăția

33

inculpatului nu a fost stabilită în mod arbitrar, ci a fost demonstrată de către

organul de urmărire penală, care a administrat probe concludente și veridice, ce

combat versiunile apărării, referitor la nevinovăția lui Borșci Vadim.

În cauza supusă judecării Colegiul notează că, prima instanță în hotărârea

adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu

învinuirea înaintată inculpatului, oferind răspunsuri argumentate la criticile

esențiale invocate de către partea apărării, care de altfel au fost similare și în

procedurile de apel și recurs ordinar. Prin urmare, dat fiind faptul că instanța de

apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Borșci Vadim, în săvârșirea

infracțiunii imputate. Atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar nu au

identificat temeiuri de a devia de la concluziile menționate în sentința de

condamnare.

Contrar argumentului că nu au fost administrate probe suficiente pentru o

condamnare penală și că condamnarea se bazează în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate, care sun contradictorii, se constată că instanța de apel a

examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate doar celor în favoarea

condamnării inculpatului conform învinuirii înaintate, însă le-a analizat în

ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt

suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința lui Borși Vadim, (a

se vedea pct. 8.1. din prezenta decizie), probatoriu care este unul convingător și

suficient pentru a stabilit vinovăția inculpatului, înafara oricărui dubiu rezonabil,

nefiind stabilită vreo probă care să denote o altă stare de fapt decât cea care

rezultă din materialele cauzei.

Pe de altă parte, raportat la criticile invocate de partea apărării în recursul

declarat, Colegiul constată că acestea se referă în bună parte doar la chestiunea

de apreciere a probelor.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă

se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acesta fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

34

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul

probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu

privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil

pentru a dispune achitarea inculpatului, după cum solicită recurenta.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,

nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Borșci

Vadim, în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar în acțiunile acestuia fiind

prezente elementele infracțiunilor incriminate, fapt ce denotă și o invocare

formală a pct. 8) lin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, ca de altfel și

eroarea prevăzută în pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul reiterează că nici acest

temei nu și-a găsit confirmare la judecarea cauzei, deoarece instanța de apel nu

au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către Borșci Vadim, decât

cea în baza căreia aceasta a fost pusă sub învinuire.

Făcând o concluzie asupra motivelor din recursul ordinar, instanța de recurs

ajunge la concluzia că acesta poartă un caracter declarativ, constituind o

modalitate de apărare prin care se urmărește scopul de a se evita tragerea la

răspundere penală a inculpatului pentru faptele comise.

Cu referire la dezacordul recurentei Ababei Liliana ce ține de admiterea în

totalitate a pretențiilor de ordin material de către instanța de apel, în sumă de 14

737, 55 lei o parte din cheltuielile pentru tratament, la care s-au păstrat bonurile,

800 euro costul în echivalentul valutei naționale, cu care s-a procurat din

România implantul , Colegiul penal lărgit, reține că suma respectivă a fost

calculată și dispusă spre încasare din contul inculpatului, ținându-se cont de

bonurile de plată anexate la dosar, pe care partea vătămată a menționat că le-a

perceput ca o restituire a prejudiciului și nicidecum în calitate de profit.

În concluzie, instanța de recurs mai atestă și faptul, că argumentele

invocate de recurent, au fost combătute de instanța de apel în mod

corespunzător, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia

nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că instanța de

35

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, că în acțiunile inculpatului

sunt întrunite elementele infracțiunii imputate în învinuirea adusă și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt neîntemeiat, acestea

urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Tampei Tatiana, în comun cu partea vătămată Petroșevschi Alexandr, și a

avocatului Ababei Lilia, în numele inculpatului Borșci Vadim, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2022, în cauza

penală privindu-l pe Borșci Vadim xxxxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 17 ianuarie 2023.

Președinte Diacaonu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

Bejenaru Iurie

36